Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 6


Imperiul Otoman

Acum, haide să revenim la actualitate!

Să revenim!

Deci, la prezent! În mod cert, pentru unii de-aici, discuția asta începe să nu mai fie la locul ei …

Relevantă.

… pentru că, e clar, noi suntem orientați.

Da, da! Ce să facem? Avem un bai! Recunoaștem chestia asta, cel puțin.

Da. Suntem orientați, adică nu susținem dispensaționalismul și faptul că Israelul va juca acest rol important, la sfârșitul istoriei, inclusiv un rol politic și ca atare, ne detașăm puțin de povestea asta, de implicarea religioasă, în ce se întâmplă în conflictul de-acolo și poate reușim să fim puțin mai realiști sau mai obiectivi, cu privire la ceea ce se întâmplă faptic acolo.

Da! OK! Cineva poate respinge sau accepta povestea asta, dar ce se întâmplă faptic e ceva ce nu poate fi contestat, probabil.

Hai acum să povestim ceva despre ce se întâmplă faptic și care sunt influențele lucrurilor care se întâmplă concret acolo, căci până aici, sigur, poate că interesul discuției noastre ar fi fost pentru creștinii care au o perspectivă religioasă pro-Israel…

Sigur!

… dar dacă am demontat chestia asta, s-ar putea să nu mai aibă interes discuția. Totuși, ea cred că este de interes și aș vrea să ne spui care-ar fi influențele acestor fapte, care-au început în 1948, ce face Israelul, de fapt, care este scopul Israelului, ce se întâmplă acolo și ce influență are asta asupra lumii, asupra noastră, asupra viitorului.

Dați-mi voie să încep de la un punct, care nu-i direct legat de întrebarea ta, dar care s-ar putea să ne doară și sper să ne doară mai tare decât situația politică. La căderea Imperiului Otoman, la sfârșitul Primului Război Mondial, toată zona care aparținea Imperiului Otoman, inclusiv Israelul, Palestina, Siria, în toată zona aceea a răsăritului Mediteranei, inclusiv Asia Mică, existau circa 25% creștini. Vă puteți închipui acest lucru?! 25% creștini! Astăzi, sunt mai puțin de 4% în toată zona! În mai puțin de o sută de ani. Ce s-a întâmplat în această perioadă și ce se întâmplă astăzi, cu ajutorul dispensaționaliștilor americani, este că creștinii din spațiul în care s-a născut Biserica sunt încurajați să părăsească Israelul, locul în care s-a născut Cristos, ca să lase terenul liber sioniștilor, care persecută Biserica creștină cât pot, oriunde o prind la înghesuială, dar, în același timp, sunt foarte deschiși să ia banii creștinilor americani, căci doar banii n-au miros? Poate lucrul acesta ar trebui să ne doară!Read More »

Advertisements

Ahed Tamimi – Living Resistance Tour

Ahed Tamimi, presently in prison in Israel, the harsh occupier of her home country, Palestine,  is called ‘the Palestinian Jeanne d’Arc’. She has become, at only 16 years old, the most powerful symbol of Palestinian non-violent resistance to the Israeli occupation of the Palestinian territories.

If you want to understand more about why is she considered dangerous to the heavily armed occupier, you may read this well written article, by Nina Fischer.

Tristan Harris – How A Handful of Tech Companies Control Billions of Minds Every Day

Tristan Harris co-founded the movement for Time Well Spent to spark an important conversation to about the kind of future we want from the technology industry. Instead of a “time spent” economy where apps and websites compete for how much time they take from us, it aims to create an ecosystem competing to help us live by our values and spend time well.

Harris was a design ethicist and product philosopher at Google until 2016, where he studied how technology influences a billion users’ attention, well-being and behavior. He led design sprints with product teams, including a meeting between Google’s lead product designers and Zen Master Thich Nhat Hanh, international spokesperson for Mindfulness.

Previously, Harris was CEO and co-founder of Apture, which Google bought in 2011. Apture enabled millions of users to get instant, on-the-fly explanations without leaving their place, across a publisher network of a billion page views per month.

Harris holds several patents from his previous career at Apple, Wikia, Apture and Google. He graduated from Stanford University with a degree in Computer Science, focused on Human Computer Interaction, while dabbling in behavioral economics, social psychology, behavior change and habit formation in Professor BJ Fogg’s Stanford Persuasive Technology lab.

* * *

NOTE: If this caught your attention, please also read Roger McNamee’s article How to Fix Facebook—Before It Fixes Us. It is a long article, but it is really worth doing it.

