Civicness and Orthodoxy in Romanian Protests

Prof Lucian Turcescu calls for a clean up in the ranks of the church, at the time when Romanian population raises its voice against corruption.

Public Orthodoxy

by Lucian Turcescu

romania-protest

In December 2016, Romania’s political landscape changed following the parliamentary elections. The Social Democratic Party (PSD, successor to the Romanian Communist Party) won a plurality of seats (around 44%) in both the upper and lower chambers of Parliament, but fell short of securing a simple majority. With the help of the Alliance of Liberals and Democrats (ALDE), on 4 January 2017 the PSD formed a government led by Prime Minister Sorin Grindeanu. The PSD dominated the Romanian Parliament for much of the post-communist period, and many more of its politicians are corrupt than members of other political parties. Romania has struggled with high levels of corruption in every field of life, from the elementary school student who must bribe her teacher, to medical doctors expecting or demanding bribes, all the way to corrupt politicians embezzling large funds from the country’s budget and from the European Union…

View original post 828 more words

Când Dumnezeu îmi scapă printre degete (3): Agentul

Iata, Luci se grabeste, si a ajuns deja la ultimul episod dn aceasta serie.
Sunt sigur ca vor urma si alte serii, caci aventura abia a inceput. Drum bun!

Skepsis

Și iată cum ajungem la finalul mini-trilogiei noastre. În prima parte am creionat trăirea mea cu Dumnezeu în Eden sau țară (vezi aici), unde totul era clar, delimitat, așezat și doar era necesară dedicarea și activismul meu comunitar. Dar cresc. Și mai vezi una, alta. Vrute și nevrute. Îți pui întrebări. Multe. Dacă nu acum, atunci când? În cea de a doua parte (vezi aici) am văzut fisura – exilul. Trădat de Dumnezeu, evadarea Lui din paradigma mea și incapacitatea mea de a îmi construi o nouă perspectivă care să-L înghesuie pe Dumnezeul cerurilor și al pământului.

În perioada 2012-2017 mi s-a lărgit orizontul. Sau mi s-a deschis mintea. Depinde cât de mult. Unii ar spune că e prea mult. Cu cât citeam mai mult lucrări serioase…cu atât îmi dădeam seama că existența cutiilor, a confesiunilor și structurilor comunitare de tip ghetto ne făceau mai mult rău decât…

View original post 942 more words

Featured Image -- 32771

Jertfa tăcerii – Silence (2016)

Superb, Dyo. Ca unul care a vazut filmul, consun cu sugestiile tale, pe care, desigur, nu le-as fi putut face niciodaata aatit de bine ca tine.
Ma plec cu pretuire pentru slujirea ta in acest domeniu. Axios!

dyo

Mi-am dorit mult să văd acest film, mai ales că auzit multe despre el, păreri contradictorii, nedumeriri, provocări. Entuziasmul unora mi-a amplificat nerăbdarea, cârcoteala altora m-a pus în gardă să nu merg la pomul lăudat cu ditamai sacul. În general, îmi place Scorsese și stilul său oarecum brutal, necizelat, de a descrie situații conflictuale și de a ne propune idei folosindu-se de mijloacele pe care cinemaul le are la îndemână.  Nu am citit cartea, în ciuda recomandărilor în acest sens. N-am premeditat asta, pur și simplu n-a fost să fie. Așadar, înainte de toate, rog să se consemneze că cele ce urmează sunt reflecțiile unuia care judecă lucrurile exclusiv din perspectiva oferită de film asupra acestei istorioare cu (mult) tâlc.

Așadar, avem o tăcere, cea a lui Dumnezeu. Pe fondul acesteia se întâmplă cam toate în acest film. Și avem niște oameni convinși de unicitatea adevărului credinței lor…

View original post 1,020 more words

Featured Image -- 32767

Adolescența: Prima spovedanie

povestea continua; si face pui (cine citeste, sa inteleaga) 🙂

Horvath Liviu Blog

Se făcea că-am ajuns în Rai, cu-același autobus care-l descrie Sânt Pavăl în Corinteni 2. Acolo Sânt Petru, proprit în toiagul său, își păstorea miorițele. M-am apropiat și l-am întrebat:

– Văd, Sânt-Petre, că ai și oi albe și oi negre.
– Da-poi cum altfel?
– Si care-s mai bune de lapte, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Si care-s mai bune de lâna, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Si care-s mai bune de carne, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Văd, bade, că le preferi pe alea negre. Îs cumva ale dumni-tale?
– Dară…
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.

