Ce este secularizarea? – YouTube
In caz ca vreti sa urmariti acest dialog.
„The Christian clergyman of Karbala calls Iranian clerics to help in bringing Peace to Nagorno-Karabakh“ says a Persian article, published by the Iranian Young Journalists Club. The author of the article, Pouria Soleimanzadeh, a young Persian journalist is reffering to Bishop Malkhaz Songulashvili as „the Christian clergyman of Karbala“. Karbala is a religious title among Shia Muslims given to someone who has paricipated in the Arbaeen pilgimage from Najaf to Karbala (about 80 kilometers). In 2018 Bishop Malkhaz particimated in the Arbaeen walk/pilgrimage and hence his Shia religious title: Bishop Malkhaz of Karbala.
The lengthy article speaks in details about the initiative of Peace Cathedral to bring Azerbaijani and Armenian clergy to pray for peace between Armania ans Azerbaijan. In his interview with the Iranian journalist Bishop Malkhaz called Irianian clergy to joing Peaec Cathedrao in prayer for peace.
Peace Cathedral has already received an assurance from some Iranian clergymen that they will be virtually joining the Peace Prayer at Peace Cathedral in Tbilisi every Saturday at 7 pm (Georgian Standard Time) until the war is over. Peace Cathedral has also received assurance of joining the Peace Prayer from its German, American, Israeli, Italian and British fiends. This includes clergy from Anglican, Old Anglo Catholic, Baptist, Lutheran, Yezidi, Armenian Protestant and Armenian Apostolic, Shia and Sunni Muslim, Jewish backgrounds.
Dr. Christine Mangala Frost, a convert from Hinduim and an Eastern Orthodox theologian, is the author of the book titled The Human Icon: A Comparative Study of Hindu and Orthodox Christian Beliefs, published in 2017 by James Clarke & Co.
Recently she did a series of recordings in this she discusses the content of this important book. I share below the links to these conversations, for those who are interested in thic topic.
Part 1
Part 2
Part 3
Part 4
Teo Stanciu a publicat recent pe situl revistei Convergente o analiza a situatiei evanghelicilor romani in acest moment, in fata provocarilor viitorului. Ramine de vazut daca acest text va reusi sa lanseze o discutie in jurul acestei teme in spatiul evanghelic, ori va fi ignorat, asa cum s-a intimplat si cu altele de acest gen inaintea lui. Iata mai jos introducerea in acest articol:
Dacă în anii comunismului, cultele și comunitățile evanghelice erau orientate spre interior, cu minime legături cu societatea și probleme ei, deceniile ulterioare au fost caracterizate, în opinia mea, de un comportament preponderent reactiv față de problemele ivite, atât la nivel instituțional, cât și la nivelul poporului credincios al mișcării evanghelice – iar asta atunci când s-a coagulat cât de cât o reacție. Explicabil într-o anumită măsură, acest comportament înseamnă, în fapt, că o problemă nu există decât în momentul când afectează în mod direct și viața comunității. Iar în situațiile și mai deplorabile, anumite probleme devin reale abia atunci când se regăsesc în cercurile liderilor ecleziali (în familiile sau printre prietenii lor) fără a mai putea fi mascate. În rest, pot fi multă vreme ignorate.
Acest reflex reactiv mi se pare că este confirmat – fie și indirect – de câteva dintre dezbaterile importante din trecut pe fond ratate în bună măsură de către cultele evanghelice: despărțirea demnă de trecutul comunist; poziționarea ca reper moral public (oricât de mic, dar măcar consecvent) în societatea românească măcinată de tarele unui regim care a ucis zeci de mii de oameni, care a mutilat caractere și a distrus orice ierarhie de valori; migrația economică românească; integrarea europeană; ba chiar și recentul referendum pentru definiția familiei. Teme mari și grele, unde dezbaterea teologică serioasă și încercarea unor răspunsuri temeinice nu s-au făcut remarcate nici măcar în interiorul cultelor evanghelice – nu includ aici „răspunsuri” date preț de o predică, ce nu are cum trece drept demers teologic consistent.
