John Pavlovitz – To The Men on the Other Side of #MeToo

John Pavlovitz

This is a strong word that needs to be heard by all of us, men, in the context of the #MeToo campaing. Listen:

As I watched my social media feeds fill up over the past two days, with hundreds of #MeToo hashtags from women sharing their firsthand experience of sexual harassment or assault, I began to grieve.

I grieved for the sheer volume of the revelations, realizing they will still only barely scratch the surface; how many more women are too traumatized, too protective of their privacy, or simply not yet ready to make such personal declarations to an invisible assembly of relative strangers—many of them, the very kinds of men responsible for these wounds. I know how many more women are carrying these terrible stories around and do not want to tell them.

And that’s the thing: they shouldn’t have to.

No survivor of violence should be compelled to unearth their hidden scars in order to reach those responsible for them. Men, the onus should not be on women who have been harassed or assaulted, to expose themselves to further injury just to show us the scale and the depth of our own sickness. This is our responsibility. We should be the ones doing the soul excavation and the mirror-gazing, and we should be the ones now openly confessing our #MeToo’s, in these moments when the world is watching.

We should be the ones making ourselves vulnerable; the ones sharing with our circles of friends, loved ones, business associates, church friends, and social media acquaintances; how complicit we are in this vile epidemic. 

This isn’t the time for each of us to broadcast our self-created good guy resumes, to defend our personal virtue, or to imagine why these are all some other guy’s stories—because that’s largely the point here: these are probably our stories.

The wounds of the #MeToo’s are likely ones we have been responsible for inflicting, if not in personal acts of aggression:

In the times we stood silently in the company of a group of catcalling men; too cowardly to speak in a woman’s defense.
In the way we’ve voraciously consumed pornography without a second thought of the deep humanity and the beautiful stories beneath the body parts.
In the times we pressured a woman to give more of herself than she felt comfortable giving, and how we justified ourselves after we had.
In the times we laughed along with a group of men speaking words that denied the intrinsic value of women.
In the times we used the Bible to justify our misogyny.
In the times we defended predatory bragging as simply “locker room talk.”

In the times we imagined our emotional proximity to a woman entitled us to physical liberties.

Guys, while we may not believe we have committed direct acts of violence against women (however given the statistics, this is quite likely), we have each participated in a culture of misogyny and sexism that continues to victimize and traumatize, to steal safety and generate fear, to deny humanity and to cultivate disrespect. We are fully complicit in these #MeToo stories, whether we have intentionally acted, contributed unknowingly, nurtured with our silence, multiplied with our laughter, our cosigned with our credit cards.

And in these days, we should not be expecting women to further make themselves vulnerable just to wake our consciences up and to call us to places of decency and accountability that we should already be aspiring to.

We should be the ones stepping from the shadows right now.
We should be the one laying our souls bare.
We should be risking the judgment of strangers.
We should be the ones demanding renovation.

We are the other side of the #MeToo stories.
We are the writers of these awful stories.
It’s time we owned this sickness.
It’s time we stopped it. 

(Source, HERE)

 

 

 

Advertisements

What’s Missing from the Pope and Patriarch’s Statement on Climate Change – Public Orthodoxy

Source: What’s Missing from the Pope and Patriarch’s Statement on Climate Change – Public Orthodoxy

O blatantly neoliberal view of ecology – with the worship of the so-called ‘free market’ and wild capitalism included; a genuine ‘gospel according to capitalism’.
And, of course, very critical of the biblical and theological critique made by Pope Francis and Ecumenical Patriarch to the incessant and unmoderated search for profit with the excuse of looking for the illusionaary greatest good for most people, in spite of the worrying growing disparity between the richesst and the poorest of this world.