A fost doar un vis cu tâlc ce-l cuprind în…

View original post 685 more words

Când Dumnezeu îmi scapă printre degete (2): Ereticul

Superb, Luci. O povestire fascinant de sincera. Sper din toata inima sa fie citita de cit mai multi tineri. Pacat ca sunt doar trei eepisode. Dar, in definitiv, esti atit de tinar!
Sper sa ne intilnim cindva fata catre fata si sa impartasim despre toate astea, la un pahar de… vorbe.

Skepsis

Mi-am propus o mini-trilogie pentru a descrie traiectoria vieții mele de credință. După ce v-am prezentat Edenul inițial (vezi aici), copilăria și felul în care L-am perceput pe Dumnezeu, astăzi trecem la cotituri. Vă voi creiona pe scurt acele mici detalii care mi-au marcat viața și credința.

Ce e drept, crescând și deschizând ochii, am observat și eu că frații mei dragi nu sunt chiar demni de puși în icoane; aveau și ei luptele lor. Aspirațiile la amvonul puterii, hegemonia unei familii în dauna alteia, importanța numelui în cadrul comunității, bârfa, invidia, certurile și alte mici păcate de genu i-au coborât de pe piedestal. Era greu de conceput discrepanța dintre discursul ținut săptămânal despre bine, dragoste, dedicare și ascultare de Cuvânt cu scânteile și cruciadele lor în cadrul adunării. Dar era o lumea prea complicată pentru a o putea înțelege în zorii adolescenței mele.

Dumnezeu era deasupra tuturor. Era…

View original post 1,679 more words

Când Dumnezeu îmi scapă printre degete (1): Canonicul

Luci Ghiata si-a dat si el drumul la firul amintirilor. Se pare ca a devenit o moda. Eu unul nu ma supar deloc. Sa dea Dumezeu bine, ca asta e un soi de istorie orala/scrisa de martori implicati. Abia astept continuarea. Da-i batai, Luci.

Skepsis

Am fost adus sub soare într-o zi de Sabat evreiesc, 24 iunie 1989. Cu puțin înainte de Revoluție. 6 luni am trăit sub comunism. Nici n-am simțit. Dar poate că acest spirit al revoltării împotriva unui sistem autoritar mi-a virusat și mie ființa. Cine poate ști?

Am fost născut la oraș. Din simplu motiv că în satul natal nu există spital. Cum se zice în popor, sunt un țăran. Din Timiș. Pronia și harul au făcut ca familia mea și bunicii mei să fie creștini, evanghelici. Confesiunea e una mai dinamică: penticostală.

Pe Dumnezeu nu L-am cunoscut la adunare.

View original post 1,431 more words

Formula de la Chalcedon – traducere Emanuel Contac

Nu cred ca am reblogat vreodata aceasta traducere a formulei cristologice de la Calcedon, facuta de Manu Contac. Deci, iat-o.

Persona

Aşadar, urmându-i pe Sfinţii Părinţi, susţinem toţi, în deplin acord (συμφώνως), că [trebuie] să mărturisim pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru, Isus Hristos, [care este] acelaşi desăvârşit în dumnezeire (θεότητι) şi acelaşi desăvârşit în umanitate (ἀνθρωπότητι), cu adevărat Dumnezeu şi cu adevărat om, acelaşi din suflet raţional (ἐκ ψυχῆς λογικῆς) şi din trup, consubstanţial (ὁμοούσιον) cu Tatăl după dumnezeire şi acelaşi, consubstanţial cu noi după umanitate (ἀνθρωπότητα), în toate asemănător (ὅμοιον) nouă, fără păcat, născut (γεννηθέντα) din Tatăl înainte de veci, după dumnezeire, şi acelaşi, în zilele din urmă pentru noi şi a noastră mântuire [născut] din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu (θεοτόκου), după umanitate, pe unul şi acelaşi Hristos, Fiu, Domn, unul-născut (μονογενῆ), făcut cunoscut (γνωριζόμενον) în două naturi (ἐν δύο φύσεσιν), în chip neamestecat (ἀσυγχύτως), neschimbat (ἀτρέπτως), indivizibil (ἀδιαιρέτως), inseparabil (ἀχωρίστως), deosebirea (διαφορᾶς) naturilor nefiind în niciun caz anulată de unirea (ἕνωσιν) lor, iar specificitatea (ἰδιότητος) fiecărei…