Prinși în verva războiului cultural – foarte recent descoperit – cu diverse ideologii „stângiste”, război importat în mare parte cu temele, temerile și strategiile americane, evanghelicii amână cât pot mai mult soluționarea unor probleme tot mai prezente și tot mai complexe din imediata vecinătate. De asemenea, prezența (mai reală sau mai imaginată) pe frontul luptei pentru cauza creștină conferă o consolare morală pentru lipsa unor demersuri constructive, a reflecției teologice elaborate, profunde și complexe asupra realităților contemporane. Însă chiar și problemele conexe acestor ideologii necesită și o abordare pastorală, mult mai complicată decât poziționarea ideologică ușor de făcut și adesea lipsită de elementul uman și de orice urmă de compasiune.
Departe de a se limita la invazia ideologiilor progresiste (multe dintre ele îngrijorătoare și necesitând cu siguranță o poziționare), temele ce vor necesita un răspuns cât mai urgent – și, bine-ar fi, cât mai consistent – vin din mai multe direcții simultan: dinspre filosofie (unde e mare penurie de evanghelici angajați în dialogul cu lumea culturală), teologie, morală, ecleziologie, economie, politică, psihologie, știință, tehnologie, bioetică etc. Iar răspunsurile care vor conta va fi nevoie să iasă din sfera abordărilor actuale: predicoase, șablonarde, previzibile, de inspirație mai ales americană-populară/populistă, preluate cu minim efort de contextualizare.
Fără să fac o ierarhizare și o clasificare riguroasă, voi semnala câteva dintre problemele – de intensități și categorii foarte diferite – care cred că se vor prăvăli peste evanghelici cu o tot mai mare forță și reclamând tot mai acut niște soluții temeinice. Fără aceste soluții, sunt șanse mari ca evanghelicii din România să (re)cadă într-o irelevanță culpabilă și păguboasă, dar probabil meritată. Asta după ce s-au făcut remarcați, măcar mediatic, în ultimii ani în câteva rânduri. Nu am însă în vedere nici o utopică angajare generală a comunităților în astfel de demersuri teologice, ci pur și simplu interesul serios, consecvent al unor oameni – asumați de către „sistem” sau de mișcarea evanghelică – cât de cât competenți care ar vrea să și înțeleagă, nu doar să combată repede și să puncteze mediatic (cum se întâmplă în prezent) și ar încerca să elaboreze niște poziții teologice, temeinic ancorate în spiritul Scripturii, bine cumpănite sub raport intelectual și spiritual deopotrivă.
Cititi AICI restul articolului.
Haideți, fraților, o întrebare, o remarcă, o replică!
Mergem acasă nesatisfăcuți. Înseamnă că fie n-am priceput nimic, fie că am fost foarte clari, ceea ce mă îndoiesc… Te rog!
(O interlocutoare din sală) Vă întreb în legătură cu această toleranță de care vorbiți, cu privire la islam. Dacă toții creștinii au politica iertării și-a iubirii, asta nu ar putea fi ceva de care să profite islamismul în politica sa expansionistă?
Da, da! Întrebarea este absolut legitimă și este, de fapt, complexă. De fapt, aș putea-o traduce în termenii următori: ceea ce Cristos ne-a propovăduit în „Predica de pe munte” poate fi sursa unei teologii politice? Atunci când America este lovită, așa cum a fost lovită la 9/11, ar trebui ea să le ofere teroriștilor încă vreo două turnuri, eventual Sears Tower sau mai știu eu ce altceva? Cu siguranță că nu la asta se gândea Cristos! Cu siguranță că nu la asta! Într-un fel operează principiile eticii în relațiile dintre indivizi, dintre persoane umane și altfel operează ele la nivelul comunităților și la nivelul entităților naționale. Lucrurile sunt, în mod evident, mult mai complexe, la acel nivel. Nu putem transfera mecanic principiile de la un nivel la celălalt. Trebuie