Nimic despre stat și biserică

Iarasi se agita apele in jurul unei non-teme. Se agita pentruca, zice-se, se pescuieste bine in ape tulburi. Ce anume? Depinde de nada.

Pasarea Phoenix Remixed & co

După atîtea vizite ale statului la biserică înainte de alegeri, refrenul ăsta cu Nu vrem bani de la stat pare mai degrabă o arie cîntată fals în gama anabaptistă a secolului 16.
Dacă urmărim orchestrația și interpreții lucrurile se clarifică. Linia melodică presupune o autoritate puternică nederanjată de un stat băgăcios. Cu toate acestea ipoteticul corus de final Ce-o să facă capelmaistrul în caz că statul își schimbă dirijorul, nu vine din direcția studierii istoriei bisericii, ci a istoriei alternative a bisericii. Cea ce întreabă ipotetic, absolut ipotetic: Ce s-ar fi întîmplat dacă…
Ce s-ar fi întîmplat dacă Constantin nu favoriza biserica, ce s-ar fi întîmplat dacă Luther rămînea catolic, etc.
În același registru ne putem întreba ca s-ar fi întîmplat dacă Luther nu ar fi venit cu ideea Reformei magisteriale și ce s-ar fi întîmplat dacă Luther s-ar fi împăcat bine mersi cu predicatorii anabaptiști…

View original post 184 more words

Migrant Crises in Muslim and Christian Countries

Thanks, Katherine, for speaking for them, and for all of us.

The Institute of Middle East Studies

According to the United Nations High Commissioner for Refugees (UNHCR), there are 63.91 million “persons of concern”, which includes refugees, people awaiting recognition as refugees, and people who have fled their homes but not sought refuge in another country. Of these, 16.1 million are refugees, that is people who fled to a different country in search of safety.

The largest number of refugees registered with UNHCR hail from Muslim-majority countries: Afghanistan, Syria and Somalia. UNHCR figures do not include Palestinian refugees, who number an additional 4-7 million. The largest numbers of refugees are also living in Muslim-majority countries: Jordan, Turkey and Pakistan,

View original post 731 more words

Orthodoxy, African Deaconesses, and Missed Opportunities

again on deaconesses in Orthodoxy

Public Orthodoxy

by Kerry San Chirico


The headline from the official news agency of the Romanian Patriarchate read, “Patriarch Theodoros II of Alexandria performs first consecration of deaconesses.” There were mostly heartened and hopeful responses on my Facebook feed. I “liked” the page in the formal if shallow Facebook sense. As such news inevitably takes time to digest, those with keen eyes began to weigh in. “This is not an ordination but a consecration,” one scholar reminded us, noting critical differences between the words cheiriothesia (blessing) and and cheirotonia (ordination). Another pointed out that, given the photographic evidence, this rite was more akin to ordination of a subdeacon, a minor order. Was this then a minor occurrence? Some might wish that.

The whole thing took me back to days of the Soviet Union, when Western observers were forced to determine who was out of the capricious Soviet inner circle solely by looking…

View original post 1,075 more words

Ce este Evanghelia?

Luci face o foarte buna sinteza sumara a ceea ce inteege el prin Evanghelie, inclusiv in lumina lecturilor din NT Wright, iar eu nu reusesc nicicum sa pricep de ce sunt unii evanghelicci agasati de textul lui. Sau nu prea vreau sa stiu, caci mi se pare ca nu e de bine. Pentru ei. Bravo, Luci.


„Evanghelia este anunțul regal conform căruia Isus cel crucificat și înviat, care a murit pentru păcatele noastre și a înviat după Scripturi, a fost întronat ca împărat al lumii întregi. Când Evanghelia este predicată, Dumnezeu cheamă oameni la mântuire, prin har, îi conduce spre pocăință și credința în Isus Cristos.”

