Recently she did a series of recordings in this she discusses the content of this important book. I share below the links to these conversations, for those who are interested in thic topic.
Ultima carte a domnului Gabriel Liiceanu, Isus al meu, a stârnit patimi în spațiul cultural și religios românesc încă înainte de apariția ei. Îndrăzneala unui cunoscut om de cultură, declarat agnostic, de a vorbi despre personajul central al religiei creștine n-a fost bine primită de o mulțime de oameni religioși de la noi, în ciuda faptului că această inițiativă vădește mai degrabă un om aflat în fața unor serioase căutări existențiale.
Terenul pentru aceste dispute era pregătit deja de isteria crescândă în zona dominată de temeri a fundamentaliștilor religioși, pe tema introducerii educației sexuale în școli, o decizie politică îndelung amânată, exact din aceste pricini, și cu efecte sociale catastrofale în societate, România fiind țara europeană cu cel mai mare număr de sarcini la fete aflate sub vârsta majoratului. Dar lăsăm această discuție pentru altă dată.
Trebuie să spun dintru început că în mod deliberat încă nu am citit cartea domnului Liiceanu, pentru că ceea ce am de spus nu are legătură directă cu textul lui, ci mai degrabă cu reacțiile pe care aceasta le-a născut, mai ales în zona creștină conservatoare, dar nu numai. Am citit însă destule dintre reacțiile la carte, și tocmai despre ele vreau eu să vorbesc aici.
Cei care mă cunosc știu bine rezervele mele cu privire la necesitatea și eficacitatea apologeticii în spațiul cultural al postmodernității. În paranteză fie spus, pentru cunoscători, în opinia mea, o apologetică croită după calapoadele raționaliste ale modernității este complet anacronică în postmodernitate, fie că ea se bazează pe epistemologia reformată de secol 19 a școlii de la Westminster, eventual îmbogățită cu presupoziționalismul de secol 20, fie că vorbim de versiunea mult mai precară din punct de vedere metodologic a evidențialismului promovat la noi de cărțile lui Josh McDowell. Ele poartă în însuși ADN-ul lor sechelele structurale ale modernismului – încrederea exagerată în puterea rațiunii, promovarea unor false certitudini, bazate pe argumente superficiale și individualismul dezmățat, încuscrite adesea cu un fideism jalnic, atunci când nu promovează fără ezitări modelul riscant al unui Dumnezeu al golurilor (God of the gaps theory). Închei aici paranteza.
Nu vreau nicidecum să spun că o apologetică creștină adecvată la problematica omului postmodern nu este posibilă sau necesară. Apostolul Petru ne încurajează să fim întotdeauna capabili ca, dacă e nevoie, „să dăm socoteală de speranța care este în noi; dar cu blândețe și teamă”, virtuți adesea absente la apologeții moderni, în caracterul și apucăturile cărora sunt înlocuite de aroganța convingerilor imuabile și de sentimentul de superioritate al celor care știu totul (și încă ceva pe deasupra), în raport cu preopinenții, care sunt prin definiție ignoranți și răuvoitori.
Problema mea este cu privire la cele descrise mai sus este tendința celor zeloși pentru „„credință” de a-l apăra pe „Isus al lor” cu orice preț, inclusiv cu prețul propriei lor orbiri față de căutările sincere ale unor oameni aflați încă pe drumul clarificărilor existențiale, pe motiv că răspunsurile de parcurs ale acelora nu seamănă cu convingerile presupușilor experți creștini în problema isusiană. Asta mi se pare periculos sub raport spiritual pentru apologeți, care tind să se ia pe ei înșiși mult prea în serios, dar absolut catastrofal pentru ceilalți, din perspectiva mărturiei creștine, al cărei sens este deturnat de la demonstrația iubirii divine ademenitoare, la un penibil și infantil concurs de argumente de genul „Isus al meu” în bate pe ”Isus al tău”.
În tot acest efort de „apărare” (iată, mi se strânge inima folosind acest termen de sorginte militară), accentul este mutat de pe conceptul creștin de credință ca angajare personală în relația transformatoare cu Isus, fiul lui Dumnezeu, pe conceptul strict modernist al credinței ca adeziune la un set de propoziții și dogme. Mutația de care vorbesc aici nu este ceva ce ține de nuanțe, ci este una radicală, care înlocuiește creștinismul vital, definit ca relație, cu un creștinism fundamental eretic, înțeles ca simplă gnoză.