să operăm cu nuanțe. Teologia politică nu este specialitatea mea și nu intenționez să intru în detalii, într-un domeniu în care nu mă simt competent, dar în același timp, oricât de diferite ar fi principiile cu care operăm la nivelul relațiilor între state sau între comunități, nu cred că militarismul, că agresivitatea, că acceptarea cu seninătate a ideii de „victime colaterale”, când este vorba de oameni absolut nevinovați, cu zecile și sutele, este acceptabilă din perspectiva Împărăției, a valorilor Împărăției, a „Predicii de pe munte”, în sensul ei aplicat la comunitate, dar cred că adevărurile „Predicii de pe munte” pot fi aplicate în mod direct la relația dintre indivizi. Eu nu prea cred în predici, dar dați-mi voie să predic puțin în seara asta și să vă spun: haideți să încercăm să ne analizăm atitudinile! Ce anume se întâmplă în noi înșine, ce anume se stârnește în inima noastră, atunci când auzim cuvântul „musulman”? Ce imagini se nasc în mintea voastră? 9/11, fanaticul care se aruncă în aer în piață, Osama bin Laden? Oare v-ar plăcea dacă credința creștină ar evoca în mintea unui necreștin, islamic sau nu, doar Holocaustul, pornografia, căci doar de așa-zis creștini au fost ele inventate, nu-i așa? Țările zise creștine (orice va fi însemnând asta – eu cred că doar oamenii pot fi creștini, nu și țările) sunt cele care au promovat cruciadele; într-un oraș zis creștin, condus de un mare reformator, Calvin, a fost ars pe rug Miguel Servet, pentru erezia de a nu crede în Sfânta Treime; țările pretins creștine au instituit inchiziția, intoleranța, ori antisemitismul. Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 8”
Harta răspândirii Islamului
Hai să rezervăm câteva minute și viitorului. Ce se va întâmpla acolo? În mod clar, creștinii s-au aliat cu evreii în toată povestea asta și ca atare, creștinii sunt dușmanii declarați ai islamului, islam care nu poate fi neglijat, căci conține o populație destul de numeroasă…
Aproape 1 miliard!
… un teritoriu suficient de mare și care cuplând toată perspectiva lor, care-am povestit-o …
…una teocratică…
…sunt în stare de orice și ca atare, ei sunt o amenințare care nu poate fi neglijată din niciun punct de vedere. Pe lângă asta, ei sunt și-un popor militant, cum spuneai, nu numai cu armele, ci și sub raport misionar. Am mai povestit noi aici, Anglia este, realmente, terorizată de musulmani, Franța, de asemenea. Au existat, ați văzut, toate poveștile de violență din Franța, care realmente au întors lumea pe dos. Sunt oameni care trăiesc acolo, creștini sau nu, fie în Anglia, fie în Franța și care-și mărturisesc realmente frica de a trăi în acele zone dominate numeric de musulmani. Este interesant că istoria are consecințele ei: dacă Franța și-a alungat protestanții, acum are în locul lor musulmani și n-are decât să trăiască cu chestia asta.
Sigur!
Și așa mai departe. Deci noi creștinii suntem percepuți ca dușmani ai islamului De aceea, suntem vizați oriunde și peste tot în acțiunile lor, pentru că susținem Israelul. Deci un conflict aparent minor între două-trei milioane de oameni, de-o parte și tot așa de partea cealaltă, de fapt, se prelungește, se extinde la un conflict de proporții aproape mondiale, care acolo, local, se desfășoară în forma armelor și-a bombelor, iar la nivel mondial, sub forma ideologiilor, a politicilor economice, a influențelor ș.a.m.d. Dac-ar fi să discutăm în parametrii ăștia, lucrurile sunt mult mai grave. Noi stăm așa detașați, la distanță…
Așa credem noi.
…dar să vedem care ar putea fi viitorul și care ar putea fi în viitor impactul a ceea ce se întâmplă acolo, în Orientul Mijlociu.
Sigur!
Poate mai sunt întrebări sau comentarii.
