Iosif Ton – Scrisoare de retragere din cultul baptist – 1958

1958 - Iosif Ton - Scrisoare de retragere din cultul baptist

Acest document istoric, datat 12 februarie 1958, si publicat aici cu stiinta si permisiunea lui Iosif Ton (chiar daca nu neaparat entuziasta, ceea ce este de inteles, omeneste vorbind), se refera la rezultatul unei crize spirituale profunde prin care a trecut Iosif Ton, pe atunci student la Seminarul baptist din Bucuresti,  si care l-a condus la pierderea credintei.

Intr-o atare situatie, iesirea oficiala din cultul baptist era o simple chestiune de onoare. Abia dupa iesirea lui Richard Wurmbrand din inchisoare, in 1964, avea Ton sa gaseasca raspuns la intrebarile care-l framintau, sa revina la o credinta ferma in Cristos, si sa fie reprimit, in urma caintei lui sincere, in comuniunea credinciosilor. La mai multi ani dupa aceasta pleaca el din tara, la incurajarea lui Simion Cure, studiaza teologia la colegiul Regents Park din Oxford, si la intoarcerea in Romania porneste miscarea sa de protest impotriva persecutarii crestinilor de catre regimul comunist, la care unii dintre noi, care am fost martorii ei, ne-am alaturat intr-un fel sau altul.

Iosif Ton insusi vorbeste de multe ori despre criza spirituala prin care a trecutel in acea perioada, si despre consecintele devastatoare ale acesteia pentru el si pentru cei din jurul lui, consecinte pe care le plateste si acum, intr-o anumita masura, si prin care Dumnezeu incearca sa-l pastreze in smerenie, ca nu cumva sa-si piarda rasplata la sfirsitul unei intregi vieti de slujire.

Poate ca se va intreba cineva care este rostul publicarii acestui document, altul decit, eventual, de a satisface curiozitatea boolnava a unora, sau de a alimenta mai departe ura inversunata a altora. Cu alte cuvinte, cui prodest? Ca raspuns ne-am putea intreba la fel de bine de ce include Biblia intre paginile relatarea slabiciunilor omenesti ale unor mari oameni ai credintei, precum Moise, David, sau apostolul Petru. Raspunsul este evident. Biblia nu este o carte de propaganda, si nici una interesata de a construi monumente articifiale oamenilor lui Dumnezeu, oricit de mult le-ar fi placut lor acest lucru.

Biblia este o carte a adevarului, si ea ne invata, prin asemenea ‘dezvaluiri’, sa nu ne facem idoli din oameni, oricine ar fi ei, ci sa le urmam credinta.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

14 thoughts on “Iosif Ton – Scrisoare de retragere din cultul baptist – 1958”

  1. Nu stiu de ce trebuia publicat; e treaba celui ce l-a publicat. Dar situatia lui IT de aici si dupa re-intoarcerea sa la Domnul e importanta. Citeva parerei personale:

    [Domnule Radu, Mai intii va multumesc pentru abordarea echilibrata. A incercat deja cineva sa dea cu parul. Nu voi permite asa ceva. Incerc sa va raspund in text, intre paranteze patrate]
    [Eu cred ca documentul trebuia publicat din respect pentru adevarul istoric. Si pentru spulberarea speculatiilpor posibile. Evident, nu trebuie sa fiti de acord cu mine.]

    -au fost multi tineri din bisericile baptiste care in timpul stalinismului si-au pierdut credinta sau doar au dat declaratii ca nu mai meg la biserica. Presiunea a fost extrem de mare. Bisericile- mai ales evangelice- aveau putini intelectuali care sa poata clarifica ceva din confuziile tinerilor crestini. Literatura religioasa, inexistenta si/sau interzisa! Politic, situatia era fara speranta. Cunosc multe cazuri de crestini care si-au pierdut credinta sau s-au descurajat/speriat.

