Fr. Boules George – A Message to Those Who Kill Us

Father Boules George gives a sermon during the Eve of Monday Pascha following the two bombings on Palm Sunday that took place at Saint George Coptic Orthodox Church in Tanta and Saint Mark Coptic Orthodox Cathedral in Alexandria.

Find below the transcription of this powerful sermon.

* * *

What will we say to them?


The first thing we will say is “Thank you very, very much,” and you won’t believe us when we say it.

You know why we thank you? I’ll tell you. You won’t get it, but please believe us.

You gave us to die the same death as Christ–and this is the biggest honor we could have. Christ was crucified–and this is our faith. He died and was slaughtered–and this is our faith. You gave us, and you gave them to die.

We thank you because you shortened for us the journey. When someone is headed home to a particular city, he keeps looking at the time. “When will I get home? Are we there yet?” Can you imagine if in an instant he finds himself on a rocket ship straight to his destination? You shortened the journey! Thank you for shortening the journey.

We thank you because you gave to us to fulfill what Christ said to us: “Behold, I send you out as lambs among wolves” (Luke 10:3). We were lambs; our only weapons: our faith and the church we pray in. I carry no weapon in my hand. We are so grateful that you helped us fulfill this saying of Christ.Read More »

Border Dwelling – A Fascinating and Uncomfortable Calling

Mexican boy at the border

One of the ways I tend to describe my challenged identity to those who want to know who I really am is to say that I am a ‘border dweller, negotiating traffic between opposing realities‘. It is a fascinating position, as you are able to look critically at both realities, and to be enriched  equally by both. It is, however, also a dangerous position, since those who are there are usually shot at from both sides. Yet, to be authemtic, one has to be what one is called to be, as unconfortable as that might sound.

Today I found a very interesting article, written by Robert Hunt, an American Methodist author I usually read with great interest (with a simple search, you may find a few of his texts on my blog, especially on topics related to Palestine and Israel). The article I mentioned here, titled ‘Privilege and Loss of Personnhood‘, ends with a fabulously rich poem in prose by Gloria Anzaldúa, which sumarises well my feelings about what it means to be a ‘border dweller’, be it in Mexican terms, in this case. Here it is:

* * *

To Live In The Borderlands
by  Gloria Anzaldúa

To live in the Borderlands means you
are neither hispana india negra espanola
ni gabacha, eres mestiza, mulata, half-breed
caught in the crossfire between camps
while carrying all five races on your back
not knowing which side to turn to, run from;

To live in the Borderlands means knowing
that the india in you, betrayed for 500 years,

is no longer speaking to you,
the mexicanas call you rajetas,
that denying the Anglo inside you

is as bad as having denied the Indian or Black;

Cuando vives en la frontera
people walk through you, the wind steals your voice,
you’re a burra, buey, scapegoat,
forerunner of a new race,
half and half-both woman and man, neither-a new gender;

To live in the Borderlands means to
put chile in the borscht,
eat whole wheat tortillas,
speak Tex-Mex with a Brooklyn accent;
be stopped by la migra at the border checkpoints;

Living in the Borderlands means you fight hard to
resist the gold elixir beckoning from the bottle,
the pull of the gun barrel,
the rope crushing the hollow of your throat;

In the Borderlands
you are the battleground
where enemies are kin to each other;
you are at home, a stranger,
the border disputes have been settled
the volley of shots have scattered the truce
you are wounded, lost in action
dead, fighting back;

To live in the Borderlands means
the mill with the razor white teeth wants to shred off
your olive-red skin, crush out the kernel, your heart
pound you pinch you roll you out
smelling like white bread but dead;

To survive the Borderlands
you must live sin fronteras.
be a crossroads.

William Yoder – Healthy Debate is Needed. A conversation on the Baptists of Georgia


Despite controversies, Elimar Brandt of Berlin, a Baptist pastor and long-time director of Christian health-care facilities, see reasons for hope within the Baptist church of Georgia. After five years of post-graduate studies in Oxford/UK, its long-time head, Dr. Malkhaz Songulashvili, returned to Georgia in April 2014. Yet soon he was no longer archbishop: that position is now held by a more conservative colleague, Merab Gaprindshvili.

