Epopeea unei carti – Richard Rohr, Caderea intru inaltare

Richard Rohr, Căderea întru înălțare

Sincer să fiu, nu-mi amintesc exact de la cine am auzit pentru prima dată numele preotului franciscan american Richard Rohr. Să fi fost, probabil, prin 2010. Am început, imediat, să caut scrierile lui și m-am abonat la newsletter-ul lui zilnic, pe care îl primesc și acum.

În aprilie 2011 a apărut cartea lui cea mai cunoscută, Falling Upward. A Spirituality for the Second Half of Life. Am comandat-o imediat și am citit-o pe nerăsuflate. Am primit apoi versiunea audio a cărții, citită de însuși părintele Rohr, iar aceasta a întărit sentimentul că textul este scris pentru mine. Cartea m-a fascinat de la primul contact cu ea, mai ales că venea într-un moment în care aveam nevoie vitală de mesajul ei. Aveam 57 de ani și trăiam de ceva vreme criza intrării în cea de a doua jumătate a vieții.

Eram, în vremea aceea, Director pentru credință și dezvoltare pentru regiunea Europei de Est și a Orientului Apropiat a organizației umanitare World Vision International, ale cărei activități – dezvoltare comunitară, microcreditare și asistență umanitară de urgență – se desfășurau în aproape 100 de țări. Responsabilitățile mele erau legate de coordonarea unei echipe de specialiști din fiecare dintre țările din regiunea noastră care se ocupau de formularea de strategii și desfășurarea de programe care vizau formarea spirituală a staff-ului, dezvoltarea relațiilor ecumenice cu bisericile, mărturia creștină și relațiile interreligioase, dat fiind că slujeam într-o regiune multiconfesională și cu o prezență islamică masivă. Între altele, era și responsabilitatea de a organiza întâlniri anuale de formare spirituală (retreat-uri, cum le numeam noi), atât pentru propria echipă, cât și pentru echipa de directori regionali și de directori naționali din care făceam parte.

Din momentul în care am citit Falling Upward, am decis să găsesc o modalitate de a-l invita pe părintele Rohr să conducă, în vara anului 2012, o întâlnire de formare spirituală cu echipa regională World Vision, centrată în jurul acestei cărți, pe care am pus-o imediat la dispoziția colegilor mei. După ce am primit acordul liderei regional, Cornelia Lenneberg, i-am scris părintelui despre acest proiect, după ce am intrat în contact cu el prin intermediul prietenului meu Chris Heuertz, care era destul de apropiat de el și petrecuse timp la Centrul pentru Acțiune și Contemplație condus de el în Albuquerque, New Mexico.

În mod providențial pentru mine, Richard Rohr venea în România pentru o săptămână, pentru a împărtăși o serie de reflecții cu caracter devoțional, la un retreat al Asociației Europene a Capelanilor din Închisori, dat fiind că părintele slujise el însuși multă vreme în această capacitate în Statele Unite. În acea săptămână eu aveam o întâlnire importantă în Elveția, la Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC), unde lucram la textul unei declarații cu caracter inter-religios legată de atitudinea față refugiați, dar aceasta se termina în ziua de miercuri, astfel încât joi am zburat de la Geneva la Sibiu, iar vineri dimineața, în 7 iunie 2012, acum aproape zece ani, cu ajutorul unui prieten, preot ortodox din Sibiu, ajungeam la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de sus, la timp pentru a asista la ultima prezentare a părintelui în fața capelanilor.

Richard Rohr la masa conferinței capelanilor
Richard Rohr la marginea lacului de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de sus

După prelegere, cu imensă emoție, m-am prezentat părintelui, care mă aștepta, și ne-am retras în preajma lacului din spatele mănăstirii, locul meu preferat de acolo. Am simțit că ne-am conectat aproape instantaneu. Am început să povestim despre noi înșine și apoi am discutat și despre obiectul întâlnirii noastre. Nu-mi aduc aminte de câte ori am dat înconjur lacului, care nu e prea mare. Dar când ne-am uitat la ceas trecuseră deja, ca gândul, nouăzeci de minute de fascinație. Deși plănuisem să discutăm doar o jumătate de oră.

Am povestit acolo, despre istoria mea de viață – context în care părintele a adus în discuție Eneagrama și m-a încurajat să o studiez, despre formarea mea, și despre frământările mele teologice (cu exact trei ani înainte fusesem confirmat ca membru al Comuniunii Anglicane). I-am împărtășit, de asemenea, temerile mele legate de spiritualitatea organizației cu care lucram, și pe care aveam s-o părăsesc patru ani mai târziu, în condiții stranii. Mă refeream la ceea ce percepeam a fi îndepărtarea progresivă a World Vision de identitatea ei creștină și asumarea tot mai clară, sub presiunea „industriei” umanitare, a unei identități corporatiste, centrată pe finanțe și proiecte, mai degrabă decât pe persoana umană. În final, i-am spus și despre teama șefului meu tehnic, Tim Dearborn, care coordona domeniul Credință și dezvoltare în World Vision la nivel global, cu privire la faptul că dimensiunea vădit contra-culturală și non-instituțională a modelului celei de a doua jumătăți a vieții promovat în această carte risca să destabilizeze organizația. Părintele a zâmbit și mi-a spus: „Aceasta este o gândire tipică primei jumătăți a vieții. Ce trebuie să înțelegem este că a doua jumătate a vieții n-o neagă pe prima, ci o incorporează și o transcende.”

