In memoriam Mihai Ciuca

Am trimis acest scurt mesaj pentru a fi prezentat la slujba in memoria prietenului meu Mihai Ciuca, plecat mult prea devreme dintre noi.
Vesnica amintire si grabnica revedere, cu speranta invierii!

Augustine: Son of Her Tears – A Few Reflections

Yesterday I was finally able to watch the last film about Augustine, directed by Samir Seif, and produced originally in Arabic.

My friends know that I am not a fan of Augustine, as a person and as a theologian, even if I admire his genius and certain of his contributions as a Father of the Church.

My main theological reservation has to do with his psychologising views on the Trinity. Also, in a typically Western fashion, he roots divine unity in a common ousia, rather than in the person of the Father, as fons divinitatis.

However, and more importantly, I view Augustine as the father of Church misogyny. His disdain of women, a pathological reaction to his life of debauchery before his conversion to Christianity, together with his (and others of his contemporaries) Neoplatonist disdain of the body and physicality, paved the way for the marginalisation of women in the cultus and the demonisation of sexuality which still dominates the mindset of most Christians until today.

Yet, Augustine was one of the greatest minds in the history of the church and nobody in their right mind should ignore him or underestimate his influence, for better or for worse.

I am not a specialist in cinematography, so my considerations here are those of a mere spectator, with an interest in the subject matter.

The fact that the movie is set in North African context and played by Arab actors is a plus, giving more authenticity to the story and to its contextualisation. This, however, has a downside, it seems to me. The life of Augustine before his conversion is highly ‘sanitised’ and reflects very little the scandalous sexual immorality in which the young Augustine lived his life before conversion.

One the other side, the ambiguity of Augustine’s relationship to power is illustrated quite well in the movie. His daylight dream of being received in triumph in Tagaste, after his initial failure in the school of rhetoric is emblematic in this sense. As is his cowardice, pointedly underline by his other, which prompted him to disappear from Bishop Ambrose’s palace when the hierarch was supposed to be arrested. No surprise then to see, years later, Bishop Augustine’s utterly unjust attitude towards his theological opponent, Pelagius.

Monica, the great hero of the story in Christian chronicles, appears to me, besides her undeniable commitment to the Christian faith, as she understood it, as a pale character and a confused woman. She buys completely into the patriarchal mindset of the time, and not only gladly accepts, but appears to justify the abusive attitude of her husband, almost finding justification for it as a divine right. Furthermore, she has no hesitation in accepting the injustice of the social rules of the time that forbid Augustine’s marriage with his concubine, Tanit, (played brilliantly by Sandra Chihaoui), with whom he had a son, Adeodatus. Even more, Monica does not hesitate to suggest to Augustine another woman for marriage, in total insensitivity to the mother of his child.

Tanit (Sandra Chihaoui)

For me, the great hero of this movie was Tanit, the Christian slave who was Augustine’s concubine. She is in this story the best illustration of Christian love, during her entire relationship with Augustine, as proven, in the end, by her supreme sacrifice, in leaving her son in Monica’s care and disappearing forever from Augustine’s life, in order not to be an obstacle in his ecclesiastic career. Similarly, in the contemporary parallel story of the documentary on Augustine, Kenza is the luminous loving figure, in comparison with Hedi, the confused French-Algerian journalist.

The historical part of the movie ends with Augustine’s decision of celibacy being presented as an act of Christian heroism. For me, the true heroism would have been for Augustine to look for the estranged Tanit, and to establish with her a legitimate family, in spite of social convenience. But, of course, that would have been to much to expect even from a genius hero like ‘Saith’/Blessed Augustine.

Sorry! Not my cup of tea. Or coffee if you wish.

The movie could be watched, probably for a limited time, on youtube

Istoria Bisericii – Epoca Medievala – Un webinar decenu.eu

Data înregistrării: 27 martie 2020.