Even prior to the return from England, a grouping calling itself the „Evangelical Baptist Association of Georgia“ had broken off from the mother „Evangelical Baptist Church of Georgia“ (EBCG) in October 2013. The Association has roughly 30 congregations and 800 members; the EBCG according to some reckonings may have as few as 2.000 adult members.

„I don’t notice any front between Merab and the other three bishops,“ Pastor Brandt maintains. (Brandt has visited Georgia frequently in the course of the past two decades.) “Merab was and remains a pupil of Malkhaz, who always has been a strong influence on him and Bishop Ilja (Osephashvili). It’s a kind of father-son dispute. I find it very laudable that the (stay-home) bishops did not attempt to resolve everything in Malkhaz’ absence. All sides are attempting to find a way back to each other – that’s my reason for being optimistic. The experiences they have gathered during the course of the controversy have been very challenging and formative.”Read More »

două reguli și niște răspunsuri | JURNAℓ SCOȚIAN

Source: două reguli și niște răspunsuri | JURNAℓ SCOȚIAN

Parintele Florescu revine cu niste raspunsuri necesre, mai ales pentru farisei.

Pr Ioan-Florin Florescu – Copii pentru țară sau o țară pentru copii?

Pr. Florescu, un om foarte drag sufletului meu, a publicat din nou un text extrem de curajos, aproape profetic, a propos de ideea, cel putin neinspirata, ca sa nu spun mai mult, a Mitropolitului Andrei de la Cluj exprimata recent la Marsul pentru viata. Iata inceputul acestui text scris Pr Florescu pe blogul sau:

Mitropolitul Clujului a numărat zilele trecute de câți copii are nevoie o familie și i-au ieșit trei: „unul pentru tata, unul pentru mama și unul pentru țară și biserică”. Să mă ierte Părintele Mitropolit, dar în țara unde, nu chiar demult, altcineva a numărat până la patru, cu consecințele pe care le știm, poate ar fi bine ca măcar o vreme să nu mai numere nimeni copiii românilor.

        Problema natalității nu se rezolvă prin presiuni asupra părinților. Acestea sunt ineficiente, dar mai ales imorale. Biserica binecuvintează căsătoria și nașterea copiilor, dar e numai dreptul părinților să decidă când și câți copii să facă. Pentru că nimeni nu împarte cu ei nici responsabilitatea aducerii lor pe lume, nici greutățile creșterii lor.

        M-am cam săturat de predici pentru părinți. Aș vrea să aud din partea ierarhilor noștri câteva predici pentru miniștri și pentru parlamentari, adică pentru cei care au datoria să adopte o legislație care să ajute familia și copiii, așa cum se întâmplă în țările din vestul Europei. Oare chiar nu înțelegem că, în România, scăderea natalității are legătură în mod direct cu viața oamenilor de la un salariu la altul și cu nesiguranța zilei de mâine în care trăiesc cele mai multe familii? Așa stau lucrurile, dincolo de predici frumoase și cuvinte mari.

        Ca dovadă, cei mai mulți copii români se nasc de câțiva ani nu în țară, ci în afara țării (cu o treime mai mulți, arată statisticile), adică acolo unde părinții lor au dreptul la o viață decentă și unde guvernele sprijină familiile cu copii.

Cititi AICI intreg textul.

Pope Francis Addresses the EU Leaders

(Vatican Radio) Pope Francis addressed Heads of State and Heads of Government of European Union countries on Friday afternoon, the eve of the 60° anniversary of the signing of the treaties creating the European Economic Community and the European Atomic Energy Community – the first major structural steps toward creating the European Union.

* * *

Please find below my selection of excerpts, and my emphases, from this address.

* * *

The Bible, with its rich historical narratives, can teach us a basic lesson.  We cannot understand our own times apart from the past, seen not as an assemblage of distant facts, but as the lymph that gives life to the present.  Without such an awareness, reality loses its unity, history loses its logical thread, and humanity loses a sense of the meaning of its activity and its progress towards the future.