Euharistia în protestantism

Pentru mine, intelegerea sacramentala a euharistiei a fost ultima picatura in paharul meu teologico-eclesial, care a determinat trecerea la anglicanism.
Problema euharistiei este complexa si e greu de epuizat, fie si superficial, intr-un articol de blog. Si cu atit mai putin intr-un scurt comentariu. Totusi, iata citeva consideratii:
1. Anabaptistii sunt orbiti de anticlericalismul lor si transforma sacramentul instituit de Cristos intr-un banal act mnemonic, lipsit de putere de transforare a vietii (adica contesta calitatea lui de a fi un ‘mijloc al harului’). Atunci cind la aceasta se adauga, ca in cazul evanghelicilor – copiii modernitatii, o intelegere literalista a textului biblic, aceasta omoara definitiv simbolica sacramentala (de la cuvintul grec ‘sym-bolon’ – care inseamna ‘ceea ce aduce laolalta doua realitati’, spre deosebire de ‘semn’, care este un indicator ales arbitrar, ca un semn de circulatie, care doar arata spre altceva, cu care nu are nicio legatura organica).
2. Luther nu scapa nici el de aceasta ispita a litteralismului. De aici, cred eu, si obsesia lui cu prezenta ‘fizica’ a lui Cristos in elementele euharistice. De ce aceasta prezenta trebuie sa fie ‘fizica’? Luther, ca si catolicii si ortodocsii, nu reusesc sa faca distinctia radicala, si absolut necesara, intre: a. persoana fizica a lui Isus din Nazaret (cel care a instituit euharistia), b. elementele euharistice – trupul euharistic – carnea si singele – lui Cristos, care nu pot fi acelasi lucru cu trupul lui fizic, caci acesta tocmai instituia sacramentul, si c. trupul mistic al lui Cristos, Biserica, reprezentata la cina originara de apostoli.
3. Cu alte cuvinte, prezenta lui Cristos in euharistia NU POATE FI UNA FIZICA, dar este una reala, insa spirituala, perceputa ca atare prin credinta, NU doar una ideatica, pur mnemonica, precum la Zwingli – caci cum altfel ar putea o simpla amintire, perceputa eronat, sa ucida, asa cum spune Pavel ca se intimpla cu cei care se impartasesc ‘in chip nevrednic’ – NU care sunt nevrednici, care e cu totul altceva, caci toti suntem nevrednici, asa cum afirma explicit rugaciunea de penitenta dinaintea impartasirii in traditiile liturgice.
4. In opinia mea, numai dependenta (nenecesara, cred eu) de o paradigma aristotelica, faca necesara complicatia scolastica a supra-explicatiei numita teoria (sau, daca preferati, doctrina) transubstantierii.
5. Din acest punct de vedere, ‘prefacerea darurilor’ din ortodoxie este ‘aceeasi Marie cu alta palarie, in raport cu transubstantierea, chiar daca exista anumite deosebiri – neesentiale cred eu, intre ele – mai ales absenta sofisticarii scolastice la ortodocsi. De remarcat ca atit numarul sacramentelor (sapte), cit si conceptul ‘prefacerii’, sunt adaugiri tirzii in ortodoxie, ele fiind preluate de fapt din catolicism in perioada de dupa 1642 – Sinodul de la Iasi, numita de Florovski ‘robia babiloneana a ortodoxiei’. (Mai multe despre asta in textele mele desspre Reforma care vor aparea in aceasta perioada in mai multe publicatii.)
Pina atunci, ortodoxia se multumea sa afirme prezenta REALA, prin credinta si epicleza (invocarea Duhului Sfint de catre preot asupra darurilor euharistice), asa cum o fac, in felul lor specific, anglicanii si reformatii magisteriali.
In ce ma priveste pe mine, eu primesc prin credinta afirmatia explicita a scripturii: ‘acesta ESTE (NU DOAR simbolizeaza, NU DOAR reprezinta, NU DOAR aminteste) trupul meu; acesta ESTE singele meu’. Si de aceea cred in prezenta REALA, dar nu FIZICA a lui Cristos in elementele sacramentului euharistic.

Reflecții creștine

Subiectul Euharistiei incită și astăzi, după milenii, spiritele. În vreme ce unii consideră că este o taină, iar alții văd în împărtășanie doar un act simbolic, toată lumea este de acord într-o privință: Euharistia este o temă de discuție care are, încă, multe mistere.