View original post 250 more words

Cum sa pierzi un prieten… din pricini sioniste

Alin Cristea mi-a adus aminte de aceasta postare de acum opt ani. Recitind-o, si corectind citeva erori de tastare ici si colo, am retrait, oare a cita oara, durerea acelei rupturi, care nu s-a refacut nici acum.

Persona

Cu câţiva ani în urmă treceam printr-o criză relaţională serioasă cu o prietenă. Aceasta a dus, în cele din urmă, la o oarecare distanţare şi răni care nu s-au vindecat pe deplin nici acum, deşi, trebuie să recunosc, avem în prezent relaţii absolut normale, în ciuda diferenţelor filosofice foarte serioase care ne despart. În vremea aceea prietena mea îmi spunea că la vârsta noastră de obicei nu ne mai facem noi prieteni, ci, mai degrabă, îi pierdem pe unii dintre cei dinainte.

Nimic mai adevărat. Anii, cei câţiva care au trecut de atunci, i-au dat absolută dreptate, deşi mi-ar fi plăcut să-i pot spune că nu e aşa. Nu pentru a avea eu dreptate, ci pentru că este foarte trist că este aşa. Viaţa însă este complicată şi istoriile noastre sfârşesc arareori cu happy end-uri holywoodiene. O întâmplare de zilele trecute mi-a reamintit în mod dureros acest lucru.

View original post 821 more words

“Beat her when you are alone together”: Domestic Violence in the Russian Tradition, Past and Present

Beating one’s wife the Christian way, as Putin suggests? Lord, have mercy.
It is good to hear an Orthodox voice protesting this kind of madness. Although, to be fair, I wished a man would put things right. After all, in most cases, men are the perpetrators of this barbarian behaviour.

Public Orthodoxy

by Nadieszda Kizenko

wifebeating2

On February 7, Russian President Vladimir Putin signed a law decriminalizing domestic violence. Now, the first instance of poboi—“actions which cause physical pain but do not lead to grave injury or loss of ability to work’’—will be treated as a misdemeanor rather than a criminal act. This means that the offender will incur a fine of 30,000 rubles (about $500), community service, or a fifteen-day detention. If the offender repeats the offense within a year, the second offense will be treated as a criminal act. If more than a year goes by, the slate is clean, and the repeat offense is once again a misdemeanor with no jail time.

This measure prompted a furious response, both in Russian social media and abroad, when it was first raised in the lower courts last June. It seemed as if the most vulnerable members of society were left without…

View original post 1,151 more words

“Taking Orthodoxy to America” – Thirty Years Later

Here are some common sense suggestions that could reevive ecclesial worship not only in the Orthodox diaspora, but also in traditional Orthodox lands, like Romania, for instance.

Public Orthodoxy

by Fr. Marc Dunaway

img_4334-1

Thirty years ago this month, Metropolitan Philip of the Antiochian Archdiocese began the process of bringing into the Orthodox Church seventeen “Evangelical Orthodox” communities from across America. At that time, he declared Orthodoxy to be “America’s best kept secret,” and he urged us as new converts to do something about this. “Take Orthodoxy to America,” he said.  This is surely a work that will continue for many generations, and I am grateful that on this anniversary our Metropolitan Joseph has pledged to carry on this task. Thirty years later, however, I would offer a few suggestions to consider from our experience so far.

