Brian McLaren interview – Changing faith, staying faithful

With Brian McLaren, years ago, in Geneva

Stephen Tomkins, from Reform Magazine in the UK has just published a very interesting interview with Brian McLaren. My readers know that I like Brian a lot, even if I do not always agree with him, and I am sure he does not mind that.

Here is the interview, which is worth reading, I would suggest. I know some of those who read this blog do not like McLaren. It is their right, and I am ready to respect it. I hope they do the same with me.

* * *

Can you tell me about the faith that you were brought up in?
I was born in a Plymouth Brethren family, so that would probably be considered fundamentalist. Very passionate; a very deep love for the Bible. My father grew up in Africa – his father was a missionary – so very committed.

Looking back does that feel restricted or oppressive to you now?
I’m very grateful for it, for a lot that I got from it, but if my only choice had been to stay or leave, I would have had to leave. When I was 13 my Sunday school teacher said: “You can either believe in God or evolution”, and I remember thinking: “Evolution makes a lot of sense to me.” When I started playing rock ’n’ roll, it wasn’t a great fit – our church didn’t even have musical instruments. There were very tight restrictions on what women could do. There were a lot of things I would never have stayed with.

Advertisement

Building A Case for Mentoring in University Education

Education, in the fullest sense of the word is not about filling one’s mind with facts – that is basically the Romanian educational system’s approach – this is superfluous at teh time of Internet and search engines. Nor is it about merely acquiring skills for the work market, as the neo-liberal approach to education would suggest.

In its times tested understanding, education is about acquiring wisdom for right living. From the time of antiquity, with an unfortunate hiatus is modernity, which is slowly overcome at present, the best way of becoming wise and competent in life matters is under the influence of a master. That is called, in biblical terms, discipleship, and in the contemporary formation vocabulary it is called MENTORING. Surprisingly, this concept was abandoned by the majority of Christians, and was rediscovered by the world of business. It is time that Christians, and, why not, educationalists, catch up now.

A recent article in Gallup Business Journal calls mentoring ‘the biggest blown opportunity in the history of higher ed’. Here are a few highlights from it.

A few months after Gallup released findings from the largest representative study of U.S. college graduates, there is much to ponder. The Gallup-Purdue Index surveyed more than 30,000 graduates to find out whether they are engaged in their work and thriving in their overall well-being. In simple terms, did they end up with great jobs and great lives?

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 1/9 – Incarnation

The King Jesus Gospel: The Original Good News Revisited 1

Anyone who brings up statistics about faith seems to be asking for a fight, but studies across the board — and I love to read such studies — show that the correlation between making a decision and becoming a mature follower of Jesus is not high. Here are some approximate numbers: among teenagers (ages thirteen to seventeen) almost 60 percent of the general population makes a “commitment to Jesus” —that is, they make a “decision.” That number changes to just over 80 percent for Protestants and (amazingly) approaches 90 percent for nonmainline Protestants, a group that focuses more on evangelicals. As well, six out of ten Roman Catholic teens say they have made a “commitment to Jesus.” However we look at this pie, most Americans “decide” for Jesus.

The Cost of Discipleship – An Unpopular Message

What does your faith cost you? It’s value is as high as the cost you have paid for it.

This is a message of Rev. Steven Lawson, from Christ Fellowship Baptist Church in Mobile Al.

I must confess there is a certain tone and certain accents and statements in this message that I do not condone (I mean the typically western overemphasis on God’s justice, without a sufficient emphasis on his love), but I think the general idea of this message is one that needs to be heard.

What do you think?

Spiritual Legacy

It is not what you leave
behind that is your legacy,
but whom you leave behind

Un interviu la Radio Vocea Evangheliei

Amicul meu, Dănuţ Ţolea, mi-a semnalat existenţa pe site-ul Trilulilu (ce mai nume!) a unui interviu pe care l-am dat cu citiva ani in urma la Radio Vocea Evanghelie la Timişoara şi despre a cărui existenţă nu ştiam.

Dacă sunteţi interesaţi să-l ascultaţi, îl găsiţi la link-ul de mai jos.

Vieti transformate – Interviu cu Danut Manastireanu

Un manifest evanghelic

Ataşez mai jos textul integral, în limba română al Manifestului evanghelic.