Citesc în prezent cartea „Luther – omul și reformatorul”, Roland H. Bainton. Și, cum tema împărtășaniei a fost una vizată de Reformă, am fost foarte interesat să cunosc profunzimile gândirii lui Luther cu privire la acest subiect. Întâi, m-a frapat explicația pe care o dă Luther prezenței fizice a lui Cristos în pâinea și vinul consacrate. Dar despre asta voi vorbi mai jos puțin. Apoi m-am înviorat văzând poziția categorică în fața puritanilor, grupare precursoare a neoprotestantismului de astăzi ce a susținut, de la început, că „Cina” nu are decât valoare comemorativă. Puritanilor, Luther le răspunde ferm: „Radicalismul lui Karlstadt s-a dezvoltat după ce s-a retras…

View original post 1,427 more words

Dilema veche: Reforma şi Luther

Revista Dilema veche publica, incepind cu acest numar, si in urmatoarele din octombrie, un numar de articole despre implinirea a 500 de ani de la Reforma protestanta.
Ideea acestei serii de artcole a fost a lui Emanuel Contac. Tot el este cel care s-a ocupat de redactarea textelor (limitate undeva la 1500 de cuvinte). Toata aprecierea pentru aceasta idee si pentru deschiderea manifestata de domnul Matei Plesu in legatura cu realizarea ei.
Sper ca publicarea acestor texte va contribui la indepartarea, fie si partiala, a ignorantei care domina spatiul cultural romanesc, iinclusiv cel evanghelic, cu privire la Reforma.

RoEvanghelica

View original post

O școală care pervertește mintea

Source: O școală care pervertește mintea

Evangelicals, Trump and the politics of redemption | Religion News Service

Source: Evangelicals, Trump and the politics of redemption | Religion News Service

An American evangelical says ‘enough is enough’:
The evangelical Christian movement in America is being compromised and discredited by the way prominent leaders have associated themselves with, first, the Donald J. Trump campaign and now, the Trump presidency. If this is allowed to define evangelical attitudes toward political power, the public witness of Christianity will be undermined in durable ways.

Pe intelesul tuturor: initiativa si referendumul privind casatoria

Explicatii juridice clare, pentru cei cu mintea lipede, despre o initiativa legislativa inutila si cu rol pur propagandistic, dar care a dat prilej celor mai josnice atitudini homofobe si extremiste, in special in comunitatile religioase fundamentaliste – ortodoxee, catolice si protestant-evanghelice – din Romania.

CRISTI DANILEŢ - judecător

Familia și căsătoria: Constituția consacră două drepturi distincte: dreptul la viață familială (art. 26) și dreptul la căsătorie (art.48). Aceleași drepturi distincte sunt consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului care are prioritate în dreptul nostru dacă ar veni în contradicție cu legislația României: dreptul la respectarea vieții private și de familie (art. 8) și dreptul la căsătorie (art. 12). Cu alte cuvinte: prin căsătorie se naște o familie, dar o familie nu este neaparat rezultatul unei căsătorii.

Tipuri de familii: Este important să facem această distincție de la bun început, întrucât „noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie” (para. 40 din Decizia CCR 580/2016).

Așa cum am arătat și cu alt prilej, există mai multe tipuri de familie: familia nucleară (alcătuită din bărbat, femeie și copil) care…

View original post 739 more words

5. Iașul – un pod prea îndepărtat

Source: 5. Iașul – un pod prea îndepărtat

Al cincilea episod din amintirile lui Daniel Branzai. Aici mai ales despre Iasi.

How Should Arab Christians React to Persecution?

Martin Accad presents in this blog post 3 possible response to persecution. The first, revenge, is incompatible with Christ’s gospel of love. The second, self-victimization and demonization of others, equally incompatible with the Christian vision, seems to be the preferred option of many conservative American Christians.
The third option, active forgiveness and reconciliaation is the only option that fully represents the vision of the Kingdom of God, inaugurated by Christ. May we all choose this path, by God’s grace.

The Institute of Middle East Studies

By Martin Accad

The Arab Baptist Theological Seminary has just completed its fourteenth Middle East Conference/Consultation, organized by its Institute of Middle East Studies, the highlights of which were presented last week through our blog. Under the overarching concept of “disorienting times,” we explored the four themes of “Persecution and Suffering,” “Emigration,” “Hopelessness and Despair,” and “Minoritization.” The four themes were well integrated and tied together through a specific logical framework: The persecution that the MENA church has suffered historically has driven it to a sense that its status as minority was not simply a matter of numbers, but that it has been subjected to a process of subjugation which we referred to as “minoritization.” This process, which has led many to despair and to a general sense of hopelessness, continues to drive many to the search for new hope through emigration.

The bombing of two churches in Egypt on…

View original post 1,155 more words

“There are no women on my theology bookshelf…”

In case you wondered about women theologians.
This is effective cure for theological misogyny.

maggi dawn

Last year on Twitter, someone wrote to me “there are no women on my theology bookshelf. Who should I read?”.