Noutăți despre Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită. Un fragment din Epistola către Galateni

Semne bune ale unei initiative necesare. De multa vreme deja.

Vaisamar

Acum câteva luni anunțam pe FB că am terminat de verificat și ajustat partea de text biblic care îmi revine ca parte a procesului de revizuire a versiunii Cornilescu (ce va să fie EDCR).

Fiindcă s-a lucrat și se lucrează „cu toate pânzele sus”, tragem nădejde că vom putea publica Noul Testament în toamna acestui an.

Singura carte încă neverificată integral este Faptele Apostolilor, care le-a fost repartizată colegilor din a doua echipă „neotestamentară”. Termenul de predare inițial era 15 iunie 2018, dar am convenit să-l devansăm, ca să avem timp să pregătim textul pentru publicare.

După această revizuire de bază, textul este citit de revizorul literar, care are sau nu are obiecții și comentarii (de obicei are, deci trebuie să cântărim atent opțiunile și să le întoarcem pe toate fețele și fațetele), iar apoi sfârșește pe masa Comitetului Pastoral, care de regulă are puține observații. La început, când încă…

View original post 736 more words

IMES Regional Brief – January 2018

A regional view that you rarely find anywhere else.

The Institute of Middle East Studies

Lebanon

Lebanon is not a country; it is a message merely

The repercussions of President Trump’s announcement, on the 6th of December 2017, regarding Jerusalem and the transfer of the American Embassy, have held prominent place of late in the Lebanese political arena. The announcement is widely viewed as having cancelled all previous efforts of peace initiatives, as well as any aspirations Palestinians have had to establish a Palestinian state on the territories of the West Bank and the Gaza Strip – both of which were occupied in 1967. Read more

لبنان

لبنان ليس بلدًا، بل رسالة

من أبرز الأحداث التي شهدتها الساحة اللبنانية مؤخرًا تداعيات إعلان الرئيس الأميركي ترامب في يوم 6 كانون الأول/ديسمبر 2017 نقل السفارة الأميركية من تل أبيب إلى القدس واعتبارها عاصمة إسرائيل. وبذلك يكون قد ألغى جهود مبادرات السلام وطموحات الفلسطينين في إنشاء دولة فلسطينية على أراضي الضفة الغربية وقطاع غزة التي احتُلّت سنة 1967. 

View original post 1,286 more words

Exerciţii de înţelegere VII – După 1989. Perioada Oradea

Amintiri. Un text publicat acum 10 de ani.

Persona

Dorin Popa: In seara aceasta, in saptamana Craciunului, am invitat pe domnul Danut Manastireanu, director pentru marturia crestina si formarea spirituala, pentru regiunea Europei de Est si a Orientului Apropiat al Organizatiei World Vision cu sediul la Viena. Domnul Manastireanu este economist de profesie initiala, este baptist, din punct de vedere confesional, si este in acelasi timp absolvent al unui masterat luat la Londra, ne va povesti dumnealui, si doctorand in teologie tot la Londra. Ajungem cu studiile la zi?

Danut Manastireanu: Da, foarte aproape, cu o mica pauza in alte doua meserii, dupa ce am parasit meseria de constructor de monumente funerare.

Dorin Popa: Cand ati parasit-o?

Danut Manastireanu: Asta s-a intamplat dupa revolutie, in 1990-1991.

Dorin Popa: Ati mai lucrat si in ’90 in calitate de constructor de monumente funerare?

Danut Manastireanu: Da, nu aveam o alta solutie. Nu ma puteam intoarce…

View original post 947 more words

Dr Danut Jemna – Viitorul comunitatii penticostale din România

Pentecostal baptism

La rugamintea prietenului meu, Dr Danut Jemna, fac publice aici consideratiile lui legate de situatia penticostalismului romanesc in acest moment. Textul de fata reia o analiza facuta de Dr. Jemna, singurul specialist in patristica in spatiul pentecostal romanesc, in urma cu aproximativ zece ani. Ca profesor universitar abilitat, Dr. Jemna este, de asemenea, specialist in statistica, cu un interes special pentru demografie, domeniu in care a publicat deja un numar de carti si articole. Textul de fata include si o discutie asupra citorva probleme importante pentru penticostali, si prea putin discutate pina acum, din perspectiva acestei discipline stiintifice.

Scopul acestei analize critice nu este nicidecum unul destructiv, ci reprezinta o invitatie la un prea mult intirziat dialog legat de o serie de chestiuni fundamentale de care depinde, crede autorul, viitorul comunitatii penticostale in Romania.