– N. T. Wright


Cuvântul evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă VesteBună. Există 2 pasaje clasice în Scripturi care ne prezintă conceptul de evanghelie; cel din Romani 1:16-17 și cel din 1 Corinteni 15:3-4.

Romani 1:16-17

16. Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;

17. deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: “Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”


View original post 1,692 more words

Re-Reading Our Times

learning lessons from the past; or not 😦

The Institute of Middle East Studies

The 1970s were defining for me. Those were my high school years. Growing up between Lebanon and the US gave me the opportunity to experience those formative high school years cross-culturally. I was a mid-western boy living in a Middle Eastern home. Recently, I’ve decided to reread some of my old high school English literature readings to see how my viewpoint has changed over the years.

One book, in particular, which caught me by surprise, was Joseph Conrad’s Heart of Darkness, written in 1899. Heart of Darkness is considered to be no. 32 on the list of the 100 all-time best English novels.[1] I love Conrad’s evocative use of English, which wasn’t his first language. In an economy of words, he takes us on a journey of the consequences of unbridled Empire.

View original post 1,411 more words

My Silent Church

katherine Kelaidis on Orthodox (nonprophetic) silence. A sad reality, also true in Romania, most of the time. For different reasons.

Public Orthodoxy

by Katherine Kelaidis


Above my desk is a sign I bought years ago in an antique shop in the town where my Yiayia Kay grew up. It says, “No Dogs, No Greeks.” I originally bought it with a fair amount of Millennial irony, too gleeful at the fact that it would preside over a room that normally contains only  me and my 4.5 lbs Maltese named for the fourth Musketeer. On the same wall is hung a framed copy of the famous Life Magazine cover of Archbishop Iakovos standing next to Dr. Martin Luther King Jr. I have fixed in the frame a handwritten slip of paper with Dr. King’s words, “In the end, we will remember not the words of our enemies, but the silence of our friends.” These words serve as a reminder to me each time I sit down to write: Which friends will remember my silence…

View original post 967 more words

De ce am plecat de la pocăiți?

Liviu isi continua confesiunile. Si sunt sigur ca multi dintre cei care au ‘plecat’, dar si dintre cei care au ‘ramas’, rezoneaza cu ceea ce spune el aici. Multumim, Liviu, pentru sinceritate.

Perfectio in Spiritu

Mâine, 16 Martie, se împlinesc 7 ani de la botezul meu la penticostali. 2010 am crezut că-i număr apocaliptic și m-am grăbit cu botezul, cu neastâmpăr aidoma fetei mari la măritat. Asta-i o cauză. Defapt, am martori că botezul mi-a fost amânat ceva vreme, de păstorașul ce terminase ITP-ul și mi-a pus sub nas o cărțulie a lui Horton cu doctrina penticostală. Să mă leapăd de Satana, să-l cred pe Horton. Eu nu! Eram un neofit cu draci, nu credeam că glasolalia e semnul/dovada că Dumnezeu te-a mântuit.

Adevărul că am testat a posteori și posteori teoria asta cu glasolalia și ai două șanse: să devii deprimat sau actor. Pentru mine nu este altă posibilitate.

Recunosc fără rușine că nu mai cred cum cred evanghelicii fundamendaliști. Continuu să citesc teologi evanghelici cu scaun la cap, dar nu-mi mai pierd vremea cu îndocrinații. Am păstrat aceași prieteni de la evanghelici.

Nu mai…

View original post 94 more words

Orthodox Social Thought: A Primer

On Orthodox Social Thought.

Public Orthodoxy

by Nicholas Sooy


Two Archons of the Ecumenical Patriarchate, Reince Priebus and George Gigicos, are in high ranking positions in the Trump administration, meaning that Orthodox Social Thought (OST) is as relevant now as it has ever been. I offer here a brief look at OST with special attention to issues relevant to American political discourse.