25 March 1957 was a day full of hope and expectation, enthusiasm and apprehension.  Only an event of exceptional significance and historical consequences could make it unique in history.  The memory of that day is linked to today’s hopes and the expectations of the people of Europe, who call for discernment in the present, so that the journey that has begun can continue with renewed enthusiasm and confidence.Read More »

Common Prayer

Source: Common Prayer

Blessed Oscar Romero was assasinated 37 years ago. May his memory last forever!

How Patriarchy Silences Women (Rachel Elizabeth Asproth)

Source: How Patriarchy Silences Women (Rachel Elizabeth Asproth)

Scot McKnight shares today this post on patriarchy by Rachel Elizabeth Asproth. Here is a summary:
1. Patriarchal History Questions the Importance of Women’s Existence
2. Patriarchal History Minimizes Women’s Contributions
3. Patriarchal History Pigeon-Holes Women
4. Patriarchal History Is Hyper-Focused on Female Sexuality

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 3

Creştinul şi politica

Cuvântul „creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Isus Cristos au fost numiţi pentru prima dată „creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. (

Dacă îl urmăm pe Cristos, raportarea la politică nu poate să difere de ceea ce a trăit El.

Evanghelistul Matei ne spune că noi suntem sarea pământului şi lumina lumii. Apostolii au urmat îndeaproape exemplul Mântuitorului şi pe parcursul scrierilor lor găsim multe sfaturi cu privire la autorităţi. Apostolul Petru ne spune: „fiţi supuşi oricărei stăpăniri…” (1 Petru 2, 12-14) sau Tit care îndeamnă „ adu-le aminte să fie supuşi stăpănirilor şi dregătorilor” (Tit 3:1).

În scrisoarea către Romani Apostolul Pavel prezintă un întreg arsenal al comportării creştinului în cetate. (Romani 13:7)

Este clar că cetăţeanul creştin trebuie să participe la viaţa societăţii în care trăieşte, cu respectarea unei limite de relaţionare dată de Scriptură, de etica şi morala creştină. Trebuie să cunoască legile statului şi să accepte să trăiască în acord cu ele, conştient fiind de faptul că statul poate declanşa oricând prigoana. Supunerea lui încetează atunci când statul nu mai permite slujirea şi mărturia.

Din păcate, chiar şi în istoria noastră recentă, au existat creştini care au coborât standardele, deschizând larg poarta compromisurilor astfel că ei au capotat lamentabil pe tărâm politic.Read More »

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 2

Politica în Vechiul Testament

Biblia, are o atitudine foarte clară în ceea ce priveşte autoritate statală. Dacă la început poporul recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu, pe măsură ce scade credinţa şi respectul faţă de legea lui Dumnezeu, apar şi problemele legate de organizarea societăţii. În Vechiul Tesament, până la apariţia primului împărat, Saul (1047-1007 B.C.), nu era nici o problemă în ceea ce priveşte autoritatea; cu toţii acceptau autoritatea lui Dumnezeu care rânduia conducătorii, iar această autoritate era transmisă prin marele preot.

Moise, Iosua, Ghedeon, toţi rânduiţi de Dumnezeu, au condus poporul lui Israel până când, în timpul lui Ghedeon, poporul cere un conducător, un împărat, „cum au toate neamurile”. Ghedeon refuză şi spune poporului: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni, ci Domnul va domni peste voi” (Judecători 8: 23).

Dorinţa tot mai aprigă de a nu respecta Legea şi de a nu se supune lui Dumnezeu a adus într-un final la ungerea lui Saul ca împărat, dar şi acest lucru a fost posibil doar cu voia lui Dumnezeu. În timpul profetului Samuel, Domnul a zis: „…ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei…”(1 Samuel 8, 7). Dumnezeu a acceptat cu durere alegerea poporului ales. Astfel că, schimbarea împăraţilor a dus la lupte sângeroase, crime, durere, de data aceasta între seminţii. Orgoliul, vanitatea, gelozia conducătorilor a făcut ca în loc să se unească, seminţiile s-au îndepărtat, fiind mult mai vulnerabili fizic şi spiritual în faţa vrăjmaşilor păgâni. Iată cum politica dezbină..19

Există în Vechiul Testament un model de urmat în cazul în care Dumnezeu ne trimite în faţa dregătorilor, a conducătorilor politici. Iată:

  1. Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea.”
  2. Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exod 5, 1-2)

Ce mă învaţă acest text?