I followed up with a blog list, and was pleased to discover that without even looking up from my screen I could easily think of well over a hundred female theologians, ecclesiastical historians, biblical scholars, sociologists of religion, and others who figure on the theological landscape. More names appeared when I actually looked at my own bookshelf.

Replies flooded in through the comments, adding many more names of women authors – both academic and devotional, theoretical and practical, in every area of the theological landscape. Now the academic year is about to begin again, one or two people have mentioned the post again as a resource – so, incomplete though it is, here is the updated blog post with names added from the comments section.

10897776_469733266514841_7639664988515007378_nWhen people ask about “women…

View original post 2,547 more words

Acceptance of the Other: How Interfaith Dialogue Has Helped One Community Come to Life Again

The Institute of Middle East Studies

By Kathryn Kraft

When she stood up from the little stool on which she had been perched throughout our interview, I saw that she was indeed pregnant. I’d guess about seven months. But, I thought, she already had seven children, a sunken eye, and a lost home!

I wondered if she wanted this baby or if her husband wanted this baby or if she was unfamiliar with the concept of contraception. My mind wandered to my London existence, where the norm is to choose if and when to become pregnant and where few people have more than three kids. And in London we can access free prenatal, neonatal and paediatric care, assistance with childcare and then free primary education.

This woman had none of these things, and the contrast between her existence and mine somehow to me summarised so well the stark reality of her story and that of her…

View original post 811 more words

Recovering the Doctrine of Divine Missions for Evangelical Theology

Adonis Vidu’s writing project continues. Exciting.

Opera Ad Extra: The Inseparable Works of the Triune God

One of the biggest surprises of my research into the doctrine of inseparable operations (DIO) was the discovery of the doctrine of divine missions (DDM). Augustine is the first theologian (I may be wrong here) that unpacks the metaphysics of DDM. After him, DDM becomes replete in the West. It still remains an important locus of Catholic theology.

What makes DDM special? While other traditions also talk about the missions of the Son and the Holy Spirit, in the West DDM has become almost an integrating motif. It is carefully correlated with a theistic metaphysics. That means that it interprets the scriptural language of the sending of the Son and the Holy Spirit by bringing to bear the theology of divine attributes (simplicity, immutability, omnipresence, divine unity, etc.). DDM has thus come to dogmatically anchor reflection on Christology, pneumatology, soteriology, ecclesiology, eschatology.

The following are the essential elements of DDM:

View original post 778 more words

Martin Luther King jr – The Letter from Birmingham Jail

Today, I will spend a few hours with a group of young friends, discussing MLK’s Letter from Birmingham Jail.

This is an amazing document. Plase watch or read, if you have never done it. See below the PDF text.

Martin Luther King, Letter from Birmingham Jail

Ce vreau să fiu (2)

Dyo, cu un indemn de a vedea Chariots of Fire.Asa sa facem. Chiar daca l-am mai vazut (de vreo citeva ori). 🙂

dyo

Unul dintre cele mai bune filme creștine făcute vreodată de către oameni care nu se pretind a fi neapărat creștini – ba, dimpotrivă, aș zice, stau departe de lumea credinței tradiționale – este, fără îndoială, Chariots of Fire (1981). Protagoniștii sunt doi alergători în curse de viteză, cu șanse și pretenții la câștigarea unei medalii olimpice: un evreu care trage tare de această șansă ca de singurul resort care l-ar mai putea propulsa spre un anume sens al existenței și un creștin, confruntat și acesta cu o profundă dilemă existențială legată de destinul său și de felul în care L-ar putea sluji mai bine pe Dumnezeu.

Eric Liddell dorește să urmeze calea misionariatului, știe că este chemat să vestească Evanghelia în Orientul îndepărtat. În același timp, constată că Dumnezeu l-a făcut iute de picior și, în plus, simte o imensă plăcere în alerga. O bună parte din film reflectă căutarea…

View original post 332 more words

What the Poor Have Taught Me?

How much are the poor, who were at the core of Christ’s gospel, a concern for us as followers of Christ? I guess ‘not enough’ would be a fair answer.

The Institute of Middle East Studies

By Rupen Das*

OLYMPUS DIGITAL CAMERAA 2009 study by Tomas Rees on the relationship between poverty and religiousness found that personal insecurity (due to stressful situations, such as poverty) was an important determinant of religiosity.[1] The poor tend to be more religious.

