Scot McKnight – Why Be Anglican: The Collects

churchcalendar

Dr. McKnight continues his efforts of explaining why has he joined Anglicanism. As many friends are asking me the same question, I have decided to share here Professor McKnight’s responses. I will not be able to do it better than him, anyway. So, here is a new epidoee in this series. Today, about the Collects.

* * *

The collects of the church reveal the church’s practices and beliefs about prayer; a collect is a set prayer for a set time in the church calendar.

In them we see the church’s theology of prayer come to expression. I posted about the collects here and included a reference to a fine book “collecting” the collects: C. Frederick Barbee and Paul F.M. Zahl,The Collects of Thomas Cranmer.

There are five basic elements of a collect, and each of these expresses the Christian theology of prayer:

1. Address to God
2. Naming a context in which God has been active and therefore why God can be addressed now.
3. The petition.
4. Hoped for outcome.
5. Shaping the prayer in a Trinitarian context.Read More »

Scot McKnight -Why Be Anglican: Prayers of the People

No question about it, but in many churches there is not a designated time for the people to pray. Some churches are just too big for that, and even too big for a pastoral prayer. Others are so focused on the sermon that there is not time left for what we Anglicans call the “prayers of the people.”

In our liturgy, every Sunday, we have a time where we are led by a lay person in prayer. It’s called “intercession” or “intercessory prayers” when we pray for others, and when we do it in public it needs to be the sort of intercession that belongs in public. As a seminary student I had one professor whose opening prayers were of such significance that I wish they had gone into print, which of course they didn’t because they were not scripted prayers, but also because Murray Harris knew his class-opening prayers were so tied to that class, on that day, in that time in history that they weren’t relevant to others in different places and times.

Evidently Sam Wells, formerly chaplain, dean and professor at Duke and now Vicar of St Martin-in-the-Fields church in Trafalgar Square, offered memorable prayers in chapel at Duke, so much so that folks began to gather them up and now we have in Shaping the Prayers of the People: The Art of Intercession, by Samuel Wells and Abigail Kocher, a fine study and collection of intercessory prayers.

Question for you who offer intercessions in public: How much time do you spend preparing? What do you think are the ingredients of good public intercessory prayers? And, pastors, do you offer a Pastoral Prayer in your public worship?

Read the entite text HERE.

 

‘90,000 Christian martyrs annually’ claim disputed

Global charity Open Doors has disputed the way in which statistics on Christian “martyrs” are collected, arguing that an annual figure of 90,000, recently reported widely, is significantly higher than the accurately verifiable number.

Source: ‘90,000 Christian martyrs annually’ claim disputed

Open Dooes is calling us all to decency and respect for Truth, even, oe especially on such painful subjects andd Christian martyrdom..

Scot McKnight – Why Be Anglican: Worship

anglican

I am doing a series on the blog about why I became Anglican, and last week I looked at the church calendar, and this week I want to dip into “worship,” by which I mean Sunday morning worship service. (I do not equate worship with Sunday morning worship, but Sunday morning worship is worship.)

If the church calendar shapes the church themes, the church liturgy for Holy Eucharist is shaped by a customary set of elements of the worship service. Each of these is needed, each is integrated into the other, and each is formative for Christian discipleship. To repeat from last week’s blog post, I don’t idealize or idolize Anglican worship, but I believe it is a mature, wise, and deeply theological tradition at work.

I have taken for my text this morning last week’s worship guide, or bulletin. Here are the elements of our worship and eucharist celebration: processional hymn, a call to worship, the Word of God, the proclamation of the Word of God, the Nicene Creed, prayers of the people, confession of sin, passing the peace, and then we move into Eucharist beginning with an offering, doxology, the great thanksgiving, breaking of bread, a prayer of thanksgiving and we close with a blessing.Read More »

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 3

Creştinul şi politica

Cuvântul „creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Isus Cristos au fost numiţi pentru prima dată „creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. (www.gotquestions.org)

Dacă îl urmăm pe Cristos, raportarea la politică nu poate să difere de ceea ce a trăit El.

Evanghelistul Matei ne spune că noi suntem sarea pământului şi lumina lumii. Apostolii au urmat îndeaproape exemplul Mântuitorului şi pe parcursul scrierilor lor găsim multe sfaturi cu privire la autorităţi. Apostolul Petru ne spune: „fiţi supuşi oricărei stăpăniri…” (1 Petru 2, 12-14) sau Tit care îndeamnă „ adu-le aminte să fie supuşi stăpănirilor şi dregătorilor” (Tit 3:1).

În scrisoarea către Romani Apostolul Pavel prezintă un întreg arsenal al comportării creştinului în cetate. (Romani 13:7)

Este clar că cetăţeanul creştin trebuie să participe la viaţa societăţii în care trăieşte, cu respectarea unei limite de relaţionare dată de Scriptură, de etica şi morala creştină. Trebuie să cunoască legile statului şi să accepte să trăiască în acord cu ele, conştient fiind de faptul că statul poate declanşa oricând prigoana. Supunerea lui încetează atunci când statul nu mai permite slujirea şi mărturia.