    [Absolut corect. Si asa cum spunea si Wurmbrand, cei care nu au trecut prin acele ispite, nu au dreptul sa judece. Observati, nu soune ca aceia au (poate pentru ca aceia stiu cum e si nu judeca). Ci doar ca ceilalti n-au dreptul moral de a o face. Desigur, cei care vor s-o faca, isi iau singuri dreptul acela.]

    – Caderea lui IT este cauzata de teologia liberala (daca dam crezare marturisirilor personale). Astazi sunt alte conditii dar cei ce popularizeaza teologii liberale trebuie sa stie ca au pe constiinta crestinii imaturi.

    [Aceasta sageata, nu prea subtila, care imi este adresata mie si altora ca mine, care in opinia dvs. ‘opularizeaza teologii liberale’ ma lasa complet rece. Aceasta marota, vinturata in mod fatarnic de Paul Negrut – care nu este un fumdanemtalist in adincul sufletului, dar o face pe fundamentalistul, din interes – de culoare SBC, este o gogorita. u nu cunosc liberali in Romania, decit citiva unguri reformati, care oricum nu intereseaza evanghelicii romani, si, slava Domnului, nici nu cred ca liberalismul are vreo sansa in Romania. Stiu ca asta nu va linisteste. De aceea va las cu obsesiile dvs. daca ele va fac sa va simtiti bine.]

    -dusmanii lui IT cit si cei ce sincer si-au pierdut increderea in el n-ar trebui sa-i pomeneasca pacatul lepadarii pt ca s-a pocait de el (cum arata si D. Manastireanu) public, de mutle ori. Si-a cerut iertare de la baptisti in mod public. Si a fost iertat (de cei mai multi, probabil). Cunosc si oameni sinceri care n-au mai crezut ca el s-a intors sincer vreodata. Oamenii acestia n-au devenit dusmanii lui ci doar dezamagiti fiind de prima cadere s-au blocat in ea. Pt mine si cei din vremea mea, revenirea lui a fost o mare incurajare: “insemna ca Dumnezeu mai poate sa recupereze si pe cei ce s-au lepadat”. Am cunoscut cazuri de oameni care au revenit in biserica la pensionare sau dupa Revolutie… dar am cunoscut cazuri si de oameni care nu si-au mai putut ierta pacatul lepadarii. Au murit dorind sa poata crede dar n-au mai putut! Nimeni nu se poate juca cu Dumnezeu.

    [Absolut de acord. Ceea ce Dumnezeu a iertat, omul trebuie sa uite. dar n-o prea face, din pacate. Am cunoscut si eu oameni din acestia despre care vorbiti dvs. Absolut tragic. Nu te poti juca cu Dumnezeu.]

    – Rolul lui Wurmbrand & Cure in recuperarea lui IT merita laudat. Spre rusinea noastra, ii priveam cu dispret pe cei lepadati si le intorceam spatele. Au fost totusi printre noi cei ce ii cautau. In Arad, moisistii pastrau legaturi cu cei ce s-au lepadat ori retras din biserica de frica si multi si-au revenit. Este unul dintre meritele asa zisilor moisisti (eu folosesc cu simpatie termenul). Am cunoscut si crediniciosi precum Nicodim care si-au pastrat credinta si din dos ajutau pe ceilalti frati. Desi apreciez acest lucru, oamenii acestia au jucat un rol riscant, spiritual vorbind.

    [Si eu am un respect deosebit pentru ‘moisisti’, si pentru Vasilica Moisescu, care mi-a fost mentor intr-o perioada, intru cele ale dispensationalismului (unde mai pui ca am devenit apoi si rude). 🙂 De ei ma despart multe acum sub raport teologic, dar nu mi-am pierdut nicicum pretuirea pentru cei mai multi dintre ei, inclusiv pentru motivul p care il evidentiati aici. Mosistii erau, si sunt, biblicisti, literalisti, in plan hermeneutic, dar sunt oamenii ai iubirii; spre deosebire de cei mai multi fundamentalisti, care, ca si comunistii, sunt promotori ai urii fata de toti cvei care nu gindesc ca ei.]