  1. În primul rând delegarea este ”aprobată” de Dumnezeu.
  2. Delegarea nu este individuală: Moise şi Aaron merg împreună la faraon.
  3. Ei nu vorbesc în numele lor, al familiilor, al copiilor lor, al comunităţii, ci în numele lui Dumnezeu.
  4. Motivul pentru care cer independență este: să sărbătorească în pustiu, în cinstea Domnului.

În ciuda expunerii clare a motivaţiei în favoarea eliberării poporului, răspunsul „politic” al faraonului a fost la fel de clar: „Eu nu cunosc pe Domnul”. Este clar că nu poate exista dialog între cele două stăpâniri.

Isus şi politica în Noul Testament (Cristos şi împărăţia)

Niciodată, sub nici o formă, Isus nu a încercat să se erijeze în reprezentant al diverselor mişcări sociale. Nici nu a îndemnat la nesupunere. Dimpotrivă, atunci când fariseii îi întind o capcană politică, El răspunde fără echivoc: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Matei 22:21)

Este clar că datorăm conducătorilor ascultare şi taxe. Dar ascultarea se opreşte acolo unde Cezarul îmi cere să-i dau slava care aparţine lui Dumnezeu şi, pot spune nu, atunci când mi se cere negarea credinţei în El!

Pe de altă parte, Isus nu a acceptat să intervină în probleme politice sau juridice (vezi scena în care i se cere să împartă averea moştenită, între fraţi).

Într-o discuţie avută cu cineva despre relaţia biserică-stat mi s-a replicat că Isus a făcut politică pentru că tot timpul a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu. Interlocutorul a uitat să precizeze detalii importante despre această împărăţie.

„Împărţia mea nu este de aici” (Ioan 18, 36) sau „…Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, spune Isus în altă parte (Luca 17, 20-21).

Conducerea politică de atunci, ca şi acum, era plină de corupţie, nedreptate, intoleranţă, etc. cu toate acestea Isus nu a luptat pentru reforme politice, nici sociale şi nici nu s-a amestecat în treburile autorităţilor şi nici nu i-a condamnat. Ca şi pe vremea lui Isus şi în zilele noastre, poporul evreu avea foarte mulţi duşmani, totuşi El nu i-a condamnat pe aceştia.

Prin exemplul Lui ne arată că soluţiile la inechităţile generate de politică nu se află în mâini omeneşti, ci în mâna Celui care deţine controlul asupra lumii şi a istoriei.

Faptul că politica este seculară exclude din start natura lui Cristos, acea natură care face posibilă „metanoia” omului vechi prin lucrarea Duhului Sfânt!


Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 1

Prietenul meu, Francisc (Feri) Visky, fiul mai mare al pastorului reformat Ferenc Visky – el insusi credincios reformat angajat, inginer si antreprenor cu preocupari dintre ceele mai diverse, mi-a acordat permisiunea de a publica aici reflectiile lui legate de relatia biserica-stat, care au fost ocazionate de convunsiunile social-religioase din anul care tocmai a trecut.

El m-a rugat, de asemenea, sa mentionez faptul ca ele sunt o inceercare de a semnaala faptul ca in acest an se implinesc 500 dee ani de la Reforma protestanta, un eveniment care a marcat in mod radical istoria bisericii crestine. Ese un subiect asupra caruia voi reveni si eu pe parcrsul acestui an, pe acest blog si in alte publicatii. Pina atunci, dat-i putina atentie lui Feri, ca merita. Lectura placuta!

* * *


Tot mai mult, mai ales în ultima vreme, asistăm la o încercare teribilistă a bisericii, prin membrii ei, de a influența politica statului pentru ca laicitatea acestuia din urmă să fie asezonată conform cu gustul, aşa zis teologic, al ei.