The most authoritative contemporary conciliar source for OST is the Mission document from the 2016 council in Crete. This document was crafted by the 14 autocephalous churches prior to the council, and though not all were present to approve its final form, none of the non-attending churches critiqued the substance of the document. The second source is the Basis of the Social Concept (BSC), which is less authoritative, and has only been adopted by the Russian Church. I will also reference Ecumenical Patriarch Bartholomew’s views where possible.

Torture and Capital Punishment:

The Orthodox Church…

View original post 861 more words

Evanghelicii și literatura (schița unui interviu)

O tema dureroasa


Zilele trecute, Marius Cruceru m-a chemat la emisiunea lui pentru a răspunde unor întrebări. Știu că talentul meu oratoric este aproape de nulitate. Și sper că nu i-am ratat emisiunea. Întrebările lui însă mi s-au părut extrem de importante. Am răspuns și în varianta domestică (acasă, în liniște, fără presiunea camerelor de luat imagini). Și sunt convins că voi dezvolta mult aceste răspunsuri. Încă mi se par schițate. Iată-le:

  1. De ce evanghelicii nu citesc?

Cred că, de fapt, creștinii evanghelici citesc. Cunosc evanghelici care citesc foarte mult. Problema evanghelicilor constă în ce anume citesc și de ce citesc? Și cred că există aici trei situații. Cel puțin atâtea cunosc eu. Mai întâi, sunt cei care citesc pentru a extinde sau extrapola tot mai mult adevărurile în care cred. E ca și cum ai încerca să vezi un adevăr din mai multe perspective. Este acea lectură utilă, care te ajută să…

View original post 3,101 more words

Yeonmi Park – Escaping from North Korea in Search of Freedom

Cine apreciază, de fapt, „gândirea critică” a copiilor?

Teo Stanciu iarasi ‘fluiera in biserica’ si risca sa enerveze pe toata lumea. Dar, probabil tocmai de aceea il citim. Sa fie oare vorba de masochism? 🙂

Cu drezina

Proverbiala „gândire critică” este foarte lăudată și toată lumea se plânge că nu e cultivată. Și că ar trebui ca, în loc de memorare (asistată 😉 ) și alte chestii nasoale, școala să-i învețe pe copii să gândească pe cont propriu, să fie capabili să analizeze și să discearnă. Bănuiala mea pricinoasă e că, în realitate, această gândire critică… nu e chiar așa de dorită precum umblă vorba.

Și vă propun un exercițiu simplu. Am ales câteva categorii de oameni care interacționează frecvent cu copiii sau care ajung să se confrunte, ulterior, cu oameni capabili să gândească critic.

View original post 1,128 more words

Defacing the Image of God: The Children of War and Our Collective Human Failure – The Institute of Middle East Studies

Source: Defacing the Image of God: The Children of War and Our Collective Human Failure – The Institute of Middle East Studies

De(spre) Trinitate

Alex, in silul lui haios de serios, despre quasi absenta discutiilor trinitariene, si a altora asemenea, in teologia evanghelica romaneasca.

Pasarea Phoenix Remixed & co

M-am tot căznit să caut o lucrare literară haioasă ce ne-a fost citită în urmă cu mulți ani de un prof. Nu știu dacă eram la liceu, că aveam o profă și aia nu ne citea nimic. Încasam un 4 dacă noi nu citeam…

Deci faza era cam așa: pe la sfîrșitul secolului XIX, începutul celui următor, un ardelean de origine peizană luă drumul Vienei împreună cu cîinele său. Ajuns acolo în căutarea fiului său (parcă…) și obosit de atîta preumblare poposi într-o mîncătorie indigenă. Un domn local îl invită să stea la masă cu el și mai sporovăiră cîte ceva doar-doar o să vină mîncarea comandată. Domnul dispăru pentru cîteva momente, timp în care apăru chelnerul cu o porție de stridii. Cum vienezul întîrzia, ardeleanul nostru își luă inima-n dinți (nu ca s-o mănînce…) și puse mîna pe o stridie. Stridia, șmechera, alunecă dintre degetele călătorului nostru obosit și…

View original post 394 more words

Rugăciunea unui ateu – Miguel de Unamuno

Luci, despre Unamuno si rugaciunea unui ateu. De citit neaparat, inclusiv de catre prietenii atei care adasteaza pe aici din cind in cind.


