Un nou pas in demersul antropologic al teologului protestant Danut Jemna
Frica este acceptată ca o reacție normală a ființei umane în fața unui pericol sau a violenței. Este parte a existenței umane și admite atât valențe pozitive, cât și negative. Ne poate feri de diverse amenințări, dar ne și poate bloca în anumite tipare comportamentale dăunătoare. La nivel social, frica ia amploare și se dezvoltă ca urmare a unor mecanisme care iau în calcul atât pericole reale, cât și pe cele fictive. Aceste temeri se împărtășesc foarte ușor prin mijloacele de comunicare în masă. Ingredientele cele mai utilizate de cei care alimentează fricile sunt exagerarea, știrile false sau incomplete, generalizarea, accentuarea evenimentelor negative, creionarea în negru a viitorului etc. Oamenii pot fi ușor manipulați pe baza acestui mecanism de apărare, de reacție rapidă la stimuli care privesc atât viața individuală, cât și pe cea socială.
View original post 1,057 more words
Danut Jemna despre odihna
Tema odihnei este una foarte provocatoare pentru creștinul contemporan. Asta pentru că spațiul ideatic și comportamental ne oferă perspective diverse asupra definirii unui stil de viață și care pot acorda mai multă sau mai puțină atenție acestui subiect. De pildă, societatea ne convinge că la tinerețe avem suficientă energie ca să investim în educație și carieră și că putem munci foarte mult fără să fie nevoie de prea multă odihnă. De asemenea, în perioada de activitate ne confruntăm cu cerințele unei societăți de consum, cu standarde de viață înalte la care dorim să accedem, iar munca ne acaparează cea mai mare parte a timpului și a energiei de care dispunem. Astfel că odihna tinde să fie amânată spre vârsta bătrâneții, convinși că, la pensie, vom avea tot timpul din lume să o recuperăm.
View original post 2,385 more words
Nevastă-mea mă întreabă de ce continui să scriu despre teme rămase de mult în urmă. De obicei îi răspund că, spre rușinea mea, nu prea am inspirație pentru altceva. Că storytelling-ul nu e mort și că vacile sfinte nu sunt moarte și că trecutul meu nu e mort și că țin la moștenirea mea și…
Unchiul meu, Costel Georgescu (soțul Anei, sora mai mică a mamei mele) a fost unul dintre cei câțiva credincioși evanghelici români care au făcut pușcărie în perioada comunistă pentru distribuirea de Biblii (acțiune ilegală conform legislației comuniste).
În textul de mai jos, pe care îl public cu permisiune, fiul lui, Liviu Georgescu, rememorează reflexiv evenimentele de acum patruzeci de ani. O filă de istorie care nu ar trebui uitată.
* * *
La 40 de ani de la eliberarea din inchisoare.
Psalmi (126:1) Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam.
(126:2) Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie și limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!”
(126:3) Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi și de aceea suntem plini de bucurie.
(126:5) Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
(126:6) Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța se întoarce cu veselie când își strânge snopii.
Astazi, 31 iulie 2022 se implinesc 40 de ani de la eliberarea din inchisoare a tatalui meu. Nu stiu de ce am fost considerati mai speciali de catre securisti, dar tatal meu a fost eliberat o zi mai tarziu decat toti ceilalti frati si surori inchise. Imi amintesc bine acele zile, aveam 19 ani, in martie obtinusem carnetul de conducere, cu numai doua saptamani inainte aflasem ca am fost admis la facultate. Bucurii mici in comparatie cu bucuria de a-ti revedea tatal liber. Si totusi o bucurie cu emotii…
Fara sa fim anuntati inainte, in data de 30 iulie am aflat prin telefon de la familiile celor inchisi din Ardeal ca au fost eliberati. In primele momente nu ne-a venit sa credem. Fivi si Maria Delapeta, nepoatele fratelui Valer Irinca (oastea Domnului) erau inchise la Craiova, dar toti ceilati frati: Hans Holzmann, Horst Feder, Silviu Cioata, Ion Raceala (adventisti), Nelu Toader, Petrica Furnea, Mircea Cioata, cu exceptia tatalui meu si a lui Klaus Wagner, erau inchisi la inchisoarea din I L Caragiale.
Chiar inainte de pranz am inceput sa primim vesti la telefon ca unii au ajuns acasa, cei de mai departe ca sunt deja pe drum si vin sa-i ia pe cei care au fost eliberati din familiile lor. Hans si Horst au venit la noi acasa sa astepte masinile care veneau sa-i ia.
