Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 3

Creştinul şi politica

Cuvântul „creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Isus Cristos au fost numiţi pentru prima dată „creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. (www.gotquestions.org)

Dacă îl urmăm pe Cristos, raportarea la politică nu poate să difere de ceea ce a trăit El.

Evanghelistul Matei ne spune că noi suntem sarea pământului şi lumina lumii. Apostolii au urmat îndeaproape exemplul Mântuitorului şi pe parcursul scrierilor lor găsim multe sfaturi cu privire la autorităţi. Apostolul Petru ne spune: „fiţi supuşi oricărei stăpăniri…” (1 Petru 2, 12-14) sau Tit care îndeamnă „ adu-le aminte să fie supuşi stăpănirilor şi dregătorilor” (Tit 3:1).

În scrisoarea către Romani Apostolul Pavel prezintă un întreg arsenal al comportării creştinului în cetate. (Romani 13:7)

Este clar că cetăţeanul creştin trebuie să participe la viaţa societăţii în care trăieşte, cu respectarea unei limite de relaţionare dată de Scriptură, de etica şi morala creştină. Trebuie să cunoască legile statului şi să accepte să trăiască în acord cu ele, conştient fiind de faptul că statul poate declanşa oricând prigoana. Supunerea lui încetează atunci când statul nu mai permite slujirea şi mărturia.

Din păcate, chiar şi în istoria noastră recentă, au existat creştini care au coborât standardele, deschizând larg poarta compromisurilor astfel că ei au capotat lamentabil pe tărâm politic.Read More »

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 2

Politica în Vechiul Testament

Biblia, are o atitudine foarte clară în ceea ce priveşte autoritate statală. Dacă la început poporul recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu, pe măsură ce scade credinţa şi respectul faţă de legea lui Dumnezeu, apar şi problemele legate de organizarea societăţii. În Vechiul Tesament, până la apariţia primului împărat, Saul (1047-1007 B.C.), nu era nici o problemă în ceea ce priveşte autoritatea; cu toţii acceptau autoritatea lui Dumnezeu care rânduia conducătorii, iar această autoritate era transmisă prin marele preot.

Moise, Iosua, Ghedeon, toţi rânduiţi de Dumnezeu, au condus poporul lui Israel până când, în timpul lui Ghedeon, poporul cere un conducător, un împărat, „cum au toate neamurile”. Ghedeon refuză şi spune poporului: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni, ci Domnul va domni peste voi” (Judecători 8: 23).

Dorinţa tot mai aprigă de a nu respecta Legea şi de a nu se supune lui Dumnezeu a adus într-un final la ungerea lui Saul ca împărat, dar şi acest lucru a fost posibil doar cu voia lui Dumnezeu. În timpul profetului Samuel, Domnul a zis: „…ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei…”(1 Samuel 8, 7). Dumnezeu a acceptat cu durere alegerea poporului ales. Astfel că, schimbarea împăraţilor a dus la lupte sângeroase, crime, durere, de data aceasta între seminţii. Orgoliul, vanitatea, gelozia conducătorilor a făcut ca în loc să se unească, seminţiile s-au îndepărtat, fiind mult mai vulnerabili fizic şi spiritual în faţa vrăjmaşilor păgâni. Iată cum politica dezbină..19

Există în Vechiul Testament un model de urmat în cazul în care Dumnezeu ne trimite în faţa dregătorilor, a conducătorilor politici. Iată:

  1. Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea.”
  2. Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exod 5, 1-2)

Ce mă învaţă acest text?

  1. În primul rând delegarea este ”aprobată” de Dumnezeu.
  2. Delegarea nu este individuală: Moise şi Aaron merg împreună la faraon.
  3. Ei nu vorbesc în numele lor, al familiilor, al copiilor lor, al comunităţii, ci în numele lui Dumnezeu.
  4. Motivul pentru care cer independență este: să sărbătorească în pustiu, în cinstea Domnului.

În ciuda expunerii clare a motivaţiei în favoarea eliberării poporului, răspunsul „politic” al faraonului a fost la fel de clar: „Eu nu cunosc pe Domnul”. Este clar că nu poate exista dialog între cele două stăpâniri.