Hannah Rarity – Strong Women Rule Us All With Their Tears

This great song, from the unique voice of beautiful Scottish singer Hannah Rarity, is my tribute to all the great women I had the privilege of meeting in my life. You know who you are. This is for you all!

* * *

Written by Brian McNeill, the song details Brian’s admiration for the life and courage of the famous Scottish historical figure Flora MacDonald, who saved Bonnie Prince Charlie after the civil war of 1745. She was imprisoned for helping him, but then moved to America to live the rest of her life. She later returned to the Isle of Skye, where she passed away. A very strong woman, indeed. Here’s to all women & all they have achieved, all they do and all they will continue to share with the world.

(Please find below the lyrics of this marvelous song.)

* * *

Strong Women Rule Us All With Their Tears

There’s a moment of your story
That has always haunted me
When you set out in yon open boat
To help the poor man flee
Was Charlie Stuart’s future
Already plain to see
Did you know he’d be a waster on his days
If you did, I’d give the world to find
A single tear you cried
From the Cuillins tae the Carolinas
You showed us one and all
The courage you could call
From the tears that would not fall
From your eyes

And after thirty years
After all that you’d been through
Us been marriede haven’ been a
Just a memory to rue
As you watched your husband putting on
His coat of scarlet hue
To go and fight for German Geordie’s crown
But you never tried to hide behind
The dreams of days gone by
From the Cuillins tae the Carolinas
You showed us one and all
The courage you could call
From the tears that would not fall
From your eyes

And there’s times I think I see you
When I find that kind of face
When a woman’s independence
Has kept a woman’s grace
Where confidence and pride
Refuse to know their place
Or hide behind the easy tricks of beauty
For to me your lights are like the chimes
Across the stormy skies
From the Cuillins tae the Carolinas
You showed us one and all
The courage you could call
From the tears that would not fall
From your eyes

From the Cuillins tae the Carolinas
Strong women rule us all
With the courage that they call
When the tears refuse to fall
From their eyes.

(Music and lyrics by Brian McNeill. Inspired by the story of Flora MacDonald, 1722-1790, a figure of Scottish history and of the American Revolution. Source, here.)

 

 

 

Omul evanghelic. O explorare a comunitatilor protestante romanesti

Dragi prieteni,

Vă anunț, cu un sentiment de mare ușurare, că astăzi, înainte de prânz, „după lupte seculare”, care au durat mai mult de… zece ani, am predat la Polirom textele definitive și am semnat contractul final pentru volumul Omul evanghelic. O explorare a comunităților protestante românești. Este vorba de un volum masiv, de circa 650 de pagini, format mare, ce include texte elaborate de 19 autori, din interiorul și din afara mediului evanghelic.

Volumul va apărea în librării cel mai târziu până la începutul lunii septembrie, iar până la finalul aceleiași luni va fi disponibilă și versiunea ebook.

În viitorul apropiat voi voi începe să comunic, din când în când, mai multe informații despre acest proiect editorial.

Până atunci, pentru cei interesați, iată mai jos cuprinsul volumului.

Omul evanghelic – Cuprins

 

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 4

Ne-apropiem acum de prezent. Sigur că între anul în care a fost recucerit Ierusalimul de către musulmani și vremea noastră, s-au întâmplat o mulțime de lucruri. S-au întâmplat, între altele, multele persecuții ale evreilor de către creștini, în toată perioada medievală. Și-apoi, pogromurile de la începutul secolului al XX-lea, în Rusia și în Balcani, care au precedat, într-un fel holocaustul. Apoi, holocaustul însuși, când 6 milioane de evrei (din cele circa nouă milioane care trăiau atunci în Europa) au murit. Asta în afară de țigani, de homosexuali, de iehoviști, de comuniști și de alte diverse minorități.