Anul 2016 poate fi declarat fără exagerare anul politizării mesajelor, a acțiunilor membrilor bisericii în procesul de sociomorfizare a devenirii „ca lumea”.
Marșuri, manifestări, lansări de baloane, scrisori deschise adresate forurilor superioare ale statului, întâlniri de lucru cu politicienii, declararea acțiunilor lui Dumnezeu ca fiind politice sau declararea lui Isus Cristos ca politician, ca făcând politica Împărăției Lui, sunt tot atâtea dovezi al unei mișcări de afirmare de sine născută din mândrie.

Problemele de natură spirituală nu pot fi reglementate de hotărâri judecătorești, și nici măcar de constituția unei țări. Ele ţin de schimbarea firii, de metanoia minții, cu asistența Duhului Sfânt. A confunda firea cu politicul poate duce la erezie.

Desigur, acceptarea suveranității lui Dumnezeu în istorie nu trebuie să ne facă pasivi spiritual, dar nici să ne facă activiști, care Îi dau o mână de ajutor în rezolvarea problemelor politice curente.
Ne lipsește speranța escatologică, credența, dar mai ales smerenia de a fi convinşi de atotputernicia lui Dumnezeu. Dar dacă El nu are putere în vieţile noastre, cum va putea rezolva problema lumii?!
Am pierdut încrederea în „guvernarea de sine” şi simultan (ce coincidență!) „credinţa în Providenţă, în bunăvoinţa şi protecţia Celui de Sus sau, dacă aceste expresii vi se par desuete, ne-am pierdut credinţa înprimatul Binelui” (Pierre Manent).

Prin aceste manifestări, care nu-i sunt caracteristice, biserica doreşte să iasă dintr-un soi de clandestinitate – de a nu fi din lume – dar ea nu o poate face decât dacă “întră în competiţia mândriilor, a pretențiilor şi a lamentărilor, adevărat flagel al epocii noastre revendicative” (Pierre Manent).

Limbajul bisericii a devenit unul uzat, caracterizat tot mai mult ca “limbaj de lemn”, fără acoperire în fapte şi de aceea eu îl numesc limbajul “corectitudinii teologice” asemănător cu cel prin care politicul spune una şi înţelege alta.Read More »

Israeli Settlements Explained

The latest discourse of Secretary of State John Kerry on the danger for peace in the Middle East represented by the constant extension of the Israeli settlements in the Palestinian occupied territorries stirred again the debate on the lack of solution for the Israeli-Palestinian conflict, and the obvious resistance of the Israeli right wing government to come to a peaceful two-state resolution of this conflict.

I am sure many of you, especially those who have been influenced by Zionist propaganda – whether Christian Jewish or secular, or by the suspect dispensationalist interpretations of the sacred text, wonder what is the big fusss with these seettlements.Read More »

Yohanna Katanacho – The Trip from Nazareth to Bethlehem: Theology Faces Politics

Dr. Yohanna Katanacho

I want to compare between the trip from Nazareth to Bethlehem in the first and twenty first centuries. I am a Palestinian Israeli citizen. I live in Nazareth and continually commute to Bethlehem. In fact, this Christmas I am travelling with my family from Nazareth to Bethlehem. There are several roads that lead to Bethlehem. There are three major options: one in the east, one in the middle of the country, and one in the west next to the Mediterranean Sea. I shall call them: the eastern, central, and middle roads. Which road should I choose? My decision depends on the political situation, my identity, the cost of travel, time, and traffic jams. Jews don’t like to travel through Palestinian towns. Palestinians don’t like to travel through Jewish settlements. In addition, there are checkpoints on the way. These checkpoints are a potential delay depending on Identity, that is, Palestinians or Jewish. If Israeli soldiers at certain checkpoints discover that I am a Palestinian then I am a potential risk in their eyes. It means delay in my trip. In short, travelling is a political decision connected to my identity. As I reach Bethlehem, I usually come through a neighboring town called Beit-Jala. At the entrance of the town, there is a big sign saying: Israeli citizens are not allowed to enter this region by law. However, the checkpoint is not guarded by soldiers or monitored. Entering into Bethlehem is not only a political question it is also a legal question. In addition, it is a theological question. Should I break the law to enter Bethlehem?Read More »

Russell Moore, Evangelical Leader, Faces Backlash For Anti-Trump Comments : NPR

Russell Moore, who presides over the political arm of the Southern Baptist Convention, called out religious right figures who supported Trump notwithstanding his “serious moral problems.”