Isus şi politica în Noul Testament (Cristos şi împărăţia)

Niciodată, sub nici o formă, Isus nu a încercat să se erijeze în reprezentant al diverselor mişcări sociale. Nici nu a îndemnat la nesupunere. Dimpotrivă, atunci când fariseii îi întind o capcană politică, El răspunde fără echivoc: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Matei 22:21)

Este clar că datorăm conducătorilor ascultare şi taxe. Dar ascultarea se opreşte acolo unde Cezarul îmi cere să-i dau slava care aparţine lui Dumnezeu şi, pot spune nu, atunci când mi se cere negarea credinţei în El!

Pe de altă parte, Isus nu a acceptat să intervină în probleme politice sau juridice (vezi scena în care i se cere să împartă averea moştenită, între fraţi).

Într-o discuţie avută cu cineva despre relaţia biserică-stat mi s-a replicat că Isus a făcut politică pentru că tot timpul a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu. Interlocutorul a uitat să precizeze detalii importante despre această împărăţie.

„Împărţia mea nu este de aici” (Ioan 18, 36) sau „…Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, spune Isus în altă parte (Luca 17, 20-21).

Conducerea politică de atunci, ca şi acum, era plină de corupţie, nedreptate, intoleranţă, etc. cu toate acestea Isus nu a luptat pentru reforme politice, nici sociale şi nici nu s-a amestecat în treburile autorităţilor şi nici nu i-a condamnat. Ca şi pe vremea lui Isus şi în zilele noastre, poporul evreu avea foarte mulţi duşmani, totuşi El nu i-a condamnat pe aceştia.

Prin exemplul Lui ne arată că soluţiile la inechităţile generate de politică nu se află în mâini omeneşti, ci în mâna Celui care deţine controlul asupra lumii şi a istoriei.

Faptul că politica este seculară exclude din start natura lui Cristos, acea natură care face posibilă „metanoia” omului vechi prin lucrarea Duhului Sfânt!

VA URMA

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 1

francisc-visky
Prietenul meu, Francisc (Feri) Visky, fiul mai mare al pastorului reformat Ferenc Visky – el insusi credincios reformat angajat, inginer si antreprenor cu preocupari dintre ceele mai diverse, mi-a acordat permisiunea de a publica aici reflectiile lui legate de relatia biserica-stat, care au fost ocazionate de convunsiunile social-religioase din anul care tocmai a trecut.

El m-a rugat, de asemenea, sa mentionez faptul ca ele sunt o inceercare de a semnaala faptul ca in acest an se implinesc 500 dee ani de la Reforma protestanta, un eveniment care a marcat in mod radical istoria bisericii crestine. Ese un subiect asupra caruia voi reveni si eu pe parcrsul acestui an, pe acest blog si in alte publicatii. Pina atunci, dat-i putina atentie lui Feri, ca merita. Lectura placuta!

* * *

Prolog

Tot mai mult, mai ales în ultima vreme, asistăm la o încercare teribilistă a bisericii, prin membrii ei, de a influența politica statului pentru ca laicitatea acestuia din urmă să fie asezonată conform cu gustul, aşa zis teologic, al ei.

Anul 2016 poate fi declarat fără exagerare anul politizării mesajelor, a acțiunilor membrilor bisericii în procesul de sociomorfizare a devenirii „ca lumea”.
Marșuri, manifestări, lansări de baloane, scrisori deschise adresate forurilor superioare ale statului, întâlniri de lucru cu politicienii, declararea acțiunilor lui Dumnezeu ca fiind politice sau declararea lui Isus Cristos ca politician, ca făcând politica Împărăției Lui, sunt tot atâtea dovezi al unei mișcări de afirmare de sine născută din mândrie.

Problemele de natură spirituală nu pot fi reglementate de hotărâri judecătorești, și nici măcar de constituția unei țări. Ele ţin de schimbarea firii, de metanoia minții, cu asistența Duhului Sfânt. A confunda firea cu politicul poate duce la erezie.