I find the faith of the poor both intriguing and challenging. Intriguing – because I wonder why the poor would turn to God and Christ? Challenging – because they want to know the reality of God made possible in Christ – not a message or a theological proposition.  I would have imagined that they would be angry at God, and blame Him for their circumstances –  for their poverty and the injustices they face. Why would they ask God (or anyone for that matter) for forgiveness, when it would seem that they have been the ones who have been sinned against? From my perspective, it seemed that God has…

View original post 890 more words

Despre importanța gesturilor simbolice

Ce rost au gesturile simbolice? O intrebare inradacinata in imaginalul iluminist care domina gindirea evanghelicilor>
Si totusi, omul este eminamente o fiinta simbolica. Religia insasi, si teologia, sunt imposibile fara simboluri, caci despre Dumnezeul transcendent nu putem vorbi altfel decit folosind metafore.

Cu drezina

De-a lungul timpului, am fost întrebat, cu diverse prilejuri, de către comentatorii textelor de pe acest blog ce rost are să facem gesturi simbolice. Nu suna chiar așa întrebarea. Mai degrabă oamenii dădeau glas frustrării că sunt situații în care nu se poate face mai nimic, ci rămân doar gesturile simbolice. E mult, e puțin? Depinde.

A oferi un buchet de flori este un gest simbolic efectiv inutil. Sunt multe alte cadouri folositoare ce se pot dărui. Și, cu toate astea, continuăm să dăm flori cu diverse ocazii. Probabil că și cei care consideră că gesturile simbolice sunt inutile mai oferă din când în când astfel de cadouri… simbolice. Măcar din reflex, dacă nu din alt motiv.

Există, pesemne, un reflex adânc împământenit în cultura noastră de a recurge la astfel de gesturi lipsite de eficiență, dar purtătoare de mesaj. În funcție de context, ele transmit diverse tipuri de conținut…

View original post 587 more words

Berbecuț confesional

Dar daca omul vrea si vrea, care-i problema ta? 🙂

dyo

Vrei ca filmul să vorbească de bine credința ta, să-ți mângâie convingerile, să zică bine din Biblie, hm? Serios? Dar oare de ce ar investi cineva milioane de dolari pentru a-ți oferi pe ecran ceea ce oricum primești pe gratis duminică de duminică? Nu e mai bine să te duci tu frumușel la o biserică și iei aminte la ce se predică acolo?

Căci filmele nu sunt făcute pentru transmite discursuri omiletice, ci pentru a trăi idei. Ajunge mijlocului mesajul său!

View original post

The Exodus

Words of a prophet, for the church today.

Dave Barnhart's Blog

Frans Francken I. Hans skola: Den rike mannen och Lazarus. NM 429
I have seen your religion, and I hate it.
I have heard your doctrine, and I loathe it.
Take away your empty praise songs,
your vacuous worshiptainment.
Your mouth is full of religious words,
but your proverbs are salted manure.

“The sick deserve to be sick.
The poor deserve to be poor.
The rich deserve to be rich.
The imprisoned deserve to be imprisoned.”
Because you never saw him sick, or poor, or in prison.

“If he had followed police instructions,
if he had minded the company he keeps,
he would not have been killed,”
You say in the hearing
of a man hanging on a cross
between two thieves.

“People who live good lives
do not have pre-existing conditions,” you say,
carving these words over the hospital door:
“Who sinned, this man or his parents,
that he was born blind?”

“It is the church’s job, not the government’s,”
say…

View original post 849 more words

Getting the Trinity out of the Ivory Tower

Here is a Christian view of the Trinitarian debates from a Muslim dominated context. Lots to learn from.

The Institute of Middle East Studies

By Mike Kuhn

Are there any “ivory tower theologians” out there?

I’ve never seen an ivory tower…and I suppose that’s the point. Ivory tower theologians are presumably dealing with things nobody cares about, things that make no practical difference in day to day life.

I remember chuckling at “Owl” as I read the Winnie the Pooh books to my children (a long time ago). Poor old Owl, supposedly a symbol of wisdom, was inclined to pontificate in ways that failed to connect with life.

Sometimes I felt a little like Owl with my kids. Maybe that’s why I hesitate to write this blog. I wonder if the Trinity is an “ivory tower” issue in theology that, in reference to the Muslim world, should not be brought into the conversation. However, since my hesitation owes more to the rancor that has dominated the conversation than to conviction, I’ll go with conviction.

View original post 1,364 more words

Human Beings or Human Persons?

This is a very consequential discussion, in which, I believe, truth is on the side of Zizioulas and Kallistos. Staniloae would certainly also agree with them.

Public Orthodoxy

by Paul Ladouceur

Vlachos-Zizioulas Met. Hierotheos (Vlachos) and Met. John (Zizioulas)

One of the liveliest exchanges at the Holy and Great Council of the Orthodox Church in June 2016 concerned which Greek words should be used in Council documents to refer to humans: anthrōpos (“human being”); or anthrōpino prosōpo (or simply prosōpon) (“human person”). The main protagonists in this debate were, in the anthrōpos corner, Metropolitan Hierotheos (Vlachos), and in the prosōpon corner, Metropolitan John (Zizioulas), supported by Metropolitan Kallistos (Ware). While this episode may seem to be an intra-Greek linguistic spat, the theological stakes are very high.

Prior to the Council, in May 2016 the Church of Greece, at the urging of Metropolitan Hierotheos and others, accepted that all references in Council documents to “human person” should be changed to “human being.” Vlachos advances two reasons for rejecting references to humans as persons. First, the ancient Fathers attributed the…

View original post 1,117 more words

Can You Trust Muslim Kindness this Ramadan?

Wise words of a peacemaker. Thanks, Martin.

The Institute of Middle East Studies

By Martin Accad

In post 9/11 anti-Muslim discourse, taqiyya has been redefined as a religious obligation for Muslims to lie to non-Muslims not simply for survival, but in order to serve the expansionist agenda of their religious community. According to the taqiyya-focused strand of the anti-Muslim moral panic, Muslims stand condemned for their participation in this hidden agenda even when no criminal or anti-social behaviour is apparent.[1]

As Shakira Hussein vividly describes, Taqiyya, best translated as “dissimulation,” may be one of the most misunderstood Islamic concepts today.

View original post 1,751 more words

Conferința Edictum: Hristos și Civilizația Libertății – Teodor Baconschi

Teodor Baconschi, un om pe care il asculti cu placere chiar si stunci cind nu neaparat esti de acord cu el.
Toata pretuirea mea.

Istorie Evanghelica

Titlu: Hristos și Civilizația Libertății – Drumul de la Constrângere la Conlucrarea cu Dumnezeu
Conferențiar: Teodor Baconschi
Data: 30.03.2016

O prelegere interesantă și captivantă a domnului Teodor Baconschi în care discută despre libertate, despre Hristos și Civilizația libertății.
În cadrul primei părți a prelegerii, Teodor Baconschi face referiri și la conceptul „Imago Dei”, la modul în care chipul, imaginea lui Dumnezeu, este reflectată în om.

View original post

Mijlocul este mesajul (9) – Climate change

Un text scris cu luciditate (era sa scriu ‘echilibru’, dar in vocabularul meu acesta nu este o virtute, ci dimpotriva.
In problema schimbarilor climatice, fara o teologie coerenta a creatiei, riscam sa cadem victime fie ale catastrofismului religiei ecologiste, fie ale conspiraionismului cretin, marca Trump. Care sunt ‘tot un drac’, sau, mai elegant spus (pentru firile care se ofilesc usor( ‘aceeasi Marie, cu alta palarie.
De citit, neaparat. Multumesc, Dyo.

dyo

Nu știu dacă știința numită astfel are sau nu dreptate în privința magnitudinii efectelor pe care civilizația noastră le are asupra climei pământului. Se bat multe cap în cap. Om fi noi chiar atât de tari în mizerabila noastră goană după simulacre ale progresului încât să fim capabili să influențăm vremuri și soroace meteo? Realitatea este că schimbări climatice majore pot să aibă loc în istoria planetei și fără intervenția omului. Dar climate change este, pe deoparte, o declarație de putere: da, am ajuns atât de sus și de influenți, suntem în stare să lăsăm urme vizibile pe chipul biosferei. Nu ne dorim asta, căci, vorba lui McLuhan, nu suntem pasageri în această călătorie a umanității, ci membri ai echipajului, dar … să se consemneze faptul că am putea să îi produce mult rău, dacă nu cumva am și început să o facem.