  • The worship of the Church must clearly be a common, corporate act where everyone participates according to his role, whether as priest or deacon, reader or lay person, man or woman. Practically this means we need to encourage congregational singing of the main, regular…

View original post 754 more words

Featured Image -- 32750

The US Immigration Ban: A View from the Kingdom

For the responsible thinking people among us.

The Institute of Middle East Studies

By Mike Kuhn

Thus the so-called outsiders are really only “insiders” who have not yet understood and apprehended themselves as such.
(Karl Barth, ”The Humanity of God”)

“Give me your tired, your poor,
Your huddled masses yearning to breathe free,
The wretched refuse of your teeming shore.”
(Engraved on the pedestal of the Statue of Liberty from “The New Colossus” by Emma Lazarus,1849–1887)

It was a day of jolting irony.  I stood beside Atallah as the priest pronounced the marriage rites. My wife stood beside his bride. Our friends looked on. Together we drank the cup of blessing…just the four of us. Together we clasped hands and processed around the altar of the church nestled in a crowded quarter of Beirut known as the local home to several refugee communities. I was the shabīn—the best man and my wife, the shabīna—the matron of honor. So it goes without…

View original post 1,641 more words

Examen abilitare Prof. univ. dr. Otniel Bunaciu – Acordarea titlului de Profesor habilitat în teologie

Felicitari prietenului meu Dr. Otniel Bunaciu.

Istorie Evanghelica

După prezentarea concluziilor rezultate ca urmare a analizării tezei și a modului în care aceasta a fost susținută în ședința publică, comisia de examinare, care l-a avut ca președinte pe domnul Prof. univ. dr. Wilhelm Dancă, a decis în unanimitate acordarea titlului de Profesor habilitat în teologie domnului Prof. univ. dr. Otniel Ioan Bunaciu.
*

View original post

Adolescența

povestea continua

Horvath Liviu Blog

9799401_orig

Dumnezeu cel mai mult iubește copiii. Pesemne că cel mai potrivit nume a Lui nu este Dumnezo, YHWH, Iehova, Adonai, Elohim, Pantocratorul ci Abba! Tăticul, tata nostru! Singura rugăciune ce i-a învățat Iisus pe uceinici începea așa: -Tatăl nostru

Nu-i bai că nu ne facem șezătoare să buchisim Scriptura (doară e treaba popii: să ne lălăie din Mineu și să ne dea pită!), Dumnezeu ne plimbă viața, ca un mare scenarist ce e, din Geneza până-n Apocalips. Ne naștem în curu-gol precum Adam, necopți și netoți suntem fermecați de-o Eva, uitând de cele sfinte…Conștientizăm ca indivizi/popor ales, că avem o leje, un Dumnezo, că hălăduim orbecăiți prin deșert, că avem războaiele noastre sfinte întru instaurarea Regatului lui Dumnezo pe glia noastră; avem eroi și trădători, profeți boschetari și Balaamii, minuni ce țin trei zile, chef și manele, viței de haur, și urmează tăcerea! Ce dracu-am făcut? Am asurzit noi…

View original post 624 more words

Sectanții lui ”Siberia” – de ce ne interesează?

Iata aici si gindurile lui Marius la lansarea cartii/cartilor lui Vasile Ernu la Oradea (sincer sa fiu, imi cam pierdusem nadejdea ca asa ceva se va mai intimpla; noroc de Otniel Veres – multumiri!)

Marius Cruceru

Siberia este porecla lui Vasile Ernu. Este o poreclă știută și folosită doar între prietenii apropiați în vremea Iașiului din 1990-1993, pe vremea Comitetului Central.

L-am cunoscut pe Vasile prin 1990-1991. Sîntem de aceeași vîrstă. El este cu doar trei zile mai tînăr. Ne-am întîlnit prima dată la un curs de greacă platonică informal, apoi în garsoniera lui Dănuț, care funcționa tot ca un fel de bibliotecă publică informală. Datoria lui era filozofia, a mea era morfologia și sintaxa. Apoi am format un grup de studiu biblic, care a rezultat într-o tabără la Voroneț. Bune amintiri.