7 iunie 2012 – o zi de neuitat

Părintele Richard mi-a comunicat apoi că, din păcate pentru noi, cei din World Vision, nu putea accepta invitația noastră, deoarece se apropia de vârsta de 70 de ani, pe care avea să-i împlinească anul următor, și că aceasta era ultima călătorie internațională pe care intenționa să o facă înainte de a se dedica mai mult activităților locale și unei vieți de contemplație. Din fericire însă pentru mine, acest proiect mi-a oferit șansa unică de a petrece o oră și jumătate cu unul dintre autorii de spiritualitate pe care îi admir cel mai mult. Aș putea spune că în urma acestei întâlniri mirabile Richard Rohr a devenit părintele meu spiritual, fie și în sens virtual.

Revenind în Cipru, unde se afla biroul nostru regional, și unde călătoream regulat pentru întâlnirile echipei, i-am comunicat șefei rezultatul, la care ea mi-a spus: „În acest caz, tu ești cel care va trebui să coordonezi întâlnirea.” Uimit, i-am spus: „Cum aș putea eu să-l înlocuiesc pe Richard Rohr?” La care Conny mi-a spus sec și fără drept de apel: „Ai să te descurci. Nu-mi fac griji.” Și m-am descurcat, cred, destul de onorabil, deși o întâlnire cu Rohr ar fi fost cu totul altceva.

A urmat o perioadă tot mai dificilă pentru mine, iar în februarie 2016 avea să se încheie povestea mea de douăzeci de ani cu World Vision International. În acel an am recitit de câteva ori Falling Upward, și ea a fost un sprijin constant pentru mine, și o mângâiere a inimii, alături de lectura constantă a psalmilor in versiunea „clasic modernă” a prietenului meu David Frost, (un anglican devenit ortodox, și care a condus ani de zile Institutul pentru Studii Creștine Ortodoxe (IOCS) din Cambridge, cu cere am devenit între timp cercetător asociat. Versiunea de care vorbesc, și pe o recomand cu mare căldură, în formatul audio disponibil pe Audible se numește Cambridge Liturgical Psalter.

De atunci am recomandat și am dăruit cartea lui Rohr la sute de prieteni, mai ales dintre cei mai puțini tineri, și am primit constant confirmări cu privire la valoarea ei. În perioada aceea, acum mai mult de cinci ani, s-a născut ideea de a mijloci cumva apariția acestei cărți în limba română. Întrebarea era însă care dintre editurile românești ar fi fost dispusă să-și asume riscul publicării unui autor care, chiar dacă era extrem de popular, era totuși contestat, în egală măsură, de cercurile conservatoare, catolice și nu numai, din pricina caracterului radical al gândirii sale. Mărturisesc că m-am gândit la Sapientia de la Iași, ca și la Galaxia Gutenberg, dar am realizat că nu sunt prea multe șanse, dat fiind conservatorismul care domină spațiul catolic românesc (chiar dacă, e drept, acesta nu este atât de rigid cum este cel ortodox). Apoi, din motive de patriotism local, m-am gândit la Polirom, dar explorările mele neoficiale m-au descurajat rapid, date fiind rezervele editurii față de publicarea de texte religioase, care, mi s-a apus, „nu se prea vând”. Ceea ce este drept. S-a întâmplat deja cu texte religioase de maximă valoare publicate de editura ieșeană, precum seria Pelikan (inițiativă în care am juccat și eu un rol – dar despre asta altă dată). Și se întâmplă mereu, mai ales când este vorba de texte serioase, nu de literatură siropoasă, pentru babe cucernice. Este drept, de teama unui refuz, nu am avut curajul de a-l aborda direct pe domnul Lupescu, directorul editurii, deși ne cunoaștem oarecum, căci am publicat acolo în 2018 cartea Omul evanghelic. O explorare a comunităților protestante românești, editată împreună cu istoricul Dorin Dobrincu.