Desigur, acceptarea suveranității lui Dumnezeu în istorie nu trebuie să ne facă pasivi spiritual, dar nici să ne facă activiști, care Îi dau o mână de ajutor în rezolvarea problemelor politice curente.
Ne lipsește speranța escatologică, credența, dar mai ales smerenia de a fi convinşi de atotputernicia lui Dumnezeu. Dar dacă El nu are putere în vieţile noastre, cum va putea rezolva problema lumii?!
Am pierdut încrederea în „guvernarea de sine” şi simultan (ce coincidență!) „credinţa în Providenţă, în bunăvoinţa şi protecţia Celui de Sus sau, dacă aceste expresii vi se par desuete, ne-am pierdut credinţa înprimatul Binelui” (Pierre Manent).

Prin aceste manifestări, care nu-i sunt caracteristice, biserica doreşte să iasă dintr-un soi de clandestinitate – de a nu fi din lume – dar ea nu o poate face decât dacă “întră în competiţia mândriilor, a pretențiilor şi a lamentărilor, adevărat flagel al epocii noastre revendicative” (Pierre Manent).

Limbajul bisericii a devenit unul uzat, caracterizat tot mai mult ca “limbaj de lemn”, fără acoperire în fapte şi de aceea eu îl numesc limbajul “corectitudinii teologice” asemănător cu cel prin care politicul spune una şi înţelege alta.Read More »

Israeli Settlements Explained

The latest discourse of Secretary of State John Kerry on the danger for peace in the Middle East represented by the constant extension of the Israeli settlements in the Palestinian occupied territorries stirred again the debate on the lack of solution for the Israeli-Palestinian conflict, and the obvious resistance of the Israeli right wing government to come to a peaceful two-state resolution of this conflict.

I am sure many of you, especially those who have been influenced by Zionist propaganda – whether Christian Jewish or secular, or by the suspect dispensationalist interpretations of the sacred text, wonder what is the big fusss with these seettlements.Read More »

Yohanna Katanacho – The Trip from Nazareth to Bethlehem: Theology Faces Politics

yohanna-katanacho
Dr. Yohanna Katanacho

I want to compare between the trip from Nazareth to Bethlehem in the first and twenty first centuries. I am a Palestinian Israeli citizen. I live in Nazareth and continually commute to Bethlehem. In fact, this Christmas I am travelling with my family from Nazareth to Bethlehem. There are several roads that lead to Bethlehem. There are three major options: one in the east, one in the middle of the country, and one in the west next to the Mediterranean Sea. I shall call them: the eastern, central, and middle roads. Which road should I choose? My decision depends on the political situation, my identity, the cost of travel, time, and traffic jams. Jews don’t like to travel through Palestinian towns. Palestinians don’t like to travel through Jewish settlements. In addition, there are checkpoints on the way. These checkpoints are a potential delay depending on Identity, that is, Palestinians or Jewish. If Israeli soldiers at certain checkpoints discover that I am a Palestinian then I am a potential risk in their eyes. It means delay in my trip. In short, travelling is a political decision connected to my identity. As I reach Bethlehem, I usually come through a neighboring town called Beit-Jala. At the entrance of the town, there is a big sign saying: Israeli citizens are not allowed to enter this region by law. However, the checkpoint is not guarded by soldiers or monitored. Entering into Bethlehem is not only a political question it is also a legal question. In addition, it is a theological question. Should I break the law to enter Bethlehem?Read More »

Russell Moore, Evangelical Leader, Faces Backlash For Anti-Trump Comments : NPR

Russell Moore, who presides over the political arm of the Southern Baptist Convention, called out religious right figures who supported Trump notwithstanding his “serious moral problems.”

Source: Russell Moore, Evangelical Leader, Faces Backlash For Anti-Trump Comments : NPR

The Southern Baptist Convention is turning quickly into Trump Baptist Convention. And Moore’s days in it are numbered, it seems. A real pity!