Vasile venea de aproape, din Republică, din Moldova, dar de departe totuși. Vorbitor de rusă, cu puternic accent moldovenesc, era o combinație care stîrnea curiozitatea, nu numai prin accentul lingvistic, ci mai ales prin accentele diferite de ale noastre, puse pe problematica discutată. Pentru cei care se întreabă asupra autenticității lumii din carte pot…

View original post 2,400 more words

“Comitetul Central” (P)

Nu cred ca am reblogat acest text al lui Marius, dspre vremuri frumoase, dar trecute de mult. sa ne fie de amintire si incurajare. Poate vom relua aceste tardelasuri in vesnicie, ca aici drumurile ni s-au cam despartit. Asa e viata. It always takes two for a dance. Unless one is a dervish. 🙂

Marius Cruceru

“Comitetul Central”, aşa îi spuneam. Au fost vremuri aşa de frumoase…. Era imediat după … 1989, că nu ştiu cum să îi mai spun… (Rebeliuţie?), în anii 90, 91, 92, 93. Încă mai aveam reflexele “comitetul central”, “congresul al XII-lea”, “cînd o face plopu pere şi richita micşunele… ”

Această fotografie este făcută undeva prin 1993. Îi mulţumesc lui Dănuţ că a scos-o de prin sertarele lui.

lamunte.jpg

View original post 200 more words

Featured Image -- 32733

Despre sistemul teologic de învățământ din România- gândurile unui fost student

Liviu Horvath isi povstesste aici aventurile lui teologale, care l-au condus, in cele din urma, in spatiul uneia dintre traditiile eclesiale istorice. Impartaseesc multe dintre experientee lui Liviu, care, alaturi de propriile mele cautari teologice m-au condus la anglicanism (desigur, o traditie eclesiala nu lipsita de propriile ei probleme, eufemistic vorbind).

Horvath Liviu Blog

Am început să buchisesc teologie de vreo 15-16 ani. Am început cu Scriptura care mi s-a părut o carte scrisă într-o limbă stăină, chiar dacă citeam o traducere modernă a ei. Aveam nevoie de un tălmaci. Întâmplător, nu providențial, am poposit aproximativ 10 ani într-o parohie evanghelică, penticostală, de la țară. Îmi aduc aminte că mă găseam acolo aidoma unui român în Ținutul Secuiesc, biet om în țara ta și habar n-ai ce naiba vorovesc oamenii acolo. Retrospectiv îmi dau seama că acea comunitate de credință nu m-a ajutat să-mi fundamentez o hermeneutică de bun simț asupra Scripturii. Erau o mână de oamenii care erau interesați de studiu biblic, istorie și toate cele, însă erau sufocați și neîncurajați de majoritatea, care pledau pentru o teologie popululară, un fel de misticism împământit în subiectivism, clădit pe nisipuri mișcătoare. Pot spune că această perioadă am rătăcit prin deșert având la dispoziție doar această hermeneutică de…

View original post 647 more words

Political Nestorianism and the Politics of Theosis

This is a daring text, speaking prophetically into a major problem of Orthodoxy, and, I would dare say, also of ther church traditions in the former communist world.
I wonder, when are we going to see such consistent debates, say, in Romanian Orthodoxy. Thanks, Professor Papanikolaou.

Public Orthodoxy

by Aristotle Papanikolaou

This essay was originally delivered as a public talk at the June 2015 Fordham/OTSA conference on the upcoming Great and Holy Council of the Orthodox Church. It was part of a panel on “The Contribution of the Orthodox Church to the Realization of Justice, Freedom, Brotherhood, and Love among Peoples.”

In addressing how the Orthodox Churches in a pan-Orthodox voice and in pan-Orthodox action realize justice, freedom, brotherhood and love among peoples, what I would like to suggest is that the Orthodox churches will not contribute to such a realization until they abandon what I would call political Nestorianism.  As we all know, the sin of Nestorianism is the continuation of an Arian-like dualistic logic that could not conceive of the union between the fullness of divinity and the fullness of humanity. As a result, God and the world are stuck in a dualistic, over-and-againstness, which has implications for…

View original post 849 more words

Featured Image -- 32727

Middle East Immersion: Learn. Serve. Experience the Middle East!