    – Tot timpul m-am temut in comunism sa nu ajung sa ma leapad vreodata. Ma temeam ca si Domnul Se va lepada de mine, dupa cum scrie. Am avut har si nu m-am lepadat (nici nu m-a strins nimeni cu usa). Iosif Ton este insa un caz incurajator. Daca cineva s-a lepadat, exista speranta. Dumnezeu il primeste inapoi.

    [Sincer, n-am avut niciodata teama asta. Poate ca din proostie. Sau iresponsabilitate. Ca or sa ma tortureze sau ca or sa ma omoare, da, de asta mi-a fost teama, dar mi-a trecut repede.]

    – Pt ne-dusmanii care sincer si-au pierdut increderea in IT datorita lepadarii prezentata mai sus as spune doar ca nu e de mirare ca un copil de 21-22 ani isi pierde credinta. E mai mare mirare ca se intoarce si ca Dumnezeu nu renunta la el. Desigur pacatul e mare, dar IT nu era decit un predicator neordinat contrar impresiei populare cum ca era pastor al bisericii Speranta-Arad. Era doar unul din predicatorii acestei biserici fara a fi fost hirotonisit in aceasta functie.

    [Nu cred ca are vreo importanta esentiala daca a fost hirotonit sau nu. Decit pentru cei inclinati clerical – chiar daca n-o admit. Petru a fost apostol si a umblat cu Isus trei ani si jumatate, si tot are increderea noastra. Cu cei pe care ii cunoastem in carne si trup este insa mai greu. Ca si diferenta intre iuubirea de Dumnezeu, pe care nu-l vedem, in contract cu (ne)iubirea de oameni, pe care-i vedem, si nu-i putem suferi. Sa aiba Dumnezeu mila de noi toti.]

    Like

  2. imi pare rau daca m-ati inteles gresit.E atat de frumos cand vezi ca si altii au avut aceleasi caderi si indoieli ca si tine…insa in viata lor a existat un “insa”…
    Biblia nu s-a incheiat , inca mai sunt sfinti nedescoperiti care sa mai scrie cate un capitol, cate un psalm.cred ca tragem la acelasi car

    Like

    1. Imi cer eu iertare acum. Acesta este riscul comentariilor eliptice. Stiind ce s-a intimplat la alte postari pe aceasta tema, incerc sa suflu si in iaurt. Inca odata, mii de scuze ca v-am banuit fara motiv ca ati avea intentii rele.

      Like

  3. @[Aceasta sageata, nu prea subtila, care imi este adresata mie si altora ca mine, care in opinia dvs. ‘opularizeaza teologii liberale’ ma lasa complet rece. Aceasta marota, vinturata in mod fatarnic de Paul Negrut – care nu este un fumdanemtalist in adincul sufletului, dar o face pe fundamentalistul, din interes – de culoare SBC, este o gogorita. u nu cunosc liberali in Romania, decit citiva unguri reformati, care oricum nu intereseaza evanghelicii romani, si, slava Domnului, nici nu cred ca liberalismul are vreo sansa in Romania. Stiu ca asta nu va linisteste. De aceea va las cu obsesiile dvs. daca ele va fac sa va simtiti bine.]
    “Sageata” mea n-a fost nici spre dvs si nici n-a cautat sa va evite. M-as bucura sa fie atit de putini liberali in Ro dar ma-ndoiesc. In ce va priveste pe dvs., nu trebuie sa va lase rece pt ca sf. Iacov spune ca invatatorii vor avea parte de-o judecata mai aspra.

    [Desigur, daca in acdest sens este avertizarea, ea este oricind binevenita; si se aploica in egala masura fundamentalistilor dvs]

    In ce-l priveste pe dl. Negrut si pericolele, stiti bine ca dinsul spune ca dupa ce-a intrat la Psiho, dl. Niculescu ce –tocmai- fusese dat afara de la Filozofie i-a spus ceva de genul: “tinere, invata tot ce ti se preda dar nu crede nimic”. “Sfatul acesta” –isi aminteste dl. Negrut- “m-a pus in garda pt ca eram complet nepregatit pt ceea ce aveam sa aud in scoala”.
    Un invatator intelept isi protejeaza studentii.