Ce putem observa în reacțiile mai mult sau mai puțin docte, mai respectuoase ori mai belicoase la adresa cărții domnului Liiceanu, este nevoia resimțită de apologeți de a-l apăra pe Isus al lor, perceput în mod invariabil ca „Isus cel adevărat” de „Isus al lui Liiceanu”, în mod indubitabil pentru ei, un Isus îndoielnic și inautentic. Din aceste reacții destul de diferite între ele, așa cum sunt și oamenii cărora le aparțin, deduc două idei care, dacă sunt corecte, ar trebui să ne dea serios de gândit.
Prima impresie este aceea că „Isus al apologeților”, „Isus al nostru” este Isus cel adevărat, cel autentic, în vreme ce Isus al altora, dar mai ales Isus al lui Liiceanu este unul îndoielnic. Dincolo de aroganța implicită a acestei poziții, putem decela totuși o bază posibil legitimă a acestei convingeri, și anume adevărul incontestabil că tradiția creștină include un oarecare consens cu privire la profilul personajului central al religiei creștine, Omul-Dumnezeu Isus Cristos. Ca teolog, voi fi primul care să recunoască acest lucru, deși, dincolo de acest consens există o multitudine de nuanțe, imperceptibile pentru cei neinițiați.
Întrebarea mea este însă dacă nu cumva punem greșit problema. Poate că întrebarea cea mai importantă este nu „al cui este Isus” cel autentic, ci cine dintre noi este, în mod autentic „al lui Isus”? Iar aceasta nu este nicidecum o temă de dezbatere publică, ci una care ar trebui să se desfășoare, îndrăznesc să spun, permanent, în lăuntrul nostru.
„Fiecare punct de vedere este doar o vedere dintr-un punct”. Dacă schimbăm punctul din care privim lucrurile, cu siguranță că peisajul va arăta altfel. Așa cum se spune uneori, „terenul de la poalele crucii este plat”. Acolo, sub umbra Răstignitului, Pilat și Irod, romanii și iudeii, Petru și Iuda sunt totuna. Pe acel teren, domnul Liiceanu și contestatarii lui sunt pe picior de egalitate. Și acesta, cred eu, este lucrul care contează cel mai mult.
A doua impresie pe care mi-o lasă pletora de apologeți care au sărit degrabă în apărarea Domnului este aceea a unui Isus neajutorat, în pericol de a-și pierde aura și influența în lume, și, de aceea în nevoie stringentă de suport. Se spune că lui Spurgeon, marele predicator baptist de la finalul secolului 19, i s-a cerut odată să rostească o predică în apărarea Scripturii. La care, se zice, el ar fi răspuns: „Mai bucuros aș apăra un leu. Lăsați Scriptura să se apere singură.” Iar dacă o simplă carte, fie ea și scrierea sacră a credinței creștine, este capabilă de așa ceva, cu atât mai mult va putea face asta cel despre care dă ea mărturie.
Vă las, deci cu aceste întrebări și acum pot să mă dedau liniștit la lectura cărții cu pricina. Și cum îmi place să citesc cărțile cu o întrebare în minte, voi face asta și acum, întrebându-mă nu dacă Isus al domnului Gabriel Liiceanu este Isus al lui Dănuț Mănăstireanu, ci dacă eu sunt al lui Isus, cel revelat în evanghelii. Cât despre autorul cărții, e treaba lui dacă și cum va răspunde la această întrebare. Asta este ceva strict între el și Dumnezeu.
În cele ce urmează, vă prezint un grup sectant, constituit în a doua parte a secolului al XX-lea, cu un număr redus de membri. Grupul fiind deosebit de discret, date exacte despre numărul de membri nu se știu, probabil sunt 2-3 mii în total. Motivul pentru care consider necesară această descriere a grupului este faptul că printre membrii lui sunt și români. Despre unii știu că nu mai au relații cu familiile lor de ani de zile. În plus, acest grup își recrutează adepții printre tineri studenți și intelectuali în primul rând din comunitățile evanghelice. Cred că e necesar să fie cunoscută existența lui!
Nu am găsit nimic despre acest grup în limba română, de aceea voi rezuma informațiile pe care le am în urma unor experiențe personale și în urma parcurgerii unei bibliografii din mai multe limbi.