Să mergem mai departe! Câte ceva despre situația actuală. Hărțile pe care le pun acum înaintea voastră sunt hărți stranii, pe care rareori o să le găsiți în presa noastră. Avem de-a face, mai întâi cu felul în care a fost stabilită harta Israelului, readus în granițele lui, în 1948, dar nu în momentul în care a fost înființat statul evreu, ci imediat după ce a avut loc războiul cu arabii, care s-au ridicat foarte rapid împotriva lor, ca stat nou înființat.

 

În a doua hartă avem de-a face cu un alt fapt care este complet trecut cu vederea în discuțiile despre Israel. Este vorba despre depopularea spațiului care avea să revină Israelului.

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 2

Unde erau urmașii lui Ismael în vremea asta? Ce făceau?

Urmașii lui Ismael au fost, ca și evreii, triburi rătăcitoare; erau așezați în principal în zona Arabiei și au migrat înspre răsărit și au ocupat sudul Peninsulei Arabice și zonele mai locuibile – știți foarte bine că Peninsula Arabică este în mare parte deșert – și cele două ramuri ale familiei lui Avraam nu s-au mai întâlnit imediat. Confruntările, în general, au fost între triburile canaanite, care nu erau semite, ci hamite – semiții, hamiții, și iafetiții sunt cele trei ramuri, cele trei tipuri de populație umană care s-au născut din copiii lui Noe. Apoi, istoria se precipită în 931. După moartea lui Solomon, regatul lui evreu se împarte în două. Două seminții formează un regat la sud, cu capitala la Ierusalim, numit Iuda, iar celelalte zece triburi formează regatul de nord, numit Israel, cu capitala la Samaria. Aici avem la dispoziție două hărți.

Cam așa arăta Canaanul pe la 1200, în momentul în care triburile iudaice erau deja acolo și încercau să cucerească țara, în perioada judecătorilor. Și în cealaltă hartă, color (sus), cam asta este extensia la care a ajuns regatul lui Israel în perioada lui David și Solomon, la maxima lui extensie. Ierusalimul a fost cucerit abia în anul 1000 și după cucerirea lui, începe perioada de înflorire a statului lui Israel.

Continuăm, apropiindu-ne de perioada noastră. După aproximativ 200 de ani, din pricina neascultării, Dumnezeu îngăduie ca regatul de nord, să intre sub robia Asiriei, imperiul care controla lumea în vremea aceea. Ce se întâmplă cu cele zece triburi care-au mers în robie este o taină a istoriei – nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt cu ele. Au dispărut? S-au amestecat? Vor reapărea cândva în istorie? Nu știm. Există tot felul de teorii, tot felul de speculații, dar este-o taină, este un lucru straniu. Asiria cade însă, pe la 612 sub stăpânirea regatului noului Babilon și Nabucodonosor cucerește regatul de sud al evreilor, Iuda, la 586, distruge Ierusalimul, distruge Templul și îi ia pe evrei în robie. Avertizarea primită de evrei prin profeți era aceea a unei robii de șaptezeci de ani, ca pedeapsă pentru neascultare. În anul 539, Babilonul este cucerit de Regatul Medo-Persiei, condus de împăratul Cirus, care imediat după ce ajunge la putere, dă un decret de întoarcere din robie, de reașezare pe locurile lor inițiale, nu numai pentru iudei, ci pentru toate popoarele care fuseseră dispersate. Este interesant că atât asirienii, cât și babilonienii au folosit această politică a dispersării, ca un mod de a păstra pacea în imperiu.

26 octombrie, Universitatea Iasi – Reforma Protestanta intre Apus si Rasarit – Simpozion International Interdisciplinar

The Bart Ehrman Michael Bird Debate, 2016

Here is a little bit of (early) historical theology. In case you are interested.

Professor Bart D. Ehrman met with Australian theologian and New Testament scholar Michael F. Bird at the 2016 Greer-Heard Point Counter Point Forum on February 12-13, 2016 for a two part debate. The event was held at 7:00 p.m. and Part 2 the next day at 2:00 p.m. in the Leavell College Chapel at the New Orleans Baptist Theological Seminary. An attendee question and answer session followed the debate. The subject of the debate was “How Jesus Became God.”