Serata Onesimos – Biserica in fapt. Antropologia Bisericii vs Antropologia in biserica

biserica-in-fapt

Asociația Culturală ”Onesimos” din Iași vă invită la prima serată din anul universitar 2016-2017:

”BISERICA ÎN FAPT. ANTROPOLOGIA BISERICII VS. ANTROPOLOGIA ÎN BISERICĂ”

Data: 27 noiembrie, duminică, ora 18.00
Locul: Str. Vânători nr. 7 (Tătărași, în spatele spitalului de Neurologie)

Participanți: Dănut Mănăstireanu (dr. în teologie, specialist în eclesiologie) și Mircea Păduraru (dr. în filologie, specialist în etnologie și folclor)

Subiectul pe care îl propunem spre dezbatere pune în tensiune două categorii de discursuri care pretind a oferi răspuns la întrebarea ”ce este Biserica?”. Pe de o parte, este vorba de preoți/ pastori ori teologi care rostesc predici ori scriu cărți în care interpretează texte de autoritate din istoria textuală a creștinismului și afirmă – pe socoteala lor – ce este/ar trebui să fie Biserica. Pe de altă parte, în calitatea ei de trup social (comunitate contextuală, culturală și dinamică) care aspiră să realizeze un anume tip de experiență sacră, Biserica este reflectată și de viața ei concretă – gesturi, practici, inerții, limbaje, ritualuri, sărbători etc., adică de fapte de viață care fac obiectul de cercetare al etno-antropologiei. În această diferență de abordare și de acces a același domeniu (Biserica) se află coordonatele cele mai generale ale dialogului, promisiunea conflictului, dar și a colaborării.

Intrarea este liberă.

Va așteptăm cu interes la discuții!

Post-Election Evangelical: A Statement from Mark Labberton and Richard Mouw :: Fuller

Source: Post-Election Evangelical: A Statement from Mark Labberton and Richard Mouw :: Fuller

This is a most necessary statement, given the way in which American evangelicalism was disgraced during the latest elections.

H-R Patapievici in dialog cu Emil Bartos la Forumul Dialogos

Iata aici prima parte a acestui dialog, care a avut loc in cadrul Forumului Dialogos, in 22 octombrie 2016, in Sala Ferdinand a Primariei Arad.

Read More »

Danut Jemna la Edictum Dei, in Cluj, despre Sf. Irineu de Lyon – Intre Dumnezeul filosofilor si Dumnezeul credintei

Aceasta prezentare a avut loc la 6 octombrie 2016 in Amfiteatrul Auditorium Maximum a Universitatii din Cluj, la invitatia celor de la Edictum dei.

Mesajul baptiştilor moderaţi: „Famila trebuie apărată, dar biserica trebuie să îşi clarifice mai întâi propriile probleme” | adevarul.ro

Profesorul timişorean Marius Cimpoae, membru al Bisericii Baptiste Germane din Timişoara, cea mai veche biserică baptistă din sud-vestul României, a ţinut să transmită un mesaj moderat cu privire la această problemă.

Source: Mesajul baptiştilor moderaţi: „Famila trebuie apărată, dar biserica trebuie să îşi clarifice mai întâi propriile probleme” | adevarul.ro

Iata, in sfirsit se aude in spatiul public si o voce baptista moderata si rationala. Felicitari, Marius Cimpoae!

Andrei Gaitanaru – Initiafrica pentru familie

Andre Gaitanaru a publicat recent, pe platforma Contributors, un text foarte consistent, legat de initiativa asa-numitei Aliante pentru Familie, privind modificarea Constitutiei in sensul definitiei familiei ca uniunea intre un barbat si o femeie.

Redau mai jos citeva fragmente semnificative din acest text, care incearca sa sugereze necesitatea unei dezbateri reale, pe argumente, in legatura cu aceasta initiativa (sublinierile cu aldine imi apartin).

* * *

Proiectul de modificare a modului în care este definită familia în cadrul Constituției, susținut de mai multe Biserici creștine, a fost o greșeală. Nu susțin acest lucru în pofida faptului că sunt ortodox, ci tocmai pentru că sunt unul sau, cel puțin, pentru că încerc să fiu unul. Ceea ce înseamnă că mă străduiesc să cunosc pe cât pot de bine tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii și să o interiorizez prin intermediul vieții bisericești. …urmărind chestiunea schimbării modului în care familia este definită în Constituție, am ajuns treptat la concluzia că Inițiativa a pornit de la o îngrijorare legitimă pentru modul în care Creștinismul înțelege lumea, dar a sfârșit prin a acționa pe coclauri străine acestuia.