Este posibil, de asemenea, ca efectele luptei…

View original post 620 more words

Submission, Sexism, and Head Coverings

Wow! I would have never imagined to read this in an Orthodox author, let alone by clergy. I am impressed.

Public Orthodoxy

by Mark Arey

headcoverings

The recent visit of the President and First Lady to the Vatican raised again the question of head coverings for women in the Christian context. Many Christians perpetuate a theology of women’s submission to men that is symbolized by head coverings, based on a Scriptural text (First Corinthians 11:3-16).

In 11:5, Paul stresses the Jewish custom that married women should cover their head. Every wife who prays or prophesies with her head uncovered, dishonors her own head. Indeed, it is the same thing as having a shaved head!

As pointed out by M.D. Hooker, “According to Jewish custom, a bride went bareheaded until her marriage, as a symbol of her freedom; when married, she wore a veil as a sign that she was under the authority of her husband” (Authority on Her Head: An Examination of I Cor. XI. 10, New Testament Studies, 10, 1964…

View original post 1,003 more words

Liviu Antonesei – Cum produce mintea opere? Filmul complet!

Iata inca o postare recenta a domnului Antonesei care ar putea interesa pe unii dintre cititorii blogului meu; mai ales pe cei care au darul scrisului si al creatiei artistice in general.

@ntonesei's blog

Craiova_Antonesei

Am primit acum cîteva ore filmul complet și editat al conferinței de la Craiova din 21 mai, împreună cu permisiunea poetului Nicolae Coande, gazda mea, de a-l face public. Îi mulțumesc frumos și pentru prilejul de a mă adresa publicului craiovean, dar și pentru permisiune. Mulțumesc, de asemenea, Dnei Emi Chirea și Florin Chirea pentru toată munca lor – filmare, editare, montaj etc – care au făcut posibilă păstrarea acestei mărturii. Nu în ultimul rînd, mulțumesc celor care m-au însoțit în aproape toate cele 24 de ore petrecute la Craiova, scriitorii Nicolae Coande, Horia Dulvac și Doamnei Sale -, Marius Dobrin, Ion Maria. Și, desigur, mulțumesc publicului craiovean, atît de cald, atît de empatic… Fotograafia de deasupra aparține Dlui Florin Chirea…

View original post

Lansări: Ion Tămaș, Ioan Florin Florescu…

Domnul Liviu Antonesei, pe care m-am bucurat sa-l vad la lansare, reda aici citeva imagini si de la lansarea cartii lui Ioan-Florin Florescu. Multumim.

@ntonesei's blog

DSC02583

Azi, am avur bucuria să particip la două evenimente culturale, legate de doi oameni la care țin foarte mult, cum admir și ceea ce fac, dar pe care i-am mai văzut de foarte multă vreme, șaptesprezece, respectiv zece ani. La ora  17, la librăria Cărturești Pallas a fost lansat albumul dedicat scultorului Ion Tămaș, Glasul lemnului, glasul pietrei (Editura Ars Longa, Iași, 2017), unde am vorbit împreună cu Dna Marinela Rusu, cercetătoare, dar și plasticiană. Dumneaei a vorbit ca un om de meserie, eu ca un scriitor iubitor al artelor și cred că discursurile noastre s-au completat bine. Christian Tămaș, fiul dar și editorul artistului, a expus pe scurt modul în care au decuts lucrurile pentru a ieși un album atît de frumos. Un microrecital Mariana Porumb, excelentă voce, a completat programul. Brîndușa Tămaș a reușit să conducă foarte bine întregul ceremonial, astfel încît n-am întîrziat decît puțin la al…

View original post 161 more words

Political Polarization and Christian Unity

Public Orthodoxy

by Will Cohen

polarization

When politics is as toxic as it’s become today in North America, Church unity would seem more than ever to require quarantining the life of faith from current political and social questions. Broader society’s most polarizing issues do get taken up eagerly, it’s true, in Christian congregations (of whatever tradition) that lean hard ideologically either to the left or the right, but how fruitful that engagement has been is unclear. In any case, most Orthodox parishes I know aren’t overwhelmingly partisan in that way. As a consequence, North American Orthodox parish and diocesan life steers mostly clear of the pressing issues of the day.