Conferinta “500 ani de la afisarea tezelor lui Luther: Reforma in Transilvania” susținuta de prof. dr. Konrad Gündisch

„500 ani de la afișarea tezelor lui Luther: Reforma în Transilvania”, conferința prof. Konrad Gündisch (München), joi, 18 mai 2017, ora 18:30, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, Sala III 10, etaj 2 (Corp A).

The Record meets with acclaimed academic Mark Noll – The Wheaton Record – The Wheaton Record

Source: The Record meets with acclaimed academic Mark Noll – The Wheaton Record – The Wheaton Record

A very good interview. Here is a small quote on evangelicalism:
‘If when people hear “evangelical” they think of something political first, then the serious meaning of the word is gone. ‘

And another one, on the Reformation:
‘I myself, I don’t think it’s appropriate either to be completely celebratory about the Reformation or completely negative about the breakup of western Christianity. But there were critical issues having to do with religious authority, location of the nature of divine revelation, the means by which God reconciles people to himself, critical issues having to do with the nature of religion in society, the authority of temporal rulers over spiritual rulers. All of those really important matters were adjusted, shaken up, reformed and revised in about a forty year period. So whether people realize it or not, certainly the Christian churches in the West — and to some extent where the churches have spread in the world — were the heirs of what happened then.

Timothy Snyder – 20 Lessons from the 20th Century

Timothy Snyder

Timothy Snyder, Bird White Housum Professor of History at Yale University, has published on Nov 15, 2016, on his Facebook wall, the following lessons from the 20th century, which both Americans and Europeans would do well to rehearse, before it is too late. Here they are.

* * *

Americans are no wiser than the Europeans who saw democracy yield to fascism, Nazism, or communism. Our one advantage is that we might learn from their experience. Now is a good time to do so. Here are twenty lessons from the twentieth century, adapted to the circumstances of today.

1. Do not obey in advance. Much of the power of authoritarianism is freely given. In times like these, individuals think ahead about what a more repressive government will want, and then start to do it without being asked. You’ve already done this, haven’t you? Stop. Anticipatory obedience teaches authorities what is possible and accelerates unfreedom.

2. Defend an institution. Follow the courts or the media, or a court or a newspaper. Do not speak of “our institutions” unless you are making them yours by acting on their behalf. Institutions don’t protect themselves. They go down like dominoes unless each is defended from the beginning.

3. Recall professional ethics. When the leaders of state set a negative example, professional commitments to just practice become much more important. It is hard to break a rule-of-law state without lawyers, and it is hard to have show trials without judges.

The 12 Apostles – How they Died & Where Lay Bodies Today

Source, HERE
You may also find HERE and HERE little articles on the same topic.

Arthur F Holmes – A History of Philosophy

HERE is a series of lectures on the history of philosophy by Prof. Arthur F Holmes, from Wheaton College.

You may watch below the first in this series of lectures.

Baptists roadmap to Bucharest (III) – blogul unui duh întarâtat

Urmând planul lui Oncken, cei șase tineri misionari au plecat în primăvara anului 1846 la Viena. Hornung și Marschall au rămas aici, ceilalți patru, după un popas de câteva zile, s-au îndreptat spre Budapesta, unde au ajuns pe 20 mai. Scharschmidt era originar din Ofen, denumirea germană pentru Buda, în timp ce Rottmayer se născuse chiar în Pesta. La vremea respectivă Buda era predominant germană iar Pesta era majoritar maghiară. Tot așa, J. L. Lorders și cu Johann Voyka, acesta… Read More Read More

Source: Baptists roadmap to Bucharest (III) – blogul unui duh întarâtat

Iata si al treilea text din aceasta serie.