Miguel de Unamuno (n. 29 septembrie 1864, Bilbao; d. 31 decembrie 1936, Salamanca) a fost un prozator spaniol, filozof, profesor, eseist, poet și dramaturg. Literatura sa n-a făcut altceva decât să ilustreze propria filozofie, legată de descoperirea „infraistoriei”, manifestată zilnic la nivelul indivizilor și colectivităților. Romanele sale mărturisesc acea convingere a autorului potrivit căreia, „cea mai profundă filozofie trebuie căutată în romane”. Pentru că „oamenii nu pier în durerile sau bucuriile mari, fiindcă aceste bucurii și dureri ajung învăluite într-o imensă negură de întâmplări neînsemnate. Și viața tocmai asta e: o negură”.

Ascultă-mi ruga Tu, Doamne ce nu exişti,
şi în nimicnicia Ta alungă-mi întristarea,
Tu, cel ce nu laşi niciodată ca însingurarea
să n-aibă mângâiere amăgitoare. Nu rezişti

View original post 75 more words

Shared Ministry and Divine Grace: Restoring the Diaconate in Orthodoxy

Again about the ordination of women deacons in Orthodoxy.

Public Orthodoxy

by Rev. Dr. Nicholas Denysenko


The Orthodox world is buzzing with the recent news report on the ordination of deaconesses in the Patriarchate of Alexandria. To the best of our knowledge, the ordination occurred after the Divine Liturgy in the nave of the temple, and appears to resemble the rite used to ordain subdeacons. This rite includes the presentation of the orarion, handlaying, a prayer, and the washing of the bishop’s hands. The reports do not offer details on the prayer said by the Patriarch. It seems that the Patriarch did not use the Byzantine Rite for the ordination of a deaconess, which takes place at the end of the anaphora (before the deacon intones the litany before the Lord’s Prayer, “Having remembered all the saints”), in the altar, and includes the deaconesses receiving Communion with the other clergy in the altar, according to order. While Patriarch Theodoros II appeared…

View original post 1,141 more words

Nu vă apucați de teologie!

Liviu, despre complicatul domeniu al teologiei. De citit cu atentie de catre rivnitorii catre acest periculos domeniu al cunoasterii.

Perfectio in Spiritu

Teologia nu e un domeniu pentru leneși. Nici pentru proști. Îmi aduc aminte că eram abonat la corigență prin liceu, împreună cu vărul Marin. Eram excelenți amândoi la materiile umane, dar na, nu înțelegeam hieroglifele matematice. Și-aveam o profesoară ce vorovea o limbă ce o înțelegea doar ea. Și era pe fugă. N-avea rădburi pentru proști. Când a început, prin a 11 șpea combinațiile, eram amândoi fascinați că am înțeles, în sfârșit, materia inventată de păcătoșii babilonieni. Îi înțeleg acum pe evreii din robie că jinduiau să se întoarcă acasă, să cânte hore în templu. Too much matematics! Satisfacția noastră se pierdu în următoarea oră de combinații și permutări, când profa ne băgă în adâncuri, în Hadesul plin de flăcări ale matematicii, ce pârjolea neofiții, prostovanii ce nu știau nici sămăli. Suntem pierduți, ne-am zis! Să nu pierdem multa vreme, 5 ore pe săptămână, scriam poezii pe caietul cu pătrățele.


View original post 315 more words

Women Deacons in Africa; Not in America

Good news coming from Africa.

Public Orthodoxy

by Carrie Frederick Frost


History was made on February 17, 2017 when five women were consecrated deaconesses in the Orthodox Church. For many of us, this is a welcome but shocking development.