Autorul este deschis sa raspunda la reactiile celor interesati. O puteti face aici sau direct, pe email (pe care il pot pune la dispozitie, in privat, celor interesati).

Redau mai jos inceputul acestei analize.

** * *

În noiembrie 2008, la un moment aniversar, am scris un text pe care l-am intitulat: Are un loc Biserica Penticostală în România şi în Iaşi? În acest text am încercat să fac câteva observații legate de: dezvoltarea comunității în profil teritorial (am subliniat concentrarea în anumite zone ale țării și în mediul rural); spiritualitatea penticostală (cu înclinații dualiste și lipsa unei viziuni care să integreze întreaga realitate a existenței umane); prezența publică (precară și ambiguă, reactivă și partizană); relațiile cu celelalte comunități religioase (dominate de spirit sectar). Revin asupra acestei teme cu o nuanțare a întrebării puse atunci – mai are viitor această confesiune în România? Pentru a putea da un răspuns coerent la această întrebare este necesară analiza unor elemente pe care le supunem discuției în continuare.Read More »

A Cry for Help from Jerusalem

TJerusalem by night

I have just received a desperatee call for help from a very good Christian Palestinian friend. It is related to the implications of the recent decision of the American president to move their embassy from Tel Aviv to Jerusalem.

My friend is telling me that more and more of the evangelical churches in Palestine (representing something like 1% of the Palestinian Christians, who are, themselves, about 1% of the entire Palestinian population in the West Bank) are adopting a Zionist theology, in an attempt to schmooze American churches to support them financially (you may rightly call it ecclesial prostitution). This is, of course, a luxury that historical churches in Palestine (not only Greek Orthodox, Melkite, and Latin churches, but also Anglicans and Lutherans) do not have.Read More »

Iconoclasmul evanghelic și nevoia instinctivă de simboluri

Teo, despre ambiguitatile iconoclasmului evanghelic. Subrezirea lui, binevenita, este bazata, din pacate, nu pe considerente teologice, ci mai degraba social-politice, deci circumstantiale si neperene.

Cu drezina

Cu 30 de ani în urmă, ar fi fost de neconceput să pui vreo cruce măcar pe unele biserici baptiste sau penticostale. Azi majoritatea celor pe care eu le-am văzut au o cruce mai stilizată sau mai clasică așezată într-un loc vizibil. Cu toate acestea însă, evanghelicii rămân și se definesc drept iconoclaști (chiar dacă nu folosesc exact acest termen).

În general, evanghelicul obișnuit are o atitudine critică față de icoane, statui și alte imagini sau simboluri menite să reprezinte realități spirituale ori personaje din istoria biblică sau a Bisericii. Și totuși, există deja o formă de „artă” a bisericilor evanghelice. În anii dinainte de căderea comunismului dominau, cel puțin în Transilvania și toată zona de vest, baptisteriile cu apă curgătoare, unde, cum remarca cineva, lumina putea să cadă simultan din toate direcțiile. În cazul penticostalilor, era obligatoriu și un porumbel coborând pe niște raze.

Chiar și cu bradul de…

View original post 689 more words

Urbi et orbi – 1973, Vanju Mare

Danut militar
DanutM, soldat, Vanju Mare, 1973

Urmărind în ziua de Crăciun transmisiunea de la Vatican a mesajului papal urbi et orbi din ziua Crăciunului 2017, care este întotdeauna emoționantă pentru mine (ce să facem, vor spune unii, „un ecumenist va fi întotdeauna un ecumenist!”; la care eu răspund: „amin!”), mi-am adus aminte de un alt Crăciun, de acum exact 44 de ani.

În decembrie 1973 mă aflam într-o unitate militară la Vânju Mare, în Mehedinți, unde făceam armata la termen redus, la intendență, înainte de începerea studiilor universitare economice. Tocmai împlinisem 19 ani. Cele opt luni petrecute acolo au reprezentat una dintre cele mai dificile perioade din viața mea.