Din păcate, chiar şi în istoria noastră recentă, au existat creştini care au coborât standardele, deschizând larg poarta compromisurilor astfel că ei au capotat lamentabil pe tărâm politic.Read More »

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 2

Politica în Vechiul Testament

Biblia, are o atitudine foarte clară în ceea ce priveşte autoritate statală. Dacă la început poporul recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu, pe măsură ce scade credinţa şi respectul faţă de legea lui Dumnezeu, apar şi problemele legate de organizarea societăţii. În Vechiul Tesament, până la apariţia primului împărat, Saul (1047-1007 B.C.), nu era nici o problemă în ceea ce priveşte autoritatea; cu toţii acceptau autoritatea lui Dumnezeu care rânduia conducătorii, iar această autoritate era transmisă prin marele preot.

Moise, Iosua, Ghedeon, toţi rânduiţi de Dumnezeu, au condus poporul lui Israel până când, în timpul lui Ghedeon, poporul cere un conducător, un împărat, „cum au toate neamurile”. Ghedeon refuză şi spune poporului: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni, ci Domnul va domni peste voi” (Judecători 8: 23).

Dorinţa tot mai aprigă de a nu respecta Legea şi de a nu se supune lui Dumnezeu a adus într-un final la ungerea lui Saul ca împărat, dar şi acest lucru a fost posibil doar cu voia lui Dumnezeu. În timpul profetului Samuel, Domnul a zis: „…ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei…”(1 Samuel 8, 7). Dumnezeu a acceptat cu durere alegerea poporului ales. Astfel că, schimbarea împăraţilor a dus la lupte sângeroase, crime, durere, de data aceasta între seminţii. Orgoliul, vanitatea, gelozia conducătorilor a făcut ca în loc să se unească, seminţiile s-au îndepărtat, fiind mult mai vulnerabili fizic şi spiritual în faţa vrăjmaşilor păgâni. Iată cum politica dezbină..19

Există în Vechiul Testament un model de urmat în cazul în care Dumnezeu ne trimite în faţa dregătorilor, a conducătorilor politici. Iată:

  1. Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea.”
  2. Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exod 5, 1-2)

Ce mă învaţă acest text?

  1. În primul rând delegarea este ”aprobată” de Dumnezeu.
  2. Delegarea nu este individuală: Moise şi Aaron merg împreună la faraon.
  3. Ei nu vorbesc în numele lor, al familiilor, al copiilor lor, al comunităţii, ci în numele lui Dumnezeu.
  4. Motivul pentru care cer independență este: să sărbătorească în pustiu, în cinstea Domnului.

În ciuda expunerii clare a motivaţiei în favoarea eliberării poporului, răspunsul „politic” al faraonului a fost la fel de clar: „Eu nu cunosc pe Domnul”. Este clar că nu poate exista dialog între cele două stăpâniri.

Isus şi politica în Noul Testament (Cristos şi împărăţia)

Niciodată, sub nici o formă, Isus nu a încercat să se erijeze în reprezentant al diverselor mişcări sociale. Nici nu a îndemnat la nesupunere. Dimpotrivă, atunci când fariseii îi întind o capcană politică, El răspunde fără echivoc: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Matei 22:21)

Este clar că datorăm conducătorilor ascultare şi taxe. Dar ascultarea se opreşte acolo unde Cezarul îmi cere să-i dau slava care aparţine lui Dumnezeu şi, pot spune nu, atunci când mi se cere negarea credinţei în El!

Pe de altă parte, Isus nu a acceptat să intervină în probleme politice sau juridice (vezi scena în care i se cere să împartă averea moştenită, între fraţi).

Într-o discuţie avută cu cineva despre relaţia biserică-stat mi s-a replicat că Isus a făcut politică pentru că tot timpul a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu. Interlocutorul a uitat să precizeze detalii importante despre această împărăţie.

„Împărţia mea nu este de aici” (Ioan 18, 36) sau „…Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, spune Isus în altă parte (Luca 17, 20-21).

Conducerea politică de atunci, ca şi acum, era plină de corupţie, nedreptate, intoleranţă, etc. cu toate acestea Isus nu a luptat pentru reforme politice, nici sociale şi nici nu s-a amestecat în treburile autorităţilor şi nici nu i-a condamnat. Ca şi pe vremea lui Isus şi în zilele noastre, poporul evreu avea foarte mulţi duşmani, totuşi El nu i-a condamnat pe aceştia.

Prin exemplul Lui ne arată că soluţiile la inechităţile generate de politică nu se află în mâini omeneşti, ci în mâna Celui care deţine controlul asupra lumii şi a istoriei.