Așa am ajuns la ideea publicării acestei cărți la Humanitas. Este drept că acolo aveam cam aceeași problemă ca la Polirom, respectiv înclinația explicit seculară a editurii, în ciuda faptului că de-a lungul existenței sale a publicat câteva texte religioase fundamentale. Cum nu mă întâlnisem cu domnul Liiceanu decât o singură dată în viață, la Iași, în prezența domnului Pleșu, nu am îndrăznit să-l abordez direct. De aceea i-am scris domnului Andrei Pleșu, cu care mai comunicam din când în când, după ce cu vreo zece ani înainte făcusem împreună o călătorie (de neuitat pentru mine), în aceeași mașină, de la Iași la București. După acest drum de poveste, domnia sa, care era pe atunci membru în Colegiul CNSAS, m-a ajutat să am acces la dosarele mele de urmărire de la Securitate (vreo doua mii de pagini de lectură „interesantă”, pe care între timp le-am publicat pe blog). Așteptasem aproape trei ani după cererea oficială, fără niciun răspuns. După ce a intervenit domnul Pleșu, am primit răspuns într-o săptămână, cu scuza penibilă că ei mi-au mi-au scris de multă vreme, dar eu nu am mai răspuns. Era deci vina mea. Și eu nu știam. E complicat cu apucăturile comuniste și securistice. Inclusiv, sau mai ales, la CNSAS.

I-am trimis, deci, domnului Pleșu, pe la începutul anului 2017, sau poate chiar mai devreme, o versiune digitală a cărții lui Rohr, cu rugămintea de a explora, dacă are vreme, măsura în care socotește că această carte ar merita să existe în limba română, și, dacă este așa, să o recomande eventual domnului Liiceanu, pentru a fi publicata la Humanitas. În sinea mea însă m-am temut că Andrei Pleșu nu este mare fan al cărților electronice. Și am avut dreptate. Realizând lucrul acesta, am prins prilejul primirii de către domnia sa a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Cuza, în decembrie 2017, pentru a-i înmâna un exemplar tipărit al cărții, amintindu-i de rugămintea mea. Ca om sfios ce sunt, n-am vrut sa-l deranjez, și l-am rugat pe domnul profesor Cuțitaru să-i predea cartea, dar domnia sa a insistat să o fac personal. Ceea ce mi-a oferit din nou șansa unei scurte conversații cu un om pentru care am o infinită admirație.

Câteva luni mai târziu, am primit un email de la domnul Pleșu, care mi-a confirmat intuiția în legătură cu valoarea cărții, mi-a comunicat că a vorbit cu directorul Humanitas și mi-a spus că voi fi contactat mai târziu de cineva de la editură, după obținerea copyright-ului. Această operațiune a durat ceva, dar după o vreme am fost contactat pentru a discuta detalii legate de traducere. Cum nu aveam intenția de a fi eu traducătorul – părăsisem de ani buni această îndeletnicire, discutam deja cu domnișoara conferențiară Teodora Ghivirigă, specialistă în traductologie la universitatea ieșeană, despre posibilitatea ca acest text să fie tradus de o fostă masterandă a ei, Ramona Scribleac, sub coordonarea domniei sale, în vreme ce eu aveam să ofer asistența teologică necesară. Dacă-mi aduc bine aminte, traducerea a început chiar înainte de semnarea contractului, și a durat o vreme, dat fiind că în această perioadă Ramona a născut o fetiță (pe care n-a numit-o însă Richarda – asta mai lipsea). Apoi a intervenit pandemia și apariția cărții a fost amânată mai mult de un an de către editură. Dar eu nu știam asta. Și mă perpeleam pe jar, în neștiința mea.

În iunie 2021, panicat că nu mai știu nimic de proiect, și întrebându-mă dacă nu cumva ar trebui să caut deja altă editură, cu toată jena de rigoare, i-am scris domnului Pleșu. Domnia sa mi-a răspuns cu amabilitatea-i (ne)obișnuită și mi-a spus că a vorbit cu doamna Lidia Bodea, noua directoare generală a editurii, și că aceasta mă va contacta personal. Ceea ce a și făcut, explicându-mi motivul pentru amânarea apariției, precum și faptul că voi fi contactat de redactoarea care răspunde de carte imediat ce se va relua lucrul la aceasta, estimând că această carte ar putea apărea în martie/aprilie 2022.

În ianuarie 2022 am fost contactat de doamna Georgeta-Anca Ionescu, care răspunde de apariția cărții și cu care am comunicat constant și eficient de atunci. Comunicarea instituțională inițială, după care nu m-am dat niciodată în vânt, a făcut repede loc între noi unui dialog cald, uman,  singura limbă pe care o pot vorbi eficient.

În primul mesaj am primit permisiunea, pe care o solicitasem inițial doamnei Bodea, de a-l contacta pe părintele Rohr pentru un scurt Cuvânt înainte la ediția românească a cărții și, de asemenea, pe domnul Andrei Pleșu, pentru o scurtă introducere, ceea ce am și făcut imediat. Din nou cu ajutorul lui Chris Heuertz am trimis solicitarea către autorul cărții. Din păcate, așa cum mă temeam că se va întâmpla, dat fiind că se apropie de vârsta de 80 de ani, părintele a decis să reducă drastic comunicarea cu exteriorul și să se dedice aproape exclusiv contemplării. Mi s-a spus că nu aș fi primit un răspuns diferit nici dacă trimiteam solicitarea cu un an înainte. Pierdusem trenul. De aceea am sugerat doamnei Ionescu ca, în schimb, să alegem pentru coperta verso a cărții câteva citate din introducerea cărții, sub care să putem pune în mod legitim numele autorului. Ceea ce am și făcut, rezultatul fiind o combinație între sugestiile mele și ale celor in editură.