(Traducerea, Daniel Lucescu. Editarea, Elena Goga şi Dănuţ Mănăstireanu.)

un-manifest-evanghelic

Un manifest evanghelic – partea II

2. Noi trebuie să ne reformăm comportamentul

A doua noastră preocupare majoră este aceea de a ne reforma propriul comportament. Noi declarăm că a fi evanghelic sau a purta numele de evanghelic înseamnă nu numai a ne modela credința și viețile în concordanță cu învățătura și standardele Căii lui Isus, ci și a persevera în aceasta. Și dacă îndemnul evanghelic este o forță radicală, reformatoare și înnoitoare, noi realizăm cu părere de rău că există astăzi o situație ironică în acest domeniu. Noi, cei care ne-am pronunţat mereu pentru reînnoirea formelor uzate, pentru trezirea bisericilor moarte, pentru încălzirea inimilor reci, pentru reformarea practicilor corupte și a crezurilor eretice, precum și pentru o reformă în societatea noastră față de nedreptățile strigătoare la cer, astăzi noi suntem cei în cumplita nevoie de reformare și reînnoire. Reformatori fiind, avem noi înșine nevoie să fim reformați. Protestanți fiind, noi suntem cei împotriva cărora trebuie să protestăm.

Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-3

3. La ce anume vă puteţi aştepta pe viitor de la acest blog?

De vreme ce am pus mai sus această întrebare, puteţi să trageţi concluzia, absolut legitimă de altfel, că intenţionez să continui acest blog, cel puţin în viitorul previzibil. Dar pentru că viaţa înseamnă schimbare, veţi observa în viitor anumite schimbări, care, aşa cum probabil aţi observat deja, au şi început să aibă loc.

Relational Concepts – site-ul lui David DeWitt

Întâlnire de studiu cu David DeWitt la Iaşi, în anii ’80, în
“faimoasa” mea garsonieră, folosită ca centru de ucenicie

Vă prezint astăzi site-ul web Relational Concepts al lui David DeWitt. Pe acest site veţi găsi disponibile pentru download o mulţime de instrumente folositoare în ucenicie.

Numele lui David DeWitt este destul de cunoscut în România în cercurile apropiate Navigatorilor şi ale organizaţiei “Evanghelizare masivă” (Evangelism Explosion), condusă în România şi în Europa de George Verzea. Călătoreşte cu regularitate în România pentru a se întâlni cu grupuri de ucenicie încă de la începutul anilor ’80. Continuă să călătorească şi acum, odată sau de două ori pe an, la Bucureşti, pentru a investi în formarea spirituală a celor din echipa lui George Verzea.

Evanghelici si catolici impreuna – I – 1994 – 3

Misiunea creştină în Mileniul al Treilea -3

 

Sperăm împreună

Sperăm ca toţi oamenii să vină la credinţa în Isus Cristos ca Domn şi Salvator. Această speranţă face necesar zelul misionar al bisericii. ,,Dar cum vor chema pe acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre el fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?” (Romani 10). Biserica se află în misiune prin natura sa, în orice locul şi în fiecare clipă. Speranţa noastră misionară este inspirată de dorinţa revelată a lui Dumnezeu ,,ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2).

Ginduri despre ucenicie – III

Go Make Disciples – ilustratie de Giselle Bauche

Porunca uceniciei

„Uceniciţi toate neamurile”. Mandatul uceniciei este o porunca unica, “faceti ucenici”, după prezentarea căreia Cristos detaliază trei mijloace concrete prin care se poate realiza acest mandat:

1. acţiunea – “duceţi-vă (lit. ducându-vă)”;

2. botezul – “botezându-i in Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh”;

3. învăţătura – „învăţaţi-i (lit. învăţându-i) să păzească tot ce v-am poruncit”.

Ginduri despre ucenicie – II

Responsabilităţile mentorului

Fiecare dintre cele doua elemente ale procesului de ucenicie, mentorul si ucenicul, au responsabilităţi specifice. Mentorul are in primul rand responsabilitatea de a avea o lucrare proprie. Prin aceasta afirmaţie vreau sa subliniez faptul ca ucenicia nu este o lucrare in sine. Ea este un anume mod de a face slujire crestina. Cristos nu a venit sa faca ucenici, ci sa predice Evanghelia si sa o duca pana la marginile pamantului. Acesta este contextul in care i-a ucenicit El pe apostoli. Altfel, in momentul in care nu ar fi fost cu ucenicii, El ar fi fost şomer. Ori Cristos a avut o lucrare proprie, pe care a facut-o si la care i-a chemat pe ucenicii Sai.