Faptul că politica este seculară exclude din start natura lui Cristos, acea natură care face posibilă „metanoia” omului vechi prin lucrarea Duhului Sfânt!

VA URMA

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 1

francisc-visky
Prietenul meu, Francisc (Feri) Visky, fiul mai mare al pastorului reformat Ferenc Visky – el insusi credincios reformat angajat, inginer si antreprenor cu preocupari dintre ceele mai diverse, mi-a acordat permisiunea de a publica aici reflectiile lui legate de relatia biserica-stat, care au fost ocazionate de convunsiunile social-religioase din anul care tocmai a trecut.

El m-a rugat, de asemenea, sa mentionez faptul ca ele sunt o inceercare de a semnaala faptul ca in acest an se implinesc 500 dee ani de la Reforma protestanta, un eveniment care a marcat in mod radical istoria bisericii crestine. Ese un subiect asupra caruia voi reveni si eu pe parcrsul acestui an, pe acest blog si in alte publicatii. Pina atunci, dat-i putina atentie lui Feri, ca merita. Lectura placuta!

* * *

Prolog

Tot mai mult, mai ales în ultima vreme, asistăm la o încercare teribilistă a bisericii, prin membrii ei, de a influența politica statului pentru ca laicitatea acestuia din urmă să fie asezonată conform cu gustul, aşa zis teologic, al ei.

Anul 2016 poate fi declarat fără exagerare anul politizării mesajelor, a acțiunilor membrilor bisericii în procesul de sociomorfizare a devenirii „ca lumea”.
Marșuri, manifestări, lansări de baloane, scrisori deschise adresate forurilor superioare ale statului, întâlniri de lucru cu politicienii, declararea acțiunilor lui Dumnezeu ca fiind politice sau declararea lui Isus Cristos ca politician, ca făcând politica Împărăției Lui, sunt tot atâtea dovezi al unei mișcări de afirmare de sine născută din mândrie.

Problemele de natură spirituală nu pot fi reglementate de hotărâri judecătorești, și nici măcar de constituția unei țări. Ele ţin de schimbarea firii, de metanoia minții, cu asistența Duhului Sfânt. A confunda firea cu politicul poate duce la erezie.

Desigur, acceptarea suveranității lui Dumnezeu în istorie nu trebuie să ne facă pasivi spiritual, dar nici să ne facă activiști, care Îi dau o mână de ajutor în rezolvarea problemelor politice curente.
Ne lipsește speranța escatologică, credența, dar mai ales smerenia de a fi convinşi de atotputernicia lui Dumnezeu. Dar dacă El nu are putere în vieţile noastre, cum va putea rezolva problema lumii?!
Am pierdut încrederea în „guvernarea de sine” şi simultan (ce coincidență!) „credinţa în Providenţă, în bunăvoinţa şi protecţia Celui de Sus sau, dacă aceste expresii vi se par desuete, ne-am pierdut credinţa înprimatul Binelui” (Pierre Manent).

Prin aceste manifestări, care nu-i sunt caracteristice, biserica doreşte să iasă dintr-un soi de clandestinitate – de a nu fi din lume – dar ea nu o poate face decât dacă “întră în competiţia mândriilor, a pretențiilor şi a lamentărilor, adevărat flagel al epocii noastre revendicative” (Pierre Manent).

Limbajul bisericii a devenit unul uzat, caracterizat tot mai mult ca “limbaj de lemn”, fără acoperire în fapte şi de aceea eu îl numesc limbajul “corectitudinii teologice” asemănător cu cel prin care politicul spune una şi înţelege alta.Read More »

Why Be Anglican?

I begin a series that will seek to shed some light on why I am Anglican. Image used with permission. More than twice a month I am asked “Why did you become Anglican?” The answer to […]

Source: Why Be Anglican?

I get this question too, a lot. So, here is some answer, even if here and there my enphases would be slightly diffeerent than those of Scot McKnight.

Israeli Settlements Explained

The latest discourse of Secretary of State John Kerry on the danger for peace in the Middle East represented by the constant extension of the Israeli settlements in the Palestinian occupied territorries stirred again the debate on the lack of solution for the Israeli-Palestinian conflict, and the obvious resistance of the Israeli right wing government to come to a peaceful two-state resolution of this conflict.

I am sure many of you, especially those who have been influenced by Zionist propaganda – whether Christian Jewish or secular, or by the suspect dispensationalist interpretations of the sacred text, wonder what is the big fusss with these seettlements.Read More »

The Tree Church – An Experiment in New Zeeland

After travelling the world and being a keen observer of Churches, Barry Cox decided to construct a unique Church of his own using living trees and  utilising his Tree Spade. After starting construction in April 2011, the Tree Church Gardens are now available for public visits and private events. Come and enjoy first-hand the living Church, the labyrinth walk and the extensive gardens for your viewing pleasure, photographic opportunities or private events.