Când am ajuns în unitate, purtam deja asupra mea eticheta unui proscris. Pe dosarul meu scria „baptist”, ceea ce, în limbajul militar comunist se traducea prin „sectant”, „retrograd”, „dușman al patriei”, și altele asemenea. Am fost preluat imediat sub observație de ofițerul de contrainformații, securistul unității militare, care a recrutat imediat câțiva informatori dintre colegii mei (delațiunile lor aveam să le găsesc mulți ani mai târziu, în primul meu dosar de urmărire de la Securitate – au fost în total patru la număr, și care acum se află transcris în întregime pe acest blog – dacă vă interesează, găsiți aceste documente, însoțite de comentarii, dând o căutare după expresia „File I-1065”). Au urmat interogatorii umilitoare, batjocuri („nu avem nevoie de savanți pocăiți în țara noastră”, amenințări („nu vei termina niciodată facultatea”, și multe asemenea.Read More »

Voicu Bojan – Ierusalim − un oras, trei credinte. Si niste zapada

Jer-6

Cândva, demult, Karen Armstrong și-a propus să-l găsească pe Dumnezeu. Pentru asta s-a călugărit. Vreme de 7 ani, l-a tot căutat între zidurile unei mănăstiri catolice. Apoi a renunțat. S-a întors printre oameni și s-a apucat de cercetare și de scris.

A urcat la catedră. A făcut emisiuni tv, cum ar fi seria despre Sfântul Apostol Pavel. A devenit expert în istorie religioasă. Azi le dă lecții rabinilor și face parte din înalta societate de studii sociale musulmane. E peste tot și deopotrivă nicăieri, așa cum îi stă bine unui true British scholar.

Când a apărut în românește cartea ei Istoria lui Dumnezeu, am privit titlul cu mirare și mi-am pus două întrebări:

1. L-o fi găsit Armstrong, în sfârșit, pe Dumnezeu?

2. Poate fi Yahve circumscris de istorie, de timp?

Cartea e povestea unei căutări, nu a unei găsiri. Mare, echidistantă, sobră și destul de greu digerabilă.Read More »

Christmas 2017

nativity-icon
May you all have a blessed Christmas!

Despre Revoluție și religie

Draga Teo,
Multe as avea de comentat la acest text. Iata doar citeva observatii:
1. Spre deosebire de Polonia, unde catolicii au jucat un ol decisiv in prabusirea comunismului, in vreme ce baptistii au ramas aliati pina la sfirsit cu comunistii, din ura pentru dusmanul comun 😦 ), in Romania, rolul jucat de religie a fost mai degraba circumstantial, daca nu chiar absolut intimplator. Daca ‘lovitutia’ incepea la Iasi pe 14 decembrie, cum era programat, nu mai era nimic de discutat despre rolul religiei (in grupul de conspiratori de atunci era o singura persoana cu angajare religioasa clara, si acela era crestin dupa Evanghelie, dar el nu era in grup din pricini religioase, ci din motive de activism sindical).
2. Incercarile de disculpare a lui Teoctist sunt penibile. Colaborationismul lui gretos cu comunistii era de notorietate publica. In aceasta privinta nu ridicolul Ciachir, ci doctul Lucian Turcescu (si doamna lui, Lavinia Stan), merita cititi si citati.
3. Episodul extrem de important, dar si controversat, al Grupului de Reflectie pentru Innoirea Bisericii, despre care inclusiv domnul Baconschi vorbeste cu batista pe tambal, este unul care ar putea sa faca multa lumina in aceasta chestiune. Dar, probabil, eu nu voi fi pe acest tarim cind documentele legate de acest episod vor iesi la iveala. Ce anume ii face pe participant sa pastreze omerta cu privire la el, nu stiu, dar este clar ca este vorba de niste castane extrem de fierbinti.
3. Nu, nici Greco-catolicii nu se pot lauda cu integritatea sub comunism. Si ei au fost infiltrati. In ultimii ani au iesit la iveala detalii scabroase despre oameni pe care pina mai ieri ii consideram eroi.
4. Despre implicarea evanghelicilor in zilele din decembrie 1989 la Timisoara nu vreau sa vorbesc prea mult. Vreau doar sa mentionez ca, dincolo de cei care au platit scump pentru curajul lor nebun, si carora le datoram in mare parte libertatea, unii si-au construit monumente de eroi acolo unde a fost, de fapt, multa lasitate si oportunism.
In concluzie, convingerea mea este ca crestinii si biserica, de orice culoare ar fi aceea, nu a jucat decit un rol marginal si circumstantial in caderea comunismului in Romania.

Cu drezina

Revoluția română a început de la un pastor reformat ungur, minoritar religios și etnic. Într-o margine de țară, la Timișoara. Pe urmă, a izbucnit și la centru. Despre mai-marii religioși majoritari din Timișoara umblă o legendă stranie, cum că ar fi lăsat oameni să moară pe treptele catedralei, în loc să le deschidă ușa să se adăpostească. Zice-se că, totuși, mitropolitul – unul printre puținii (dacă nu chiar singurul) prelat care a recunoscut de bună voie că a fost colaborator al securității – era plecat din oraș.