Source: Russell Moore, Evangelical Leader, Faces Backlash For Anti-Trump Comments : NPR

The Southern Baptist Convention is turning quickly into Trump Baptist Convention. And Moore’s days in it are numbered, it seems. A real pity!

Serata Onesimos – Biserica in fapt. Antropologia Bisericii vs Antropologia in biserica


Asociația Culturală ”Onesimos” din Iași vă invită la prima serată din anul universitar 2016-2017:


Data: 27 noiembrie, duminică, ora 18.00
Locul: Str. Vânători nr. 7 (Tătărași, în spatele spitalului de Neurologie)

Participanți: Dănut Mănăstireanu (dr. în teologie, specialist în eclesiologie) și Mircea Păduraru (dr. în filologie, specialist în etnologie și folclor)

Subiectul pe care îl propunem spre dezbatere pune în tensiune două categorii de discursuri care pretind a oferi răspuns la întrebarea ”ce este Biserica?”. Pe de o parte, este vorba de preoți/ pastori ori teologi care rostesc predici ori scriu cărți în care interpretează texte de autoritate din istoria textuală a creștinismului și afirmă – pe socoteala lor – ce este/ar trebui să fie Biserica. Pe de altă parte, în calitatea ei de trup social (comunitate contextuală, culturală și dinamică) care aspiră să realizeze un anume tip de experiență sacră, Biserica este reflectată și de viața ei concretă – gesturi, practici, inerții, limbaje, ritualuri, sărbători etc., adică de fapte de viață care fac obiectul de cercetare al etno-antropologiei. În această diferență de abordare și de acces a același domeniu (Biserica) se află coordonatele cele mai generale ale dialogului, promisiunea conflictului, dar și a colaborării.

Intrarea este liberă.

Va așteptăm cu interes la discuții!

Post-Election Evangelical: A Statement from Mark Labberton and Richard Mouw :: Fuller

Source: Post-Election Evangelical: A Statement from Mark Labberton and Richard Mouw :: Fuller

This is a most necessary statement, given the way in which American evangelicalism was disgraced during the latest elections.

H-R Patapievici in dialog cu Emil Bartos la Forumul Dialogos

Iata aici prima parte a acestui dialog, care a avut loc in cadrul Forumului Dialogos, in 22 octombrie 2016, in Sala Ferdinand a Primariei Arad.

Read More »

Danut Jemna la Edictum Dei, in Cluj, despre Sf. Irineu de Lyon – Intre Dumnezeul filosofilor si Dumnezeul credintei

Aceasta prezentare a avut loc la 6 octombrie 2016 in Amfiteatrul Auditorium Maximum a Universitatii din Cluj, la invitatia celor de la Edictum dei.

Mesajul baptiştilor moderaţi: „Famila trebuie apărată, dar biserica trebuie să îşi clarifice mai întâi propriile probleme” |

Profesorul timişorean Marius Cimpoae, membru al Bisericii Baptiste Germane din Timişoara, cea mai veche biserică baptistă din sud-vestul României, a ţinut să transmită un mesaj moderat cu privire la această problemă.

Source: Mesajul baptiştilor moderaţi: „Famila trebuie apărată, dar biserica trebuie să îşi clarifice mai întâi propriile probleme” |

Iata, in sfirsit se aude in spatiul public si o voce baptista moderata si rationala. Felicitari, Marius Cimpoae!

Andrei Gaitanaru – Initiafrica pentru familie

Andre Gaitanaru a publicat recent, pe platforma Contributors, un text foarte consistent, legat de initiativa asa-numitei Aliante pentru Familie, privind modificarea Constitutiei in sensul definitiei familiei ca uniunea intre un barbat si o femeie.

Redau mai jos citeva fragmente semnificative din acest text, care incearca sa sugereze necesitatea unei dezbateri reale, pe argumente, in legatura cu aceasta initiativa (sublinierile cu aldine imi apartin).