Source, HERE.

Cititorii de limba romana pot gasi AICI un text despre acest interesant proiect.

 

Serata Onesimos – Biserica in fapt. Antropologia Bisericii vs Antropologia in biserica

biserica-in-fapt

Asociația Culturală ”Onesimos” din Iași vă invită la prima serată din anul universitar 2016-2017:

”BISERICA ÎN FAPT. ANTROPOLOGIA BISERICII VS. ANTROPOLOGIA ÎN BISERICĂ”

Data: 27 noiembrie, duminică, ora 18.00
Locul: Str. Vânători nr. 7 (Tătărași, în spatele spitalului de Neurologie)

Participanți: Dănut Mănăstireanu (dr. în teologie, specialist în eclesiologie) și Mircea Păduraru (dr. în filologie, specialist în etnologie și folclor)

Subiectul pe care îl propunem spre dezbatere pune în tensiune două categorii de discursuri care pretind a oferi răspuns la întrebarea ”ce este Biserica?”. Pe de o parte, este vorba de preoți/ pastori ori teologi care rostesc predici ori scriu cărți în care interpretează texte de autoritate din istoria textuală a creștinismului și afirmă – pe socoteala lor – ce este/ar trebui să fie Biserica. Pe de altă parte, în calitatea ei de trup social (comunitate contextuală, culturală și dinamică) care aspiră să realizeze un anume tip de experiență sacră, Biserica este reflectată și de viața ei concretă – gesturi, practici, inerții, limbaje, ritualuri, sărbători etc., adică de fapte de viață care fac obiectul de cercetare al etno-antropologiei. În această diferență de abordare și de acces a același domeniu (Biserica) se află coordonatele cele mai generale ale dialogului, promisiunea conflictului, dar și a colaborării.

Intrarea este liberă.

Va așteptăm cu interes la discuții!

Eamon Duffy – The End of Christendom

christendom

Note:  A serious analysis. And a conclusion; mine: Thank goodness, Christendom is done. Cultural and political Christianity was certainly not a friend of the gospel of the kingdom of God, as preached by Christ.

* * *

Next year marks the fifth centenary of one of the few precisely datable historical events that can be said to have changed the world forever. In 1517, an unknown German professor from an undistinguished new university protested against the sordid trade in religious benefits known as “indulgences,” which were then being peddled around Germany to fund grandiose plans to rebuild St. Peter’s Basilica in Rome. Martin Luther’s protest initially took the form of a public challenge to an academic debate on a swathe of theological niceties. But this was the first age of print, and Luther was a publicist of genius. His list of topics for debate, in the form of Ninety-Five Theses, was printed as a broadsheet (though the legend that he nailed them to a church door is, sadly, probably untrue). The theses nonetheless became the world’s most improbable bestseller. What might have been a technical academic exercise in a Wittenberg lecture hall rapidly escalated into a fundamental questioning of the theological underpinning of Western Christianity. In its wake, Europe divided, roughly north and south, and the peoples of Europe were pitched into a series of murderous ideological wars in which tens of thousands died, and during which the religious, cultural, and political map of Europe was redrawn. We are all still living with the consequences. Read More »

Yohanna Katanacho – Yom Kippur. A Palestinian Christian Perspective

yom-kippur

Today, we celebrate in Israel the day of atonement or Yom Kippur. It is a day of repentance, humiliation before God, and forgiveness. On this day, there is no eating, no bathing or washing, no anointing, and no marital relations. It is a day dedicated to seeking the forgiveness of God. It is a day in which God expects from those who follow Him to forgive the sins of others.

Can Jews forgive the sins of the nations who attacked and abused them? Can they reflect on their own sins that led our country to the current situation? Can Palestinians forgive the Jewish people? I pray that I will discover my own sins on this day and will seek to forgive and bless all of my neighbors. I also pray that my Jewish neighbors will seek true forgiveness that is much more than just ritual celebrations. Perhaps, the test of Yom Kippur is more than ritual! It is also an ethical one. Furthermore, it seems to me that Jewish ethics today cannot be divorced from the Palestinian question. The latter is the litmus test for the authenticity of celebrating Yom Kippur in Israel in the 21st century. Such forgiveness would change the hearts of the nation as well as its politics leading to the support of a politics of peace and reconciliation rather than war and further alienation. May God answer the desires of all the hearts that seek forgiveness and bless them with true atonement! As a Christian I found this atonement embodied in the Messiah, Jesus of Nazareth who died on the cross for my own sins. Read More »

The 12 Apostles – How they Died & Where Lay Bodies Today

The 12 apostles - their deaths and tumbs

Source, HERE
You may also find HERE and HERE little articles on the same topic.

