Credință, securitate și corturi | Steaua

Source: Credință, securitate și corturi | Steaua

Iata aici o noua cronica a romanului Sarbatoarea corturilor a lui Ioan T Morar, scrisa de Victor Cublesan pentru revista clujeana Steaua.
Sincer sa fiu, cronica nu ma convinge, in ciuda aerului ei doct, profesional.

Criticul se raporteaza la obiectul sau de studiu precum proful de biologie are face disectii pe broasca in laborator (nu sunt foarte sigur daca in acest caz broasca este romanul sau autorul insusi).

Este evident ca domnul Cublesan nu rezoneaaza nici cu subiectul romanului, nici cu contextul in care se desfasoara actiunea lui. Rezultatul este un text arid, si cam sictirit. Din el aflam insa, dincolo de orice putinta de tagada, ca daca criticul nostru ar fi scris romanului cu pricina, rezultatul ar fi fost unul net superior. Ceea ce dovedeste ca cei care sunt in stare sa faca ceva, o fac; in vreme ce ceilalti ii invata pe altii cum sa faca (ceea ce ei insisi n-au putut face vreodata).

My World Vision Story – 3 – From ‘Prisoner’ in the Communist Camp, to Globe Trotter

world-vision

From ‘prisoner’ in the communist camp, to globe trotter

I have started in my new adventure as a World Vision staff member on December 1st, 1999, one month before the turn of the Millennium. It was not an easy ride, by any means, but I have learned enormously during the last sixteen years as a staff member of this Christian humanitarian organisation.

Although my Christian ministry had from the beginning an ecumenical dimension, and my theological studies centred on contemporary Orthodox theology helped me to go beyond the narrow confines of the evangelicalism of my youth, it was in WV that I have come to understand in very real terms, and to be able to serve the entire breadth of the Church. Furthermore, it was in the WV context that I had real human interaction with people of other faith, and was often humbled by the sincerity of their commitment to a faith other than mine, and by their genuine love to others. Without my WV experience, these dimensions of faith would have remained theoretical, distant realities for me.Read More »

Perm-36: The Gulag Camp Frozen In Time

966F36E0-AD3F-45B4-9495-AFF806D5E009_mw1519_mh679_s

Visitors to the Perm-36 museum in the Urals can stroll through a well-preserved prison camp of the Gulag system established by Soviet leader Josef Stalin. But despite the authenticity of the site, the museum’s new curators are downplaying the camp’s role in the repressions of the Stalin era. (Photos by Tom Balmforth, RFE/RL)

Source: Perm-36: The Gulag Camp Frozen In Time

Gulag Perm 36 Soviet Prison Camp

I plan to publish a series of posts on my visit at Perm 36 Camp of the Gulag. I post this short video as an introduction.

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 6

Îmi amintesc două poveşti din această perioadă.

Feri bacsi m-a provocat pentru prima dată să gîndesc altfel puterea şi chiar comunismul. El este cel care mi-a spus foarte devreme în serile lungi, pline de poveşti şi învăţăminte: nu este legitim pentru un creştin să fie anticomunist. Un creştin este mult mai mult decît un anticomunist. A fi anticomunist e atît de simplu! Nu avem mulţi, e adevărat, dar e simplu. Cei din jurul nostru care ar trebui să fie anticomunişti nu sînt. Pentru noi e puţin mai complicat. Noi spunem: urăşte păcatul şi iubeşte-l pe păcătos. Numai că aceasta o poate face doar Dumnezeu. Deci, spunea el, în realitate, în practică, nu poţi să urăşti comunismul şi să-i iubeşti pe comunişti. Or, dacă anticomunismul tău te împiedică să-i iubeşti pe comunişti, atunci ţi-ai ratat chemarea de creştin. Noi trebuie să-i iubim atît de mult, încît să-i scandalizăm pe toţi, să-i facem să se revolte faţă de toată nedreptatea din jur. Noi nu putem fi anticomunişti, însă actele noastre sînt infinit mai anticomuniste decît toată disidenţa la care visează toţi. Asta m-a pus pe gînduri.