Ginduri despre ucenicie – I

Rolul autorităţii în ucenicie

Ucenicia a fost multa vreme o disciplina uitata in traditia protestanta. In mod surprinzator, ea a fost redescoperita mai intai de lumea seculara si abia apoi a revenit in actualitatea crestina evanghelica. Pentru a intra in mod corect in aceasta discutie, trebuie sa incepem cu Marea Insarcinare, adica cu mandatul uceniciei pe care l-a lasat Mantuitorul apostolilor Sai, asa cum il gasim formulat in Matei 28:18-20. As vrea sa subliniez cateva lucruri din acest text, care sa se constituie intr-o baza exegetica pentru intelegerea uceniciei crestine

Importanta uceniciei crestine – IV

D. J.: Liviu, stiu ca tu ai studiat povestea asta a uceniciei in Evanghelia dupa Ioan. Spune-ne cateva coordonate. Cam care a fost metoda lui Cristos fata de ucenicii sai? Care a fost telul sau obiectivul lui Cristos si cum a lucrat cu ucenicii lui?

Importanta uceniciei crestine – III

D.J.: Ati auzit? Daca aici sunt oameni disperati aveti sansa la ucenicie. L-as ruga si pe Liviu si pe Danut sa ne spuna ce inseamna aceasta ucenicie, daca exista mai multe posibilitati de a face ucenicie, daca exista riscuri sau probleme. Exista mai multe modele, il avem pe cel biblic al lui Christos. As vrea sa-mi spuneti cateva coordonate despre ce inseamna acest proces al uceniciei.

D.M.: Eu as incepe cu un citat dintr-o carte a lui Paul Ricoeur care spune ca nu poti deveni ucenic daca nu te dezradacinezi. A te ucenici sau a fi ucenicit inseamna a te dezradacina si a te reinradacina. A fi plantat langa izvoarele de ape, daca e sa folosim modelul din Psalmul 1.

Importanta uceniciei crestine – II

Danut Jemna: Danut Manastireanu spunea ca in crestinismul actual, ca sa mai putem propune un model de crestin relevant pentru lumea in care traim, trebuie sa luam in serios ucenicia, iar Liviu spunea ca ucenicia este prezenta si in spatiul pe care il numim secular (scoli, universitati, meserii) si ca nu poti sa prezinti un om crestin, serios, fara sa fi trecut prin scoala uceniciei. Ce ar presupune aceasta scoala a uceniciei sau ce ar insemna o revenire a crestinismului din perioada actuala la datele uceniciei? Cum s-ar putea porni acest lucru, daca inca mentalitatea omului arata ca e optionala aceasta chestiune?

Importanta uceniciei crestine – I

Incep sa public aici transcrierea unei serate despre importanta uceniciei crestine, care a avut loc acum aproape doi ani la Biserica Strajerul din Iasi. La discutii, alaturi de mine, au participat Danut Jemna, pastorul bisericii (care a jucat si rol de moderator) si Liviu Ciortuz. Asa cum am mai spus, lucram impreuna, de o vreme, la o carte despre ucenicie. Daca ne ajuta Dumnezeu, poate reusim s-o terminam pina anul viitor.

Din perspectiva unui bărbat I – Despre soţia mea

Acest interviu a fost realizat de Lidia Şchiopu şi a fost publicat în revista Priscila, 7, sep., 2002, 18-19 (partea I) şi 8, feb., 2003, 22-23 (partea II).

_______________

Priscila: Danut, ai o sotie deosebita! Este o adevarata mama spirituală pentru alte femei si o buna lidera. Dar imi spunea Mihaela ca la inceput ii era tare greu. Nu se credea in stare sa faca ceva si tu ai investit in ea. Ai stat alaturi sa-si pregateasca lectia pentru grupul de surori, ai ajutat-o sa pregateasca intrebari bune, ai insistat pentru intrebarile “cirlig”, ai fost un profesor consecvent ea. De ce ai facut-o?

DM – Ca să fiu sincer, n-am făcut-o în primul rând pentru ea, ci mai ales din pricina nevoii de maturizare a fetelor şi a femeilor din lucrarea noastră de ucenicie. Voi încerca să mă explic puţin, ca să înţelegeţi mai bine ceea ce vreau să vă spun.

Revoluţia mea. Episodul I – Şi a fost 14 decembrie

Acum optsprezece ani, în 14 decembrie 1989, încheiam o perioadă de două luni de formare pentru peste patruzeci de lideri ai grupurilor de ucenicie pe care le conduceam în vremea aceea. Avea să fie o întâlnire festivă, pentru că aveam cu noi pe Beni Fărăgău, pe care în consideram cu toţii un soi de guru al uceniciei navigatoreşti.Locuiam pe atunci în cartierul Dacia, căruia i se mai spunea şi USA, însemnând Uniunea Satelor Adunate, pentru că era populat în majoritate de oameni abia mutaţi în oraş pentru a lucra î marile ctitorii ceauşiste, de genul CUG ori CFS. Am urcat in tramvaiul 6 şi am pornit spre biserica baptistă, în subsolul căreia făceam întâlnirile noastre. Era după-amiază.