Pot creștinii să impună la nivelul Constituției o definiție a familiei și a căsătoriei conformă antropologiei creștine? Dacă ne grăbim să spunem că da, ar trebui să ne întrebăm atunci de ce nu mergem ceva mai departe. De ce, de pildă, creștinii ortodocși nu ar cere scoaterea în afara legii a celorlalte culte. În fond, conform Ortodoxiei, la noi este învățătura cea dreaptă. Celelalte confesiuni sunt, ca atare, mai mult sau mai puțin heterodoxe. Iar alte culte sunt de-a dreptul erezii. Câtă vreme avem majoritatea, de ce să nu impunem restrângerea conceptului de „cult” conform învățăturii ortodoxe? Avem o lege a cultelor?! A se slăbi! O modificăm și pe ea. Sau putem să o luăm invers. Ce s-ar întâmpla dacă creștinii ar fi minoritari în România, iar o majoritate atee ar decide să adauge în Constituție faptul că Dumnezeirea este o plăsmuire a minții? Ce ne-ar mai putea proteja în acel context? Singura noastră pavăză ar fi tocmai canonul constituțional care filtrează prin intermediul legilor sale deciziile majorității din cadrul unei democrații.Read More »

Klaus Iohannis, despre disputele privind modificarea Constitutiei in legatura cu definirea familiei: Nu am acuzat Biserica / E nevoie de o discutie calma si onesta – Hotnews Mobile

Source: Klaus Iohannis, despre disputele privind modificarea Constitutiei in legatura cu definirea familiei: Nu am acuzat Biserica / E nevoie de o discutie calma si onesta – Hotnews Mobile

Ce mi-ar placea sa cred ca aceste declaratii de bun simt vor pune capat noii isterii care a cuprins mediile fundamentaliste de la noi, evanghelice, ortodoxe, si de alte ‘secte’. Ma tem insa ca nu se va intimpla. Cind masele isterizate se pornesc (stirnite fiind de oameni cu interese oculte, cu care cei lipsiti de discernamint rezoneaza imediat), sunt greu de oprit pina nu vad singe (metaforic vorbind; deocamdata).

Sper sa nu avem dreptate, Vom vedea miine, la mitingul programat de citiva lideri evanghelici cu mintile infierbintate, nu intimplator (cine stie, prcepe), la Oradea.

Mihai Ciuca despre ‘cazul Iuga’

 

Propunerea de amendare a Constituției este doar o propunere a Coaliției pentru familie. Evident, o asemenea amendare trebuie validată printr-un referendum, care va scoate la lumină părerea majorității față de subiectul în cauză. Orice grup suficient de mare de oameni are dreptul legal de a propune modificarea Constituției, dacă împlinește baremul numeric. Nu-i absolut nimic rău în asta. Atâta timp cât nu se utilizează forța, amenințările, șantajul politic, emoțional, spiritual și/sau demonizarea celorlalți care au opinii distincte, cu care nu trebuie să fim de acord, dar trebuie să-i respectăm.

Problema e că, în acest caz particular, aproape că nu contează rezultatul Referendumului. Dacă se impune acum amendamentul cerut, e doar o chestiune de timp până când balanța se va înclina în cealaltă parte și se va face alt referendum de revizuire, cu alt rezultat.

În tot acest timp, societatea românească va fi din ce în ce mai divizată, mai polarizată, pe poziții antagonice, iar biserica va fi tot mai departe de împlinirea propriei misiuni, din cauza șanțurilor pe care singură le sapă, prin mesaje de genul celui al d-lui Viorel Iuga. Cu tot respectul, un asemenea mesaj îl descalifică pentru funcțiile pe care le ocupă și, în orice țară civilizată azi i-ar fi solicitată demisia.Read More »

Eamon Duffy – The End of Christendom

christendom

Note:  A serious analysis. And a conclusion; mine: Thank goodness, Christendom is done. Cultural and political Christianity was certainly not a friend of the gospel of the kingdom of God, as preached by Christ.