A doua poveste e legată de un alt om care, indirect, m-a salvat de la exil. La sfîrşitul anilor ’70, Comitetul Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), al cărui membru ar fi trebuit să devin, condus de prietenul meu Pavel, şi în acelaşi timp navigatorii, după un an de relaţie cu ei, m-au pus în faţa unei alegeri: ori rămîi în disidenţa religioasă şi părăseşti mişcarea navigatorilor, ori alegi să rămîi în mişcarea de ucenicie, dar atunci trebuie să pleci din disidenţă, căci cele două nu sînt compatibile. Nu era vorba despre o problemă ideologică. Pur şi simplu mişcarea de disidenţă era publică şi avea drept scop confruntarea cu Securitatea. Apartenenţa la aceasta ar fi pus în pericol mişcarea navigatorilor, care era prin excelenţă subterană. în vara aceea, înainte ca ALRC să devină public, Pavel mi-a spus:Read More »

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 5

Să revenim după acest mare ocol la unchiul meu Dan, căci despre el era vorba. Fireşte, el nu putea fi altundeva decît în sînul acestei lupte. în prima linie. Era nelipsit de la întîlniri, dezbateri, organizarea de evenimente şi acţiuni de tot felul. Pe atunci însă acţiunile anticomuniste de protest îl fascinau cel mai mult. Se vedea deja pe el ştampila puşcăriei, se întrezăreau hainele vărgate de puşcăriaş. Poate şi pentru că era prea nărăvaş, tînăr şi lipsit de protecţie şi de experienţă în faţa maşinăriei Securităţii, cei mai în vîrstă au decis să-l protejeze şi să-l împingă spre alte domenii.

Comunitatea noastră avea nevoie în acea perioadă de mulţi „învăţători”, acei exegeţi ai Bibliei. Comunitatea se dezvolta, vremurile erau în schimbare şi, cum Biblia era axul nostru central, era o nevoie imensă de astfel de oameni. Cei mai buni erau împinşi spre acest domeniu. Atunci, în acele momente zbuciumate, cînd unchiul Dan era pe muchie de cuţit, prin intermediul unchiului Iosif au „debarcat” pe malurile rîului Bahlui din tîrgul Ieşilor faimoşii „navigatori”. V-am spus că noi avem ceva cu apele şi navigaţia.

„Navigatorii” era o grupare din spaţiul american, specializată în studiul biblic şi în ceea ce în tradiţia creştină se numeşte ucenicie. Totul se făcea conspira¬tiv, clandestin, după nişte rînduieli numai de ei ştiute. E cam greu să ascunzi un american de ochii Securităţii într-un regim ceauşist. Ei aveau însă tot soiul de tactici: unii se înscriau la universitate pentru studii, alţii îşi motivau prezenţa în ţară prin diverse activităţi, iar alţii veneau pentru vacanţe la munte, unde de fapt organizau tabere de studiu. Mai mult de zece ani au durat aceste studii intense cu aventuri demne de filmele poliţiste americane şi dramele ruseşti.Read More »

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 4

Lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată la începutul anilor 70, cînd unchiul Iosif a scris o broşură în engleză şi în română intitulată Cine îşi va pierde viaţa, în care descria situaţia reală din comunităţile noastre, conflictele şi problemele cu care ne confruntam şi mai ales problemele pe care le aveam cu regi¬mul ceauşist. Spus direct şi tranşant.

Această broşură a fost mai tîrziu sintetizată într-o scrisoare, semnată de 50 dintre liderii noştri şi expediată însuşi tovarăşului Nicolae Ceauşescu. A fost trimisă după toate regulile birocratice, fiind depusă la registratura Comitetului Central. Avea să fie o adevărată bombă, căci pentru prima dată o astfel de scrisoare, cu un astfel de conţinut, semnată de un număr atît de mare de lideri ai unor comunităţi, îi era trimisă direct „tovarăşului”.

Cum era de aşteptat, aceasta a apărut imediat şi în Occident, tradusă în engleză. „Întîmplarea” face ca ea să apară în toiul pregătirilor faimoasei Conferinţe Europene de la Helsinki şi chiar în perioada în care Washingtonul purta tratative cu Bucureştiul pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Să fi fost o întîmplare? Nu cred. Ai noştri erau prea bine organizaţi ca să lase lucrurile în voia sorţii. în timp ce o parte a intelectualilor, scriitorilor, oamenilor de creaţie îi aduceau osanale „tovarăşului”, iar o altă parte „rezistau prin cultură”, ai noştri trimiteau această scrisoare şi înfăptuiau acte extrem de îndrăzneţe pentru acea vreme. Rezultatul? Ca prin minune, puterea comunistă a acceptat să negocieze cerinţele liderilor noştri, mare parte fiind acceptate. Şi acesta era doar începutul. Şi pentru noi, şi pentru regimul Ceauşescu în relaţia cu noi.Read More »

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 3

În acea vreme erau cîteva personalităţi care aveau să devină emblematice pentru România socialistă, „fraţii” Iosif şi Liviu. Erau poate cei mai buni predicatori pe care i-a avut comunitatea noastră în anii comunismului. Primul fusese student eminent la Oxford şi se întorsese în ţară cu gînduri măreţe. Al doilea avea harul de a face ceea ce la noi se numeşte „mari treziri”. Pe unde trecea el, totul căpăta viaţă, iar biseri¬cile şi comunităţile „dădeau în clocot”. Amîndoi aveau o putere incredibilă de a pune în mişcare oamenii, de a-i organiza şi de a le da o direcţie. Acest tip de lideri erau adoraţi în comunităţile noastre. Şi unchiul Dan a fost cît pe ce să li se alăture, să devină în scurt timp vîrf de lance, unul dintre lupii tineri ai „pocăiţilor”. Asta avea să se întîmple ceva mai tîrziu însă.