Can We Be Saved Without the Church? | Blog | Think Theology

Extra ecclesiam nulla salus, said Cyprian of Carthage: “Outside of the Church, there is no salvation.” Even more provocatively: “he cannot have God as Father who doesn’t have the Church as Mother.” Emphatic stuff.

Source: Can We Be Saved Without the Church? | Blog | Think Theology

A Patristic quote that is most often misunderstood by evangelicals.

Căl(c)ătorul în ale credinței: un itinerar – Coram Deo

Nu doar în navigație se face periplu. Nu doar marinarii acostează – după o alchimie doar de ei știută – de la un port la altul. Și căutătorii în ale credinței fac la fel. Sufletul omului însetează mereu și se […]

Source: Căl(c)ătorul în ale credinței: un itinerar – Coram Deo

I noua cronica, de culoare evident evanghelica, la ultima cartea a lui Ioan T Morar.

No Creed but the Bible?

Scot McKnight on Jesus and orthodox faith in the 21st century

Source: No Creed but the Bible?

I fully agree with Scot McKnight, when he says: ‘…there is no such thing as a creed-less Christian. Everyone puts things together, and that putting together becomes “creedal” the moment it filters what we read in the Bible into a pattern of thinking about the Bible. Sorry folks there is only one option: affirm the creeds of the church or affirm your own creed. But either way you’ve got a creed.’

So, no Creed, no faith; and a useless Bible.

Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Source: Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Samuel Whitefield’s  text is one of the best articles I have found, on the conservative side, about the dangerous moral and spiritual implications of Christians voting for ridiculous Trump. Reading it, made me shiver again andd again. This is the messag for a true prophet of God.

I will paste below what I consider to be the most significant quotes. I beg you to read the entire text, if you have time. It is really worth it. What Whitefield writes here is true not only for the US, but also for Iohannis’s Romania or for Orban’s Hungary. If yoou  read it, you will know what I mean.

 * * *

To become the prophetic voice the church is intended to be will cost us far more than we think. It is going to be more painful than we think to abandon our fixation with political solutions. We are used to political friendships, and we are used to a measure of respect from the system as a compliant and loyal voting block. I want to reframe what is at stake this election. There is something far bigger than economic policy at stake in 2016 – it is the church’s prophetic voice.Read More »

De ce au succes „sectele”?

Reforma a deschis o cutie a Pandorei: confesionalismul; iar noi traim astazi consecintele, ca sa nu sun patologiile acestui fenomen.
Acest soi de analiza ar trebui sa-l face liderii diverselor confesiuni religioase de la noi, mai ales cele evanghelice, dar acestia par sa fie ocupati, deocamdata cu lucrruri mai importante, de pe alte meleaguri. Cu cit mai indepartate, cu atit mai importante. Dumnezeu cu mila!

Cu drezina

(Sursa) (Sursa)

Sunt probabil tot atâtea motive câți adepți ai sectelor există pe lumea asta, dar aș risca niște răspunsuri care au ca punct de referință creștinismul românesc (fie el ortodox dominant sau evanghelic minoritar). Iar prin „sectă” înțeleg aici orice grup care se desprinde dintr-o biserică recunoscută oficial și care poate fi doar separatistă sau eretică în toată puterea cuvântului.

Dacă vă deranjează prea tare termenul „sectă”, din pricina încărcăturii sale peiorative, am putea discuta despre grupări independente, dizidente, care țin să se delimiteze de bisericile din care s-au desprins. Oameni care, invocând versetul cu „doi sau trei” care se adună în numele Domnului, pun bazele unei noi comunități.

Deși nu am făcut o analiză amănunțită, exită totuși câteva lucruri ce se remarcă în cazul celor care întemeiază sau se alătură unei grupări separatisete, când simte că în bisericile oficiale, instituționale nu se mai regăsește și nu mai experimentează o…

View original post 1,318 more words

The Columba Declaration – Ecumenical Agreement Between the Church of Scotland and the Church of England

Russell Starr , CoS & Justin Welby, CoE
Russell Starr , CoS & Justin Welby, CoE

During the current annual Assembly of the Church of Scotland (Presbyterian), delegates, which included my son, Rev. Daniel Manastireanu, the first ethnically Romanian minister in the CoS, has approved the Columba Declaration, ‘that recognises their longstanding ecumenical partnership and lays the groundwork for future joint projects’ (see HERE). Of the about 850 commissioners to the assembly, 50 voted against this motion and 49 abstained (see HERE). A similar motion was approved by the C of E’s General Synod in February.