* * *

Next year marks the fifth centenary of one of the few precisely datable historical events that can be said to have changed the world forever. In 1517, an unknown German professor from an undistinguished new university protested against the sordid trade in religious benefits known as “indulgences,” which were then being peddled around Germany to fund grandiose plans to rebuild St. Peter’s Basilica in Rome. Martin Luther’s protest initially took the form of a public challenge to an academic debate on a swathe of theological niceties. But this was the first age of print, and Luther was a publicist of genius. His list of topics for debate, in the form of Ninety-Five Theses, was printed as a broadsheet (though the legend that he nailed them to a church door is, sadly, probably untrue). The theses nonetheless became the world’s most improbable bestseller. What might have been a technical academic exercise in a Wittenberg lecture hall rapidly escalated into a fundamental questioning of the theological underpinning of Western Christianity. In its wake, Europe divided, roughly north and south, and the peoples of Europe were pitched into a series of murderous ideological wars in which tens of thousands died, and during which the religious, cultural, and political map of Europe was redrawn. We are all still living with the consequences. Read More »

Richard Rohr – What are “the politics of Jesus”?

Thanks to my friend Manu for the link.

Pope, Anglican leader, vow joint action on poverty and environment | Religion News Service

ROME (Reuters) The pledge at a vespers prayer service came despite challenges to greater unity posed by differences over women priests and gay marriage.

Source: Pope, Anglican leader, vow joint action on poverty and environment | Religion News Service

Here are two men I deeply love and respect.

Franklin Graham sets us straight | Religion News Service

(RNS) Nobody gives a rip about Donald J. Trump’s taxes, he assures us. And how does he know that?

Source: Franklin Graham sets us straight | Religion News Service

 

As you can see, foolish Franklin Graham does it again.

“But Mark,” you’re asking, “how does Franklin know that nobody gives a rip about about Donald J. Trump’s taxes?”

Believe me, he knows. Because even though the media talked about it, he knows that nobody gives a rip that the head of the Billy Graham Evangelistic Association pulls down seven figures a year.

Who should Christians vote for? Theologian Miroslav Volf makes a surprising case for one candidate | Religion News Service

A prominent theologian at Yale Divinity School thinks one candidate is more Christian than the other. His answer may surprise you.

Source: Who should Christians vote for? Theologian Miroslav Volf makes a surprising case for one candidate | Religion News Service

‘…we could say that Jesus Christ is the only Christian candidate’

Conferinta Scolii Aletheia Timisoara – Perspective biblica asupra migratiei

afis-conferinta-aletheia

Am primit cu placere invitatia prietenilor mei din Timisoara de a participa la conferinta anuntata mai sus, cu o prelegere intitulata ‘Intre iubrea aproapelui si primirea strainului’, o reluare, de data aceasta in limba romana, a temei prezentate in iulie in Tabara Koinonia.

Iata atasat mai jos programul conferintei.

program-conferinta-aletheia

Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Source: Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Samuel Whitefield’s  text is one of the best articles I have found, on the conservative side, about the dangerous moral and spiritual implications of Christians voting for ridiculous Trump. Reading it, made me shiver again andd again. This is the messag for a true prophet of God.

I will paste below what I consider to be the most significant quotes. I beg you to read the entire text, if you have time. It is really worth it. What Whitefield writes here is true not only for the US, but also for Iohannis’s Romania or for Orban’s Hungary. If yoou  read it, you will know what I mean.

 * * *

To become the prophetic voice the church is intended to be will cost us far more than we think. It is going to be more painful than we think to abandon our fixation with political solutions. We are used to political friendships, and we are used to a measure of respect from the system as a compliant and loyal voting block. I want to reframe what is at stake this election. There is something far bigger than economic policy at stake in 2016 – it is the church’s prophetic voice.Read More »

Synod of the Church of England – Archbishop Opens Debate on EU Referendum

JustinWelby

Friday 8th July 2016

This is ‘not a time to fear’ but a time to trust God, the Archbishop said in the opening speech of Synod’s debate on the EU referendum today.