Baptists roadmap to Bucharest (II) – blogul unui duh întarâtat

Oncken considera valoroasă instruirea lucrătorilor baptiști, dar insista pe învățarea experențială, considerând încurajarea utilizării darurilor spirituale mai importantă decât pregătirea academică. În 1849, împreună cu Köbner și Lehmann, el a pus bazele unei școli de misiune, cu durata de cinci-șase luni, care în 1880 avea să se transforme într-o instituție academică, anume Seminarul Teologic Baptist din Hamburg. Această școală era organizată periodic, la câțiva ani odată, când exista un nucleu suficient de studenți și fonduri disponibile pentru susținerea ei. În… Read More Read More

Source: Baptists roadmap to Bucharest (II) – blogul unui duh întarâtat

Al doilea text din serie.

Baptists roadmap to Bucharest (I) – blogul unui duh întarâtat

În urmă cu șapte ani, baptiștii din întreaga lume au comemorat 400 de ani de existență. Puțini știu că, vreme de mai bine de 200 de ani, prezența lor s-a manifestat exclusiv în spațiul anglo-saxon. Primul baptist în spațiul carpato-pontic-danubian a fost Carl Scharschmidt (1820-1895), care a venit la București pe 30 aprilie 1856, zilele acestea aniversându-se 160 de ani de la acel eveniment. Cu această ocazie, merită aruncată o privire holistă asupra procesului care a condus la acest pas…. Read More Read More

Source: Baptists roadmap to Bucharest (I) – blogul unui duh întarâtat

Mihai Ciuca incepe aici o serie de postari legate de istoria baptistilor.

Pudding Lane – A 3D Representation of 17th Century London

Six students from De Montfort University have created a stellar 3D representation of 17th century London, as it existed before The Great Fire of 1666. The three-minute video provides a realistic animation of Tudor London, and particularly a section called Pudding Lane where the fire started. As Londonist notes, “Although most of the buildings are conjectural, the students used a realistic street pattern [taken from historical maps] and even included the hanging signs of genuine inns and businesses” mentioned in diaries from the period. For their efforts, the De Montfort team was awarded first prize in the Off the Map contest, a competition run by The British Library and video game developers GameCity and Crytek. You can find more information about how the animation came together over at the animators’ blog, plus at The British Library’s Digital Scholarship blog.

(Source, HERE)

 

Cronica Evanghelică | Romania Evanghelica

Cronica Evanghelică | Romania Evanghelica.

O incercare de cronologie a evanghelicilor din Romania. O initiativa laudabila si folositoare.

Animated Map Shows How the Main World Religions Spread Around the World

Hinduism, Buddhism, Christianity, Judaism, and Islam are five of the biggest religions in the world. Over the last few thousand years, these religious groups have shaped the course of history and had a profound influence on the trajectory of the human race. Through countless conflicts, conquests, missions abroad, and simple word of mouth, these religions spread around the globe and forever moulded the huge geographic regions in their paths.

Doan Thanh Liem – Some Brief Notes on The Vietnam War (1945 – 1975). A Vietnamese Perspective

We are now in 2015, it’s a remarkable time to celebrate the 70^th anniversary of the Independence of Vietnam (1945 – 2015) and also the 40^th anniversary of “ the cessation of hostilities” (1975 – 2015).

Let’s reflect on the war that lasted almost 30 years and killed more than 3 million of Vietnamese on both sides communist and non-communist. In this short paper, I’d like to present the general understanding of the majority of the Vietnamese people who are both victims and ultimate witnesses of the war that was primarily “brothers killing brothers” – rather than the war that was imposed upon them by foreign powers. Here are very briefly some main points :

I – The war started already in the Summer of 1945, right after the Vietnamese communists had the power in hand at the defeat of the Japanese in Asia. In two years 1945 – 1947, the communist forces had systematically liquidated all non-communist elements all over different parts of the country – that’s in the North, Central and South Vietnam.