Originally posted on The Institute of Middle East Studies:
What is the Middle East Immersion? The Middle East Immersion (MEI) is a six-week intensive practicum designed for students from beyond the region wanting to experience firsthand the opportunities and challenges of Christian service in the Middle East. Under the mentorship of respected scholars and experienced practitioners,…

Un sfârșit al modernității

de bagat de seama

Timposibil

”Pretutindeni se constituie moduri de a exista care derivă numai din empiric. De aici se ridică însă întrebarea dacă o viață astfel construită este posibilă pe termen lung. Are ea oare conținutul de idei de care are nevoie pentru a putea rămâne o viață de om? Mai mult, poate ea oare să împlinească fie și numai scopurile care sunt totdeauna de împlinit?

Oare rânduielile nu-și pierd puterea dacă sunt luate numai în existența lor empirică? Statul are nevoie, de pildă, de jurământ. Este forma cea mai îndatoritoare în care omul face o declarație sau se obligă la o faptă. Asta se întâmplă când cel ce jură își raportează declarația în mod expres și solemn la Dumnezeu. Dacă însă – și spre asta merge totuși tendința modernă – jurământul nu mai conține această raportare la Dumnezeu? Atunci el este numai declarația celui ce jură că ia la cunoștință faptul că…

View original post 274 more words

Taxi – Avem alergie

Iata, au inceput sa apara si cintecele legate de protestele actuale. E semn bun.

Pro-Life Means Pro-Social Justice

indeedd, yet, for a strange reason this is not obvious for most people on the right politically, or religiously

Public Orthodoxy

by Fr. James Martin, SJ

life

I am pro-life.

That means that I’m also pro-social justice.

That means that I am not only for the dignity of the human being from the moment of conception, but also for the dignity of the human being until the natural end of life. For life does not end with birth. A person who is truly pro-life is pro-all life, pro-every stage of life, pro-every stage of life for every person. For all life is sacred, because all life is created by God.

That means that I support anything that helps a person live a full, healthy and satisfying life, in every part of the world. So I am for care for the poor, for a living wage, for affordable health care, for adequate housing, for a humane work environment, for equal pay for women, for generous child care, for the support of the aged…

View original post 274 more words

Featured Image -- 32691

A Wakeup Call for People of Faith in the Twenty-First Century

Martin Accad – a call to Christians living in the present messed up world

The Institute of Middle East Studies

By Martin Accad

Judging from the opening seventeen years of this new millennium, I expect the twenty-first century to be one of major social and political transition. We have entered an age where world religions are having a key role in the rise of global conflicts, and in which therefore people of all faiths will have to play a key role as peacemakers. If we do not rise to this unprecedented challenge in the most robust ways, we will have failed in our most fundamental divine calling to be agents of God’s reconciliation and transformation in the world.

In the years 2015 and 2016, we witnessed a degradation of fundamental values of human decency at a global scale, which many would say they have never seen before. The rise of ISIS in the summer of 2014 triggered a global reaction that must have stunned most people, except perhaps the leadership…

View original post 1,773 more words

nu

Nu. Nicidecum nu se mai poate asa.

Valeriu Nicolae

Am scris asta acum trei ore – am vrut sa o postez de dimineata…

Si daca castigati?

Daca chiar reusiti sa convingeti nu numai o parte a parintilor, rudelor si cunostintelor noastre care au devenit dependente de emisiunile dumneavoastra, ci majoritatea lor? Daca o sa creada mai toti ca intr-adevar orice argumente impotriva dumneavoastra sunt asa cum v-am auzit spunand repetat: argumente impotriva libertatii, fabricate de securisti si cu motivatii fasciste?

Daca reusiti sa ne faceti sa uitam ca in fapt nu sunteti liberi, ci chiar din contra, sunteti cam dependenti de niste slujbe murdare dar bine platite ale unor televiziuni controlate de un securist dovedit, care este in puscarie pentru acte de coruptie si a unui fugar mafiot?