Speaking for myself, I expected the reintroduction of a female diaconate to occur in Greece, or elsewhere in Europe, or, even more likely, the United States; say, Pittsburgh. These are the places with multiple advocacy groups and a robust academic investigation into the history and pastoral function of the female diaconate.

Frankly, I anticipated—in a most unexamined way—the first Orthodox deaconess of our era would be white woman. (Let me pause and be clear, lest my readers be distracted: even though I am a white American woman advocating for the female diaconate, I have neither call nor desire to serve in this way.)

I now know that I suffered a serious failure of imagination.

The historic consecration of…

View original post 923 more words

Theological Education as Formation for Prophetic Ministry

The Institute of Middle East Studies

By Martin Accad

When we think about theological education in a country like Lebanon, we are forced to think differently from the way that seminary education has traditionally been understood in Europe or North America. In many seminaries around the world, both in the west and sadly also in the Middle East, students are still primarily taught how to interpret the biblical text largely for preaching purposes. They may also take a couple of counseling courses and some classes in pastoral ministry. They may be offered a limited number of courses in missiology, but often in the form of electives that students can opt out of. This reflects an older mentality, where the seminary views itself as operating at the service of ‘Christendom’ – a society where Christianity is dominant and where the church often lives with a triumphalistic mindset. A large proportion of seminaries, however, have become increasingly aware…

View original post 1,188 more words

Is the Russian Orthodox Church Pushing Battered Women into Feminism?

Public Orthodoxy

by Lena Zezulin


As expected, President Putin signed the law decriminalizing family violence, shifting certain offenses from criminal to administrative proceedings. Ostensibly this was done to bring the law into compliance with changes to the criminal code that had redefined assaults that do not result in “substantial bodily harm” from criminal to administrative violations. The change was decried by human rights activists in Russia and foreign observers as a step in the wrong direction. In addition, the position of the Russian Orthodox Church in support of the measure, and the Church’s opposition to the very notion of “family violence” as an import of Western “gender ideology,” received widespread criticism. Now that the law has been changed, where are we?

Family violence in Russia was, and remains, a huge problem. Data on family violence collected by the World Health Organization (WHO) show that worldwide 38% of murdered women are killed by…

View original post 888 more words

Luther nu are loc la noi în biserică

Teo iarasi ‘calca in strachini’, cum zicem noi la Moldova, ristind adevaruri nu prea comode despre avatarurile corifeilor Reformei. Ma tem ca talibanii reformati iarasi il vor arde pe rog. E adevarat ca l-au mai ars de vreo citeva ori si tot nu s-a invatat minte. O fi avind, ca pisicile, o mie de vieti de ‘eretic’.

Cu drezina

(Sursa) Întâlnirea dintre Luther și Cajetan (Sursa)

Când Luther a virat dinspre catolicism către ceea ce avea să devină protestantismul, a luat o seamă întreagă de decizii care, privite retrospectiv și din interiorul mișcărilor creștine pe care le-a nășit (mai ales indirect), sunt apreciate și puse într-o lumină pozitivă.

Mai mult decât atât, chiar și „păcatele” îi sunt trecute mai ușor cu vederea în numele marelui bine pe care l-a făcut: adică a deschis drumul pentru noi – copiii, nepoții și strănepoții Reformei. Cum altfel l-am putea privi pe părintele nostru?

Dar, dacă am încerca totuși să privim și din cealaltă perspectivă deciziile lui, poate că ar fi un exercițiu revelator. Atenție, nu vreau nici să dimiunez meritele lui Luther, nici să-i pun la îndoială realizările și statura providențială.

Din perspectivă catolică, multe dintre acțiunile sale pot (și au fost) privite ca subversive, răzvrătite, iar la limită chiar eretice…

View original post 898 more words

Lexical Distance Among the Languages of Europe

This is extremely interesting.


Lexical Distance Network Among the Major Languages of Europe

This chart shows the lexical distance — that is, the degree of overall vocabulary divergence — among the major languages of Europe.