Comunităţile noastre din România aveau o foarte bună legătură cu comunităţile internaţionale, ceea ce noi, cei din URSS, nu am avut niciodată. Imperiile sînt autosuficiente, nu au nevoie de nimeni din afara lor, iar acest spirit ni s-a transmis şi nouă. Iosif avea însă să schimbe cu totul faţa relaţiei comunităţilor noastre cu cele internaţionale şi mai ales relaţia comunităţilor noastre din România cu statul. Aveau să se întîmple lucruri nemaiauzite şi nemaivăzute pe la noi.

Nu veţi mai auzi această istorie, pentru că anticomuniştii români de după ’89 vor monopoliza întregul discurs şi vor transforma anticomunismul într-o marfă, bîtă ideologică şi resursă pentru putere. în realitate, disidenţa românească tîrzie, spre deosebire de cea din anii ’50, este în mare parte o invenţie, cu mici excepţii care trebuie respectate şi menţionate permanent. Cum e cazul lui Paul Goma şi Doina Cornea, de exemplu. însă o disidenţă sistematic organizată au avut-o doar sectanţii, „pocăiţii” români, despre care probabil că nu aţi citit mai nimic. Ei nu fac obiect de studiu, nu sînt pe lista beneficiarilor. Read More »

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 2

Preferatul meu pe linia familiei rămase în România comunistă rămîne însă mult mai tînărul unchi Dan, un adevărat „mînz nărăvaş”, cum îl numea tata. Neîmblînzit, inconştient de curajos, slobod la minte şi la gură şi cu un spirit al dreptăţii nealterat, adolescentin, pe care şi l-a păstrat şi în ziua de azi. A îmbătrînit puţin între timp, dar e la fel de zbuciumat ca la prima tinereţe. Ba aş spune că s-a radicalizat. Doar că o face cu mai multă înţelepciune şi echilibru, chiar dacă îl irită puţin acest termen. El ar zice: „Un măgar mort e perfect echilibrat”.

Ca şi atunci, şi acum e mereu pe drumuri. Agenda lui arată ca registrul serviciului de informaţii al aero-portului Heathrow din Londra. Ori de cîte ori îl sun, aflu că, dacă nu e în Iaşi, e în Georgia sau Armenia, dacă nu e în Caucaz, atunci sigur e în Albania sau Bosnia, iar dacă nu e nici acolo, sigur e pe undeva prin ţările din Asia. Cum zicea bunelul: cu neamul nostru călător, nici Duhul Sfînt nu mai ţine pasul.

În tinereţe a visat să se facă marinar, să conducă vapoare. Apa, peştele, nava, cîrma sînt o veche boală „pocăită”. Vă mai amintiţi de Moby Dick? Bisericile noastre sînt făcute cam după acelaşi cala¬pod. O corabie, marinari, un amvon-cîrmă de unde se predica-naviga prin valuri şi furtuni spre a salva echipajul de furia acestei lumi-ocean. Toţi ne visăm Ahab cînd ieşim la amvon sau în lume după peşte, balene şi alte fiinţe pierdute pe care dorim cu orice preţ să le salvăm.Read More »

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 1

 

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod;
nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască,
fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.

Galateni 3:28

La începutul anilor ’90, cînd comunitatea noastră din România trecea prin mari transformări, ca mai toată ţara şi tot fostul bloc estic, unchiul exilat în America în anii comunismului românesc s-a întors în ţară. Era un om împlinit, dar părea foarte trist, puţin descumpănit. Nu mai era rebelul din anii 70, gata să înfrunte toate grozăviile lumii, dispus să facă orice sacrificiu. Să fi fost vîrsta de vină? în comunitatea noastră procesul era mai degrabă invers. Vîrsta nu te făcea mai moale, ci mai dîrz. Bătrînii noştri erau ca vinul învechit, ca o stîncă ce a rezistat şi în faţa picăturii chinezeşti, şi în faţa şuvoiului de ape năprasnice.

În exilul american, el a avut o viaţă aproape perfectă: o familie reuşită, cum spunem noi, copii extra-ordinari, care învăţau la cele mai bune universităţi americane, şi o slujbă foarte bine plătită. I-au lipsit doar ţara şi grupul din care a plecat. Comunitatea de acolo nu era suficientă, se lupta cu aceleaşi frămîntări şi aceleaşi probleme cu care se confruntase acasă, dar care pe pămînt american nu mai aveau nici o relevanţă, nici o noimă. Dacă vrei să cunoşti România anilor ’60, 70, ’80, mergi în SUA şi vizitează comunităţile religioase plecate în anii aceia. Doar hainele şi casele arată altfel. Ei au rămas aceiaşi. Preocupările lor au rămas acolo, în acei ani.

Asta m-a şocat cel mai mult. Cînd prieteni ai mei, emigraţi în anii ’80 sau ’90, vin şi discută, mă întreabă despre probleme şi teme din perioada cînd au plecat. Noi am evoluat, ne-am schimbat. Şi noi, şi întreaga societate. Au apărut alte probleme. în raport cu locul de unde au plecat, ei nu s-au schimbat. Au luat cu ei lumea de aici şi de atunci, au dus-o în State şi au conservat-o. Astfel au apărut nişte monştri greu de controlat.Read More »

ASTAZI – Lansarea documentarului ‘7 Cuvinte’ – Despre viata Pr. Calciu

Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi invită publicul la prezentarea filmului documentar “7 Cuvinte – Povestea unui biruitor”. Evenimentul va avea loc luni, 20 aprilie, ora 19.00. Filmul, realizat de regizorul american de origine română Andu Negoiţă, este un documentar artistic despre viaţa şi pătimirile părintelui Gheorghe Calciu. Cu participarea regizorului Andu Negoiţă, avându-i invitaţi speciali pe academicianul Alexandru Zub şi scriitorul Marcel Petrişor. Intrarea este liberă.
O viaţă tumultoasă
Cunoscut prin activitatea sa anticomunistă, părintele Calciu a fost deţinut politic timp de 21 de ani în cele mai cumplite închisori comuniste – Piteşti, Gherla, Jilava şi Aiud. În 1977, pe când era profesor la Institutul de Teologie din Bucureşti, a ţinut şapte predici în săptămânile Postului Mare, după care a fost arestat şi încarcerat din nou. În 1984 a fost eliberat şi expulzat în SUA, la presiunea lui Ronald Reagan şi a Papei Ioan Paul al II-lea. Din 1985 şi până în 2006, părintele şi-a continuat activitatea misionară în Alexandria, Virginia, Washington DC. S-a stins din viaţă în 2006, fiind înmormântat, conform dorinţei sale, la Mănăstirea Petru Vodă din Neamţ.

(Sursa, AgoraPress.)

Urmariti mai jos un trailer al documentarului.

Dialog despre Pr. Ferenc Visky – 1

Viskys
Ferenc & Julia Visky in gradina lor din Paleu

Nota: Cu ceva timp in urma, am primit de la domnul Tudor Petcu provocarea de a-i raspunde la citeva intrevari legate de relatia mea cu preotul reformat Ferenc Visky. Redau aici, in doua episoade, raspunsurile mele la cele cinci intrebari primite.

* * *

  1. Spuneți-mi, pentru început, vă rog, în ce împrejurări l-ați cunoscut pe pastorul Ferenc Visky și cum v-au marcat acesta din urmă preocupările și personalitatea.

L-am cunoscut pe Pr Visky, Feri bacsi (unchiul Feri), cum îi spuneau cei apropiați, la mijlocul anilor 70. Cele doua fete ale lui, Lidia și Hugi, au venit sa studieze la universitate la Iași, și au început să frecventeze biserica baptistă (în Iași nu exista o biserică reformată) și de asemenea orele de tineret pe care le conduceam acolo. Astfel, după ce ne-am împrietenit, am aflat încetul cu încetul povestea extraordinară a acestei familii. Am fost extrem de intrigat de această poveste și am dorit să-i cunosc. Așa că m-am autoinvitat în vizită. În prima vacanță de Crăciun am mers în vizită în satul Paleu, de lângă Oradea, unde Pr. Visky era paroh. Aveau o casă parohială destul de mare, care era mereu plină de musafiri, maghiari din Transilvania și Ungaria, români, germani, olandezi, americani și de multe alte naționalități. Erau nu doar reformați, ci si catolici, luterani, membri în Oastea Domnului, baptiști, penticostali, creștini după evanghelie. Pentru mine era prima dată când am avut experiența unei asemenea ecumenicități spirituale, pe care din acel moment mi-am însușit-o ca pe un mod de viață pe care îl respect cu rigoare până astăzi.Read More »

Chinese Lawyer Gao Zhisheng Is Free!

Gao Zhisheng2

Christianity Today announced that Gao Zhisheng is free. Thanks be to God!

I am late with this news, but it is still good to look into this story. The well known Christian Chinese lawyer, who was was condemned to eight years in prison for defending the Falun Gong believers is finally free. More or less, as you will see below.

Please continue to pray for him, as he may seek to be reunited with his family, who lives now in the US.

Here are some extracts from the media on his release.Read More »

Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 9 – Stat si biserica in perioada comunista IV

Richard Wurmbrand - Marx si Satan

Procurarea şi răspândirea de literatură religioasă

IO – Aş vrea să trecem puţin la subiectul traficului cu Biblii şi de literatură religioasă din perioada comunistă. Cum intrau, cum se procurau asemenea materiale? E clar că ele nu erau tipărite în România, dar erau în limba română şi au existat persoane, instituţii, au existat, ştiu eu, inclusiv oameni care au suferit din pricina asta. Aş vrea să ne povestiţi pe scurt câteva lucruri.

DM – În anii ‘60, Bibliile erau foarte, foarte rare. Erau familii care nu aveau o biblie în casă. Şi cele care existau probabil intraseră în număr foarte mic, fie erau păstrate din perioada dinaintea regimului comunist, fie fusese introduse câte una prin străinii care veneau în țară. Îmi amintesc că în casa noastră exista până pe la începutul anilor ‘70, doar o singură biblie de mici dimensiuni, moştenită probabil de tatăl meu de la tatăl lui. În anii ‘70, s-a întâmplat ceva care a deschis cumva zăgazurile, dar vreau să spun că înainte de perioada asta, şi după, până la sfârşitul perioadei comuniste, multe cărţi erau distribuite în formă dactilografiată. Cărţile erau traduse – „forget about copyright”, nu-şi punea nimeni probleme de genul ăsta – când cineva ştia engleză, franceză, ştiu eu, şi punea mâna pe o carte bună şi socotea că e bună şi pentru alţii, o traducea, o multiplica la maşină, sau prin accesul la xerox, aşa cum am făcut şi eu în perioada comunistă cu câte o colegă care era dispusă să îmi facă asemenea servicii, sigur contra cost, și, evident, ilegal. Maşinile de scris trebuiau să fie înregistrate. Eu nu am înregistrat-o niciodată pe a mea, nu aveam de gând să fac un asemenea lucruri. Am primit-o de undeva din Elveţia şi am multiplicat enorm de multe materiale pe ea. Deci, cărţile circulau în această formă, un soi de samizdat, dacă vrei… Unele dintre ele au fost publicate mai târziu în ediţii verificate. Read More »

Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 7 – Stat si biserica in perioada comunista II

Olah si Ton - Nunta Branzai la Bujac
Liviu Olah si Iosif Ton la nunta lui Daniel Branzei

Situaţia pastorilor în perioada comunistă

IO – Trecem la un subiect mai delicat. Nu aţi fost implicat direct în asta, nu aţi fost pastor. Dar vreau să discutăm câteva lucruri despre situaţia pastorilor în perioada comunistă.

Am fost pastor, apropo, pentru un an de zile şi part time, fără să fiu ordinat, dar după ‘89, n-am fost pastor înainte.

IO – Aş vrea să… din ce ştiţi, aţi avut suficienţi prieteni pastori… Care era motivaţia de a deveni pastor în perioada comunistă? Ştiind că e, până la urmă, o sarcină destul de complicată…

DM – Eu cred că, în esenţă, pentru cei mai mulţi dintre cei pe care eu i-am cunoscut, era sentimentul vocaţiei. Spuneam mai înainte, în momentul în care eu m-am întors la Dumnezeu şi am auzit vocea lui Dumnezeu care îmi spunea „tu trebuie să mă slujeşti pe mine”, pentru mine, deşi eram la început… nici nu păşisem încă deplin în spaţiul eclesial, anii pe care îi petrecusem în biserică mi-au comunicat această idee: slujirea lui Dumnezeu înseamnă implicarea clericală. Şi cred că ăsta era tiparul: dacă vrei să îl slujeşti pe Dumnezeu, trebuie să fii cleric, pastor, misionar, şi aşa mai departe… Şi atunci, oamenii care simţeau o vocaţie specială mergeau să studieze teologie, dacă existau școli teologice – cazul baptiştilor, şi mai târziu al penticostalilor, nu şi al creştinilor după evanghelie, unde lucrurile se realizau în perioada dinaintea perioadei comuniste, şi puţin după, prin întâlniri zonale în care oameni cu formare teologică, Constantinescu, Panaitescu, Tonoiu şi alţii, veneau şi făceau cursuri de formare… Tatăl meu a participat la asemenea cursuri. Din nefericire, cred că în perioada arondării aceste conferinţe s-au oprit, spre marea pierdere a creştinilor după evanghelie.Read More »

Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 3 – armata

Danut militar

b. Armata

IO – A fost armata… Haideţi să trecem la acest subiect. Ce s-a întâmplat şi cum aţi aţi petrecut perioada asta, din nou, ca evanghelic; asumarea acestei condiţii v-a făcut viaţa mai grea sau nu în armata?

DM – Diferenţa faţă de perioada liceului a fost una radicală. Acolo am cunoscut pentru prima dată persecuţia, marginalizarea, batjocura. Am intrat în atenţia organelor, a ofiţerului de containformaţii şi am avut tot felul de probleme. Lucrurile au devenit evidente chiar de la început când mi s-a comunicat că pe dosarul meu scrie „pocăit”, baptist şi…

IO – Repartiţia într-o anumită regiune sau într-o anumită zonă a ţării şi la un anumit tip de armă credeţi că s-a datorat…?

DM – Nu, nu cred lucrul ăsta. Mulţi dintre colegii mei care intraseră la ştiinţe economice, ca şi mine, făceau armata în acel loc. Deci nu cred că repartizarea a avut vreo legătură cu asta. Sigur, unitatea în care am făcut stagiul militar era o una disciplinară pentru cadre, dar nu cred că lucrul ăsta a avut de a face cu mine şi cu statutul meu de evanghelic. Însă modul în care am fost tratat acolo, foarte repede şi constant de-a lungul celor opt luni de zile, a fost evident legat de statutul meu de evanghelic. De la aluziile ofiţerilor, la controale mai intense la bagaje, la valiză, care mă ţinteau… Am realizat destul de repede că un număr de colegi de-ai mei au fost recrutaţi să dea informaţii despre mine şi observam cum mă trăgeau de limbă. Adevărul este că am fost foarte deschis cu privire la convingerile mele şi, spre deosebire de perioada liceului, cred că toţi colegii mei au ştiut că sunt evanghelic. Aveam cu mine o chitară şi adeseori cântam acolo cântece religioase. Aveam un carnet… Mai târziu am descoperit în dosarul meu de urmărire de la securitate că unul dintre ofiţeri sugerase să mi se confişte carnetul, dar superiorul lui nu i-a permis lucrul ăsta. Probabil că au vrut să vadă ce se întâmplă, cu cine mă întâlnesc, cu cine vorbesc şi aşa mai departe. Deci în toată perioada armatei aveam chitara cu mine, cântam, povesteam despre convingerile mele religioase…Read More »

Forum 18 – UZBEKISTAN: Anti-Terrorism Police seize religious literature, tear down religious posters

uzbekistan_map

(Article written by By Mushfig Bayram, Forum 18 News Service)

In two separate raids in early March, Anti-Terrorism Police and other officials seized religious literature from private homes, Forum 18 News Service has learned. In one raid in Uzbekistan’s central city of Samarkand, Anti-Terrorism officer Makhmud Nodyrov “tore posters with Scripture texts from the walls, and kept threatening [home owner Veniamin] Nemirov that his home could be taken away from him, and that his children could be expelled from school,” Baptists complained to Forum 18. Personal details of the 25 adults and the family’s 12 children present after the Baptist congregation’s Sunday service were taken. Four church members face administrative punishments. Asked why he tore down posters in Nemirov’s home, and why he threatened that Nemirov’s children would be expelled from school, officer Nodyrov referred Forum 18 to the Foreign Ministry, and put the phone down.

Read More »

God’s Double Agent: The True Story of a Chinese Christian’s Fight for Freedom

God’s Double Agent: The True Story of a Chinese Christian’s Fight for Freedom, by Bob Fu, from ChinaAid, is a new book on the situation of the church under Chinese communism.

God’s people are hiding in plain sight

Tens of millions of Christians live in China today, leading double lives to hide from a government that relentlessly persecutes them.Read More »

Anna Politkovskaia

Anna Politkovskaia.

Asa cum am spus si altadata, Anna Politkovskaia este unul dintre erorii mei.
Intr-o Rusie in care barbatiik isi beau mintile, aceasta femeie fragila a dat tuturor o lectie unica de curaj si a platit cu viata pentru ea. Putin si Kadirov poarta vina acestei crime, si a multor altora.

In vremea aceasta, Occidentul, in continuare orb, trateaza cu deferenta, daca nu cumva cu teama, regimul criminal de la Moscova, dind, in acelasi timp, restului lumii lectii despre valori si democratie. O adevarata rusine.

Rolul religiei in prabusirea comunismului – UPDATE

CSCP_Rolul religiei in prabusirea comunismului_Afis conf MBourdeaux-24 mai 2013

NOTA: Gasiti AICI inregistrarea unei emisiuni  Digi24 TV din 21 mai, in care Dr. Dorin Dobrincu vorbeste despre prezenta la Iasi a Rev. Canon Michael Bourdeaux.

UPDATE: Michael Bourdeaux a sosit cu bine la Iasi si va prezenta miine diineata, 22 mai, la ora 10am, un curs in programul de masterat dedicat Istoriei comunismului romanesc din cadrul Facultatii de istorie a Universitatii AL. I. Cuza din Iasi.

Read More »

Chinese Communists Plan to Wipe Out House Churches

Report: Government-sponsored persecution rose 42 percent in 2012.

China’s Christians felt a noticeable rise in persecution in 2012 as the Communist government began the first of a three-phase plan to eradicate unregistered house churches, a new report says.

Incidents of persecution of Christians rose by about 42 percent last year compared with 2011, according to the report by human rights group China Aid. Many of these incidents involved groups of Christians. In total, the number of individual persecuted Christians rose by roughly 14 percent and total individual detentions increased by nearly 12 percent. China Aid said overall total persecution in six categories was about 13 percent worse than in 2011—though China Aid termed its statistics just “the tip of the iceberg.”

At least 132 incidents of persecution affecting 4,919 Christians—442 of whom were clergy—were reported in the country last year, according to China Aid’s annual report. The Texas-based group tracked detention of at least 1,441 Christians, the sentencing of nine of them, and the abuse (verbal, mental and physical, including beatings and torture) of 37 Christians.Read More »

90 Days to Freedom – The Story of Pastor Makset – World Watch Monitor

Pastor Makset in prison
Pastor Makset in his prison cell in Kazakhstan

Djabbarbergenov lived in a Kazakh prison cell, under threat of deportation to his native Uzbekistan to face almost-certain years of harsh jail time.

His alleged crime: Leading small Christian communities in house churches without official registration. By 2007, this had made “Pastor Makset” a wanted criminal, and he fled across the border into Kazakhstan to escape arrest. By 2009, he and his family had won refugee status there from the United Nations High Commissioner for Refugees, or UNHCR. So far, Kazakhstan has refused to recognize the family’s refugee status.

Last year, Uzbekistan bumped up the convert pastor’s “criminal accusations” to charges of terrorism, and demanded the Kazakh government send him back home to face trial and a potential 15-year prison sentence.

His pregnant wife, Aygul, and their four young sons were left watching wide-eyed as the Kazakh police arrested him in their Almaty home at noon on Sept. 5. It would be three months before they saw each other again.

In late December, a few weeks after they had flown to safety and a new life in Europe, they told the story of their family’s faith ordeal in a series of interviews with World Watch Monitor. Their location is being withheld to preserve their security.Read More »

Silviu Despa – Ferenc Visky

Ferenc Visky.

Prietenul meu Silviu Despa publica pe blogul lui un excelent text despre preotul reformat Ferenc Visky, care mi-a fost si mie mentor in vremea studentiei si mi-a ramas un model in viata.

Public acest text al lui Silviu, insotit de un scurt videoclip ci Feri bacsi, in aniciparea unui nou episod din serialul Memorialul durerii, de data aceasta despre Pr. Ferenck Visky, ce se va difuza pe TVR2, simbata 19 ianuarie, la orele 16.00

 

Kazakhstan – Mosques and Churches Forcibly Closed

kazakhstan_map

Kazakhstan is enforcing though the courts the closures of many religious
communities after the deadline for re-registration applications expired.
Communities complain of arbitrary and flawed decisions. One Protestant
church was liquidated for providing “false information” after one of its 54
founders died shortly before the re-registration deadline, its pastor told
Forum 18 News Service. Registration requires only 50 founders. An
independent mosque was closed down for failing to give extensive
information about its beliefs in its application. The judge in the case
refused to explain to Forum 18 why her verdict said the mosque’s
representative was present in court, while the imam told Forum 18 they knew
nothing of the hearings. A Protestant Church complained to Forum 18 it was
closed down because most of its members are ethnic Kazakhs. No one at the
government’s Agency of Religious Affairs in the capital Astana was prepared
to discuss the court-ordered closures with Forum 18.Read More »

Uzbek Pastor Makset Djabbarbergenov Is Finally Free

makset-family

Uzbek pastor Makset Djabbarbergenov, who was arrested in Kazakhstan, at the request of the Uzbek KGB, being accused of running illegal religious activities in this autocratic post-Soviet republic Central Asia,  has been freed by the Kazakh authorities, as a result of the pressures of human rights institutions in the West and was allowed to rejoin his family who was already in Germany, where the family has asked for political asylum.

Thanks be to God.

You may read more about this on the Forum 18 website.

16 Nov 2012 – Danut Manastireanu – Interviu la RVE Timisoara

Interviul mi-a fost luat de doamna Cristina Olariu, redactor-sef al Studioului din Timisoara al Radioului Vocea Evangheliei si a fost ocazionat de lansarea cu doua zile inainte la Centrul Areopagus din Timisoara a cartii male. After Liberation, Then What? Enabling and Protecting Communities In Post-Authoritarian Contexts

10 years ago: GW Bush – a clear case of self delusion

In the context of the reelection of President Obama, a colleague of mine reminded me of a message I sent him in May 2003 on the faith of the former American President GW Bush.