St Columba of Iona        St Columba, stained glass at Iona Abbey
Ikon of St Columba, a gift I gave to my son, on his ordination as minister in the CoS, and
St Columba, pictured in a stained glass window at Iona Abbey, which he founded in the sixth century

‘The agreement between the Church of England and the Church of Scotland has been called the Columba Declaration, after Saint Columba [also called Columcille], an Irish abbot and missionary who was credited with spreading Christianity in Scotland. ‘ (see HERE)Read More »

Michelle van Loon on the ‘Commercial Liturgies’ of Mega (or Micro)Churches

rock concert church service

The ‘made in America’ sickening disease of rock-concert-type church services and commercialised ‘liturgies’ spread like wild fire all over the world, including Romania. I would like to believe that most of the time this is done in good (be it misguided) faith, though I am not so sure.

Michelle Van Loon, from Northern Seminary, wrote an excellent reflection about this on the Patheos web platform. Here it is, for your consideration.Read More »

Rachel Held Evans – Let the World Change You: A Commencement Address Do-Over

Rachel Held Evans

Way back in 2003, when people still left voicemails and Mark Zuckerberg’s “Facesmash” was just a mildly sexist college experiment, I was chosen by my classmates to deliver a commencement address at graduation ceremonies for our conservative Christian university.

I took the honor seriously, prepping for weeks amidst all the final exams and senior parties, working through multiple drafts and soliciting feedback from my parents and professors.

And I did okay, (though, to this day I still have nightmares about approaching that podium only to look down and realize I left my notes…or my pants… in my dorm room).  I admonished my classmates the way any other 21-year-old evangelical would admonish her peers:

I told them to go out and change the world.

Read More »

Bishop Kallistos – Postmodern Issues Facing the Orthodox Christian

This is an absolutely radical approach by an Orthodox metropolitan of many contemporary challenges to the Christian faith. I do not think there are many theologians in the East who dare to speak so openly about these matters.

See below a summary transcript of this:Read More »

Ioan T.Morar: Păcatul turnătoriei mi se pare unul capital. Deşi nu există porunca: Să nu torni

Un interviu cu Ioan T Morar despre Sărbătoarea corturilor, editat de Polirom, o ficţiune de o cruzime greu de găsit în literatura noastră.

Source: Ioan T.Morar: Păcatul turnătoriei mi se pare unul capital. Deşi nu există porunca: Să nu torni

Iata aici un soi de interviu despre ultima carte a lui Ioan T Morar.

Observ cu interes faptul ca intervievatorul gaseste cartea foarte cruda in relevarea mizeriei turnatoriei. Mie unul, care am trait in vremea in care se petreceau aceste lucruri si am fost obiectul a nenumarate asemenea tradari si turnatorii, cartea imi pare adesea chiar foarte senina si blinda, in ciuda condamnarii implicite a colaborationismului cu regimul comunist.

Tim Grass et al – Punti de dialog

Tim Grass, et al - Punti de dialog

Semnalez aici o importanta aparitie editoriala cu caracter ecumenic, mai precis, legata de dialogul ecumenic evanghelic-ortodox (sau ortodox-evanghelic, daca va cade mai bine asa :-)).

Lucrarea, editata de Tim Grass, Paul si Jenny Rolph, precum si de Ioan Sauca, apare in traducerea Diac. lect. univ. dr. Florin Toader Tomoioaga, de la Facultatea de teologie ortodoxa din cadrul Universitatii Oradea. Cartea este publicata de Editura Imago Dei, din Oradea.

Lucrarea aduna laolalta cele mai importante contributii la trei reuniuni de dialog teologi evangheli-ortodox desfasurate in ultimii douazeci de ani la Institutul ecumenic de la Bossey, in Elvetia. La ultima dintre acestea am avut si eu cinstea de a participa, cunoscindu-i acolo in mod personal pe cei mai multi dintre autori, impreuna cu unii dintre acestia fiind implicat astazi in Initiativa Ortodoxa Lausanne.

Lucrea contine contributii ale mai multor autori romani, evanghelici (Emil Bartos, Otniel Bunaciu) si ortodocsi (Ioan Sauca, Vasile Mihoc, Stelian Tofana).

Iata mai jos prezentarea cartii, asa cum apare ea pe situl web al Editurii Scriptum, care o distribuie:Read More »

Interviu Teodor Baconschi – Est-Vest, renaştere şi debandadă spirituală – fragmente

Theodor Baconschi

Am selectat mai jos citeva fragmente dintr-un foarte interesant interviu acordat de Teodor Baconschi lui Cristian Patrasconiu pentru platforma LaPunkt. Sper ca ele va vor motiva sa citi intregul interviu, care poate fi accesat la linkul de mai sus.

Avem de-a face, desigur, cu o perspectiva conservatoare si ortodoxa, asumata in mod deschis de autor. Ceea ce nu inseamna insa ca aceasta il scuteste de anumite interpretari partizane si subiective, desigur, inevitabile in orice demers intelectual cinstit.