Tatal meu si Klaus Wagner erau de 40 de zile in ancheta la Bucuresti, la sediul securitatii de pe strada Rahovei. Curand dupa pranz am primit telefon de la Klaus Wagner ca este in gara de Sud si daca pot sa-l iau. M-am dus cu masina si l-am luat, nu am putut sa nu observ ca ii lipseau dinti, ca fata lui spunea ca a trecut printr-o ancheta dura. L-am intrebat de tatal meu, nu stia nimic. La putin timp a plecat mai departe spre Sighisoara, grabit sa-si revada cei 4 copii si sotia.
Spre seara s-au strans la noi acasa toti cei din Ploiesti care fusesera eliberati, asteptand sa apara si tatal meu. Si orele au trecut, s-a innoptat, iar tatal meu nu a aparut. In acest timp, locuind la etajul 9 in blocul din intersectia de la Kaufland Vest (actual) ieseam pe balcon si aruncam o privire in parcare cu speranta ca voi vedea masina care il va aduce. Dar nu a venit in acea zi. Incercam sa ma linistesc pe mine, dar si pe mama si pe fratele meu, ca este imposibil sa nu vina, daca toti ceilalti au fost eliberati.
Daca pentru noi a fost greu, pentru tatal meu a fost si mai greu. A aflat inca de dimineata in 30 iulie ca este gratiat si va fi eliberat, fiindca gardianul l-a strigat pe “eliberatul” Georgescu Constantin. Dar pe cat de mare este graba celui inchis sa fie eliberat, la polul opus se afla graba gardienilor sa-l elibereze. In loc sa fie eliberat, asa cum se astepta, a fost transferat (acum imbracat in civil) la penitenciarul Rahova cu o Dacia 1300 alba, lasat in masina in soare si caldura mai bine de o ora, pana cand intr-un tarziu a fost preluat de ofiteri si gardieni, i s-a dat din nou imbracaminte noua de puscarias, sacul cu hainele personale a fost aruncat in spatiul de depozitare undeva in fund. Protestele lui verbale ca este eliberat, asa i-au spus cei de la securitate unde fusese incarcerat, nu au fost luate in seama. A fost condus intr-o celula in care erau si alti detinuti, unul dintre ei fiind Nicu Litoiu care a stat in celula si cu Klaus Wagner. Nicu Litoiu l-a cunoscut pe Dumnezeu in inchisoare prin Klaus, s-a pocait. Dar acum a fost o incurajare pentru tatal meu. Despre eliberare, gratiere, nu mai spunea nimeni nimic. Despre acea noapte il voi lasa pe tatal meu sa povesteasca, fiindca trairile unor astfel de momente sunt greu de spus de catre altcineva.
A sosit si ziua de 31 iulie, zi in care a fost eliberat in sfarsit si tatal meu. Nu s-a grabit chiar tare catre casa, a trecut pe la familia Marinescu (nebotezati) unde a mancat, apoi acestia l-au adus la Ploiesti, dar intai a trecut pe la familia Taban cu grija sa nu fi patit ceva, a fost fortat de anchetator sa spuna unde sunt 3 videoproiectoare primite cu transportul pe Dunare, Dupa ce anchetatorul a promis ca nu le va face nimic, a spus si ca unul dintre ele este la Jeni Taban. Securistii isi tinusera promisiunea, nu li se intamplase nimic.
A ajuns acasa, dar intrebarea a ramas pana astazi: de ce o zi mai tarziu decat toti ceilalti? Nu stiu, dar ce apreciez la unii dintre cei care l-au anchetat este ca si-au tinut cuvantul dat, iar atitudinea lor a aratat de multe ori uimire si respect pentru ceea ce tatal meu a facut. Dar de fapt, involuntar ei au aratat uimire si respect fata de ceea ce Dumnezeu a facut, fiindca El este personajul principal.
Care sunt conditiile pentru ca tu, pentru ca eu, sa fim unelte prin care Dumnezeu face lucruri mari? Cateva pe care le-am vazut la parintii mei:
Sa-I daruiesti Lui ceea ce ai – in anul 1970 tatal meu si-a cumparat o Dacia 1100 care a costat 55000 Lei. Ca sa-si poata permite acea masina lucra de multe pana seara tarziu (in acord, erai platit cat realizai) si faceam economie drastica, chiar si la imbracaminte, ciorapii peticiti nu lipseau, la mancare cumparau mai mult oase cu ceva carne din care se facea o ciorba sau mancare. A sosit momentul in care masina a ajuns acasa, intre timp tatal meu ii construise garaj, sa nu stea in ploaie sau soare. Toate conditiile pentru a deveni un idol.