    [Absolut, dar exista multe modalitati de protectie. Unele maturiseaza, iar altele, cele legaliste, in chircesc si ii fac dependenti. De protectia altora. Sistemul imunitar spiritual este cea mai buna protectie. Dar aceasta nu se realizeaza cu interdictii si, la fel ca si vaccinurile, are si el riscurile lui. Cine nu vvrea sa si le asume va depinde mereu de protectia (indoielnica) a altora.]

    Ma bucur ca aveti cuvinte bune despre regretatul Moisescu; faptul ca-i sunteti ruda va da un plus in ochii mei. Pacat ca i-ati parasit teologia!

    {Slava Domnului, spun eu, caci dispensationalismul este o inivatie tirzie – sec XIX – in crestinism, oricite argumente protocroniste ar incerca cineva sa aduca pentru contrariul, si de aceea suspect in esenta lui.]

    Raminind la intelepciunea pedagogica, nici dinsul n-a fost destul de prudent ceea ce a facut pe unii cu mintea sprintara sa-l interpreteze gresit. Iar uneori a cautat intentionat sa stimuleze gindirea; un risc in plus! In contextul in care l-am citat eu pe Moisescu (&Co.) era impresionant faptul ca desi a suferit pt credinta lui nu i-a trimis in fundul Iadului pe “nicodimi”; ba le-a intarit credinta. In acelasi timp, ne sfatuia sa nu facem compromisuri si sa nu ne rusinam de Domnul. Iar altii ce n-au prea suferit faceam pe intransigentii. Imi pare rau ca n-am avut mai multe minte, dar nu putem schimba istoria.
    Raminind la moisisti a plecat recent la Domnul, Aurel Mladin, tatal pastorului Onisim M. Fiul sau spunea despre el ca “nu tragea grapa peste nimeni”. Un tinar ce-a fost prins de ale tineretii valuri a fost intrebat ce face. “Am cazut” a spus tinarul cu lacrimi. Mladin i-a strins mina puternic spunindu-i “ sa nu te judeci niciodata decit in prezenta Domnului!”. Undeva in acest context trebuie vazuta si caderea initiala a tinarului Tzon. Ea nu trebuie minimalizata pt ca “fara Dumnezeu mi-am facut viata tzandari”- cum declara dinsul public. Dar timpul deformeaza lucrurile: Tzon din ’58 nu e autor de carti, predicator cu experienta si teolog ci un tinar –mindru absolvent de studii universitare gata sa-si slujeasca popoul- cazut in ispita Diavolului…( si el declara ca si Negrut “noi n-am fost pregatiti pt confrutnarea comunista”… Din pacate pe ei n-a fost cine sa-i avertizeze).

    [Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace. SE duc oamenii de bine, cum zice Scriptura. Si, din pacate, cei care rasar in urma lor sunt departe de ce au fost acestia.]

    Like

  4. Multumesc pentru lumina
    Documentului onest
    Menit ca sa spele vina
    Intr-un spirit crestinesc

    Multumesc pentru contextul
    Richard-Iosif-Simion
    Menit sa-nblanzeasca Estul
    Duritatilor din om

    Multumesc pentru onoarea
    Libertatii de-a fi sfant
    Persona si provocarea
    Bunatatii pe Pamant