The size of each circle represents the number of speakers for that language. Circles of the same color belong to the same language group. All the groups except for Finno-Ugric (in yellow) are in turn members of the Indo-European language family.

English is a member of the Germanic group (blue) within the Indo-European family. But thanks to 1066, William of Normandy, and all that, about 75% of the modern English vocabulary comes from French and Latin (ie the Romance languages, in orange) rather than Germanic sources. As a result, English (a Germanic language) and French (a Romance language) are actually closer to each other in lexical terms than Romanian (a Romance language) and French.

So why is English still considered a Germanic language? Two reasons. First, the most frequently used 80%…

View original post 77 more words

S-a încheiat ultimul proces privitor la Biblia Cornilescu. Câteva reflecții pe marginea unui capitol rușinos din istoria noastră recentă.

Manu Contac despreultimele aventuri nu prea ‘ortodoxe’ ale Bibliei Cornilescu. Sa speram ca acest circ ‘evanghelic’ s-a sfirsit, odata pentru totdeauna.


Încheierea ultimului proces din seria celor deschise împotriva Societății Biblice Britanice îmi dă prilejul să scriu o scurtă postare cu privire la subiect.

Pentru înțelegerea aspectului cardinal care a dus la declanșarea acestei serii de litigii socotesc că este de maximă importanță să ne reamintim o scenă din celebra poveste a lui Carlo Colodi, anume cea în care Pinocchio se întâlnește cu Vulpea și Motanul.

Și acum ia spune, ce cauți prin locurile astea? întrebă Vulpoiul pe păpușă.

–  Îl aștept pe tata, care trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta.

– Dar banii tăi de aur?

–  Îi am în buzunar, în afară de unul pe care l-am cheltuit la hanul „La Racu Roșu”.

– Și când te gândești că, în loc de patru bani, ar putea să se facă mâine o mie, două mii chiar. De ce nu m-asculți pe mine? De ce nu mergi să-i semeni în Câmpia…

View original post 1,816 more words

The Church and the Banality of Evil

Warning: This is a prophetic text. Read at your own risk. Here is the proof in a quote:
‘The problem, so often, is not that we do not know. The problem is that we often fail to do the hard work of truth-seeking. We lose sight of the fundamental fact that truth is not always readily apparent. Truth must be pursued. Truth must be tested and tried. Truth must be grasped at all costs, even to ourselves.
Yet perhaps we do not want to know because deep down, we already know. So we hide in the crowd. Hide in the pews. Hide in the coffee shops. Try to escape the madness in anonymity.’

The Institute of Middle East Studies

By Suzie Lahoud

“For Satan himself masquerades as an angel of light.” 2 Cor.11:14

The Banality of Evil

When the great political philosopher, Hannah Arendt, agreed to cover the trial of Nazi leader, Adolf Eichmann, it is doubtful that she or anyone could have predicted the shocking conclusion she was to reach. Coining the term, “the banality of evil,” Arendt exposed the frightening normality of the Nazi machine in executing its Final Solution.[1] In what Arendt described as a “show trial,” the villain put on display proved to have been motivated less by psychopathic sadism and more by an unwavering obedience and sense of duty.[2] Equally disconcerting was the description of Eichmann’s own dislike of gratuitous violence and weak stomach for gore. Here stood before the court, not the very portrait of a deranged, cold-blooded murderer, but rather, an ordinary “law-abiding citizen.”[3]

View original post 1,616 more words

Croitorul, Tartorul & bețivul

Liviu continua aici povestea lui neotodoxa printre ‘meandrele concretului’ sinagogal. Va urma, cu siguranta.