Dar Domnul i-a stat in cale intr-un drum spre Brasov pe care il facea cu un coleg, cand la ocazie “din intamplare” l-a luat pe fratele Iosif Rotaru. Era cu un geamantan plin cu Biblii, le ducea la Brasov. L-a intrebat simplu pe tatal meu: Vrei sa intri in aceasta lucrare? Tatal si mama mea s-au rugat Domnului si au spus ca pun la dispozitia Lui acea masina obtinuta cu atata truda. Astfel Dumnezeu, urmat de o decizie personala buna, au transformat un potential idol intr-o mare binecuvantare pentru multi. Fiindca binecuvantare inseamna sa-L cunosti pe Domnul, iar in Scriptura El se face descoperit.
Daruind Domnului masina, a daruit si tot timpul pe care-l avea. Multe mii de km carand Biblii in toata tara, mult timp la volan ziua si in special noaptea. Si multe cheltuieli facute cu bucurie, unul dintre salariile parintilor mei se topea in intretinerea masinii si benzina. Multe minuni traite impreuna cu Domnul, trecand prin multe filtre ale militiei, fara a fi prins vreodata.
A venit si bucuria de a primi oaspeti, oricand cu bucurie. Nu i-am auzit niciodata spunand de cineva ca a picat la un moment nepotrivit, ca le-a deranjat programul. Dar aceasta este normalitatea atunci cand programul este ascultarea de voia Domnului, nu de propriile dorinte. Dumnezeu ne-a binecuvantat si multi sfinti au trecut pragul casei noastre, sau am trecut pragul casei lor. Atat de multe amintiri frumoase. Am mentionat din ce culte apartineau unii dintre frati sa se inteleaga ca nu apartenenta la un anumit cult te mantuie, ci intrarea in ascultarea de Domnul. Ii multumesc Domnului ca au avut deschiderea fata de toti fratii care iubeau pe Domnul si dorinta lor era sa traiasca in ascultare de Domnul.
Ma gandeam la efectul produs de zecile de mii de Biblii care au fost distribuite. Am vazut pe multi care le primeau sarutandu-le de bucurie, plangand de bucurie si stiu ca acolo ele au fost pretuite si viata lor a fost sfintita prin Cuvantul Lui.
Astazi avem Biblia pe telefon, cel pe care-l purtam mereu cu noi ca sa ramanem conectati cu ceilalti, cu cele mai noi stiri s.a. Dar acea aplicatie, Biblia, in nenumarate traduceri, cu comentarii, dictionare si cautare rapida a unui text, toate sa ne ajute sa citim si sa pricepem Cuvantul de cate ori o deschidem? Toata agenda noastra cu mii de nume sunt doar relatii cu oamenii. Biblia inseamna relatie cu Dumnezeu, dar doar daca este deschisa cu o inima care sa asculte si sa priceapa ce spune ea, nu ce ii spunem noi ca ne place sa ne spuna.
Psalmi
(119:2) Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui , care-L caută din toată inima lor,
(119:3) care nu săvârșesc nicio nelegiuire și umblă în căile Lui!
(119:8) Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
(119:9) Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.
(119:10) Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
(119:11) Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
(119:14) Când urmez învățăturile Tale, mă bucur de parc-aș avea toate comorile.
(119:15) Mă gândesc adânc la poruncile Tale și cărările Tale le am sub ochi.
(119:16) Mă desfătez în orânduirile Tale și nu uit Cuvântul Tău.
Liviu Georgescu
Danut Jemna publica aici un text despre prietenie, privit din perspectiva teologica. Textul este parte a unei carti de antropologie care va fi gata cindva anul viitor.
Există o bogată literatură despre prietenie. Tema i-a preocupat pe autorii din toate timpurile, pe filosofi și poeți, inclusiv pe teologi, așa cum sunt și Părinții bisericii. Una dintre cele mai bogate surse de inspirație pentru această temă este Sfânta Scriptură. Pe lângă exemplele celebre de prietenie din Vechiul Testament (dintre Avraam și Dumnezeu, David și Ionatan sau dintre Rut și Naomi), textul biblic al Noului Testament ne aduce perspectiva unei mutații profunde la nivel relațional prin statutul de prieteni ai lui Isus Cristos pe care îl primesc toți cei ce cred în el (In. 14:14-15).
View original post 2,741 more words
Danut Jemna, din nou despre Sarbatoarea Cincizecimii.