In the North, most of the Đại Việt and Quốc Dân Đảng elite members were killed – the best known being Ly‎ Đông A, Trương Tử Anh, and Khái Hưng the famous writer etc…

In the South, most of the Trotskysts like Tạ Thu Thâu, Phan Văn Hùm, Trần Văn Thạch etc… as well as the founder of the Hòa Hảo Buddhist sect Hùynh Phú Sổ were killed.

Nick Danforth – The Armenian Genocide’s Samantha Power Problem

A picture released by the Armenian Genocide Museum-Institute dated
1915 purportedly shows soldiers standing over skulls of victims from the
Armenian village of Sheyxalan during the First World War

We are living strange times. Although both Nazi and communist ideologies have made tens of millions of victims, we still have Nazi and communist adepts on one side, and Gulag and Holocaust deniers on the other. Besides, we have the fanatics, on both sides. Even today, Lavrov, the Russian (I almost said Soviet) foreign minister, was vehement about the (unproven information) that Americans instigated one of the East European countries to tear down one of the monuments dedicated to the (supposedly heroic) Soviet Army, while at the same time denying that they are the natural heirs of the Soviet empire, that Putin in foolishly and violently trying to rebuild, as we can see these days in Ukraine.

Things are not different with the Armenian Genocide that we are commemorating these days. One one side we have the Middle Ages-like Turkish regime of Erdogan, which continues to deny the primes of the Young Turks in 1915, while of the other side we have fanatic Armenian nationalists, who are trying, at any cost, to oversimplify things and to present the whole matter as merely anti-Christian persecution, denying the role played in these tragic events by the Armenian insurgents, who followed the example of various Christians nations in the Balkans who obtained – in most cases by violence, their legitimate independence from under the oppression exercised by the Ottoman Empire. Armenians in Eastern Turkey, a territory which for many centuries, even before the time of Christ, belonged to Armenia, until it was occupied by force by the Turks.

No surprise then that Armenians (in an absolutely legitimate way, I believe) tried to obtain their independence, if needed by the use of force, while Ataturk’s Young Turks, tried to hold on at any price – even that of genocide – to the leftovers of their damned empire.

This is, more or less, the argument of a well written article published by Nick Danforth in Foreign Policy.

Serile Dialogos – Traversarea desertului – Dialog Emil Bartos – Dorin Dobrincu

Serile Dialogos – Traversarea deșertului – Bisericile evanghelice în România comunistă – Dorin Dobrincu

Dorin Dobrincu invitat la “Serile Dialogos” : “Bisericile evanghelice în România comunistă”

Iata si prezentarea integrala facuta de Dr. Dorin Dobrincu in cadrul Serilor Dialogos.

Suceava Evanghelica

Serile Dialogoseste un proiect al Bisericii Metanoia din Arad, care vine din inițiativa conducerii Bisericii și se aliniază viziunii ei (Maturitate, Mărturie, Misiune).

View original post

Forumul Dialogos: Dorin Dobrincu – Traversarea desertului – Introducere

Prelegere sustinute de istoricul iesean Dr Dorin Dobrincu in cadrul Forumului Dialogos, simbata 21 februarie, la Arad.

Bisericile Evanghelice din Romania in secolul XX: aspecte istorice si identitare

Mai jos gasiti atasata initatia la acest eveniment stiintific.

Invitatie la Conferinta stiintifica Bisericile evanghelice din Romania in secolul XX

Five Factors which Changed Church History

Five Factors which Changed Church History.

This is worth reading.