Nici cu domnul Pleșu nu am avut un noroc mai mare. Din motive cu privire la care prefer să păstrez discreția, domnia sa mi-a sus că nu poate scrie acest text, dar mi-a promis că va scrie ceva despre această carte după apariția ei. Ceea ce sunt sigur că va face la momentul cuvenit.

În 3 martie, domnișoara Ghivirigă a primit de la editură prima variantă paginată a cărții, în forma PDF, moment în care am început să lucrăm intens, în tandem, la ultimele corecturi. Mărturisesc că am avut de lucru mai mult decât ne-am așteptat, dat fiind că trecuserăm deja de mai multe ori prin text, dar am scos-o la capăt la termen, în ciuda unei perioade complicate pentru amândoi.

În 14 martie am primit, confidențial, imaginea copertei față a cărții, care mi-a plăcut foarte mult, iar după trei zile am primit, doar pentru ochii mei, coperta integrală. Cartea a plecat la tipar în 22 martie. Nu știu încă data la care ea va putea fi comandata pe situl editurii (deocamdată abia a apărut ca fiind „în pregătire”), și cu atât mai puțin în librării. Dar sper din toată inima să fie disponibila pentru public înainte Paști. De asemenea, nu știu dacă ea va fi disponibilă sub format ebook și/sau audiobook. Vom trăi și vom vedea.

Bănuiesc că atunci când ați citit titlul acestui text v-ați spus că este cam melodramatic. Acum, când aveți la dispoziție detaliile, sper că sunteți de acord cu mine că este vorba de o mică epopee. Sau o saga, dacă preferați mai mult acest termen. În final, nu vă mirați dacă nu veți găsi numele meu menționat nicăieri în carte. Prezența lui nu este importantă. În ultima vreme m-am specializat în asemenea operațiuni stealth, atât în plan academic cât și publicistic. Esențial este ca mesajul acestei cărți să ajungă la cei care au nevoie de el.

Nu am nicio îndoială cu privire la faptul că această carte va fi un succes. Speranța mea este că el va motiva și alte edituri românești să dea atenție textelor excepționale ale părintelui Richard Rohr. Visez ca într-o zi să văd în limba română și cartea lui Rohr despre Eneagramă. Între altele.

Doamne-ajută!

Advertisement

Andrei Plesu – Traditii anti-europene in Europa

Discurs susținut în cadrul ceremoniei de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași

Andrei Plesu – O „piatra de poticnire“ pe tema libertatii

Andrei-Plesu

Nota: Nu stiu cum mi-a scapat acest exceptional text al lui Andrei Plesu din Dilema, despre riscurile libertatii. Redau aici doar primele paragrafe ale textului, si paragraful final, care mi se pare genial, si care exprima mult mai bine decit as fi putut-o face eu vreodata, propriile mele framintari si convingeri legate de ;roblema libertatii. Sper ca acestea vor fi suficiente motivatii ca sa cititi intregul text pe situl revistei.

* * *

Una dintre cele mai frumoase teme ale teologiei creștine este tema libertății acordate de Creator omului, așa încît din alcătuirea sa (gîndită „după chipul și asemănarea“ Autorului) să nu lipsească un atribut esențial: dreptul la alegere și inițiativă. Nu există „persoană“, în sens deplin, fără liber arbitru, fără autonomia deciziei și fără răspunderea propriilor decizii. Dumnezeu nu ne vrea „gata programați“, ființe teleghidate, care fac „ce trebuie“ pur și simplu pentru că nu au, în codul lor de fabricație, altă variantă. Dumnezeu nu vrea să dialogheze cu niște roboți, într-o lume „perfectă“ prin monotonie. Din punctul de vedere al Creatorului Atotputernic, această „concesie“ făcută libertății umane este un sacrificiu, o autolimitare. Un fel de a-Și atenua „atotputernicia“. Cu alte cuvinte, Dumnezeu renunță la ceva din „absolutitatea“ Sa, pentru a lăsa spațiu liber de manifestare creaturii Sale (incluzînd posibilitatea greșelii, a orgoliului și, la limită, a apostaziei). Dumnezeu lasă, deci, o șansă paradoxală derapajului, erorii, impurității, ne-iubirii, ne-credinței. Cîți suverani sînt capabili de așa ceva? Continue reading “Andrei Plesu – O „piatra de poticnire“ pe tema libertatii”

Despre lucrurile cu adevărat importante

Avancronica unui eveniment academic şi cultural major, care se va derula în Iaşi abia peste jumătate de an (…): acordarea domnului Andrei Pleşu, din partea celei mai bătrâne instituţii de învăţământ superior din România, a titlului de doctor honoris causa.