Tot în Timișoara se mai consemnează un episod interesant: pastorul baptist Petre Dugulescu (și el cu ceva probleme la dosar, după cum s-a aflat ulterior) a ieșit în balconul Operei și a vorbit mulțimi, care, la îndemnul lui, a îngenuncheat să rostească rugăciunea Tatăl nostru.

Pastorul Iosif Țon anunța de ani de zile, în timpul predicilor sale difuzate de Radio Europa Liberă…

View original post 461 more words

Refugee

Please read this. We all need an epiphany this Christmass.

Malcolm Guite

Epiphany is over, the kings have set off home another way. But their arrival has triggered an appalling chain of events. Herod, then as now, thinks nothing of killing the innocent for political ends. The Christ-child is a refugee in the world he came to save. But God, who gives Himself for us all also calls us all to give an account to Him of how we have lived and loved in that world.

As always you can hear this sonnet by pressing the ‘play’ button, if it appears, or clicking on the title.

Refugee

We think of him as safe beneath the steeple,

Or cosy in a crib beside the font,

But he is with a million displaced people

On the long road of weariness and want.

For even as we sing our final carol

His family is up and on that road,

Fleeing the wrath of someone else’s…

View original post 55 more words

The US Embassy in Jerusalem: What’s the Big Deal? السفارة الأمريكية في القدس: ما الخطب في ذلك؟

In case you want to also hear a ME voice

The Institute of Middle East Studies

By Mike Kuhn*

For out of Zion shall go forth the law, and the word of the LORD from Jerusalem. He shall judge between the nations, and shall decide disputes for many peoples; and they shall beat their swords into plowshares, and their spears into pruning hooks; nation shall not lift up sword against nation, neither shall they learn war anymore (Isa 2:3b-4).

US President Donald Trump has moved to fulfill his campaign pledge, one that others made before him and failed to fulfill—to declare Jerusalem as the capital of the state of Israel and move the US embassy there. The initiative did not begin with President Trump.

View original post 1,898 more words

Beauty and Suffering Together, Part I

Monica begins telling the story of her encounter with her grandfather’s Securitate files.

Some Connectedness

Even though it’s the holiday season, I got a little courage to write this darker blog post from a taxi driver I rode with this afternoon. Today he chose to fly a Romanian flag with the center cut out of it and play protest songs instead of Christmas carols. Besides the holidays, there has just been a period of mourning for the death of the last king of Romania (ousted by the communist regime). Besides the period of mourning, right now is the anniversary of the Romanian revolution that took place December 16-25, 1989. Besides the anniversary, there are the protests against the new changes to the judicial system by former members of the old regime.

It’s been an especially emotional time for me because I was finally able to see the files that the dictatorship kept on my grandfather, who was a Baptist pastor. I spent a day and…

View original post 348 more words

Doru Buzducea: Eu cred în intervenția și sprijinul Divinității în viețile și carierele noastre

mind this

Istorie Evanghelica

Doru Buzducea la Ruth

Eu cred în intervenția și sprijinul Divinității în viețile și carierele noastre, iar acest lucru ne schimbă perspectiva asupra lumii.

Prof. univ. dr. Doru Buzducea
Decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială

(interviu cu Dr. Marius Silveșan)

View original post

Mircea Dinescu – Poveste de Crăciun

de râs… mânzește

@ntonesei's blog

În timp ce parchetul ne servește a enșpea teorie despre decembrie 1989, din care în mod ciudat dispar tocmai teroriștii securiști, specialiști totuși ai diversiunii, cărora le este substituită armata, aia frecată la munci agricole, canale și tot felul de case ale poporului, Mircea Dinesci stă oleacă pe gînduri și recompune această poveste de Crăciun. Un  Crăciun sîngeros, dacă vă mai aduceți aminite…

DSC02494Poveste de Crăciun

Singurele simulatoare ale Revoluției române de care s-a vorbit pînă mai ieri au fost Ion Caramitru și subsemnatul.

Noi am simulat la televizor că dictatorul a fugit. Noi ne-am prefăcut cînd am îndemnat populația să iasă în stradă.

Iacătă însă că, după îndelungi cercetări, Procuratura ne anunță că n-am fi fost unicii simulanți și că pe acoperișurile unor clădiri din București niște aparate cu foc la gura țevii se prefăceau și ele că trag în mulțime spre a induce „psihoza terorismului”.