Perfectio in Spiritu

Mă găseam în această pestriță comunitate ca după un naufragiu: zdrențuros, fără opinci, însă cel mai valoros lucru care-mi lipsea a fost busola. Alioșa m-a văzut dezorientat și m-a luat sub aripa lui. Dacă mă lăsa să umblu brambura, deveneam o drojdie numa bună să schimbe un butoi de hamei în bere, iar după ani nu mai putea lumea să facă diferența dintre mine sau un copârșeu văruit. Nu-i mai bag de jină lui Dumnezeu, tot mi l-a trimis oarecum pe arhanghelul Mihail, și a sosit la momentul potrivit. Recunosc că aveam așteptări utopice în ce privește comunitatea fariseilor. Mă gândeam că dacă tot s-au scăldat în apa magică botezat, sinagoga ar trebui să leviteze către plaiurile cerești, precum casa lui Carl Fredricksen împăiată cu baloane.

Scriptura, picată din Cer precum la musulmani, era venerată idolatru precum meteoritul de la Mecca. Aveam o reverență față de ea ce n-a văzut…

View original post 550 more words

Civicness and Orthodoxy in Romanian Protests

Prof Lucian Turcescu calls for a clean up in the ranks of the church, at the time when Romanian population raises its voice against corruption.

Public Orthodoxy

by Lucian Turcescu


In December 2016, Romania’s political landscape changed following the parliamentary elections. The Social Democratic Party (PSD, successor to the Romanian Communist Party) won a plurality of seats (around 44%) in both the upper and lower chambers of Parliament, but fell short of securing a simple majority. With the help of the Alliance of Liberals and Democrats (ALDE), on 4 January 2017 the PSD formed a government led by Prime Minister Sorin Grindeanu. The PSD dominated the Romanian Parliament for much of the post-communist period, and many more of its politicians are corrupt than members of other political parties. Romania has struggled with high levels of corruption in every field of life, from the elementary school student who must bribe her teacher, to medical doctors expecting or demanding bribes, all the way to corrupt politicians embezzling large funds from the country’s budget and from the European Union…

View original post 828 more words

Când Dumnezeu îmi scapă printre degete (3): Agentul

Iata, Luci se grabeste, si a ajuns deja la ultimul episod dn aceasta serie.
Sunt sigur ca vor urma si alte serii, caci aventura abia a inceput. Drum bun!


Și iată cum ajungem la finalul mini-trilogiei noastre. În prima parte am creionat trăirea mea cu Dumnezeu în Eden sau țară (vezi aici), unde totul era clar, delimitat, așezat și doar era necesară dedicarea și activismul meu comunitar. Dar cresc. Și mai vezi una, alta. Vrute și nevrute. Îți pui întrebări. Multe. Dacă nu acum, atunci când? În cea de a doua parte (vezi aici) am văzut fisura – exilul. Trădat de Dumnezeu, evadarea Lui din paradigma mea și incapacitatea mea de a îmi construi o nouă perspectivă care să-L înghesuie pe Dumnezeul cerurilor și al pământului.

În perioada 2012-2017 mi s-a lărgit orizontul. Sau mi s-a deschis mintea. Depinde cât de mult. Unii ar spune că e prea mult. Cu cât citeam mai mult lucrări serioase…cu atât îmi dădeam seama că existența cutiilor, a confesiunilor și structurilor comunitare de tip ghetto ne făceau mai mult rău decât…

View original post 942 more words

Jertfa tăcerii – Silence (2016)

Superb, Dyo. Ca unul care a vazut filmul, consun cu sugestiile tale, pe care, desigur, nu le-as fi putut face niciodaata aatit de bine ca tine.
Ma plec cu pretuire pentru slujirea ta in acest domeniu. Axios!


Mi-am dorit mult să văd acest film, mai ales că auzit multe despre el, păreri contradictorii, nedumeriri, provocări. Entuziasmul unora mi-a amplificat nerăbdarea, cârcoteala altora m-a pus în gardă să nu merg la pomul lăudat cu ditamai sacul. În general, îmi place Scorsese și stilul său oarecum brutal, necizelat, de a descrie situații conflictuale și de a ne propune idei folosindu-se de mijloacele pe care cinemaul le are la îndemână.  Nu am citit cartea, în ciuda recomandărilor în acest sens. N-am premeditat asta, pur și simplu n-a fost să fie. Așadar, înainte de toate, rog să se consemneze că cele ce urmează sunt reflecțiile unuia care judecă lucrurile exclusiv din perspectiva oferită de film asupra acestei istorioare cu (mult) tâlc.