Source: Despre lucrurile cu adevărat importante

Domnul profesor Codrin Cutitaru anunta in Ziarul de Iasi unul dintre cele mai importante evenimente cullturale ale urbei iesene in toamna anului 2016: adordarea titlului de doctor honoris causa domnului Andrei Plesu de catre Universitatea ‘Al. I. Cuza’, eveniment care va prefata a treia editie a simpozionului CS Lewis  organizat de aceeasi universitate, la initiativa doamnei profesoare Denise Vasiliu.

Citez in  incheiere ceva despre asteptarile autorului acestui articol, care sunt, de fapt, si ale noastre: ‘Anticipez un eveniment cu mare impact academic, la care, alături de invitatul principal, vor contribui personalităţile universitare din comisia de laudatio (preşedinte – profesorul Alexandru Călinescu) şi un număr important de universitari de la Oxford şi Cambridge, înscrişi cu lucrări la amintitul simpozion.’

Andrei Plesu – Problema raului: O piatra de poticnire – Conferinta Edictum Dei

Felicitari prietenilor de la Edictum Dei. O initiativa superba.

Edictum Dei | Dumnezeu și experiența modernității

Source: Edictum Dei | Dumnezeu și experiența modernității

Horia-Roman Patapievici la Edictum Dei la Cluj.

Andrei Plesu – Crima, libertate, religie

Andrei Plesu

Cred că aproape nimic n-a rămas nespus cu privire la tragedia petrecută zilele trecute la Paris. Lucrurile sunt, mai mult decît în alte cazuri, deopotrivă simple și greu sistematizabile. Confuzia vine din faptul că (cel puțin) trei probleme distincte au fost aduse de desfășurarea evenimentelor în același plan, cînd, de fapt, țin de planuri diferite. Prin contaminare reciprocă, cele trei probleme își pierd contururile, ceea ce suspendă înțelegerea corectă a fiecăreia în parte. Continue reading “Andrei Plesu – Crima, libertate, religie”

Vasile Ernu – Program electoral minimal

Vasile_Ernu
Vasile Ernu

Intr-un articol publicat de jurnalul National din Moldova, prietenul meu Vasile Ernu prezinta ceea ce ar trebui sa fie, in opinia lui, un program electoral minimal pentru a instaura justitia sociala in Romania. In acest context, Vasile, care spre deosebire de mine este un om de stinga, isi prezinta programul – NU, el nu candideaza la presedintie; cel putin nu de data asta 🙂 – in contrast cu acela al candidatei Monica Macovei, program care este extrem de liberal – in sensul european al acestui cuvint, caci la americani, ca de obicei, este exact invers.

Iata ‘programul lui Ernu’, cu care sunt de acord cel putin in proportie de 90%. Adaug, [intercalate] in text si marcate cu DM, comentariile mele, din perspectiva angajarii mele sociale si crestine:

Program minim.

Voi simplifica şi sintetiza pentru a fi mai limpede. Monica Macovei (citeşte: MM & Băsescu & Ponta & Co) şi majoritatea candidaţilor susţin una, iar eu (şi din fericire nu sunt singurul), în cazul dat, alta. Continue reading “Vasile Ernu – Program electoral minimal”

Andrei Plesu – O tema inactuala: fericirea

Andrei_Plesu

Mă uit în jur, răsfoiesc ziare, stau la televizor şi constat că problemele dintotdeauna ale vieţii omeneşti au fost evacuate în spaţiul anonim al vieţii private, sau al culturii de nişă. Despre dramă se vorbeşte mai curînd în cheie telenovelistică, despre suferinţă – în cheie clinic profilactică, despre idealuri şi reuşită – în cheie pragmatic corporatistă. Avem puzderie de „manuale“ care ne învaţă (în doi, trei, sau zece paşi) cum să obţinem bunăstarea lăuntrică şi succesul profesional, avem nenumărate compendii de buzunar pentru deprinderea „tehnicilor“ zen, yoga, sufi, reiki etc., dar, în realitate, atenţia noastră, reflexivitatea noastră au alte priorităţi. Dincolo de o generală nevoie de „reţetar“, viaţa noastră interioară e pustie, amuţită de urgenţe, de oboseală, de gata-făcutul unei exteriorităţi sufocante, oferite, pînă la indigestie, de scena publică. Pe scurt: nu e zi să nu fiu întrebat cu cine votez, ce cred despre X sau Y, cum apreciez cutare sau cutare situaţie, dar nimeni nu mă întreabă dacă sînt fericit. „Bine“, mi se va răspunde, „dar ar fi o indiscreţie“. Nu vorbeşti despre lucruri de genul ăsta la colţ de stradă, cu primul venit. Păi, tocmai asta spun: am ajuns să evacuăm din spaţiul nostru de comunicare tot ce priveşte tulburarea noastră lăuntrică, zbaterea cotidiană, mereu nemărturisită, pe care suferinţele, iubirile, spaimele noastre o întreţin mocnit, dincoace de cuvinte. Nu ne ruşinăm să „consumăm“, la lumina zilei, secrete de alcov „dezvăluite“ de tabloide, sau de „picante“ emisiuni de divertisment, dar sîntem pudici cu sentimentele noastre, cu depresiile noastre, cu euforiile şi neliniştile noastre. Continue reading “Andrei Plesu – O tema inactuala: fericirea”