Daca nu o sa mai vedem manipularea oribila pe care o faceti seara de seara intr-un mod din ce in ce mai profesionist si o sa va credem minciunile complexe construite…

View original post 418 more words

Scot McKnight -Why Be Anglican: Prayers of the People

No question about it, but in many churches there is not a designated time for the people to pray. Some churches are just too big for that, and even too big for a pastoral prayer. Others are so focused on the sermon that there is not time left for what we Anglicans call the “prayers of the people.”

In our liturgy, every Sunday, we have a time where we are led by a lay person in prayer. It’s called “intercession” or “intercessory prayers” when we pray for others, and when we do it in public it needs to be the sort of intercession that belongs in public. As a seminary student I had one professor whose opening prayers were of such significance that I wish they had gone into print, which of course they didn’t because they were not scripted prayers, but also because Murray Harris knew his class-opening prayers were so tied to that class, on that day, in that time in history that they weren’t relevant to others in different places and times.

Evidently Sam Wells, formerly chaplain, dean and professor at Duke and now Vicar of St Martin-in-the-Fields church in Trafalgar Square, offered memorable prayers in chapel at Duke, so much so that folks began to gather them up and now we have in Shaping the Prayers of the People: The Art of Intercession, by Samuel Wells and Abigail Kocher, a fine study and collection of intercessory prayers.

Question for you who offer intercessions in public: How much time do you spend preparing? What do you think are the ingredients of good public intercessory prayers? And, pastors, do you offer a Pastoral Prayer in your public worship?

Read the entite text HERE.

 

Should Middle East Religious-Minority Refugees Be Prioritized?

Public Orthodoxy

by Samuel Tadros

Syrian Christians.jpg

President Trump’s executive order on refugees has been widely, and rightly, criticized on policy and moral grounds. But while criticism of the executive order is indeed proper and necessary, one aspect of the new policy, namely the prioritization of claims of religious persecution by religious minorities in refugee applications, which has received wide criticism, should in fact be hardly controversial. Critics of the measure have rejected it on both moral grounds—it discriminates based on one’s faith, as well as on practical ones—the perception of such bias towards Christians by the United States would impact the US negatively and may harm those very same Christian communities in the region, who will be viewed as Western agents. These concerns are of course hardly new. Opposition to such policies has been constantly expressed in the past by the Patriarchs and clergy of these communities who fear that an open door…

View original post 1,043 more words

Francis Schaeffer – 100 de ani de la naștere

ASta era acm 5 ani. Sper sa gasesc vreme cindva sa scriu mai pe indelete desspre impactul pe care l-a avut asupra mea acest mare om al lui Dunezeu, dar si despre ‘despartirea de Schaeffer’, ca sa citez un titlu celebru din literatura eseistica romaneasca.

Revista Confesionala

Foto: Institute for the Study of American Evangelicals

În istoria evanghelicilor americani, Francis August Schaeffer rămîne una dintre cele mai influente figuri publice în perioada dintre anii ’40 și anii ’80. În 1960, revista Time îl numea “misionar pentru intelectuali”. Nu a deținut vreun post academic, Schaeffer fiind însă celebru pentru conferințele și cărțile lui, influențînd gîndirea multora, precum Chuck Colson, Nancy Pearcey, Cal Thomas, Ron Sider, Harold O. J. Brown, Os Guinness, Thomas Morris, Clark Pinnock, Mark Noll, Doug Groothuis, Jim Sire, Ronald Wells.

Unul dintre cei mai importanți apologeți ai secolului XX, cum îl numește Albert Mohler, Schaeffer a avut un mesaj a cărui greutate nu a fost înțeleasă niciodată pe deplin de majoritatea evanghelicilor, după cum menționează Chuck Colson, în Cuvînt înainte la cartea lui Schaeffer, aopărută în românește în 2008 la editura Imago Dei, Adevărata spiritualitate (traducere: Eugen Budea, editare: Lucian Ciupe):

View original post 829 more words

A Post Human Rights World?

something worth reading

More Enigma Than Dogma

Three Lions/Getty Images Three Lions/Getty Images

With an increasing number of states seemingly reluctant to honour human rights treaties, Imogen Foulkes of BBC News, Geneva asks “is there a future for this type of international agreement?”