Grupul Holic (Holic Gruppe, pronunțat Holici) a fost fondat la Viena în anul 1978, de un student la teologie romano-catolică, pe nume Gottfried Holic (1943-2010). Înainte de a-și începe studiile teologice, Holic pretinde că a auzit glasul lui Isus și se hotărăște să trăiască pentru Dumnezeu. Nu se poate încadra în nicio confesiune, de aceea, împreună cu alți doi colegi seminariști, pune bazele unei comunități creștine, la Viena. Prima comunitate își are rezidența într-un apartament de pe strada Eisvogelgasse (rom. Păsări de gheață), din Viena. După numele străzii, au fost denumiți și membrii grupului păsări de gheață. După 1980, cei care aderau la comunitățile Holic se autoexcludeau din orice biserică creștină. În zilele noastre, secta este activă în principal în Germania, la Berlin, Baden-Württemberg, precum și în Olanda dar mai ales în Europa de Est, în Polonia, Ungaria, Lituania, Letonia, România, Slovacia. Continue reading “Guest post: Grupul sectar Holic”
Dupa o perioada de pauza, valoroasa editura oradeana Ratio & Revelatio, condusa de domnul Otniel Veres, revine in peisajul editorial cu un titlu din domeniul apologeticii crestine.
Autorul, care ]n prezent este doctorand in domeniul filosofiei religiei la Frankfurt, a studiat, intre altele, filosofie si teologie, avind preocupari constante in domeniul filosofiei stiintei si al teologiei fundamentale.
Iata o succinta prezentare a cartii, asa cum apare ea pe situl editurii.
Există Dumnezeu? De ce credem în El? Dacă într-adevăr este înscrisă în om o tendință naturală de a crede în Dumnezeu, cum putem distinge care dintre numeroasele abordări religioase este cea corectă? Iată cîteva întrebări esențiale la care studiul de față oferă un răspuns pertinent, pornind de la argumentele unuia dintre cei mai proeminenţi filosofi contemporani ai religiei.
Felicitari domnului Vaentin Teodorescu. Si la cit mai multe carti bune.
The Human Icon: A Comparative Study of Hindu and Orthodox Christian Beliefs
By Christine Mangala Frost
Paperback ISBN: 9780227176351
RRP: £25.00
Publication Date: 27/04/2017
Also available in ebook formats.
The Book: Despite the history that divides them, Hinduism and Orthodox Christianity have much in common. In The Human Icon, Christine Mangala Frost explores how both religions seek to realise the divine potential of every human being, and the differences in their approach. Frost, who has experienced both the extraordinary riches and the all-too-human failings of Hinduism and Orthodox Christianity from the inside, is perfectly placed to examine the convergences and divergences between the two faiths.
Inspired by a desire to clear up the misunderstandings that exist between the two, The Human Icon is a study in how two faiths, superficially dissimilar, can nevertheless find meeting points everywhere. The powerful intellectual and spiritual patristic traditions of Orthodox Christianity offer a rare tool for revitalising too-often stalled dialogue with Hinduism and present the chance for a broader and more diverse understanding of the oldest religion in the world.
Tracing the long history of Orthodox Christianity in India, from the Thomas Christians of ancient times to the distinctive theology of Paulos Mar Gregorios and the Kottayam School, Frost explores the impact of Hindu thought on Indian Christianity and considers the potential for confluence.
With a breadth of interest that spans Hindu bhakti, Orthodox devotional theology, Vedānta and theosis, as well as meditational Yoga and hesychastic prayer, Frost offers a fresh perspective on how the devotees of both faiths approach the ideal of divinisation, and presents a thoughtful, modern methodology for a dialogue of life.
The Author: Christine Mangala Frost is a Guest Lecturer and Research Associate at the Institute for Orthodox Christian Studies, Cambridge, where she edits and presents their outreach programme, The Way. Born in India and raised Hindu, she converted first to Anglicanism and then, in 1997, to Orthodox Christianity. She is the author of several journal articles on interfaith issues, as well as three novels, including The Firewalkers (1991), which was shortlisted for both the Deo Gloria Award and the Commonwealth First Book Prize.
Do you love your faith so little that you have never battled a single fear lest your faith should not be true? Where there are no doubts, no questions, no perplexities, there can be no growth.
– George MacDonald
In my spiritual memoir, Water To Wine, part of the story I tell involves my own journey away from cheap certitude toward an authentic faith. It is a phenomenon of modernity that certitude (mental assent toward something as an absolute empirical fact) has become confused with faith (an orientation of the soul toward God in the form of deep trust).