Andrei Plesu – Legea morala intre obedienta si dialog

Andrei-Plesu

Legea morala nu-i una de care asculti, ci una cu care comunici, care stie sa te asculte. Inainte de a cere obedienta, legile sunt sispuse a fi lasata sa fie puse in discutie, si eventual induplecate… Respectarea legii molare nu are sens devcit daca e precedata de o optiune libera, de libera recunoastere a validitatii si a suprematiei ei. Legitima e doar legea pe care o alegi, in cunostinta de cauza. Iar pentru a fi eligibila, ea trebuie, pe de o parte, sa ti se faca placuta… iar pe de alta parte sa-ti lase dreptul unei alte alegeri, (Andrei Plesu – Minima moralia)

Andrei Plesu despre limitele si dinamica moralitatii

Minima moralia

Sigura e doar alternanta zilnica a caderii cu redresarea, a puterii nesperate cu o incredibila subrezenie, a unui posibil mereu oferit si mereu neatins cu un imposibil care se dovedeste uneori, in mod miraculos, realizabil.

Sfirsim cu limitele cu care am inceput. Putem doar spera sa le identificam la timp ca limite, si sa ne pregatim inlauntrul lor pentru o invazie, oricind posibila, a nelimitatului.

(Andrei Plesu, Minima moralia)

Andrei Plesu despre competenta morala

Minima moralia

Adevarata competenta morala incepe cu o experienta neipohondra a vinei,
cu sentimentul incompetentei morale, al excomunicarii de sine.

(Andrei Plesu, Minima moralia)

Andrei Plesu despre ce inseamna a fi ‘mai bun’

Minima moralia

Esti ‘mai bun’ cind incepi sa-i vezi pe ceilalti `mai buni’ decit iti apareau inainte si pe tine mai discutabil in comparatie cu ei. Cu privire la sine, trebuie sa fii plin de speranta, dar, in acelasi timp, cu totul lipsit de iluzii.

A trai eticul nu e a deveni din ce in ce mai bun. ci din ce in ce mai atent la registrul binelui si la evolutia accidentala a sinelui propriu in raport cu el. In clipa in care crezi ca ai devenit mai bun, ai devenit mai rau.

(Andrei Plesu, Minima moralia)

50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu – Despre educaţie

Un subiect fierrbinte pentru Romania de astazi.

Romania lui Andrei Plesu

Un interviu la Digi 24 TV.

 

Andrei Plesu despre talent si intelepciune

Andrei-Plesu

Talentul… este un narcotic, un euforizant,
anestezicul sub care se poate administra
leacul intelepciunii.

(Andrei Plesu, Minima moralia)

Andrei Plesu – Crestinism necrestinesc

Andrei Plesu

Există, în imaginarul colectiv, modelul, unanim acceptat, al „bunului creştin“. Bunul creştin e smerit, evlavios, blînd, cu atît mai „bun“, cu cît e mai „creştin“. Dacă urăşte ceva, urăşte păcatul. Niciodată pe păcătos. Îşi iubeşte aproapele pînă-ntr-atît, încît e gata să-şi răsfrîngă iubirea şi asupra duşmanului. Nu judecă, nu aruncă cel dintîi piatra, nu se lasă inflamat de mînie, nu vrea răul nimănui şi nu face nimănui rău. Decît să riposteze vehement cînd e pălmuit, preferă să întoarcă şi celălalt obraz. E iertător, absorbit în efortul lepădării de sine, bine-voitor şi bine-făcător. De asemenea, dată fiind prezenţa fermă a Veştii Celei Bune („Evanghelia“) în inima sa, e mereu bine-dispus, plin de curaj şi de speranţă. Una peste alta, bunul creştin e, în comunitatea sa, o prezenţă iradiantă, un reper tonic, dătător de pace şi de înţelepciune. Continue reading “Andrei Plesu – Crestinism necrestinesc”

The Reading List | Torrey Honors Institute, Biola University

The Reading List | Torrey Honors Institute, Biola University.

Here is an essential reading list for Americans (thanks Charles Twombly for the link). I imagine one written by/for Romanians would be slightly different.