* * *

Proiectul de modificare a modului în care este definită familia în cadrul Constituției, susținut de mai multe Biserici creștine, a fost o greșeală. Nu susțin acest lucru în pofida faptului că sunt ortodox, ci tocmai pentru că sunt unul sau, cel puțin, pentru că încerc să fiu unul. Ceea ce înseamnă că mă străduiesc să cunosc pe cât pot de bine tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii și să o interiorizez prin intermediul vieții bisericești. …urmărind chestiunea schimbării modului în care familia este definită în Constituție, am ajuns treptat la concluzia că Inițiativa a pornit de la o îngrijorare legitimă pentru modul în care Creștinismul înțelege lumea, dar a sfârșit prin a acționa pe coclauri străine acestuia.

Pot creștinii să impună la nivelul Constituției o definiție a familiei și a căsătoriei conformă antropologiei creștine? Dacă ne grăbim să spunem că da, ar trebui să ne întrebăm atunci de ce nu mergem ceva mai departe. De ce, de pildă, creștinii ortodocși nu ar cere scoaterea în afara legii a celorlalte culte. În fond, conform Ortodoxiei, la noi este învățătura cea dreaptă. Celelalte confesiuni sunt, ca atare, mai mult sau mai puțin heterodoxe. Iar alte culte sunt de-a dreptul erezii. Câtă vreme avem majoritatea, de ce să nu impunem restrângerea conceptului de „cult” conform învățăturii ortodoxe? Avem o lege a cultelor?! A se slăbi! O modificăm și pe ea. Sau putem să o luăm invers. Ce s-ar întâmpla dacă creștinii ar fi minoritari în România, iar o majoritate atee ar decide să adauge în Constituție faptul că Dumnezeirea este o plăsmuire a minții? Ce ne-ar mai putea proteja în acel context? Singura noastră pavăză ar fi tocmai canonul constituțional care filtrează prin intermediul legilor sale deciziile majorității din cadrul unei democrații.Read More »

Klaus Iohannis, despre disputele privind modificarea Constitutiei in legatura cu definirea familiei: Nu am acuzat Biserica / E nevoie de o discutie calma si onesta – Hotnews Mobile

Source: Klaus Iohannis, despre disputele privind modificarea Constitutiei in legatura cu definirea familiei: Nu am acuzat Biserica / E nevoie de o discutie calma si onesta – Hotnews Mobile

Ce mi-ar placea sa cred ca aceste declaratii de bun simt vor pune capat noii isterii care a cuprins mediile fundamentaliste de la noi, evanghelice, ortodoxe, si de alte ‘secte’. Ma tem insa ca nu se va intimpla. Cind masele isterizate se pornesc (stirnite fiind de oameni cu interese oculte, cu care cei lipsiti de discernamint rezoneaza imediat), sunt greu de oprit pina nu vad singe (metaforic vorbind; deocamdata).

Sper sa nu avem dreptate, Vom vedea miine, la mitingul programat de citiva lideri evanghelici cu mintile infierbintate, nu intimplator (cine stie, prcepe), la Oradea.

Mihai Ciuca despre ‘cazul Iuga’


Propunerea de amendare a Constituției este doar o propunere a Coaliției pentru familie. Evident, o asemenea amendare trebuie validată printr-un referendum, care va scoate la lumină părerea majorității față de subiectul în cauză. Orice grup suficient de mare de oameni are dreptul legal de a propune modificarea Constituției, dacă împlinește baremul numeric. Nu-i absolut nimic rău în asta. Atâta timp cât nu se utilizează forța, amenințările, șantajul politic, emoțional, spiritual și/sau demonizarea celorlalți care au opinii distincte, cu care nu trebuie să fim de acord, dar trebuie să-i respectăm.

Problema e că, în acest caz particular, aproape că nu contează rezultatul Referendumului. Dacă se impune acum amendamentul cerut, e doar o chestiune de timp până când balanța se va înclina în cealaltă parte și se va face alt referendum de revizuire, cu alt rezultat.