That this phenomenon is prevalent among certain streams of Christians is strangely ironic since this involves genuflecting at the altar of empiricism and privileging knowledge over faith. Privileging empiricism above faith as the final arbiter of truth is a hallmark of modernity, but it is also antithetical to Christianity.
Certitude is a poor substitute for authentic faith. But certitude is popular; it’s popular because it’s easy. No wrestling with doubt, no dark night of the soul, no costly agonizing over the matter, no testing yourself with hard questions. Just accept a secondhand assumption or a majority opinion or a popular sentiment as the final word and settle into certainty.
Having to prove the existence of God to an atheist is like having to prove the existence of the sun, at noon on a clear day. Yet millions are embracing the foolishness of atheism. “The Atheist Delusion” pulls back the curtain and reveals what is going on in the mind of those who deny the obvious. It introduces you to a number of atheists who you will follow as they go where the evidence leads, find a roadblock, and enter into a place of honesty that is rarely seen on film.
From Living Waters, creators of the award-winning TV program “The Way of the Master” and the hit movies “180” and “Evolution vs. God,” comes the powerful film “The Atheist Delusion.” Executive produced by TV co-host and best-selling author Ray Comfort (Hell’s Best Kept Secret, Scientific Facts in the Bible).
Here is the story of Tremper Longman’s ‘conversion’ to theistic evolution.
He stands in a long list of rmarcable people, of (more or less) Evangelical persuasion, who went on a similar pilgrimage of faith. Here is the list of those who share theiir testimonies in this book, along with the above mentioned biblical scholar: N.T. Wright, Scot McKnight, Francis Collins, Jennifer Wiseman, Denis Lamoureaux, James Stump, James K. A. Smith, Richard Mouw, John Ortberg, Daniel Harrell, Ken Fong.
And, for full disclosure, I have to say that I have personally followed the same track, mostly for reasons related to biblical hermeneutics.
(volum bilingv, coordonat de Voicu Bojan, 108+114 pagini, format A5, copertă găurită, preț 29 lei)
Trei ani, cinsprezece autori, patru traducători, trei editori, un designer, un grafician, o grămadă de tipografi. O carte personală în care autorii încearcă să își argumenteze traseul credinței, răspunzând mai degrabă întrebării: ‘Totuși, dacă nu sunt hindus sau bahai, de ce sunt creștin?’
Chiar, în ce credem fiecare dintre noi și de ce? Cum ar arăta puse pe hârtie declarațiile noastre de credință? Ce înseamnă ‘primejdia mărturisirii’ mai ales azi când relativismul e la modă: să fi apolitic, neutru, vag, mai degrabă să te identifici cu un anumit grup social, decât pur și simplu să fii ceva?
Acestă carte e atipică, seamănă mai degrabă cu o hartă care arată drumul unei călătorii interioare.
Autorii: Andreea Sepi, Anne Garrett, Cristian Mihuț, Dănuț Mănăstireanu, Dionis Bodiu, Don Lothrop, Dorin Axente, Dorin Mureșan, Doru Pop, George Ille, Marius David Cruceru, Mihaela Ursa, Silvian Guranda, Teofil Stanciu, Voicu Bojan
Tema extinsa a acestui dialog este ‘Dialogul dintre stiinta si credinta in epoca tehnologiei informatiei – Despre Inteligenta Artificiala astazi’.
Prelegerea, care a avut loc in data de 21 martie, si a fost gazduita de Serile Dialogos din Arad, a fost sustinuta de Dr. Liviu Ciortuz, conferentiar la Facultatea de informatica a Universitatii Al.I. Cuza din Iasi.Ea a fost urmata de o sesiune de intrebari si raspunsuri. Dialogul a fost moderat de teologul baptist Dr. Emil Bartos.
I have just found today on Facebook the link to this article and I want to also share with you these amazing Bonhoeffer quotes selected by Dargan Thompson. I have underlined in bold my favourite ones, with a special attention to those relevant for Christian apologetics, spirituality, and social justice.
* * *
On Silence
“Silence in the face of evil is itself evil: God will not hold us guiltless. Not to speak is to speak. Not to act is to act.”
On Judging Others
“Judging others makes us blind, whereas love is illuminating. By judging others we blind ourselves to our own evil and to the grace which others are just as entitled to as we are.”
― The Cost of Discipleship
On Gratitude
“In normal life we hardly realize how much more we receive than we give, and life cannot be rich without such gratitude. It is so easy to overestimate the importance of our own achievements compared with what we owe to the help of others.”