What would you add to it from a Romanian perspective. As essential reading, I mean.

I for one, to ‘prime the pump’, I would add

Andrei Plesu, Minima moralia

Andrei Plesu despre profesori

Intr-un articol recent din Adevarul domnul Andrei Plesu incearca sa raspunda la citeva intrebari legate de profesiunea de dascal.

Iata intrebarile:

1. Ce înseamnă un ”profesor bun”?
2. Ce alte abilităţi şi cunoştinţe (in afara materiei predate) sunt necesare?
3. Dacă ar fi să evaluaţi ultimii 20 de ani, care din factorii ce influenţează comunicarea dintre profesor şi elevi (familie, mass-media, societate) s-au modificat, fie prin intensificare, fie prin diminuare?
4. Dacă acum aţi fi elev, cum aţi dori să fie/să arate/să se comporte profesorul dvs?
5. Care este profesorul dvs preferat?
Cititi AICI raspunsurile lui.

M-am săturat | Andrei Pleşu | adevarul.ro

M-am săturat | Andrei Pleşu | adevarul.ro.

‘M-am săturat! Nu mai vreau să fiu reprezentat, guvernat, dăscălit, agresat de armata de netrebnici şi de mediocri aflată acum pe scenă.’ (Andrei Plesu)

M-am săturat! Nu mai vreau să fiu reprezentat, guvernat, dăscălit, agresat de armata de netrebnici şi de mediocri aflată acum pe scenă.

Citeste mai mult: adev.ro/mundqa

M-am săturat! Nu mai vreau să fiu reprezentat, guvernat, dăscălit, agresat de armata de netrebnici şi de mediocri aflată acum pe scenă.

Citeste mai mult: adev.ro/mundqa

M-am săturat! Nu mai vreau să fiu reprezentat, guvernat, dăscălit, agresat de armata de netrebnici şi de mediocri aflată acum pe scenă.

Citeste mai mult: adev.ro/mundqa

Andrei Plesu la Cluj despre ‘Parabolele lui Iisus’

Andrei Plesu – Cum vorbesc politicienii | adevarul.ro

Cum vorbesc politicienii | adevarul.ro.

Andrei Plesu comenteaza in ultimul text de pe blogul sau despre felul incalificabil in care vorbesc politicienii romani de la virf, recte, plagiatorul Ponta, repetentul Antonescu si marinarul Basescu.

Iata si concluzia:
Dumneavoastră aveţi încredere în politicieni care vorbesc şi se poartă aşa? Eu nu. Dar, vorba lui Petre Carp, ce nevoie mai avem de politicieni, de vreme ce avem noroc cu carul. Dar şi de-atîta ”noroc” ţi se face, uneori, lehamite.’

1 decembrie – Lansare de carte – Teodor Baconschi, Crestinism si democratie

Va asteptam.

Mai jos gasiti si prezentarea savuroasa facuta de Andrei Plesu la lansarea cartii la Bucuresti.

Continue reading “1 decembrie – Lansare de carte – Teodor Baconschi, Crestinism si democratie”

Andrei Plesu – Incercarea lui Teodor Baconschi

Socotesc ca prestigiul, farmecul si distinctia culturala a capitalei moldovene ar putea fi reprezentate cu brio de acest curajos politician.

Acum doi ani, am publicat o pagina despre Teodor Baconschi, pe care nu ma sfiesc sa o readuc, prescurtata, in atentia cititorului:

Toti romanii cad de acord ca ceva nu e in regula cu clasa noastra politica. Sunt dezamagiti, vor altceva, privesc cu egala lehamite si spre stanga si spre dreapta. Data fiind aceasta opinie generala, ar fi normal, ar fi de asteptat ca o propunere noua sa starneasca interes, daca nu chiar incredere. Cand un om inca tanar, cultivat, verificat profesional printr-o substantiala cariera diplomatica, se arata dispus sa incerce o recalibrare a peisajului nostru politic, ar trebui sa il intampinam cu oarecare cordialitate, daca nu cu o reinnoita speranta. Ar trebui, de pilda, sa incepem prin a-i inventaria meritele. Sa ne bucuram – daca ne-am saturat intr-adevar de semianalfabeti, veleitari de periferie si smecheri de firma – ca un ins cu un doctorat stralucit la Sorbona bate la usa politicii romanesti. Nu pentru ca un asemenea titlu ar fi, neaparat, o garantie de competenta civila si succes electoral. Dar macar pentru ca n-am facut inca acest experiment. Continue reading “Andrei Plesu – Incercarea lui Teodor Baconschi”

Andrei Plesu – Parabolele lui Isus

In octombrie 2010 domnul Andrei Plesu prezenta la universitatea din Iasi o prelegere despre parabolele lui Isus care a fost foarte bine primita. Iata ca acum, in 3 noiembrie, domnul Plesu a lansat la Bucuresti cartea lui pe aceeasi tema. Abia astept s-o citesc.