Archiva Moldaviae – Noi aparitii

ANUNȚ

 

Au apărut volumele V/2013, VI/2011 și Supliment I 2014 ale revistei Archiva Moldaviae

Avem iarăși plăcerea de a vă anunța că au apărut volumele V/2013, VI/2014 și Supliment I 2014 ale revistei Archiva Moldaviae, sub egida Societății de Studii Istorice din România (SSIR). Ca și precedentele tomuri, acestea reunesc materiale diverse, care abordează teme variate, privind istoria Moldovei, a României și a Europei Central-Răsăritene. Autorii acestora (peste 60) lucrează în universități, institute, arhive sau sunt cercetători neafiliați din România, Republica Moldova, Franța, Marea Britanie, Austria, Germania, Ungaria, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Ucraina, Rusia. În total, cele trei volume cuprind peste 1.400 de pagini repartizate astfel: V/2013 – 608 p.; VI/2014 – 630 p.; și Supliment I 2014  – 170 p. Atașăm cuprinsurile volumelor amintite, listele autorilor etc. (promo).

International Conference – Twenty Five Years Later. History and Memory of Communism

Call for Papers

Twenty Five Years Later. History and Memory of Communism

The International Conference of Bucharest

20 and 21 November 2014

Organizers: Memoria Cultural Foundation, The Institute for the Investigation of Communist Crimes and the Memory of the Romanian Exil (IICCMER)

Partners: Francophone Regional Center of Advanced Studies in Social Sciences (CeReFREA), National School of Political and Administrative Studies (SNSPA)

Conference Committee:

Convenors: Claudia-Florentina Dobre (Memoria Cultural Foundation, CEREFREA), Valeriu Antonovici (SNSPA)

Advisory Board : Cosmin Budeancă (general manager, IICCMER), Liliana Deyanova (Professor, Department of Sociology, St. Kliment Ohridski Sofia University), Micaela Ghiţescu (Director, Memoria Cultural Foundation), Adrian Miroiu (Professor SNSPA), Radu Preda (Executive President, IICCMER), Liviu Rotman (Professor SNSPA), Izabela Skórzyńska (Associated Professor of History at the ‘Adam Mickiewicz’ University of Poznań), Anna Wachowiak (Professor at the Higher School of Humanities, Szczecin).

Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 2 – liceul

Credincioşii evanghelici în societatea comunistă

a. Școala

IO – O să trecem la o secţiune de întrebări care vizează credincioşii evanghelici şi societatea comunistă şi, din nou, sunt întrebări mai generale. Am să vă rog să faceţi aprecieri şi asupra comunităţii dar şi, acolo unde se poate, asupra propriei experienţe. Să începem cu o secţiune dedicată şcolii… Şi spuneaţi că chiar perioada convertirii era perioada liceului. Cum au receptat colegii această schimbare? V-aţi asumat-o explicit, aţi transmis-o, au sesizat ceva în propria experienţă?

DM – Aşa cum spuneam, convertirea mea a fost un proces, care a durat ceva. Eu am terminat liceul în 1973 şi apoi după liceu imediat am mers în armata, timp de un an de zile; s-a schimbat legea şi a trebuit să merg în armată înainte de universitate. Nu, n-aş putea spune dacă colegii mei au perceput neapărat că s-a întâmplat ceva, radical. Sunt o structură mai degrabă introvertită. Am avut câţiva prieteni cu care aveam relaţii destul de apropiate, dar nu foarte mulţi şi nu discutam cu foarte multă lume. Ce s-a întâmplat şi a fost destul de evident, cred, pentru ei, convertirea mea la creştinism a însemnat, de asemenea, îndepărtarea mea de marxism şi preluarea, încet, încet, a unor poziţii destul de radicale anticomuniste, care, cel puţin în perioada liceului, se manifestau printr-un soi de naţionalism, dacă vreţi. Îmi amintesc că în clasa a douăsprezecea vorbeam foarte vehement – la istorie ăn acel an făceam istoria României, și discutam despre Basarabia, despre Uniunea Sovietică şi despre furtul, raptul teritorial implicat, şi aşa mai departe. Destul de vehement, ceea cem probabil, a atras cumva atenţia organelor. Lucrurile au devenit mai evidente în perioada serviciului militar, pe care l-am făcut timp de opt luni de zile la o unitate din Vânju Mare, în Oltenia, unde a fost evident pentru colegi…