Carevasăzică teroriștii n-au…

View original post 106 more words

Andrei Vieru – Muzică funebră pentru Regele Mihai

Pentru o zi de doliu national.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe regele nostru si sa aiba mila de noi.

@ntonesei's blog

Și anume un preludiu de Chopin și Ravel cu La Vallée des cloches. Iar imaginile de la a doua postare, după cum scrie pianistul. „Locurile copilăriei Regelui Mihai: munții Bucegi (Vârfu’ cu dor și Piatra Arsă) văzuți din fața Castelului Peleș de la Sinaia, al căror contur le e familiar celor care, ca și Regele Mihai, și-au petrecut o parte din copilărie acolo.”. Mulțumesc Andrei pentru aceste daruri…

View original post

O Jerusalem! If you, even you, had only known on this day what would bring you peace – but now it is hidden from your eyes… آه يا أورشليم! يا قدسُ! لَيتَكِ عرَفْتِ اليومَ طريقَ السَّلام! ولكِنَّه الآنَ مَحجوبٌ عن عَينَيكِ… بقلم مرتان عقّاد

My friend Martin Accad reflects on the latest decision of Trump on moving the American embassy to Jerusalem. Wise words. Thanks, Martin.

The Institute of Middle East Studies

By Martin Accad

These were Jesus’ words of lament, as he entered the city of Jerusalem, where shortly after he would meet his death on a Roman cross. The apostle Luke tells us in his account that Jesus wept over the city. But why did he weep?

View original post 1,353 more words

Triune Agency East and West: Uncreated Energies or Created Effects?

Adonis Vidu, who teaches theology at Gordon-Conwell imagines, very creatively, a dialogue between the Christian West and Christian East on disputed Trinitarian matters.
Well done, Adi. I can hardly wait for the next episode.

Opera Ad Extra: The Inseparable Works of the Triune God

It is not always appreciated that there are important differences between Eastern (Orthodox) and Western theologies (considered as a whole) on the question of how God acts in the world, in addition to their differing perspectives on the Trinity. As I am working on a paper that compares these two approaches, the following imaginary dialogue might be helpful to distill some of the differences.

Western theologian (W): We have learned from Augustine and Aquinas to refer to God’s action in the world as the production of certain ‘created effects.’

Eastern theologian (E): Respectfully, that seems to introduce a buffer between God and the world. If all we have are created effects, then how do we have communion with God himself?

W: Well, we talk of ‘created effects’ to preserve divine transcendence. Surely you would appreciate that.

E: Indeed we do. For us transcendence is also important; so is divine incomprehensibility…

View original post 1,298 more words

Fr John Behr – Reading Scripture

women-bible

There are indeed many ways in which Scripture is read, and there is also great deal of debate about this, both on a general level and also within scholarly circles. But there is a certain feature of the reading of Scripture which is absolutely fundamental to the Christian tradition, from the initial proclamation of the gospel to the creeds propounded by the Councils. This is so important that Paul repeats it twice within a single sentence: ‘I delivered to you, as of first importance, what I also received, that Christ died in accordance with the Scriptures, that he was buried and rose on the third day in accordance with the Scriptures’ (1 Cor. 15:3–4). The Scriptures here are what we (somewhat misleadingly) call the ‘Old Testament’; and it is by reference to these same Scriptures that the Creed of Nicaea also states that Christ died and rose ‘in accordance with the Scriptures’. It is these Scriptures that provided the framework, the terms, the imagery, and the language by which the Apostles and Evangelists understood and proclaimed the revelation of God in Christ. They were and still are (even now we have the writings of the New Testament) the primary Scriptures of the Christian tradition (they are, after all, appealed to as the Scripture by the NT texts themselves), the primary texts by which we are led into the revelation of God in Christ.Read More »

Molly Worthen – How to Escape From Roy Moore’s Evangelicalism

Molly Worthen

Molly Worthen (born 1981), is a historian of American religion and a liberal journalist. She is assistant professor of history at the University of North Carolina at Chapel Hill. She is the author of an exceptional book, which every evangelical should absolutely read: Apostles of Reason: The Crisis of Authority in American Evangelicalism. In this article, published by The New York Times, she reflects on the profound crisis on American evangelicalism, in the light of the current Roy Moore ethics scandal. Here are just a few excerpts.

* * *

…a new ritual has superseded Sunday worship and weeknight Bible studies: a profane devotional practice, with immense power to shape evangelicals’ beliefs. This “liturgy” is the nightly consumption of conservative cable news.