―Letters and Papers from Prison
N.T. Wright presenting a song whose words he wrote with Francis Collins. A song based, of course, on the song ‘Yesterday‘, by the Beatles.
N.T. Wright was an Anglican bishop and is a leading New Testament scholar. He received his Doctor of Divinity degree from Oxford University and he teaches presently at the University of St. Andrews in Scotland.
The main papers presented in the two CS Lewis symposia that took place at Iasi University, in 2013 and 2014, have nust been published in the Volume 5, Issue 2, 2014 of the Linguaculture journal, a peer reviewed academic publication of the Linguaculture Centre for (Inter)cultural and (Inter)lingual Research at the Iasi University. You may download HERE the papers published in the current issue of this journal.
There are some very good article published there. I highly recommend it to you, if you are interested in CS Lewis.
As I have already well started the journey of facing the challenges of this new year I cannot think almost every day of the necessity of writing some thoughts (it has taken long enough to let them settling down!) regarding the second edition of the C. S. Lewis Symposium that took place in November, at the Alexandru Ioan Cuza University of Iasi.
My heart is full of gratitude, first of all, that through this ministry, the Lord has brought in my life so many wonderful people and the mere fact that I am connected in so many ways with you is amazing! Thank you for all the encouragement and support, for caring, praying and helping in any way. It is a blessing that transcends all my desires and imagination! The words are weak and fail as always when we tend to speak about God’s grace.
This time the symposium was a harder battle, hard enough to let me, after many months of working hard, knocked down for a while! But, it ended up in being a great event, much appreciated by the professors and students from the University and by all the other participants.
I will just remind you that because I am in a PhD program on C. S. Lewis in The English Department of The University of Iasi I was granted the privilege to organize a Symposium in 2013, with the occasion of the 50th anniversary of C. S. Lewis’s death. Through God’s blessing, the event was so successful that the English Department decided to have a second edition, which took place in November, last year. In addition, an entire issue of the Lingua Culturejournal, was devoted to C. S. Lewis. Continue reading “Report of the 2nd CS Lewis Symposium, Iasi University, 6-7 Nov 2014”
Presented by Craig Keener in conjunction with Tactical Faith at our 25th annual Biblical Studies Lectures, Beeson Divinity School, Samford University http://www.beesondivinity.com
Note: Thanks to my friend Valentin Teodorescu for this link.
Întreaga structură a naturii ne vorbește despre un autor inteligent. Nici un cercetător rațional nu-și poate suspenda nici măcar pentru un moment credința în principiile primare ale teismului și ale religiei.
(David Hume – Istoria naturală a religiei)
David Hume(1711–1776) was a Scottish philosopher, historian, economist, and essayist known especially for his philosophical empiricism and scepticism. He was one of the most important figures in the history of Western philosophy and the Scottish Enlightenment. Hume is often grouped with John Locke, George Berkeley, and a handful of others as a British Empiricist.Continue reading “David Hume si John Stuart Mill despre marturia naturii”
“Ai auzit? Părintele Longenecker susţine şedinţe de spiritism şi comunicarea cu morţii!” Aşa s-ar putea deduce din titlul acestui articol: “Comunicarea cu C.S. Lewis”. Chiar invit eu oare la o scenă cu o cameră întunecată în care se fac incantaţii pentru invocarea spiritului unui faimos cărturar de la Oxford? Nu. Acest articol nu are de-a face cu spiritismul, ci cu sfatul pe care C.S. Lewis ni-l dă despre cum să comunicăm Evanghelia omului de pe stradă. Ambiguitatea din titlu indică în cele din urmă dificultăţile comunicării. Era noastră modernă are mai multe canale de comunicaţii decât oricând în istorie, dar aceasta înseamnă că spaţiul de neînţelegeri şi de confuzii a crescut de asemenea.
Este dificil să comunici eficient în general, iar să comunici credinţa catolică în special, fiind o sarcină complexă nu doar datorită naturii vaste şi complexe a credinţei, ci şi datorită naturii vaste şi complexe a presupunerilor oamenilor despre lume, religie şi catolicism. Dificultăţile şi complexitatea nu fac însă decât mai necesar să abordăm această problemă. Continue reading “Dwight Longenecker – Comunicarea cu C.S. Lewis”
This is an excellent article. Let me share here just a few quotes:
If you find yourself in the ideological trenches, spending all your time and energy fighting off the heretics and the godless, as if you and your fellow prophets are the last light of truth in a world of darkness, I urge you to recall the words of God spoken through Isaiah and know this.