Revenim asupra sărbătorii Cincizecimii cu câteva observații care privesc viața creștină contemporană și modul în care se realizează raportarea credincioșilor și a comunităților creștine la persoana și iconomia Duhului Sfânt. Pe de o parte, specificul epocii pe care o trăim încurajează o mai mare atenție și receptivitate a oamenilor cu privire la ceea ce generic numim spiritualitate. Indiferent ce semnificație primește termenul, acesta este tot mai clar parte a culturii actuale și beneficiază de un tip de interes general crescut ce se concretizează într-o prezență constantă în spațiul public cu ajutorul mijloacelor culturale. Pe de altă parte, comunitatea creștină pare că nu reușește să se folosească de acest cadru prielnic pentru a-și exprima mai bine mesajul și arată anumite lipsuri în ce privește propria înțelegere și practică, o anumită carență cu privire la prezența și lucrarea Duhului Sfânt, persoana divină care vine în istorie să actualizeze identitatea și opera Fiului…
View original post 1,681 more words
Danut Jemna din nou deespre sarbatoarea Cincizecimii.
Creștinii au preluat de la evrei sărbătoarea Cincizecimii (gr. Pentekoste), care se mai numește și sărbătoarea Săptămânilor sau a Secerișului, una dintre cele trei mari sărbători biblice care cere ca toți credincioșii să facă un pelerinaj la Ierusalim pentru a celebra împreună înaintea Domnului (Ex. 23:16). Acest eveniment are loc în fiecare an la cincizeci de zile sau la șapte săptămâni de la sărbătoarea Paștelui și este importantă pentru că reprezintă ocazia de a aduce înaintea Domnului un dar nou de mâncare din recolta culeasă, iar poporul este invitat să celebreze și să se bucure (Lev. 23:16-21).
View original post 1,816 more words
Joi 9 iunie 2022, ora 19, Libraria Humanitas Cismigiu
Ștefan Colceriu în dialog cu Alexandru Mihăilă despre cartea părintelui Richard Rohr, „Căderea întru înălțare: Spiritualitate pentru cele două jumătăți ale vieții“
——
Editura Humanitas vă invită joi, 9 iunie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea cărții părintelui Richard Rohr, Căderea întru înălțare: Spiritualitate pentru cele două jumătăți ale vieții.
La eveniment vor vorbi dr. Ștefan Colceriu, cercetător științific la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan și Al. Rosetti“ și co-fondator al Masteratului de Studii Religioase – Texte și Tradiții din cadrul Universității din București, și dr. Alexandru Mihăilă, conferențiar de Vechiul Testament și Ebraică biblică la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din București.
„Pe parcursul vieții sale și în lupta cu sine însuși, cu sufletul, cu Dumnezeu și cu biserica, cu poveștile sacre ale lumii antice și cu realitățile moderne, dar și cu aspectele mai întunecate ale psihicului uman, părintele Richard Rohr a adunat o comoară de strălucitoare perle de înțelepciune. Noua sa carte, Căderea întru înălțare, este un dar important și plin de har făcut nouă, tuturor celor ce căutăm o lumină călăuzitoare care să ne poarte pe drumul plin de primejdii către maturitatea psiho-spirituală, un drum care ne descoperă taine ale destinului personal abia după ce am ajuns în mlaștina eșecului, a suferinței produse de tot felul de răni, a demonilor personali. Richard Rohr, un veritabil bătrân înțelept în aceste vremuri marcate de fracturi, ne arată calea către acea „a doua jumătate a vieții“ la care puțini ajung și către propriul nostru suflet – modul nostru unic și autentic de a lua parte la această lume plină de miracole și de a ne bucura de ea.“ — BILL PLOTKIN
Citește AICI câteva pagini din Richard Rohr, Căderea întru înălțare. Spiritualitate pentru cele două jumătăți ale vieții, traducere de Teodora Ghivirigă și Ramona Scribleac.
Cartea este disponibilă în librării, online și pe site-ul LibHumanitas, AICI
Accesul în librărie este liber, pe baza unei rezervări prin Eventbook, AICI
Purtarea măștii este recomandată.
Evenimentul va putea fi urmărit și în transmisiune directă #online #Live pe
Facebook Humanitas și pe #HumanitasYouTube
Înregistrarea audio va fi ulterior disponibilă pe:
Notă: Pe acest blog puteți citi AICI o mică istorie a apariției acestei cărți.