Enumar, in fuga, citeva dintre acestea:

  • perspectiva exclusiv negativa asupra procesului de secularizare in Europa
  • invinuirea exclusiva a protestantismului pentru acest ‘flagel’
  • cresterea prezentei musulmane in Europa privita preponderent ca o amenintare
  • atitudinea implicit critica fata de papa Francisn, pus in contract cu ‘ultimul papă conservator, Benedict al XVI-lea’

si la acestea as putea adauga si altele, dar va las s-o faceti voi insiva.

* * *

Societatea românească e un mozaic de fracturi. Aveam, la 1900, un retard istoric de cel puțin 100 de ani față de Occident (evident, e o apreciere pur estimativă). Aproape un secol mai târziu, când a căzut comunismul, eram, iarăși, una dintre cele mai sărace țări de pe continent. Deși ne-au ajutat să ne dezvoltăm, tranziția democratică și integrarea euro-atlantică n-au făcut decât să ne așeze întru-un sistem de referință care ne-a agravat complexele de inferioritate. Pe acest fundal dislocat, regăsirea tradiției precomuniste, cu o Biserică Ortodoxă liberă, s-a făcut adesea formal și zgomotos, fără creșterea organică de care au nevoie procesele istorice firești. Am intrat în mileniul trei cu povara acestor handicapuri. Prin urmare, nu putem încă avea o atitudinea critică față de Occident: nu l-am trăit pe dinăuntru. Dacă ne socotim ca parte integrantă a lui, ne ies oricând la iveală reminiscențele comuniste și orientale. Dacă îl respingem, nu prea avem ce să punem în loc. Avem, cum s-a spus, o modernizare lipsită de modernitate. Am copiat, în loc să asimilăm. Cu alte cuvinte, în loc să spunem ce e greșit amenajat ”la ei”, ne sar în ochi propriile defecțiuni de parcurs.Read More »

9 Times Bono Was Spot On About What It’s Like To Search For God

Source: 9 Times Bono Was Spot On About What It’s Like To Search For God

Today, May 10th, is Bono’s 56th birthday. Here are 9 of his common sense quotes on faith.

Ioan T Morar – Sarbatoarea Corturilor

morar-Sarbatoarea-corturilor

Citesc cu asiduitate, enorma placere, si deosebit interes ultima carte a domnului Ioan T Morar, Sarbatoarea corturilor. (Am fost nevoit sa merg mai incet, deoarece nevasta mea a reusit sa devoreze prima cartea, asa cum se intimpla de obicei la noi in familie).

Am citeva motive speciale pentru care subiectul acesta ma intereseaza in cel mai inalt grad:

  1. Am in familie (sau mai degraba am avut, caci a plecat deja la cele vesnice) o matusa care a facut parte din ‘miscarea trezitilor’, condusa de Jan Gligor, despre care vorbeste aceasta carte. Matusa mea, pe numele ei Lidia Ababei, a facut din aceasta pricina zece ani de puscarie psihiatrica – pe motiv de delir religios, o veritabila crima in comunism – intr-o clinica de trista amintire (si inca neexplorata ca fapt istoric, probabil pentruca medicii criminali care au condus-o sunt inca in viata, si probabil cu functii mari in sistem) in orasul numit cindva Dr Petru Groza (ce potrivire de nume si ce ironie macabra!). Arestarea a avut loc dupa ce matusa mea a fost excomunicata din biserica baptista in care se inchina, la presiunea Securitatii comuniste si cu larga cooperare a pastorului de atunci al bisericii, Radu Cruceru, un colaborator al acestei institutii opresive, care a avut el insusi un sfirsit tragic, din cite se pare dupa ce a incercat sa rupa legatura cu aceasta (in dosarele mele de urmarire de la Securitate, publicate pe acest blog – vezi categoria File I-1065 – apar multe dintre notele informative scrise de el). In urma tratamentelor inumane aplicate, matusa mea nu a mai fost niciodata un om normal. In cele din urma a emigrat in Statele Unite (am vizitat-o in timpul primei mele calatorii in aceasta tara, in 1991, in Portland, Or.) si a murit prematur in urma cu mai multi ani, posibil si din pricina efectelor nocive ale acelor tratamente.
  2. In virtutea acestei legaturi de familie, si a relatiilor apropiate intre membrii comunitatii evanghelice, din care fac parte, am cunoscut, de asemenea destul de indeaproape, pe mai multi membri ai grupului ‘trezitilor’ din Iasi. Cu una dintre acestea, doamna Lili Anton, profesor la Agronomie, ne-am inchinat o vreme in aceeasi biserica, dupa 1989. Am observat atunci ca dupa persecutiile la care au fost supusi in anii ’70, membrii grupului vorbeau foarte rar si cu precautie despre implicarile lor in acea miscare. In fapt ‘s-au dat cu totii la fund’, ca sa zic asa, preferind activitatile spirituale conspirative, implicarilor oficiale. Cu totii insa au continuat sa fie mentori pentru cei interesati de formare spirituala. Si, din fericire, chiar daca vadeau mai departe anumite inclinatii dogmatice sau spirituale stranii, specifice acelei miscari, in cea mai mare parte s-au pastrat cu totii pe linia ortodoxiei evanghelice.
  3. Dupa o intilnire providentiala, despre care voi vorbi mai tirziu, a povestit in mai multe rinduri cu autorul cartii despre aceasta miscare si despre planurile lui de a scrie o pseudo-fictiune pe aceasta tema. Am incercat chiar, din pacate fara succes, asa cum n-a avut nici el in incercarile lui, sa-i conving pe unii dintre cei care au cunoscut miscarea miscarea dinauntru, sa povesteasca cu el despre experienta lor acolo. Teama si suspiciunile lor funciare i-am impiedicat sa faca asta. In acest punct trebuie sa recunoastem ca noi, cei care am trait mai mult de jumatate din viata sub comunism pastram inca inclinatii paranoice, si vedem inca mai peste tot pericole, informtori si securisti.
  4. Nu am fost prea surprins sa aflu ca unii dinte cei care au cunoscut miscarea trezitilor din perioada ei aradeana au reactionat negativ la vestea nasterii acestui proiect. Si ei, probabil, tot din pricini de paranoia. Nu-i asa, domnule Doru Radu? Sper totusi ca acestia isi vor depasi blocajele, irationale, vor citi cartea, si se vor convinge ca scopul autorului nu a fost nicideum batjocura, ci ca acesta a facut de fapt un serviciu comunitatii evanghelice, fiind chiar, as spune eu, extrem de tolerant cu unele dintre nazbitiile si smintelile teologice care au caracterizat miscarea despre care vorbim aici. Domnul Morar este insa scriitor, nu teolog, si isi poate permite acest lux. Eu unul, nu prea.
  5. Asa cum scriam in alte locuri, dupa cartea lui Dan Lungu, Cum sa uiti o femeie, si cartea lui Vasile Ernu, Sectantii, aceasta este a treia carte din literatura romana recenta (sau poate dintotdeauna) a carei actiune se desfasoara in mediul evanghelic, care a fost cel mai adesea ignorat, ca fiind virtualmente inexistent, si tratat, cel putin pina acum, ca un veritabil paria de spatiul cultural romanesc, pretins foarte tolerant. Interesant este ca toate cele trei carti au aparut la Polirom (felicitari pentru curaj editurii iesene! sper sa si cistige ceva bani de pe urma acestui pariu, caci n-au facut-o doar de amorul artei). De asemenea, mi se pare relevant ca, desi scriu din afara spatiului confesional evanghelic, toti cei trei autori au legaturi de un fel sau de altul cu acest mediu, ceea ce le permite sa scrie cu competenta, credibilitate si simpatie, chiar daca nu toate cele descrise in cartile lor sunt neparat vrednice de admiratie.

Read More »

Vietnam’s Religion Law ‘created to repress, control’

 

Communism in Vietnam is like a religion, a secular religion. Vietnam is a one-party state, and Article 4 of the constitution gives all the power to the Communist party.

Source: Vietnam’s Religion Law ‘created to repress, control’

The communist regime in Vietnam continues its history of religious repression, in spite of claims of becoming a civilised democratic regime.

Sunt crestin – I Am A Christian

A iesit, in sfirsit, de la tipar cartea Sunt crestin (I Am A Christian), editata de Voicu Bojan si publicata de Editura Aqua Forte din Cluj. Volumul va putea fi comandat curind pe situl editurii.

Asa cum spuneam recent si pe Facebook, cartea, care nu apare inca pe situl editurii, este o lucrare colectiva, in limba romana si engleza (desi poza primita pe facebook arata doua copertem nu stiu inca cu siguranta daca este vorba de doua versiuni separate, una in romana si una in engleza, sau de o editie bilingva), care cuprinde 15 scurte marturii personale ale unor credinciosi, mai ales romani, care incearca sa raspunda la intrebarea ‘de ce sunt crestin?’

Iata lista integrala a autorilor, in ordinea alfabetica a numelor:

Andreea Sepi, Anne Garrett, Cristian Mihut, Danut Manastireanu,
Dionis Bodiu, Don Lothrop, Dorin Axente, Dorin Muresan,
Doru Pop, George Ille, Marius David Cruceru, Mihaela Ursa,
Silvian Guranda, Teofil Stanciu si Voicu Bojan.

Redau mai jos explicatia lui Voicu Bojan despre felul straniu in care s-a nascut aceasta carte. Sper ca aceasta va va trezi interesul si ca veti dori s-o rasfoiti si, poate, s-o oferiti si altora, interesati de aceleasi intrebari existentiale care i-au framintat si pe autorii acestor pagini.

Va doresc lectura spornica si cu folos!Read More »