(Un interlocutor din sală) …se povestea că în timpul califatului musulman, creștinii au dus-o de fapt foarte bine…
Da! Mai bine decât politeiștii, vreau să spun. Pentru asta însă au plătit un preț, au fost mai degrabă o populație de gradul al doilea, dar li s-a dat dreptul să trăiască, nu să moară, ca celorlalți. Eu aș duce lucrurile un pas mai în spate, aș zice, apariția islamului este, într-un fel, judecata lui Dumnezeu asupra unui creștinism decăzut. Uitați-vă. Islamul a triumfat în toate zonele în care a existat creștinism înainte. Dar creștinismul a decăzut, sub raport dogmatic, sub raport moral și chiar sub raport administrativ. Zona Orientului Apropiat și a Orientului Mijlociu este una în care creștinii au fost la un moment dat în istorie extrem de puternici. Discutăm aici mai ales despre Irak, unde biserica caldeeană (de persuasiune nestoriană, monofizită), care este acum o rămășiță, a avut o activitate misionară extraordinară, cu rezultate incredibile în perioada medievală timpurie (înainte de anul 1000). Biserica ortodoxă orientală a Siriei, numită și siriacă, a întărit rămășițele bisericii rezultate, conform tradiției, din lucrarea misionară a apostolului Toma, în zona Kerala, pe coasta Malabar, din sud-vestul Indiei. Acum, biserica aceea se numește Siro-Malabar, din pricina influenței puternice a bisericii siriace. Între India și Siria este-o distanță uriașă, mai mare decât distanța dintre București și Londra. Misionarii aceia au împânzit lumea asiatică, până în Siberia la nord, în Mongolia, în zona centrală, și în China, la răsărit. Dar, cu vremea, din pricina unor cauze complexe, credința creștină a decăzut acolo, s-a amestecat cu religiile locale, și rezultatul este că un creștinism decăzut a devenit solul fertil pentru apariția unei erezii, pentru că islamul nu este altceva decât o erezie creștină. Același lucru s-a întâmplat în tot nordul Africii, care-a fost creștin în primele secole ale bisericii, din Egipt până în Maroc. Iar astăzi, acel spațiu este islamic și islamul se întinde mereu, ca o pânză, înspre sudul Africii, până în Nigeria, și dincolo de ea. Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 7”
Source: Reflections on Fear and Faith – The Institute of Middle East Studies
Arthur Brown on fear & faith, a constant topic of conversation for Christians living in the Middle East.
Source: Hospitality in an Age of Terror – The Institute of Middle East Studies
Sousie Lahoud of hospitality as a Christian virtue in the age of terror
A love tribute to Jerusalem, by the Chief Rabbi of UK, Dr Jonathan Sachs.
As we approach Yom Yerushalayim (Jerusalem Day) on the 23rd / 24th May, and the 50th anniversary of the reunification of our beloved city, here are a few thoughts about what Jerusalem means to me. (This video includes captions in Hebrew. If you wish to receive an MP4 version of this video for use in your community, school or organisation on Yom Yerushalayim, please email info@rabbisacks.org and put ‘Jerusalem 50 video’ in the subject line.)
Source: 5 Things I Wish Conservative Christians Understood About Muslims
This is a great text, worth reading. And, no, Corey does not have to also talk about the differences btween Islam and Christianity. That is common sense for anbody who has a brain. But, in a (conservative/fundamentalist and Islamophobic Western) context in which only the differences are emphasized, there is a great need for irenic spirits who also underline the communalities rooted in our being created in the image of God (yes, both Christians and Muslims) and in our monotheistic faiths, whether we beleve we worship the same God or not.
Sudan has been on our minds a lot this year with the case of Reverend Hassan, Reverend Kuwa, Mr Jašek and Mr Abdumawla, all of whom were on trial on unjust charges last year. The men went through many months of imprisonment, separated from their families and frequently enduring harsh conditions. But God is good – Rev Kuwa was found innocent of all charges and released in January 2017. Mr Jašek received a presidential pardon and was freed in February, and in May both Mr Abdumawla and Rev Hassan were set free after receiving a presidential pardon. This, of course, exists in a wider context of extreme pressure on Christians in Sudan: let’s pray through the things they’re facing this week (source, HERE). Continue reading “CSW – Prayer Diary: Sudan”
This moving short interview was recorded following a recent suicide attack of Muslim extremists at a Coptic Cathedral in Alexandria, Egypt.
The encounter took place during a 45-minute papal audience on Monday (May 8) with a delegation led by Polish Rabbi Edgar Gluck, who was accompanied by his son Zvi, who lives in New York, and other rabbis.
(Source, HERE.)
Note: This short text, on the perseccution of Christians in general, and the maartyrdom of the Coptic Church in particular comes from one of my favourite Orthodox theologians, the Romanian Fr. Doru Costache, who serves now in Australia. In the context of the present hysteria, especially in the US, on how they, poor good Christians (who brough foolish Trump to power), are persecuted by the secular world, which does not understad how precious they are, I believe the common sense gospel words in this text have to be heard more largely than on the academic website where they were published. Of course, I do this with the kind permission of Fr. Costache, to whom goes my gratitude.