Danut Jemna, din nou despre razboiul din Ucraina
Revenim asupra temei care se referă la modul în care creștinii abordează criza actuală pentru a aduce în discuție un subiect mult mai delicat ce privește raportarea credincioșilor la politic și la modul în care ei înțeleg că Dumnezeu intervine la acest nivel în istorie. Mai în detaliu, este vorba despre maniera în care creștinii înțeleg rolul și locul statului în societatea actuală, relația lor cu manifestarea efectivă a puterii politice și a derapajelor ce apar aici.
View original post 2,344 more words
Danut Jemna despre invazia rusa in Ucraina.
În ultimele săptămâni, criza generată de atacarea Ucrainei de către forțele armate ruse a devenit un subiect global care produce efecte rapide în rândul populației, mai ales ca urmare a stimulilor psihologici promovați ușor de mijloacele de comunicare în masă.
View original post 2,711 more words
Danut Jemna desppre conflictul din Ucraina.
Din Occident, războiul din Ucraina este perceput destul de diferit față de cum se înțeleg și se trăiesc lucrurile din zona Europei Centrale și de Est. Deși mass-media își face treaba ei tipică, ca și la noi de altfel, și încearcă să capteze atenția populației prin comentarii venite de la tot soiul de invitați, imagini sensibile cu refugiați sau clădiri bombardate, știri transmise non-stop de jurnaliștii aflați la fața locului, în final percepția cetățenilor este nuanțată față de cea a oamenilor din țările din fostul bloc comunist.
View original post 1,571 more words
Un nou text din seria lui Danut Jemna despre spiritualitatea crestina cotidiana, inteleasa in sens holist, nu dualist.
Un rezultat important al Modernității este acela al delimitării unor dimensiuni ale existenței umane cum ar fi cea socială, economică, politică, religioasă, estetică, morală etc. Pentru aceste domenii s-au dezvoltat științe particulare și un limbaj specializat care analizează experiența umană în contextul fiecărei dimensiuni, dar și raporturile dintre acestea. Deși existența umană reprezintă un întreg ce nu poate fi divizat, pentru a-i putea înțelege complexitatea putem realiza analiza acestor dimensiuni cu scopul de a creiona specificul lor și interacțiunile dintre diferite domenii ale vieții.
View original post 2,276 more words
Un nou capitol din analiza contextuala pe care o face teologul protestant Danut Jemna cu privire la tema spiritualitatii crestine.
Experiența creștinului în istorie admite o tensiune permanentă ce este dată de orientarea credinței către viața veșnică, către un eveniment viitor care va încheia prima etapă a iconomiei lui Dumnezeu. Destinul omului se împlinește la revenirea lui Cristos (Col. 3:4), când cei care au trăit în lumea aceasta vor primi darul promis al învierii și restaurării complete a naturii umane (1Tes. 4:14,17). Experiența întoarcerii omului la Dumnezeu, a actualizării operei lui Isus presupune gestionarea acestei tensiuni care trebuie asumată și înțeleasă corect. Viața creștinului în lume trebuie să ia în calcul un efort dublu pe care Sf. Ap. Pavel îl aseamănă cu un exercițiu de devenire și transformare care are loc ca urmare a unirii cu Cristos (2Cor. 4:16).
View original post 1,456 more words
O persiflare de zile mari la prostiile misogine arhieresti, de la pr Florescu citire.
Despre femeie, fiule Sfertodocsie, află că ființă îngăduită iaste ea pre acest pămînt, ca una care nu de sine stătătoare fu ea făcută, ci spre ajutoriul și bucuria barbatului, cum bine zice și filosoful Lavrichie aurarul la cartea lui despre muieri. Și măcar că i-am zis ființă, dar Sfintele Scripturi cît ce în rîndul lighioanelor n-o socotesc pre ea, dupe cum scrie la Facerea, glava 2 cu 20, că dintru început pre lighioane au adus Domnul la Adam spre însoțire, iară dacă n-au găsit lui soție, au trebuit de a stricat Domnul o coastă de la Adam de au meșterit o lighioană ca aceea.
Însă mai cu loare aminte să fii tu la vremea neputinței lunare a femeii, cînd mai spurcată iaste ea ca de obicei, trupește, iară și sufletește pînă atît că nu i se mai cuvine a primi ceale sfinte și nici măcar de sfînta aghiasmă a să…
View original post 272 more words
De la parintele Florescu citire, de Boboteaza
Eu sunt încă pe drumuri cu Boboteaza, abia pe săptămâna viitoare dacă ajung prin Insule. Într-un an, m-a prins cu aghiazma mare începutul Triodului, nu mai știam ce să le cânt prin case, troparul Bobotezei sau „Brațele părintești”.
Dar n-am să înțeleg niciodată de ce se pornesc preoții cu Iordanul încă din 31 decembrie, unii, hapsâni parcă pe colacul de la gura urătorilor. De zi întâi, când e lăsat să se răcorească omul cu moare de curechi, așteptând să-i vină finuții cu sorcova, iar cei mai evlavioși se închină la sfânta tăiere împrejur și scuipă-n sân la moliftele lui Sfântul Vasile, hop și popa cu busuiocul, ca într-o competiție industrială în care nu mai există un consiliu al concurenței să pună ordine.
De ce nu se pornesc în ajun, pe 5 ianuarie? De ce nu pe 6, după sfințirea apelor…
View original post 750 more words
Revista Convergențe a publicat astăzi un text al meu pe tema delicată a de-convertirii. Iată mai jos prima parte a acestuia.
„C’était en Octobre. J’étais presque converti. On n’est jamais.” [Era prin octombrie. Eram aproape convertit. Nu ești niciodată (pe deplin)]. Așa începe cartea-mărturie Ce que je crois a lui Maurice Clavel, unul dintre membrii mișcării „noilor filosofi” din Franța. El mi-a rămas în memorie de la prima lectură pentru că ilustrează succint, în propria mea experiență, mutația de la o înțelegere a convertirii ca eveniment la perceperea ei ca proces.
Ceva asemănător spune o anecdotă povestită de mitropolitul ortodox britanic Kallistos Ware. Acesta călătorea odată cu trenul și a fost abordat cu îndrăzneală de un „frate” plin de zel evanghelistic, cu întrebarea clasică: „Părinte, sunteți mântuit?” La care ierarhul a răspuns smerit, dar cu convingere: „Am fost mântuit, sunt mântuit, voi fi mântuit”.
ema devenirii spirituale ca pelerinaj sau călătorie inițiatică este una paradigmatică încă din Antichitate. Odiseea lui Homer, Eneida lui Virgiliu sau, în Evul Mediu, Divina comedia a lui Dante sunt probabil cele mai cunoscute exemple. Metafora drumului ca spațiu al formării este prezentă, așadar, nu doar în literatura biblică.
Întoarcere din drum, reorientare este sensul îndemnului biblic metanoite tradus curent – prea puțin inspirat și destul de confuz – prin (po)căiți-vă, termen ce a căpătat în timp conotații mai degrabă instituționale sau moralizatoare. În textul de față încerc să stau cât pot de departe de aceste sensuri și să privesc fenomenul din perspectiva celui care este subiectul și, uneori, victima acestui proces.
Cei doi autori menționați mai sus subliniază un lucru esențial. Convertirea autentică este nu un eveniment punctual, ci un proces care durează întreaga viață și poate chiar dincolo de ea (!?), este un pelerinaj spiritual, nu o destinație. Viața creștină reală este o serie permanentă de reorientări, de reconsiderări, cu privire la Dumnezeu, la revelație, la sine și la natura realității. Iar sensul acestui proces este devenirea. În termeni biblici, numim asta „creștere în asemănarea lui Cristos”. Ceea ce teologia ortodoxă numește îndumnezeire.
Procesul nu este nicidecum unul liniar, ci seamănă mai degrabă un drum sinuos. El nu implică doar progres, ci și regres, sincope, deturnări, reveniri, crize, extaze și altele asemenea. Baptistul John Bunyan a descris cu măiestrie aceste meandre în cartea sa The Pilgrim’s Progress, dar se pare că unii dintre noi am uitat aceste lucruri, în alergarea noastră obsesivă după certitudini.
Citiți AICI articolul în întregul său.
Dyo, priveste cu ochii unui cineast cu expertiza si experienta un film care a facut valuri, nu neaparat din motive cinematografice.
Cu greu se poate găsi un exemplu mai edificator pentru ideea că relația cinefilului cu filmul excede în dimensiuni, mijloace și implicații experiența propriu-zisă a vizionăriii decât acest învrăjbitor Don`t Look Up. Practic, chiar și fără să fi urmărit cu atenție dezbaterile din media, mi-a fost imposibil să mă debarasez la propria-mi vizonare de prejudecățile și așteptările create în mine deja, cu atât mai mult cu cât, din motive obiective, am fost nevoit să amân acest prilej până acum, la spartul târgului.
E un film îmbrăcat în straie ideologice pestrițe, despre toate câte ne dor în aceste zile apocaliptice: schimbări climatice, puteri corupte, capitalism, idolatrizarea celebrităților, radicalizarea politică și, cu voia dumneavoastră, pandemia, împreună cu urgiile aferente, vaccinare, distanțare șamd. Să pui deoparte toate astea și să evaluezi doar filmul? Nu e cazul, tigaia e mult prea încinsă.
Simptomatic îmi pare, în acest sens, aplecarea majorității celor ce l-au…
View original post 1,249 more words
Un nou text de analiza al lui Danut Jemna, in care competentele lui economice joaca un rol important.
Este interesant de observat că, în ultimii doi ani, în declarațiile publice ale politicienilor de dreapta s-a folosit frecvent ideea că se dorește modernizarea României, acuzând că perioada de tranziție deschisă de schimbarea regimului comunist a fost una dominată de politicile de stânga care au dus la stagnare și proliferarea unui tip de societate care întreține maladiile sistemului totalitar precedent. Auzind mereu această sintagmă ne putem întreba dacă ea este doar un slogan politic sau are ceva acoperire în realitate. Nu ne interesează dacă acești politicieni chiar sunt interesați de modernizarea României, însă întrebarea care se poate pune privește necesitatea, realismul și natura acestui proces.
View original post 2,203 more words
Danut Jemna, on daily spirituality.
This is part of a new project he is working on.
This year, Western traditions begin the liturgical year on the last Sunday in November. At the beginning of Lent, the believers are accustomed to receive a message from the church to devote themselves more to practices and disciplines for the purpose of personal and community evaluation. But such requests come against the backdrop of a busy life, with little time outside of work or profession, few resources to devote to religious, cultural or civic activities, and placed in the dizzying pace of a society that demands our attention and drains our resources day after day. In this tense environment, what realistic expectations can church leaders make of believers and what kind of response can the latter make to the former’s exhortations so as not to fall into the trap of unrealistic assessments and unfounded judgements?
View original post 2,667 more words
The English translation of one of the chapters of Danut Jemna’s book on discipleship in Mark’s Gospel.
Jesus’ initiative to recruit his disciples – recounted in the very first chapter of Mark’s Gospel, opens the discussion on discipleship. This call of the disciples must be seen and understood, however, in the context of the mission of the teacher.
View original post 2,299 more words
Un text superb al lui Danut Jemna, despre spiritualitatea cotidiana, parte a unui proiect mai amplu despre reevaluarea spiritualitatii crestine in perspectiva contemporana.
Anul acesta, tradițiile apusene încep anul liturgic în ultima duminică din luna noiembrie. La începutul postului Crăciunului, credincioșii sunt obișnuiți să primească din partea bisericii mesajul de a se dedica mai mult unor practici și discipline cu scopul evaluării personale și comunitare. Asemenea solicitări vin însă pe fondul unei vieți aglomerate, cu puțin timp în afara celui dedicat profesiei sau muncii, cu puține resurse ce pot fi alocate activităților religioase, culturale sau civice și plasați în ritmul amețitor al unei societăți care ne cere atenția și ne stoarce resursele zi de zi. În acest cadru tensionat, ce așteptări realiste își pot face liderii bisericilor de la credincioși și ce tip de răspuns pot da aceștia din urmă la îndemnurile celor dintâi pentru a nu rămâne în capcana evaluărilor nerealiste și a judecăților nefondate?
View original post 2,600 more words
Here is a provisional English translation of the first chapter of a book on the Creed, written by Protestant Romanian theologian Danut Jemna.
I present here a section of my book I believe because it is not absurd that was published by Eikon.
The Christian faith begins with the formula “we believe” or “I believe”, followed by a series of statements which the believers are invited to accept as fundamental guidelines for their lives. But this personal adherence to a set of principles or general truths must have something to do with the nature of humanity and reality. It concerns the human being’s ability to relate to all that exists and to shape an experience of life appropriate to the complexity of reality. Christian spirituality regards faith as such a constitutive capacity of the human being, whose defining role is her coherent placement in the world. Christianity also holds that we have all been endowed by the creator with this faculty and that we use it to a greater or lesser extent, no…
View original post 6,610 more words
An interview I have given today to my friend and former studen Adrian Guiu, from Chicago. A very pleasant conversation.
O reflectie robusta asupra contextului complex si contradictoriu in care traim in prezent. Un text de citit si rumegat.
Cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă, se răspândesc cu repeziciune nu numai informațiile pe care le consumăm în diverse forme și pentru diverse scopuri, ci și ideile care formează opinii, împreună cu zvonurile și știrile false, ideologiile și teoriile conspiraționiste, temerile și frustrările oamenilor de pretutindeni. În această atmosferă gălăgioasă, memoria se scurtează la maximum, iar experiența umană se limitează la orientarea punctuală către datele vieții cotidiene, de la job și asigurarea nevoilor, la divertisment și împlinirea dorințelor și pasiunilor.
View original post 1,268 more words
Danut Jemna reflecteaza in acest text asupra penibilitatilor extreme ale vietii politice romanesti.
Am urmărit cu interes evenimentele politice din România din ultimele săptămâni. Așa cum anunțau atât oamenii politici, cât și cei din presă, ne așteptam la o altă atmosferă după celebrul congres PNL. S-a subliniat că totul s-a blocat în jurul unei competiții pentru putere la nivelul celui mai mare partid de dreapta din România și se considera că va urma o liniștire a apelor după ce se va așeza în funcție noua conducere. Miza părea să fie mare, de vreme ce exista un președinte de partid cu o echipă și o viziune care se mișcau tot mai clar pe o altă direcție decât cea a premierului și a grupului coalizat în jurul său.
View original post 1,445 more words
Dupa o perioada de pauza, Danut Jemna revite la situl sau, cu o reflectie despre scaderea ingrijoratoare a gradului de incredere in soietatea romaneasca.
În perioada vacanței am fost mai puțin conectat la sursele de informare și cred că a fost o experiență interesantă. Pe de o parte, am stat departe de mașinăria știrilor care încearcă să devoreze orice pare o sursă de rating și astfel să capteze atenția populației. Nu pledez pentru ignoranță, dar am sesizat că o anumită distanțare și o pauză de la știri au făcut bine. După ce am reluat obiceiul informării zilnice, am observat mai bine anumite lucruri cu privire la modul în care mass-media își face jocul, cu tot mai multă agresivitate și cu tot mai puțin profesionalism. Pe de altă parte, în această perioadă am avut ocazia să călătoresc și să stau de vorbă cu mai mulți oameni din țară și din străinătate. Evident, subiectele constante de discuție au fost pandemia și efectele ei, vaccinarea și problemele ei, criza globală și temerile legate de viitor. Ceea ce…
View original post 1,657 more words
Danut Jemna continua reflectiile sale antropologice, concentrindu-se in acest text asupra sensului muncii.
Textul biblic din primele capitole ale cărții Geneza ne dă câteva indicii importante pentru o teologie și antropologie a muncii din perspectivă creștină. Evident că aceste texte nu pot fi interpretate literalist, ci mai degrabă într-o cheie care corespunde stilului folosit de autorul textului sacru în această primă parte a cărții Facerii. De asemenea, este important de subliniat că miza mesajului biblic este să formuleze câteva principii teologice care să contureze cadrul existenței ființei create și mai puțin să ne ofere detalii istorice și culturale relevante pentru perioada scrierii textului.
View original post 3,056 more words
Danut Jemna lucreaza intens in aceasta perioada la textul lui de antropologie teologica. Avem aici un text in care el pune in paralele biserica si familia, care realitati in care suntem chemati sa devenim persoaane mature, in asemanare cu Cristos.
Revelația biblică ne spune că omul este chemat să trăiască veșnic alături de Dumnezeu într-o relație de iubire și dăruire reciprocă. Însă acest destin al omului nu presupune doar o orientare spre un viitor posibil și o eventuală experiență suferindă și de neîmplinire în această lume. Prin constituția sa de ființă personală, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, omul este invitat să experimenteze încă din istorie acest destin al său, această taină a unirii personale în două cadre pe care Dumnezeu i le-a pus la dispoziție.
View original post 2,177 more words
Danut Jemna’s latest book is finally out. Go for it.
La editura Eikon a apărut o nouă carte cu un titlu și cu o copertă puțin atipice, așa cum se poate observa din imaginea de mai sus. Câteva aspecte de prezentare sunt reluate din introducerea lucrării:
Acest volum poate fi tratat ca un jurnal. Textele selectate pentru a fi publicate în această carte nu apar în ordine cronologică, ci au fost grupate tematic în opt capitole și au fost scrise fără ideea de a constitui secțiuni dintr-un text mai amplu. Eventuale redundanțe sau trimiteri la aspecte punctuale din istoria recentă a României, care fie nu mai sunt actuale, fie au o mai mică importanță în prezent, sper că pot fi trecute cu vederea în favoarea unui mesaj pe care îl transmit concluziile analizei și modul de abordare a problemei discutate. Perioada de mai bine de doi ani de zile pe care o acoperă acest jurnal de pseudoblogger este una plină…
View original post 108 more words
Persona 