When I sought out conservative and progressive critics of white evangelical politics and asked them how to best understand it, this was their answer: pay attention to worship, both inside and outside of church, because the church is not doing its job. Humans thrive on ritual and collective acts of devotion. And the way we worship has political consequences. It shapes our response to evil and our reaction to people different from ourselves.

The philosopher James K. A. Smith, who teaches at Calvin College in Grand Rapids, Mich., has argued that our lives are shot through with unconscious acts of worship, whether we genuflect at the Apple Store or wake up whispering prayers for our child’s admission to the Ivy League. “We are, ultimately, liturgical animals because we are fundamentally desiring creatures,” he writes in his book “Desiring the Kingdom.” “We are what we love.”

When the Rev. Dr. Martin Luther King Jr. observed that 11 o’clock on a Sunday morning is the most segregated hour in America, he was acknowledging the special power that ritual and community have to stoke or weaken both love and hatred. There is no substitute for sharing the bread and wine — the climax of the Christian liturgy — with people unlike yourself, Ms. Schiess said. She called for fighting false idols with right worship: “Fox News forms a fear, a caricature of other people; if communion were done in churches with diverse populations, it would counteract that fear.”

f you’re wondering what the future of not-so-organized religion looks like, look to the community that has grown up around “The Liturgists,” a podcast hosted by Michael Gungor, a musician, and Mike McHargue, a science writer (both are former evangelicals).
When they began the podcast in 2014, “we started it out of a sense of existential loneliness,” Mr. Gungor told me. They broadcast liturgical music, meditations and interviews with theologians and activists. The podcast has nurtured a community with a life of its own. Listeners find one another through social media, and the co-hosts travel the country to convene events where fans eat, drink and worship together — groups that often continue meeting after Mr. Gungor and Mr. McHargue leave town.
“As America deinstitutionalizes and moves away from religion, people — especially millennials — have lost something. Their community becomes primarily virtual, they’re seeing people through a screen and not flesh and blood, and there’s great data that this leads them to loneliness and depression,” Mr. McHargue said. “The core of every podcast is, ‘you’re not alone,’ and that draws people in, but we can’t stay there. We have to draw them into some kind of communal practice.”

All these people have one thing in common: the instinct that worship should be an act of humility, not hubris. It should be a discomfiting experience, not a doubling down on what’s easy and familiar. The battle for the soul of evangelicalism, the struggle to disentangle it from white supremacy, from misogyny — and from the instinct to defend politicians like Roy Moore — demands sound arguments grounded in evidence. But the effort must also advance at the precognitive level, in the habits and relationships of worshiping communities. Fellowship has the power to refashion angry gut feelings and instead form meek hearts and bounden duty.

(Read HERE the entire article.)

 

 

Kirsteen Kim – Unlocking Theological Resource Sharing Between North and South


Kirsteen Kim is Professor of Theology and World Christianity in the School of Intercultural Studies, Fuller Theological Seminary, USA

Kirsteen Kim deals in this Lausanne article with what I consider to be one of the tragedies of present day evangelicalism: the Western financial and institutional domination of evangelicalism, in the context of a growing evangelical and Pentecostal/charismatic dynamic moving rapidly East and South.
The author suggests a number of well meaning possible solutions for ‘unlocking resource sharing’ in this context. However, I am afraid that, like in the Lausanne movement itself, unless something radical and prophetic happens, the ‘golden rule’ (meaning, ‘who has the gold, makes the rules’ ) will continue to dominate the North-South dynamic. And, for the moment, this dynamic seems to be governed more by the capitalist free market mechanism than by the principles of the Kingdom of God).
From this point of view, I am more hopeful in what secular institutions are trying to do (like the current European Union discussion that access should be TOTALLY FREE for ALL scholarly journals), than in the willingness of Christians to think and act outside of the capitalist box.
I am very curious what others think about this.

Here are a few excerpts from the article.

* * *

key dilemma faced by theological educators is that, whereas most students are in the South, many of the resources are in the North.

  • Although, throughout the North, the overwhelming majority of church leaders have theological education, sometimes to doctoral level, overall enrolment in theological education is declining, including in evangelical schools.
  • In the South, many churches are led by people without the benefit of theological education and without access to it. However, although concrete data on theological education in the South is lacking, regional theological associations report rapid growth. Moreover, some faculty at institutions in the South now have higher levels of faculty qualifications to enable them to offer doctoral degrees.

Despite the shifting picture, the absolute majority of teaching staff, scholarship funds, theological libraries and publications are still located in the North. Furthermore, the decline of theological education in the North, together with the ongoing effects of the 2008 financial crisis, has restricted the already-limited funds available from the North for theological education in the South.