* * *
14 April 2017 © AIOCS Doru Costache
No, you do not have to expect me to say that the current circumstances are new and that these days Christians must take some unprecedented action or to abolish their past. Neither should you expect me to say something like Christianity being in need of a radical reform today more than yesterday. My interest is in pointing out the need to retrieve something that we seem to have lost in history: our capacity to discern the times and assess our circumstances in a genuinely traditional manner. But let me be more specific.
Just recently, on Palm Sunday, our sisters and brothers of the Coptic Orthodox Church in Egypt have been once again the object of hate attacks on the part of their non-Christian neighbours. And the day before more Christians have been put to death in Syria. And the day before that more Christians have been put to death elsewhere. And days before that a Catholic priest was slaughtered during the celebration of the eucharist in France. And I hear of cases of Christians harassed by their non-Christian neighbours in some parts of Sydney. All this because they, indeed we, are Christian. Continue reading “Doru Costache – Christianity at the Crossroads”
Father Boules George gives a sermon during the Eve of Monday Pascha following the two bombings on Palm Sunday that took place at Saint George Coptic Orthodox Church in Tanta and Saint Mark Coptic Orthodox Cathedral in Alexandria.
Find below the transcription of this powerful sermon.
* * *
What will we say to them?
THANK YOU
The first thing we will say is “Thank you very, very much,” and you won’t believe us when we say it.
You know why we thank you? I’ll tell you. You won’t get it, but please believe us.
You gave us to die the same death as Christ–and this is the biggest honor we could have. Christ was crucified–and this is our faith. He died and was slaughtered–and this is our faith. You gave us, and you gave them to die.
We thank you because you shortened for us the journey. When someone is headed home to a particular city, he keeps looking at the time. “When will I get home? Are we there yet?” Can you imagine if in an instant he finds himself on a rocket ship straight to his destination? You shortened the journey! Thank you for shortening the journey.
We thank you because you gave to us to fulfill what Christ said to us: “Behold, I send you out as lambs among wolves” (Luke 10:3). We were lambs; our only weapons: our faith and the church we pray in. I carry no weapon in my hand. We are so grateful that you helped us fulfill this saying of Christ. Continue reading “Fr. Boules George – A Message to Those Who Kill Us”
Global charity Open Doors has disputed the way in which statistics on Christian “martyrs” are collected, arguing that an annual figure of 90,000, recently reported widely, is significantly higher than the accurately verifiable number.
Source: ‘90,000 Christian martyrs annually’ claim disputed
Open Dooes is calling us all to decency and respect for Truth, even, oe especially on such painful subjects andd Christian martyrdom..
The latest discourse of Secretary of State John Kerry on the danger for peace in the Middle East represented by the constant extension of the Israeli settlements in the Palestinian occupied territorries stirred again the debate on the lack of solution for the Israeli-Palestinian conflict, and the obvious resistance of the Israeli right wing government to come to a peaceful two-state resolution of this conflict.
I am sure many of you, especially those who have been influenced by Zionist propaganda – whether Christian Jewish or secular, or by the suspect dispensationalist interpretations of the sacred text, wonder what is the big fusss with these seettlements. Continue reading “Israeli Settlements Explained”
Am primit cu placere invitatia prietenilor mei din Timisoara de a participa la conferinta anuntata mai sus, cu o prelegere intitulata ‘Intre iubrea aproapelui si primirea strainului’, o reluare, de data aceasta in limba romana, a temei prezentate in iulie in Tabara Koinonia.
Iata atasat mai jos programul conferintei.
Am selectat mai jos citeva fragmente dintr-un foarte interesant interviu acordat de Teodor Baconschi lui Cristian Patrasconiu pentru platforma LaPunkt. Sper ca ele va vor motiva sa citi intregul interviu, care poate fi accesat la linkul de mai sus.
Avem de-a face, desigur, cu o perspectiva conservatoare si ortodoxa, asumata in mod deschis de autor. Ceea ce nu inseamna insa ca aceasta il scuteste de anumite interpretari partizane si subiective, desigur, inevitabile in orice demers intelectual cinstit.
Enumar, in fuga, citeva dintre acestea:
si la acestea as putea adauga si altele, dar va las s-o faceti voi insiva.
* * *
Societatea românească e un mozaic de fracturi. Aveam, la 1900, un retard istoric de cel puțin 100 de ani față de Occident (evident, e o apreciere pur estimativă). Aproape un secol mai târziu, când a căzut comunismul, eram, iarăși, una dintre cele mai sărace țări de pe continent. Deși ne-au ajutat să ne dezvoltăm, tranziția democratică și integrarea euro-atlantică n-au făcut decât să ne așeze întru-un sistem de referință care ne-a agravat complexele de inferioritate. Pe acest fundal dislocat, regăsirea tradiției precomuniste, cu o Biserică Ortodoxă liberă, s-a făcut adesea formal și zgomotos, fără creșterea organică de care au nevoie procesele istorice firești. Am intrat în mileniul trei cu povara acestor handicapuri. Prin urmare, nu putem încă avea o atitudinea critică față de Occident: nu l-am trăit pe dinăuntru. Dacă ne socotim ca parte integrantă a lui, ne ies oricând la iveală reminiscențele comuniste și orientale. Dacă îl respingem, nu prea avem ce să punem în loc. Avem, cum s-a spus, o modernizare lipsită de modernitate. Am copiat, în loc să asimilăm. Cu alte cuvinte, în loc să spunem ce e greșit amenajat ”la ei”, ne sar în ochi propriile defecțiuni de parcurs. Continue reading “Interviu Teodor Baconschi – Est-Vest, renaştere şi debandadă spirituală – fragmente”
Nadine Al-Budair
Liberal Saudi journalist Nadine Al-Budair, who lives in Qatar, penned an article in the Kuwaiti daily Al-Rai in which she wondered how Muslims would have acted if Christians had blown themselves up in their midst or tried to force their faith on them. She called on the Muslim world to be introspective and enact reforms, instead of condemning Western attitudes towards it.
The following are excerpts from the article:
“Imagine a Western youth coming here and carrying out a suicide mission in one of our public squares in the name of the Cross. Imagine that two skyscrapers had collapsed in some Arab capital, and that an extremist Christian group, donning millennium-old garb, had emerged to take responsibility for the event, while stressing its determination to revive Christian teachings or some Christian rulings, according to its understanding, to live like in the time [of Jesus] and his disciples, and to implement certain edicts of Christian scholars…
“Imagine hearing the voices of monks and priests from churches and prayer houses in and out of the Arab world, screaming on loudspeakers and levelling accusations against Muslims, calling them infidels, and chanting: ‘God, eliminate the Muslims and defeat them all.’ Continue reading “Nadine Al-Budair – How Would Muslims Act If Christian Terrorists Blew Themselves Up In Their Midst”
Source: 12 Must-Reads on Mission and Islam by Fuller Professors :: Fuller
An list of essential reading for those who want to understand Islam from a non-Islamophobic Christian perspective.
His Grace, Bishop Angaelos of the Coptic Church
Statement by His Grace Bishop Angaelos, General Bishop of the Coptic Orthodox Church in the United Kingdom following the United States State Department declaration of Genocide for Christians, Yazidis, Shiite Muslims and other minorities in the Middle East
17 March 2016
We have received very welcomed but unexpected news today from the United States of America, through Secretary of State John Kerry, acknowledging that ISIS “is responsible for genocide against groups in areas under its control including Yazidis, Christians and Shiite Muslims”.
This announcement has come after individuals and organisations in the United States, some of which I have personally worked with, have advocated tirelessly to shed light on this important issue of human suffering and the violation of human dignity. Continue reading “Bishop Angaelos on the US State Department Declaration of Genocide Against Religious Minorities in the Middle East”
The Central and Eastern European Association for Mission Studies (CEEAMS) is pleased to invite you to the conference
After the fall of the Communist system, migration experiences in Central and Eastern Europe (CEE) intensified and diversified. During Communist times emigration existed in forms of political asylum-seeking or through creative ways to reach the so-called West. Also exchange studentships to befriended countries were some of the variations of migration. While the opening of the political borders after the “changes” in 1989/1990 did generate migration from CEE to mainly Western Europe and North America, migration to CEE through people
such as missionaries, international investors, tourists, small entrepreneurs, labor migration, students, professionals had a significant impact on community formation. Typical to these migrations was that it included people from all over the world, from west and north and east and south. Since most of the post-communist countries did not have well-developed migration policies, CEE became an intently diverse field where people of all sorts with a variety of aspirations arrived and left. The “Yugoslav Wars” challenged some of the Balkan countries to experiment with asylum-seeking and refugee services.
Another significant event regarding migration experiences in CEE was the enlargement of the European Union with new, former communist member states. This resulted in substantial labor migration from CEE to Western Europe, especially from Poland, Romania, and Bulgaria, but now also from Hungary and other countries. The consequences of the ” Arab Spring”, especially the complex wars in Syria, intensified the refugee question. Next to the cross-border migrations, domestic migration further complicates the processes of transformations in CEE societies. Also the fragility of the internal political situation in a number of CEE countries – with growing right wing tendencies targeting the “foreigner” (read e.g. Roma people, Muslims, and Arab) in their rhetoric – add to these complexities.
Discussions about and responses with immediate action programs (like e.g. building fences etc.) to certain phenomena generated by migration, became part of the daily life at all levels of societies.
Christian communities, churches and other faith communities are part of the above described societies and migration experiences. In their daily service they encounter situations which demand grounded theological-missiological answers, because after all, migration experiences are about human lives and changes in human lives and societies. Missiologists, theologians, and reflective practitioners are challenged to theologically- missiologically reflect on questions about human mobility in this region and their relation to the larger worldwide processes, in order to adequately assist the work of churches, ministers, pastors, and above all church members to find contextually relevant answers. In order to address the issue of human mobility, one needs to dig deeper: it is not sufficient to create Christian discourses about migration by collecting proof verses from the Bible which talk about people on the move, and about the position of strangers. Digging deeper asks for self-reflection: what is going on in Christian communities in terms of migration? What do Christians in this part of the world believe about different aspects of migration and why do they do so? What are the most striking aspects of migration which need theological attention? Continue reading “CEEAMS – Green pastures? Human Mobility and Christian Communities in Central and Eastern Europe”
In Marrakesh, hundreds of Muslim leaders release modern update to Muhammad’s Charter of Medina.
This is a very important declaration, which, I am afraid, will go again unnoticed in the current Islamophobia that dominates the so-called ‘Christian West’.
Source: Miroslav Volf: Allah : The Pneuma Review
Here is an excellent review of Miroslav Volf’s book Allah. A Christian Response, by Pentecostal theologian Amos Young.
Christian de Chergé
Dacă mă va ajunge ziua – și aceasta ar putea fi chiar astăzi – în care să fiu victima terorismului care pare că vrea să-i „înghită” pe toți străinii care trăiesc în Algeria, mi-ar plăcea ca comunitatea mea, ca Biserica mea, ca familia mea să-și amintească de faptul că viața mea a fost DĂRUITĂ lui Dumnezeu și acestei țări. Ca ei să accepte că singurul Stăpân al vieții nu poate fi străin de această brutală plecare. Ca ei să se roage pentru mine: cum aș putea fi eu vrednic de o astfel de ofrandă? Ca ei să știe să asocieze această moarte cu atâtea altele la fel de violente, lăsate în indiferență și anonimat.
Viața mea nu valorează mai mult decât alta. Nici mai puțin. În orice caz, ea nu mai are inocența copilăriei. Am trăit suficient ca să mă știu complice cu răul care, vai!, pare să prevaleze în lume și chiar cu cel care mă va lovi orbește. Mi-ar plăcea, atunci când va veni momentul, să am acea clipă de luciditate care să-mi permită a-i cere iertare lui Dumnezeu și tuturor fraților mei întru umanitate și în același timp să-i iert din toată inima pe cei care mă vor fi lovit. Continue reading “Christian de Chergé – Testamentul unui martir al iubirii”
Reportaj Apollonia TV legat de Dezbaterea cu tema ‘Refugiatii, o provocare pentru Europa’ organizata de Asociatia Onesimus la Muzeul Unirii din Iasi, simbata 8 ianuarie.
As the only Muslim speaker at the Chicago faith leaders’ press conference with professor Larycia Hawkins this morning, CAIR-Chicago’s Executive Director Ahmed Rehab spoke on behalf of Chicago area Muslims to convey appreciation for her as her own magnanimous act of solidarity with us now puts her in the crosshairs. But we will do more than talk. We will act. Please stay tuned for action alerts as we confer with Dr. Hawkins and her lawyers.
CAIR-Chicago will not abandon those who stand with us as Dr. Hawkins has. We will NOT let her stand alone.
The discussion with this ten-year-old girl from Mosul becomes Christian broadcaster SAT-7’s most-watched interview ever.
Read HERE more about this subject.
Persona 