Așadar, avem o tăcere, cea a lui Dumnezeu. Pe fondul acesteia se întâmplă cam toate în acest film. Și avem niște oameni convinși de unicitatea adevărului credinței lor…

View original post 1,020 more words

Adolescența: Prima spovedanie

povestea continua; si face pui (cine citeste, sa inteleaga) 🙂

Perfectio in Spiritu

Se făcea că-am ajuns în Rai, cu-același autobus care-l descrie Sânt Pavăl în Corinteni 2. Acolo Sânt Petru, proprit în toiagul său, își păstorea miorițele. M-am apropiat și l-am întrebat:

– Văd, Sânt-Petre, că ai și oi albe și oi negre.
– Da-poi cum altfel?
– Si care-s mai bune de lapte, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Si care-s mai bune de lâna, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Si care-s mai bune de carne, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Văd, bade, că le preferi pe alea negre. Îs cumva ale dumni-tale?
– Dară…
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.

A fost doar un vis cu tâlc ce-l cuprind în…

View original post 685 more words

Când Dumnezeu îmi scapă printre degete (2): Ereticul

Superb, Luci. O povestire fascinant de sincera. Sper din toata inima sa fie citita de cit mai multi tineri. Pacat ca sunt doar trei eepisode. Dar, in definitiv, esti atit de tinar!
Sper sa ne intilnim cindva fata catre fata si sa impartasim despre toate astea, la un pahar de… vorbe.


Mi-am propus o mini-trilogie pentru a descrie traiectoria vieții mele de credință. După ce v-am prezentat Edenul inițial (vezi aici), copilăria și felul în care L-am perceput pe Dumnezeu, astăzi trecem la cotituri. Vă voi creiona pe scurt acele mici detalii care mi-au marcat viața și credința.

Ce e drept, crescând și deschizând ochii, am observat și eu că frații mei dragi nu sunt chiar demni de puși în icoane; aveau și ei luptele lor. Aspirațiile la amvonul puterii, hegemonia unei familii în dauna alteia, importanța numelui în cadrul comunității, bârfa, invidia, certurile și alte mici păcate de genu i-au coborât de pe piedestal. Era greu de conceput discrepanța dintre discursul ținut săptămânal despre bine, dragoste, dedicare și ascultare de Cuvânt cu scânteile și cruciadele lor în cadrul adunării. Dar era o lumea prea complicată pentru a o putea înțelege în zorii adolescenței mele.

Dumnezeu era deasupra tuturor. Era…

View original post 1,679 more words

Când Dumnezeu îmi scapă printre degete (1): Canonicul

Luci Ghiata si-a dat si el drumul la firul amintirilor. Se pare ca a devenit o moda. Eu unul nu ma supar deloc. Sa dea Dumezeu bine, ca asta e un soi de istorie orala/scrisa de martori implicati. Abia astept continuarea. Da-i batai, Luci.


Am fost adus sub soare într-o zi de Sabat evreiesc, 24 iunie 1989. Cu puțin înainte de Revoluție. 6 luni am trăit sub comunism. Nici n-am simțit. Dar poate că acest spirit al revoltării împotriva unui sistem autoritar mi-a virusat și mie ființa. Cine poate ști?

Am fost născut la oraș. Din simplu motiv că în satul natal nu există spital. Cum se zice în popor, sunt un țăran. Din Timiș. Pronia și harul au făcut ca familia mea și bunicii mei să fie creștini, evanghelici. Confesiunea e una mai dinamică: penticostală.

Pe Dumnezeu nu L-am cunoscut la adunare.

View original post 1,431 more words