Iata mai jos si discursul domnului Plesu la lansarea cartii. Continue reading “Andrei Plesu – Parabolele lui Isus”

Revista 22 – Interviu cu Andrei Plesu

Clasa politică ne va învăţa să reabilităm cuvântul prostie

E 28 august, adică a doua zi după ultimul act – şe­dinţa Camerelor pentru citirea deciziei CCR – din spec­tacolul estival politic. Ca fin observator al „obs­cenităţii politice“, cum vi s-a părut?

Tot ce s-a întîmplat până acum mi-a lăsat o senzaţie de teatru mediocru: se poate spune orice, se poate face orice, se poate spune una şi face alta, nu mai e clar dacă disputele „strategice“, chiar şi cele din in­teriorul aceleiaşi formaţii politice sau al aceleiaşi ali­anţe, sunt reale sau de faţadă, serioase sau nu. Se spu­ne mai întâi în gura mare: „nu vom merge în sa­la de şedinţă, vom boicota cvorumul“ (asta după ce s-a decretat că boicotul e o crimă naţională), apoi se spune: „mai staţi puţin că poate venim, mai ne­go­ciem oleacă“, după care se spune: „hai că venim, măcar noi ăştia din PSD, dar PNL nu vine“; ur­mea­ză: „hai că poate venim şi noi, câţiva penelişti, ca să facem posibilă şedinţa“, pe urmă Ponta îşi chea­mă ciracii la lucru prin SMS, dar, după lectura de­ciziei Curţii, mai toţi încearcă să-şi spele, viril, obra­zul zicând că „acceptă“ decizia cu pricina, dar că e o decizie greşită. Toate astea denotă o vocaţie a bâl­bâielii care a definit fiecare etapă a nărăvaşului re­ferendum din iulie. Până la urmă, avem de a face şi cu o fraudă logică, şi cu una morală: dacă decizia Curţii e greşită, dacă e ilegală, dacă este o „in­frac­ţi­u­ne“, cum spune Dan Şova, atunci, acceptând-o, te declari singur complice la o infracţiune. Dar în rea­li­tate nu e vorba decât de un imatur joc de glezne şi de mici spasme de furie. Continue reading “Revista 22 – Interviu cu Andrei Plesu”

La multi ani, Andrei Plesu!


Andrei Plesu (n. 23 august 1948)
acesta este portretul meu preferat

Domnul Andrei Plesu, unul dintre cei mai importanti intelectuali romani ai prezentului, a implinit astazi 64 de ani. Sa ne traiasca si sa se bucure mai departe de viata, atit cit se poate in aceasta tara trista.

Desigur, ca orice om autentic, domnul Plesu are si detractorii sai si, mai ales, dusmanii sai. Unii dintre ei (nu voi da nume, ca se stiu si singuri), asa cum din pacate se poarta la romani, sunt chiar oameni pe care domnia sa i-a ajutat si i-a sustinut in formarea intelectuala si in proiectele lor. De esde se vede iarasi ca, vorba proverbului, ‘cei pe care nu-i lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti’. Continue reading “La multi ani, Andrei Plesu!”

Andrei Plesu – Note, stari, zile

Sibiu, într-o zi de august din 2012

Am spus şi am scris, de mai multe ori, că Traian Băsescu e departe de a fi preşedintele ideal. Că e un campion al inadecvării, un nărăvit al obiceiului de a-şi pune toată lumea-n cap, un amestec de sentimentalism şi agresivitate, o natură frustă, mereu în pericol de a face gesturi şi declaraţii nepotrivite. De la o vreme, constat, nu fără o anumită perplexitate, că nu l-am citit cum trebuie. Adversarii săi politici au reuşit să mă convingă că, dincolo de defectele lui, omul e de o anvergură aproape cosmică. E, asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina, „ăl mai tare om din lume”. Continue reading “Andrei Plesu – Note, stari, zile”

Andrei Pleşu – Despre frumuseţea uitată a vieţii

Interviu cu domnul Andrei Plesu

Exceptionalul jurnalist Vlad Mixich, de la HotNews, a luat astazi un interviu domnului Andrei Plesu, unul dintre putinele spirite lucide din spatiul public romanesc.

Iata-l mai jos, in format video:

Introducere

A fost timp de 5 luni consilierul presedintelui Traian Basescu dar si cel amenintat de acesta, in urma unei serii de articole care criticau actiunile Presedintelui Romaniei. Acum, intr-un interviu pentru HotNews.ro, Andrei Plesu a vorbit cu duritate despre atitudinile anti-europene ale lui Crin Antonescu si despre evolutia lui Victor Ponta, dar si despre limbajul buruienos din politica romaneasca pentru care il socoteste vinovat chiar pe Traian Basescu.

Continue reading “Interviu cu domnul Andrei Plesu”

%d bloggers like this: