Ganduri despre ucenicie

NOTA: Duminică 27 septembrie a avut loc la Biserica IIris in Cluj lansarea cartii La umbra Celui Atotputernic. Volum omagial Beniamin Fărăgau, editată de Radu Gheorghiță și Emil Bartos și publicată de Editura Risoprint. Înregistrarea lansării poate fi urmărită curând AICI.

Redau mai jos prima parte a textului meu inclus în acest volum, pp 29-45. Atașez în final întreg textul meu în format PDF, pentru cei interesați.

Gânduri despre ucenicie

Deși inițiam plănuiam să scriu pentru acest Festschrift ceva legat de hermeneutica ortodoxă, am realizat că probabil această temă s-ar fi aflat în contrast mult prea mare cu hermeneutica implicită utilizată de prietenul meu Benianim Fărăgău (a propos, un subiect care așteaptă încă să fie abordat în mod temeinic de către cei care se vor apleca asupra operei lui), așa încât am decis să scriu pe o temă care mai degrabă ne unește, chiar dacă și în această chestiune abordările noastre sunt destul de diferite. Dar sper că, în definitiv, nu este nimic rău în asta.

Tema uceniciei, ca de viață și ca metodă de formare spirituală, am descoperit-o, și unul și altul, prin contactele noastre cu Navigatorii. Ea continuă să fie pentru fiecare dintre noi o valoare centrală a vieții, chiar dacă acum avem amândoi, în diverse puncte, destule critici la adresa abordării Scripturii și a filosofiei slujirii promovate de aceștia.

(Notă: Dintr-o eroare, ultima frază a acestui pragraf este redată astfel:

Ea continuă să fie pentru fiecare dintre noi o valoare centrală a vieții, chiar dacă, în momentul acesta, amândoi suntem criticați din toate părțile atât în ceea ce privește modul de abordare a Scripturii, cât și în privința fiosofiei slujirii promovată de cei care ne-au format.)

Textul de mai jos a apărut fragmentar și într-o formă preliminară în diverse publicații, dar este pentru prima dată când încerc să la adun laolaltă într-un tot unitar. Sper că voi reuși, onorând în felul acesta, modest, eforturile lui Beni Fărăgău de a da un nou sens uceniciei creștine, prin intermediul metodei sale predilecte – studiul Bibliei pe cărți.

Rolul autorităţii în ucenicie

Trebuie să începem această discuţie, cu Marea Însărcinare, sau, altfel spus, cu mandatul uceniciei pe care l-a lăsat Mântuitorul Cristos apostolilor săi, aşa cum îl găsim formulat în Matei 28:18-20. Aş vrea să subliniez câteva lucruri din acest text, care să se constituie într-o bază exegetică pentru înţelegerea uceniciei creştine.

Principiul autorităţii

Textul începe cu sublinierea autorităţii lui Cristos: „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ“. Cuvântul grecesc folosit acolo este exousia, care înseamnă putere, în sensul de autoritate. În greceşte mai există un sinonim al acestui cuvânt, dunamis, care se poate traduce prin putere, dar de această dată în sensul de forţă. În textul la care ne-am referit mai sus, Cristos spune de fapt: „Mi-a fost dată toată autoritatea, în cer şi pe pământ, şi de aceea vă trimit cu acest mandat“.

Nu este la voia întâmplării faptul că mandatul uceniciei începe cu conceptul de autoritate în general, mai precis cu afirmarea autorităţii lui Cristos. Acest lucru este important pentru că de fapt fără aşezarea sub autoritate nu există ucenicie. Eu sunt convins că nimeni nu poate creşte spiritual dacă nu se supune autorităţii, în sensul cel mai concret al acestui cuvânt. Mai exact, nimeni nu se poate maturiza sub raport spiritual dacă nu are ca autoritate spirituală o persoană căreia să i se supună. Thomas a Kempis spunea, cu multe secole în urmă, că „nimeni nu poate porunci cu autoritate dacă nu a învăţat a asculta cu supunere.“

Mentor şi ucenic

Viaţa creştină este o viaţă de ascultare faţă de Dumnezeu, o viaţă de imitatio Christi. Cristos, care a trăit el însuşi o viaţă de ascultare, ne spune: „Eu nu am nimic care să vină de la Mine; ceea ce vă spun vine de la Tatăl.“ Fiul nu face lucrurile singur. El trăieşte în dependenţă de Tatăl. Ne putem uita de asemenea la apostolul Pavel, care ne spune să fim imitatori ai lui, pentru că el însuşi este un imitator (gr. mimetes) al lui Cristos. Cu alte cuvinte, dacă Cristos şi apostolii săi au trăit în dependenţă de Tatăl, trebuie ca şi noi să învăţăm a trăi în dependenţă de Dumnezeu.

Numai că în acest punct este foarte uşor să alunecăm, pretinzând că trăim sub autoritatea lui Dumnezeu, şi de fapt să ne înşelăm singuri. De aceea este necesar ca această autoritate să se manifeste în forme concrete: în supunerea faţă de o persoană care are o autoritate delegată de Dumnezeu. Această persoană cu mai multă experienţă, cu mai multă profunzime şi înţelepciune spirituală, poate fi numită în mod generic mentor sau făcător de ucenici. Mentorul este omul care are o experienţă de viaţă, o lucrare proprie şi o viziune, fiind capabil a oferi asistenţă în zidirea vieţii creştine a altora, pornind de la situaţia concretă a persoanei respective.

Responsabilităţile mentorului

Fiecare dintre cele două elemente ale procesului de ucenicie, mentorul şi ucenicul, au responsabilităţi specifice. Mai întâi de toate, mentorul trebuie să aibă o lucrare proprie. Prin această afirmaţie vreau să subliniez faptul că ucenicia nu este o lucrare în sine. Ea este un anume mod de a face slujire creştină. Cristos nu a venit să facă ucenici, ci să predice Evanghelia şi să o ducă până la marginile pământului, şi el i-a ucenicit pe apostoli în acest context. Altfel, în momentul în care nu ar fi fost cu ucenicii, El ar fi fost un fel de şomer. Ori Cristos a avut o lucrare proprie, pe care a făcut-o, şi la care i-a chemat și pe ucenicii săi.

De asemenea, mentorul trebuie să fie disponibil, să-şi facă timp pentru formarea spirituală a ucenicului. Aceasta presupune un anume grad de vulnerabilitate, fără de care ucenicia ar rămâne un exerciţiu steril şi abstract. Disponibilitatea este parte a prețului pe care trebuie să-l plătească făcătorul de ucenici. Mai târziu în cursul acestei discuţii vom încerca să ne aplecăm mai mult asupra problemei complexe a contextului uceniciei.

În al treilea rând, mentorul trebuie să vădească discernământ, să aibă ochi pentru cei care doresc să crească. Aceasta înseamnă că iniţiativa în realizarea unei relaţii de ucenicie nu trebuie să vină întotdeauna de la ucenic. Mentorul are datoria nu numai de a răspunde la căutările celor doritori să crească în înţelepciune, ci şi de a iniţia el însuşi o asemenea relaţie, atunci când un potenţial ucenic este mai sfios. În plus, el trebuie să aibă capacitatea de a distinge între cei care doresc cu adevărat să fie ucenici şi cei care doar mimează o asemenea dorinţă.

Responsabilităţile ucenicului

Ucenicul trebuie şi el, la rândul lui, să vădească un interes sincer pentru formarea sa spirituală. Există multe semne care pot da de înţeles unui mentor că cineva doreşte cu adevărat să se aşeze sub autoritatea lui. Timpul însă este singurul care poate valida autenticitatea unei asemenea opţiuni.

Testul timpului ne conduce în mod logic la ideea că relaţia de ucenicie presupune plătirea unui preţ. Despre aceasta vorbeşte însuşi Mântuitorul, atunci când spune că ucenicul trebuie să fie gata a renunţa la însăşi viaţa sa. Dietrich Bonhoeffer a dedicat o întreagă carte acestei idei. Ea se referă în esenţă la tentaţia protestanţilor de a abuza de har, de a oferi oamenilor o Evanghelie prietenoasă (user friendly, cum se spune în limbaj informatic). şi să fie gata a se aşeza sub autoritatea mentorului său.

În sfârșit, fără a epuiza discuția cu aceste mențiuni, trebuie să adăugăm neapărat ideea asumării răspunderii. Maturitatea spirituală presupune capacitatea creștinului de a lua decizii proprii și de a da socoteală pentru ele. Semnul unei ucenicii de succes este capacitatea ucenicului de a sta pe picioarele proprii.

_________

Noutate editoriala: Danut Jemna, Vocatia uceniciei

Dănuț Jemna a publicat la editura orădeană Casa cartii, textul său intitulat Vocația uceniciei. Cartea explorează tema uceniciei în cadrul Evangheliei după Marcu și încearcă să sugere felul în care modelul cristic al uceniciei ca mod de viață poate fi aplicat în contextul contemporan, aici și acum.
Cartea poate fi comandată online la linkul de mai sus, și poate fi achiziționată zilele acestea, cu un discount considerabil, la Tîrgul Gaudeamus, din București.

Aceasta este prima încercare consistentă de abordare a temei neglijate a uceniciei în context românesc. Deși autorul este protestant magisterial, rădăcinile patristice evidente ale gândirii sale predispun cartea sa la o lectură folositoare și pentru cititorii catolici ori ortodocși.

Pentru a vă motiva să achiziționați această carte, atașez mai jos prefața pe care am scris-o pentru ea.

LOI Discipleship and Christian Formation Consultation Resources

Dear friends

I am pleased to announce that LOI has now made available the podcasts from last year’s consultation, in which you participated. You can find a list, with hyperlinks, at http://www.loimission.net/loi-2018-discipleship-and-christian-formation/loi-2018-resources/, where you will also find free downloads of some of the papers. These constitute a valuable resource, not least because I am not aware of any extended consideration of this topic by Evangelicals and Orthodox together. Please feel free to share them and make known their existence.

Some of you must have wondered when these would appear; my apologies, but a protracted redesign of our website meant that I didn’t want to interfere halfway through!

In Christ

Tim

Dr Tim Grass Facilitator, Lausanne-Orthodox Initiative

Drumul catre sine – Sapte lectii despre educatie (după Siddhartha, de Hermann Hesse) – #4 – Intre învatatura si maestrul invatator

ucenicie

  1. Între învățătură și maestrul învățător

Povestea: Siddhartha și Govinda merg în căutarea lui Buddha, Iluminatul, cel care părea să fi descoperit secretul despătimirii și al cufundării în absolut. Întâlnindu-l, Siddhartha nu se lăsă copleșit de învățătura lui, căci învățătura nu mai avea nicio atracție pentru el, dar fu absolut fascinat de faptul că Buddha era perfecta întrupare a învățăturii pe care o propovăduia.

Citat: „Azi vom asculta învățătura din gura lui”, spuse Govinda. Siddhartha nu răspunse. Învățătura nu-i trezea curiozitatea, nu credea că aceasta îl va îmbogăți cu ceva nou… Se uită însă cu atenție la capul lui Gotama, la umerii săi, la picioarele sale, la mâna lui ce atârna calm și avu impresia că fiecare falangă de la fiecare deget al acestei mâini era învățătura însăși, iradiind, respirând, emanând, răspândind cu strălucire adevărul. Bărbatul acesta, acest Buddha, era întruchiparea adevărului, chiar și în cea mai mică mișcare a degetelor sale. Omul acesta era un sfânt. Siddhartha nu venerase niciodată un om atât de mult, nu iubise niciodată un om atât de mult ca pe acesta.

Lecția – Înțelepciunea, în sensul ei suprem, nu se poate învăța ca o lecție. Ea se ia, ca gripa, de la cineva care „suferă” de această condiție unică. Informațiile pot fi preluate de oriunde (Google știe oricând mai multe decât cel mai bun profesor). Dar scara valorilor și trăirea autentică nu pot fi însușite decât de la un maestru uman, oricât de imperfect ar fi acesta. Formarea deplină pentru viață nu poate fi învățată decât de la cei care o întrupează.

Ucenicia în Evanghelia după Marcu (6)

Iata aici al saselea episod al calatoriei lui Danut Jemna prin Evanghelia dupa Marcu, cu aceeasi atentie data conceptului de ucenicie.

via Ucenicia în Evanghelia după Marcu (6)

Drumul catre sine – Sapte lectii despre educatie (după Siddhartha, de Hermann Hesse) – #1 – Cei sapte ani de-acasa

sapte ani de-acasa

  1. Începutul tuturor lucrurilor sau „cei șapte ani de-acasă”

Povestea: Siddhartha este fiul strălucit al unul brahman, membru al castei superioare hinduse. El își începe, încă din copilărie, formarea spirituală, al cărei scop este Nirvana, contopirea în Absolut (Atman, spiritul universal). Încă de la început, meditația asupra a ce înseamnă a fi Om este centrală în pelerinajul lui spiritual. Tânărul face progrese uimitoare în formarea sa, și își însușește cu sârg tradițiile brahmanismului hindus, în care excelează, spre bucuria părinților, spre invidia tovarășilor săi și spre admirația fetelor din anturajul său.

Citat: [Siddhartha] …începuse chiar să înțeleagă cum să rostească cuvântul cuvintelor, cuvântul Om… Inima tatălui său tresălta de bucurie văzând cum fiul său învăța însetat de cunoaștere, văzând cum din el avea să crească un mare înțelept și preot, un adevărat prinț printre brahmani. Pieptul mamei sale tresălta de plăcere când îl privea, când îl vedea pășind, când vedea cum se așeza și se ridica frumosul și puternicul Siddhartha, pășind cu picioarele sale suple și dându-i binețe cu o cuviință deplină.

Lecția – Așa cum spunea Pr. Richard Rohr, „noi nu suntem ființe umane chemate să învețe a deveni ființe spirituale, ci suntem creați ca ființe spirituale, care poartă chipul lui Dumnezeu și care sunt chemate să învețe ce înseamnă a deveni Oameni.” Pe acest drum al formării, părinții sunt primele repere ale copiilor. Ei au datoria de a-și călăuzi copiii in formarea rutinelor, a deprinderilor fundamentale pentru viitorul lor.

Ucenicia în Evanghelia după Marcu (5)

Iata aici un nou episod din calatoria lui Danut Jemna prin Evanghelia dupa Marcu. Tema ramine aceeasi: ucenicia.

via Ucenicia în Evanghelia după Marcu (5)

Urmarea modelelor

Danut Jemna continua meditatiile lui asupra conceptului de ucenicie crestina. Un text consistent, care merita atentie.

via Urmarea modelelor

Ucenicia în Evanghelia după Marcu (3)

Danut Jemna, in continuare, despte ucenicie in Evanghelia dupa Marcu.

via Ucenicia în Evanghelia după Marcu (3)

Omul evanghelic. O explorare a comunitatilor protestante romanesti

Dragi prieteni,

Vă anunț, cu un sentiment de mare ușurare, că astăzi, înainte de prânz, „după lupte seculare”, care au durat mai mult de… zece ani, am predat la Polirom textele definitive și am semnat contractul final pentru volumul Omul evanghelic. O explorare a comunităților protestante românești. Este vorba de un volum masiv, de circa 650 de pagini, format mare, ce include texte elaborate de 19 autori, din interiorul și din afara mediului evanghelic.

Volumul va apărea în librării cel mai târziu până la începutul lunii septembrie, iar până la finalul aceleiași luni va fi disponibilă și versiunea ebook.

În viitorul apropiat voi voi începe să comunic, din când în când, mai multe informații despre acest proiect editorial.

Până atunci, pentru cei interesați, iată mai jos cuprinsul volumului.

Omul evanghelic – Cuprins

 

On Change, and Why We Hate It


Source of image, HERE)

For some time now, I have engaged in a virtual peripatetic dialogue with a young friend, at the request of his father. Although over 40 years separate us, our dialogue makes both of us discover things about ourselves and about life that we di not know much before. And, many times, good questions prove to be more important that answers, be those good ones.

Our dialogue today is about change and why we tend to refuse it, if not hate it, even when we know is absolutely necessary and unavoidable.

* * *

Q – Why is change so difficult? Change, in itself, is good and beneficial in the sense that it allows us to progress and surmount naturally lazy tendencies, leading to the attainment of a broader mindset and generally greater understanding of this thing we call “life”. So, if we know that change is progress, why is it so hard sometimes? I know that there is also a human, emotional element, and, on the topic, Gibran says that sorrow is like a canyon into which joy pours in, so, logically, the deeper the canyon, the more water it can hold. Knowing this, and knowing that joy and sorrow go together and are part of life, why does this concept of change still frighten and sometimes sadden us so?

A – Humans are essentially conservative, complacent beings. This may be, at the psychological level, another implication of the law of entropy.

Change is painful, and that is, probably, another reason we run away from change. Nobody likes pain. Yet, without pain there is no growth nor maturity. Continue reading “On Change, and Why We Hate It”

Derwin L Gray – Do We Have Discipleship Wrong?

In the American educational system, from first grade all the way up through high school, we’re taught to memorize INFORMATION, and then take a test. If we pass the intellectual test, then we move on to the next grade.

We’ve transferred this learning pattern to Christianity. We’re trained to learn biblical concepts, principles, and doctrines intellectually. And the more biblical information we know, the greater disciples we are deemed to be.

I think this is killing the church in America, just like it hurt the Pharisees.

Let’s remember that the Pharisees—an elite group of well-educated men in Israel—knew the Scriptures, but they missed the main point of the Scriptures: to know JESUS personally and intimately (Phil. 3:5-11). Jesus said, “You search the Scriptures because you think they give you eternal life. But the Scriptures point to Me!” John 5:39 NLT

Knowing the Bible doesn’t give us eternal life; knowing Jesus does. (John 17:3)

Some people love the Bible more than they love Jesus.

HEAD, HEART, HANDS

I’m all for learning about Jesus and the Christian faith. I have a Master’s of Divinity with a Concentration in Apologetics (magna cum laude). I’m currently pursuing my Doctorate of Ministry with a Concentration in ‘New Testament in Context’ under New Testament scholar Scot McKnight, Ph.D.

BUT,

if all my learning does not produce more love for Jesus, myself, and people, then I’ve wasted my time. (1 Corinthians 13)

If all that learning doesn’t cultivate more love in my heart, then I wouldn’t be a disciple—I’d be a gatherer of biblical facts. Gatherers of biblical facts don’t transform the world; disciples do. I want to be a disciple. And I want the church I’ve been called to shepherd to be a community of disciples who make disciples who make disciples. Jesus said, “You will know my disciples by the way they love one another.” (John 13:35)

The Apostle Paul says to the Philippian Church,

I pray that your love will overflow more and more, and that you will keep on growing in knowledge and understanding. For I want you to understand what really matters, so that you may live pure and blameless lives until the day of Christ’s return. May you always be filled with the fruit of your salvation—the righteous character produced in your life by Jesus Christ—for this will bring much glory and praise to God. Philippians 1:9-11 NLT

The “fruit of your salvation” is the fruit of the Spirit,

But the fruit of the Spirit is love, joy, peace, patience, kindness, goodness, faithfulness, gentleness, self-control; against such things there is no law. And those who belong to Christ Jesus have crucified the flesh with its passions and desires. Galatians 5:22-24 ESV

When our minds are in awe of Jesus and our hearts are overflowing with the love of Jesus, we become the hands of Jesus by serving people because we love them.

Marinate on that.

(Source, Christianity Today.)

Building A Case for Mentoring in University Education

mentoring

Education, in the fullest sense of the word is not about filling one’s mind with facts – that is basically the Romanian educational system’s approach – this is superfluous at teh time of Internet and search engines. Nor is it about merely acquiring skills for the work market, as the neo-liberal approach to education would suggest.

In its times tested understanding, education is about acquiring wisdom for right living. From the time of antiquity, with an unfortunate hiatus is modernity, which is slowly overcome at present, the best way of becoming wise and competent in life matters is under the influence of a master. That is called, in biblical terms, discipleship, and in the contemporary formation vocabulary it is called MENTORING. Surprisingly, this concept was abandoned by the majority of Christians, and was rediscovered by the world of business. It is time that Christians, and, why not, educationalists, catch up now.

A recent article in Gallup Business Journal calls mentoring ‘the biggest blown opportunity in the history of higher ed’. Here are a few highlights from it.

A few months after Gallup released findings from the largest representative study of U.S. college graduates, there is much to ponder. The Gallup-Purdue Index surveyed more than 30,000 graduates to find out whether they are engaged in their work and thriving in their overall well-being. In simple terms, did they end up with great jobs and great lives? Continue reading “Building A Case for Mentoring in University Education”

YWAM Iasi – Mission Training Program 2014-2015

YWAM Iasi poster

If you are someone who seeks to know the truth, desires to live abundant life and dares to be challenged in order to become the person God intended for you to be, then…

Come and join us this fall!

University of the Nations and Youth With A Mission Iasi invite you to the 3rd eddition of our training program which will begin on 1 October 2014 and will end on 30 June 2015, in the following format: Continue reading “YWAM Iasi – Mission Training Program 2014-2015”

David Platt – Why People Don’t Make Disciples

David Platt is pastor of Brook Hills Church in Birmingham, Alabama, a church I have visited a number of times while I was fundraising for Richard Wurmbrand College in Iasi, Romania.

Platt is one of the youngest megachurch pastors in the US.

He talks here about one of my favourite topics: discipleship. Here is what he has to say

Tabara de la Voronet, 1981

Voronet, 1981
De la stinga la dreapta si de sus in jos: Danut Manastireanu, Viorel Gaga, Ronela (Pintican) Bodiu, Tudorel Sfatcu, Orest Onofrei, Liviu Mocan, Beni Faragau, Benisor Faragau, Dorotheea (Manastireanu) Ardeleanu, Doinita Prelipcianu, Danut Prelipcianu,  Nora Faragau, Daniela Gaga, Mihaela Manastireanu, Luminita Mirauta, Daniel Manastireanu (ascuns dupa Luminita), Ligia Pintican, tanti Tinca (bucatareasa), Zena Bordei, Erszo Sfatcu, Mariana Sain-Morar, Corina (Sfatcu) Shtir, Rodica (Bocaniciu) Mocan. Continue reading “Tabara de la Voronet, 1981”

The Willowbank Report – A Lausanne Consultation of Gospel & Culture

The complex and often ambiguous relationship between Gospel and culture was discussed a lot since the beginning of the Christians Church and continues to trouble many Christians, as a recent debate among Romanian evangelical, around the legitimacy and compatibility of pos culture – whatever we mean by that, and the Christian ethos.

The Willowbank Report, an important Lausanne Movement document, in which the hand (and mind) of John Stott is very obvious and which I have translated into Romanian about 30 years ago from the French translation, remains a standard for all those interested in this topic.

You may read the text online HERE. I could also sens anybody interested a copy  of the text in .mobi, which could be read on a Kindle. Just ask

God bless.

Elevii Scolii de vara de la Dragomirna

11-18 august – Scoala de la Suceava

Iata o initiativa foarte interesanta, in care sunt implicati, ca organizatori sau lectori multi prieteni si oameni pe care-i pretuiesc in mod deosebit.

Redau mai jos, de pe blogul scolii, o scurta prezentare:

Convingerile noastre religioase nu pot ramane fara consecinte in spatiul public. Suntem, concomitent, și oameni și români și creștini și profesioniști. Nu putem lăsa nici acasă și nici în agora ceva din ceea ce suntem. Nu se poate ca optiunile noastre religioase să nu aibă efecte sociale și politice. Continue reading “11-18 august – Scoala de la Suceava”

Omul care planta copaci

Iata aici din nou povestea ilustrata a lui Jean Giono, de data aceasta cu subtitrare in limba romana. O metafora exceptionala a valorii pe care o are contributia personala a unui singur om. Pentru mine povestea este, de asemenea, o metafora a uceniciei si a mentoratului.

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 9/9 – Impartation

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 8/9 – Reproduction

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 7/9 – Supervision

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 6/9 – Delegation

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 5/9 – Demonstration

[toutube=http://youtu.be/9BC2JWpfrtk]

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 4/9 – Consecration

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 3/9 – Association

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 2/9 – Selection

Robert Coleman – Master Plan for Discipleship – 1/9 – Incarnation

Robert Coleman (si Juan Carlor Ortiz) despre ucenicia crestina

discipleship

Tema uceniciei crestine, care este o preocupare constanta pentru mine, a aparut de mai multe ori pe acest blog (o puteti gasi cu o simpla cautare pe pagina de titlu).

Una dintre cele mai folositoare introduceri in acest subiect  biblic, atit de neglijat in practica de crestinii de toate confesiunile, este cartea lui Robert Coleman, Planul de evangjelizare al Invatatorului, publicate de mine la Editura Logos din Cluj, in 1992, perioada cind eram redactor-sef al acelei edituri (textyul cartii este accesibil online pe Scribd). De fapt ar fi trebuit sa se cheme ‘planul de ucenicizare’, dar probabil ca ‘evanghelizare’ a sunat mai sexy pentru piata (asa cum se stie, in vest autorul are prea putrin de spus cu privire la tutlul si la coperta unei carti scrise d e el; in acel domeniu stapineste, cu puteri absolute specialistul in marketing – noul preot al consumismului ccapitalist).

Recomand cu caldura si convingere aceasta carte simpla si de mici dimensiuni tuturor celor interesati de aceasta tema. Continue reading “Robert Coleman (si Juan Carlor Ortiz) despre ucenicia crestina”