We stand today at the threshold of a great event both in the life of the UN, and in the life of mankind.

“With these words, Eleanor Roosevelt presented the Universal Declaration of Human Rights to the United Nations. It was 1948 and UN member states, determined to prevent a repeat of the horrors of World War Two, were filled with idealism and aspiration.”

[Most of what follows is from Ms. Foulkes’ article]

“The universal declaration promised (among other things) the right to life, the right not to be tortured, and the right to seek asylum from persecution. The declaration was followed just one year later by the adoption of the Geneva Conventions, designed to protect civilians…

View original post 770 more words

Featured Image -- 32672

Printre rânduri

Dyo face aici un remarcabil exercitiu hermeneutic. Sau, mai degraba, o pledoarie pentru hermeneutica.
Un text care merita citit, recitit si rumegat.
Multumesc, Dyo.

dyo

;

A citi este, în același timp, prilej de apropiere și de îndepărtare a cititorului de autorul textului în speță. E o apropiere de gândurile sale, de vise și de iluzii; e îndepărtare de timbrul vocii sale, de tonul ei, de nuanțele rostirii. Nu e același lucru să îl citesc, de pildă, pe Pleșu sau să îl aud lecturându-și scrierile. Citindu-l, mă pierd între atâtea posibilități de a reașeza idei, sunt aproape de propriul său bricolaj de sensuri și deveniri. Auzind-i vocea fermă, totuși liniștită, simt cum toate acele sensuri sunt respirate, pentru ca apoi să se supună ritmurilor bătăilor inimii sale.

?

Totuși, aceste lucruri nu sunt chiar atât de judicios separate în experiența contactului cu un mesaj venite de departe – în timp, mai degrabă decât în spațiu – precum am putea crede. Căci citim printre rânduri și ascultăm rostogolirile cuvintelor printre replici. În absența unor indicații despre…

View original post 474 more words

Torture is a Crime — and a Moral Outrage

Public Orthodoxy

by George Hunsinger

torture-wheel

U.S. torture is back in the news. Loopholes left behind by President Obama are about to be exploited by his successor. Consider the following items:

  • Despite Obama’s promises, the camp at Guantanamo Bay — perhaps the most glaring symbol of U.S. torture — was not closed. Our erstwhile president, notorious for half-measures, blamed his failure to fulfill his promises on others. The incoming administration, on the other hand, regards Guantanamo as an asset.
  • Obama’s several executive orders designed to block U.S. torture will now, to a significant degree, be overridden and reversed, showing (as should always have been plain) that executive orders are not enough.
  • Under Obama, the U.S. extraordinary rendition of prisoners to countries that torture by proxy was discontinued. Under Trump, it threatens to be revived, perhaps clandestinely (at first).
  • Appendix M in the Army Field Manual — always under-reported — left the door ajar…

View original post 842 more words

Scot McKnight -Why Be Anglican: Lectionary

I am doing a series on the blog about why I became Anglican, and thefirst week I looked at the church calendar and last week at worship, and this week I want to dip into “worship,” by which I mean Sunday morning worship service. (I do not equate worship with Sunday morning worship, but Sunday morning worship is worship.) This week I look at the Lectionary.

I’m not a historian of the lectionary, and it is common property to a wide range of churches and that is why today it is called “The Revised Common Lectionary” and it is available online here.

In essence, the RCL is a 3-year cycle of Bible readings for Sunday worship (and daily readings as well). The lectionary is built on the Gospels of Matthew, Mark and Luke, with John weaved in over the three years. The Bible readings in a lectionary-based worship service are ordered into an Old Testament lesson, a reading from the Psalms, a reading from an Epistle, and then “The Gospel.”  As the church calendar is rooted in the life of Jesus (see the image above), so the lectionary readings from the Bible aim at the Gospel reading and prepare for it and enhance it. This squares the church on the Gospels as the gospel.

Read HERE the rest of this text