    Like

  5. @”[Absolut, dar exista multe modalitati de protectie. Unele maturizeaza, iar altele, cele legaliste, in chircesc si ii fac dependenti. De protectia altora. Sistemul imunitar spiritual este cea mai buna protectie. Dar aceasta nu se realizeaza cu interdictii si, la fel ca si vaccinurile, are si el riscurile lui. Cine nu vrea sa si le asume va depinde mereu de protectia (indoielnica) a altora.]”
    Desigur, raspundeti frumos si intelligent. Merita insa luata in seama lectia “Tzon”. El n-a fost pregatit pt literatura liberala. Nici romanii de dupa revolutie n-au fost la baia de idei/aberatii cite exista in lumea libera. Putem sa-i pregatim aratindu-le adevarul (ha, ha, ha – nu sunt post-modern- adevarul exista si poate fi cunoscut intr-o masura omeneasca).
    @”[Slava Domnului, spun eu, caci dispensationalismul este o inovatie tirzie – sec XIX – in crestinism, oricite argumente protocroniste ar incerca cineva sa aduca pentru contrariul, si de aceea suspect in esenta lui.]”
    Argumentul acesta o fi important dar nu se chiar cade sa-l aduceti dvs. Ceea ce sustineti (ori popularizati) in ultimul timp n-are nimic de-a face cu crestimismul istoric ori patristica. Ba, ce mi se pare mai grav, nici interpretarea Scriturii pe care o promovati –uneori- n-are de-a face cu felul in care patristica interpreta Scriptura. Nu sunt teolog si nu cunosc patristica. Mi se pare insa amuzant sa constat un trend in rindul teologilor actuali (inclusiv la dvs): vinovatii principali de erorile din Crestinism sunt Augustin, Calvin, Darby si evanghelicii conservatorii. De-aici ar veni pericolul. Lasindu-i pe cei mai noi in pace, nu e si fericitul August printre sfintii parintii? El pare a fi unul mai putin credibil.
    Au existat si alte lucruri ce-au aparut mai tirziu in istorie care au ridicat intrebari provocatoare. Raminind la istoria recenta, excesele penticostale si carismatice (mai ales) sunt si ele de data recenta – ca sa luam doar exemple contemporane noua.
    Dispensationalismul este o explicatie cu limitele ei ca orice explicatie. D. are anumite argumente in Scriptura. Nu stiu ce escatologie aveti. Aparent, tineti de ceva interpretari istoriciste. Ca sa Ie ironizam putin, am putea spune ca pt ele cea mai mare parte din Apocalipsa e maculatura inutila; la fel si parti mari din Daniel. Totul s-a petrecut la darimarea Ierusalimului; mai ramin ultimele capitole din Apocalipsa –scrisa devreme ca sa se potriveasca cu teoria si in ciuda opinei sfintilor parinti vs. data scrierii A. O astfel de interpretare [mai sofisticata] nu mai are nevoie de atei. Dispensationalismul incearca sa coreleze cele mai mutle texte din B. Incercare nu tocmai usoara. Pt dvs ca si pt Rohr, astea-s contradicii cu care nu se merita sa ne pierdem vremea; mai bine sa ne batem capul cu incalzirea (ori racirea) globala ca astea-s probleme.
    Multumesc pt raspuns.
    PS- Tot un trend e pasiunea brusca a evanghelicilor pt patristica. E un complex de inferioritate care nu ma afecteaza inca. Provin din zona europeana unde patristica a fost o preocupare puternica. La ce a dus ea [preocuparea]? E destul, sa-i auzi pe cei s-au desprins de ortodoxie, preferind Oastea Domnului sau confesiuni evanghelice, din perioada interbelica; asta ca sa igoram efectele ciumei rosii.

    Like

      1. Dupa stil am impresia ca autorul comentariului este un tsingau care nu si-a sters inca mucii de la nas si se afla la capitolul ‘aflarea in treaba’. Poate ai mevoie de o batista. Sau gasesti ceva mai folositor de facut si noi te tinem.
        Cind vei fi facut macar a suta parte din ce a facut Iosif Ton pentru evanghelicii romani, iti dayu voia sa vobesti. Pina atunci, las-o mai moale, ca sa vede prostia si e rusine.

        Like

    1. Imi pare rau, dar nu stiu. Cel care a descoperit acest document nu mi-a comunicat cota din dosar. Si este dreptul lui. Banuiesc ca aceasta va aparea cindva intr-o carte pe aceasta tema.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s