I still agree with what I have written about 10 years ago. What do you think?

* * *

Dear friends,

Just a small comment on this. It is a long time now that people who read the Bible and pray every day do not impress me, unless they do the right thing. Otherwise, it is nothing but a sort of ‘Evangelical magic trick’.

If a man who does these things is able, in very clear conscience, to bring the world on the brink of disaster, simply in order to pursue the selfish economic interests on his country and in sheer disregard of the terrible sufferings this can bring to innocent people, than I would prefer a mere pagan in the White House, if he (or she) would do the right thing.

But, don’t worry. God loves you and Bush has a wonderful (military) plan for your life 😦

May God have mercy and protect us from the good intentions of senseless Christians.

Danut

___________________

MAX LUCADO ON PRESIDENT BUSH

Max Lucado is a Christian author who is very popular for his many wonderful books about the Lord. This week, Max was invited (along with several other famous preachers) to have lunch at the White House with President Bush.

Their meeting took place on Thursday and Max shared with us this morning how it had gone. As he ministers sat down to lunch and waited for President Bush to appear, Max said that he was expecting G.W. to walk in the room looking tired, serious, and depressed. When the President came in, Max said he looked totally the opposite of tired: he was energetic, joyful, and very focused on his talk with the ministers.

Max asked President Bush how he could seem so calm and peaceful in the midst of all the tragedy. The president’s reply was, “I’m feeling stronger now than I’ve ever been in my life. And the reason is because every person in America is praying ! for me. “When I stay on my knees, that’s when I have power.”

The ministers then asked the President how he would like them to pray for him, and how their congregations back home should be praying. Mr. Bush asked, first, for clarity of mind so that he could make wise decisions, and then he asked that we pray specifically for his wife and two daughters, as he is very concerned about their safety.

I knew that you would be as encouraged as I was to hear about this meeting. We must thank God that we have a President who loves and fears the Lord. No human leader is perfect, but God is perfect so let’s keep President Bush lifted up in prayer before the Father.

Makset Djabbarbergenov Risks 15 Years in Jail if Extradited to Uzbekistan

Uzbekistan is now seeking to extradite detained UNHCR-recognised refugee Makset Djabbarbergenov from Kazakhstan on charges which carry a maximum 15 year jail term. The Protestant who fled to Kazakhstan is being sought by Uzbekistan for exercising freedom of religion or belief in his home town of Nukus. A Kazakh 15 October Almaty court decision, authorised further detention until 5 November. The Kazakh court also claimed that the Uzbek charges – which seek to prosecute exercising freedom of religion or belief – can be equated to terrorism-related charges in Kazakh law. Djabbarbergenov’s wife has been stopped by Kazakh authorities from visiting him, she told Forum 18 News Service, as has a human rights defender who found he is being held in “quarantine”. The Supreme Court claims it cannot find an appeal he lodged in August. Also, Kazakhstan has yet to reply to a finding of the UN Committee Against Torture that it violated human rights obligations by extraditing to Uzbekistan a group of Muslim refugees and asylum seekers. Kazakhstan’s current bid to join the UN Human Rights Council claims it would, if elected, “enhance the credibility and effectiveness of the Human Rights Council”.

Read the whole article on Forum 18 site.

Some Cursory Thoughts on Reconciliation in Authoritarian/Post-authoritarian Contexts

Reconciliation is at the centre of missio Dei and, consequently, it should be at the centre of our mission in the world (2 Cor. 5:18). There is no greater offence possible than the one we brought to our Creator, when we, his creatures, turned our back to God. Yet, God paid the full price for making peace between himself and us, sinful, rebellious human beings, by allowing his Son to become fully human and to die a sacrificial death for us all. And he continues to transform us through the inner working of the Holy Spirit, into the image of Jesus Christ, to make us ‘partakers of the divine nature’ (2 Peter 1:4).

At the same time, God, who created us as free moral agents, does not impose on us his reconciliation. We may accept or refuse it. With the acceptance, and the refusal, important consequences come into existence, which lead us to very different futures. This should be fully our model of reconciliation.

In former dictatorial societies in Eastern Europe, and other parts of the world, we were faced with two typical choices, and a number of variations between them.

1. Some people, by temperament and/or conscious decision (sometimes based on a ‘Christ against culture’ approach), chose to protect their Christian identity by opposing the government – more or less openly, and paid a high price for it. Some of them turned this into a largely political struggle. There are a number of risks with this position.Read More »