The Archbishops of Canterbury and York added the item as urgent business to the Synod agenda, with the members’ consent.

Read the full text of the speech: 

The length of the EU referendum campaign, the high turnout and the clarity of the result means, it seems to me, that whatever our view of what we would have preferred, we must now deal with the world as it is, and seek not merely survival after Brexit – if we were one of the 48 – but the common good, the flourishing of all our citizens and the seizing of the opportunities offered to our nation; above all to witness to the Kingdom of God.Read More »

William Schweiker – Sightings: Ethics of Brexit?

Source: Ethics of Brexit?

William Schweiker, professor of theological ethics at the University of Chicago discusses the – quite neglected – ethical issues involved in Brexit.

Something worth pondering.

Philip Hunt: Why my Church is wrong on same-sex marriage

Source: Now is the Content of my Winter: Why my Church is wrong on same-sex marriage

Publishing this, I am sure, will make lose even more points with those who already think I am suspect, as a Christian and evangelical, for more than one reason.

Yet, I have to do it, because I believe the author is absolutely right.  Christians love their Christendom nostalgia (which, thanks be to God, is dead and burried). We love to pount the table and tell others how to live, the more so when we ourselves do not live at the level of our own expectations of others. Maybe, if we shout louder, we will not hear anymore the voice of our own conscience.

It’s time to shut up and look in the mirror. The louder we shout, the more suspect we become, of being mere religious hypocrites, which is the worst kind.

Philip Hunt is my first (and best ever) boss I had in World Vision. He is an Australian, and a man I respect deeply. He is a great Rene Girard fan, which shows clearly in everything he writes.

Thank you, Philip, for everything!

Southern Baptists Adopt Controversial Resolution on Israel – EthicsDaily.com

By: Brian Kaylor Southern Baptists at their annual meeting adopted a pro-Israel resolution deemed by some Arab Baptist leaders as unbiblical and harmful to their peacemaking efforts.

Source: Southern Baptists Adopt Controversial Resolution on Israel – EthicsDaily.com

A new act of political prostitution and blatent injustice in the Southern Baptist Convention.

Shame, Paige Patterson!

Wendell Berry – The Peace of Wild Berry

Wendell Berry - The Peace of Wild Things

Poem shared by Parker J Palmer, on his Facebook wall, in memory of the victims of the Orlando shooting.

Religia în spațiul public – Dezbatere la Institutul Cultural Francez din Iasi

Religia in spatiul public

Marți, 24 mai 2016, ora 18:00, în sala Benjamin Fondane a Institutului Francez Iași, Revista de cultură contemporană TIMPUL vă invită să participați la dezbaterea Religia în spațiul public. Vor participa: prof.univ.dr. Nicu Gavriluță, FSSP, UAIC, prof.univ.dr. Dănuț Jemna, FEAA, UAIC, conf.univ.dr. Ioan Alexandru Tofan, FSSP, UAIC. Dezbaterea va fi moderată de conf.univ.dr. George Bondor, redactor-șef al revistei TIMPUL.

Read More »

Rachel Held Evans – Let the World Change You: A Commencement Address Do-Over

Rachel Held Evans

Way back in 2003, when people still left voicemails and Mark Zuckerberg’s “Facesmash” was just a mildly sexist college experiment, I was chosen by my classmates to deliver a commencement address at graduation ceremonies for our conservative Christian university.

I took the honor seriously, prepping for weeks amidst all the final exams and senior parties, working through multiple drafts and soliciting feedback from my parents and professors.

And I did okay, (though, to this day I still have nightmares about approaching that podium only to look down and realize I left my notes…or my pants… in my dorm room).  I admonished my classmates the way any other 21-year-old evangelical would admonish her peers:

I told them to go out and change the world.

Read More »

Bishop Kallistos – Postmodern Issues Facing the Orthodox Christian

This is an absolutely radical approach by an Orthodox metropolitan of many contemporary challenges to the Christian faith. I do not think there are many theologians in the East who dare to speak so openly about these matters.

See below a summary transcript of this:Read More »