There are exceptions. Each year in January, parishioners in many jurisdictions hear a letter from their Archbishop or Metropolitan read from the ambo by the priest to coincide with the March for Life in Washington, D.C. On rarer occasion, episcopal letters or statements…

View original post 1,014 more words

REFORMA III

al treilea text din aceasta serie

Parnassienne Passagère...

DE LA CONFLICT LA COMUNIUNE III

COMEMORAREA REFORMEI,  O ABORDARE ECUMENICA

Raminind in spiritul ecumenismului Bernard Cottret scrie « Reforma nu aparine nimanui, nu o putem incadra intr-un lagar, nu apartine unei partide, sau unui grup tot asa cum Crestinismul nu apartine unui grup ci intregi crestinatati,  Reforma  este mai mult dect un patrimoniu ea este orizontul comun al tuturor crestinilor. »  Ne apartine, apartine tuturor crestinilor nu doar pentru ceea ce a urmat dar si pentru ceea ce a precedat pentru ca, sa nu uitam, Luther a fost un calugar augustinian si  s-a inspirat din teologia Augustiniana in gandirea sa iar Calvin ar fi preluat 70%  din teologia lui Augustin, dupa unii cercetatori.    Ne rasuna in urechi, versetul din Ecleziastul « nimic nou sub soare » ?   Si totusi ceea ce era déjà, cea fusese spus si gandit trebuia sa fie reauzit, reafirmat, prompvat si motor al unei gandiri care va reinoi ideologii…

View original post 1,582 more words

A fi sau a face?

Un text amar, chiar daca oarecum jucaus, care loveste fara mila in pragmatismul – aceasta boala mortala a spatiului ‘cultural’ american, care a cuprins de prea multa vreme lumea evanghelica romaneasca. Un fenomen trist, care face virtualmente imposibila nu numai maturizarea teologica, ci si insasi spiritualitatea, in sensul pur al cuvintului, caci aceasta nu se poate naste decit din exces si risipa (vezi istoria din evanghelie cu femeia care a spart vasul de alabastru si a turnat mirul cel foarte scump pe picioarele lui Isus).

dyo

Ah, pragmatismul acela evanghelic cel drept și făr` bob de risipă într-ale devenirii! Evanghelicul vrea să știe după fiecare predică, după fiecare cântare, după contactul  cu fiecare carte citită sau film vizionat, ce trebuie să facă. Aplicația practică. Învățătura. Cei „n” pași practici, biblici neapărat.

De aceea e arta evanghelică (mă rog, n-am găsit o expresie mai potrivită) așa cum e: ea trebuie să ne spună unde să batem primul cui, odată ajunși acasă. Nu contează dacă avem sau nu ce agăța în el. Atât timp cât i se spune omului ce să facă, cum să facă și i se dau și niște norme minime de realizat, e legitimă pretenția la receptivitate din partea sa. Altfel, e vai de cel prin care vine prilejul de a-i irosi vremea pe cărările devenirii sau ale reflecției nematerializate în acumulări măsurabile!

Astfel, devenirea însăși devine o lucrare, una tainică și paradoxală: e…

View original post 427 more words

REFORMA II

Parnassienne Passagère...

DE LA CONFLICT LA COMUNIUNE  II

COMEMORAREA REFORMEI,  O ABORDARE ECUMENICA

Résultat de recherche d'images pour "ABBAYE DE CLUNY PARIS PHOTOS"

O abordare Eucmenica a Reformei nu inseamna negarea diferentelor ci punerea acentului asupra elementelor  care ne leaga.  Intr-un proces de mondializare unde se incearca un fel de negare a diferentele este important sa definim atit ceea ce ne leaga cat si ceea ce ne separa dar cu scopul cautarii adevarului si a respectului reciproc.

Documentul publicat in urma colocviului de la Paris  scrie Partenerii dialogului trebuie sa fie loiali fata de doctrina bisericii pe care o reprezinta, care dupa convingerile lor reprezinta adevarul.   Doctrinele afiseaza multe puncte comune,  puncte care,  pot aparea diferinte insa, sau chiar opuse in felul in care sunt formulate.  De aceea dialogul este posibil  dar si necesar.  

Terminologie

Motiv pentru care colocviul trece la o scurta prezentare a Istoriei Reformei incepand prin a defini termenul Reforma care inseamna  a transforma o situatie prezenta rea…

View original post 1,387 more words