Despite the financial constraints, there is much that can be done to address the current imbalance in theological education between North and South. I shall give some practical examples and suggestions of resource sharing below. However, in order for this to happen, we need the kind of theological education that encourages such sharing.

One of the reasons for the inadequate resource sharing is that theological education—both in the North and the South—is dominated by models developed to serve the institutional church of a largely homogenous community in a particular locality.

Along with the development of missional church, we need missional theological education. Becoming missional is not just a matter of adding in optional courses in ‘missiology’ or ‘global Christianity’; it requires a paradigm shift in the way the entire theological curriculum is taught. This change is happening:

  • Biblical studies is recognizing the cultural and regional diversity of the early church.
  • Systematic theology is taking account of the systems of thought in Asia, Africa, and indigenous peoples.
  • Church history is becoming integrated with mission history, and recognizing the polycentric nature of Christian movements.
  • Practical theology is focusing not only on local but also on global questions and on their interconnectedness.

When we learn through our theological education to value the whole church—diverse, multicultural, global, and interdependent—we will realize the importance of resource sharing. The Lausanne Movement can be a catalyst to speed up change, which needs to take place in the accrediting agencies as well as the institutions for theological education.

(Read HERE the entire article, to find the solutions suggested by the author to this serious problem.)

 

 

 

John Pavlovitz – If You Voted for Donald Trump, You Owe My Children an Apology

John Pavlovitz

Note: This is a vitriolic and well deserved indictment to all those who, in their foolishness have made possible the election o an utter fool as President of  United States,

* * *

If you voted for Donald Trump, you owe my children an apology.

You owe them an apology for making them grow up with a hateful, incompetent, petulant, predatory monster as their President.

For placing their safety in the hands of an impulsive child, who trolls world leaders with nuclear weapons and wields our military like an insecure coward brandishes a gun at a party.

For unleashing the fierce tide of bullying, racism, bigotry, and homophobia they have to see in their classrooms and ball fields and neighborhoods—because the man you chose has repeatedly encouraged and legislated it.

For making them do “shooter drills” at school, because you’ve sanctioned a man who is fully in bed with the NRA, who removes barriers to mentally ill people getting guns, and who does nothing to prevent military weapon proliferation.

For the terrifying images of a crowd of emboldened, violent, torch wielding Nazis terrorizing a town—and of a President who coddled them afterward.

For the inexplicable disconnect they see in a man claiming to be Christian—while being so devoid of anything remotely resembling Jesus.

Read More »

Otniel Bunaciu, Mișcarea baptistă (Întrebări și răpunsuri)

Aici gasiti si sesiunea de intrebari si raspunsuri care a urmat prezentarii dr. Otniel Bunaciu la sesiunea de comunicari legata de Reforma.

Istorie Evanghelica

Sesiunea de întrebări și răspunsuri legată de prelegerea “Mișcarea baptistă – o identitate în continuă devenire” susținută în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.

View original post

Otniel Bunaciu, Mișcarea baptistă – o identitate în continuă devenire

Iata aici si ultima prezentare din cadrul sesiunii de comunicari legata de comemorarea a 500 de ani de la Reforma la ITB Bucuresti

Istorie Evanghelica

Mișcarea baptistă – o identitate în continuă devenire a fost titlul prelegerii susținute în cadrul Conferinței științifice Reforma protestantă și limbajele credinței organizată de Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București în data de 31 octombrie 2017. Evenimentul a fost organizat în contextul celebrării a 500 de ani de Reformă protestantă.
Profesorul Otniel Bunaciu vorbește în cadrul prelegerii sale despre aspectele identitare ale mișcării baptiste, unul dintre acestea fiind libertatea.

View original post

Christian Solidarity Worldwide – A Prayer Diary for Cuba

cuba_map

“God gives us strength based on our faith. We are fighting for freedom. Our Lord said the truth will set you free and we are fighting for this ideal.” Berta Soler is a human rights activist and the leader of the Ladies in White group. Berta exemplifies the courage and perseverance of Cuba’s human rights activists, church leaders and hundreds of others who face daily harassment just because of what they believe.

Sunday

Fếlix Llerena López is a young religious freedom defender who was arrested three months after an advocacy visit to Washington, DC with CSW. He wasn’t permitted to travel and had even been expelled from university. However, the charges against him have now been dropped: praise God for this good news.Read More »

North Korea – A Communist Human Rights Hell

north-korea-infographic

(Source, Christian Solidarity Worldwide)