În tot acest timp, societatea românească va fi din ce în ce mai divizată, mai polarizată, pe poziții antagonice, iar biserica va fi tot mai departe de împlinirea propriei misiuni, din cauza șanțurilor pe care singură le sapă, prin mesaje de genul celui al d-lui Viorel Iuga. Cu tot respectul, un asemenea mesaj îl descalifică pentru funcțiile pe care le ocupă și, în orice țară civilizată azi i-ar fi solicitată demisia.Read More »

Eamon Duffy – The End of Christendom


Note:  A serious analysis. And a conclusion; mine: Thank goodness, Christendom is done. Cultural and political Christianity was certainly not a friend of the gospel of the kingdom of God, as preached by Christ.

* * *

Next year marks the fifth centenary of one of the few precisely datable historical events that can be said to have changed the world forever. In 1517, an unknown German professor from an undistinguished new university protested against the sordid trade in religious benefits known as “indulgences,” which were then being peddled around Germany to fund grandiose plans to rebuild St. Peter’s Basilica in Rome. Martin Luther’s protest initially took the form of a public challenge to an academic debate on a swathe of theological niceties. But this was the first age of print, and Luther was a publicist of genius. His list of topics for debate, in the form of Ninety-Five Theses, was printed as a broadsheet (though the legend that he nailed them to a church door is, sadly, probably untrue). The theses nonetheless became the world’s most improbable bestseller. What might have been a technical academic exercise in a Wittenberg lecture hall rapidly escalated into a fundamental questioning of the theological underpinning of Western Christianity. In its wake, Europe divided, roughly north and south, and the peoples of Europe were pitched into a series of murderous ideological wars in which tens of thousands died, and during which the religious, cultural, and political map of Europe was redrawn. We are all still living with the consequences. Read More »

Richard Rohr – What are “the politics of Jesus”?

Thanks to my friend Manu for the link.

Pope, Anglican leader, vow joint action on poverty and environment | Religion News Service

ROME (Reuters) The pledge at a vespers prayer service came despite challenges to greater unity posed by differences over women priests and gay marriage.

Source: Pope, Anglican leader, vow joint action on poverty and environment | Religion News Service

Here are two men I deeply love and respect.

Franklin Graham sets us straight | Religion News Service

(RNS) Nobody gives a rip about Donald J. Trump’s taxes, he assures us. And how does he know that?

Source: Franklin Graham sets us straight | Religion News Service


As you can see, foolish Franklin Graham does it again.

“But Mark,” you’re asking, “how does Franklin know that nobody gives a rip about about Donald J. Trump’s taxes?”

Believe me, he knows. Because even though the media talked about it, he knows that nobody gives a rip that the head of the Billy Graham Evangelistic Association pulls down seven figures a year.

Who should Christians vote for? Theologian Miroslav Volf makes a surprising case for one candidate | Religion News Service

A prominent theologian at Yale Divinity School thinks one candidate is more Christian than the other. His answer may surprise you.

Source: Who should Christians vote for? Theologian Miroslav Volf makes a surprising case for one candidate | Religion News Service

‘…we could say that Jesus Christ is the only Christian candidate’

Conferinta Scolii Aletheia Timisoara – Perspective biblica asupra migratiei


Am primit cu placere invitatia prietenilor mei din Timisoara de a participa la conferinta anuntata mai sus, cu o prelegere intitulata ‘Intre iubrea aproapelui si primirea strainului’, o reluare, de data aceasta in limba romana, a temei prezentate in iulie in Tabara Koinonia.

Iata atasat mai jos programul conferintei.


Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Source: Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Samuel Whitefield’s  text is one of the best articles I have found, on the conservative side, about the dangerous moral and spiritual implications of Christians voting for ridiculous Trump. Reading it, made me shiver again andd again. This is the messag for a true prophet of God.

I will paste below what I consider to be the most significant quotes. I beg you to read the entire text, if you have time. It is really worth it. What Whitefield writes here is true not only for the US, but also for Iohannis’s Romania or for Orban’s Hungary. If yoou  read it, you will know what I mean.

 * * *

To become the prophetic voice the church is intended to be will cost us far more than we think. It is going to be more painful than we think to abandon our fixation with political solutions. We are used to political friendships, and we are used to a measure of respect from the system as a compliant and loyal voting block. I want to reframe what is at stake this election. There is something far bigger than economic policy at stake in 2016 – it is the church’s prophetic voice.Read More »