Vasile Ernu – Bumerangul rabinilor hasidici se întoarce întotdeauna altfel

Vasile Ernu & Iosif Ton
Vasile Ernu & Iosif Ton sau ‘Fiul risipitor’ si Patriarhul

Îmi beau dimineaţă liniştit cafeaua, citesc presa şi poşta mea electronică. Mă uit. Şterg multe, multe mesaje fără să le deschid pentru că ştiu după „nume” că sînt gunoi. Văd un mesaj neclar. Să închid, să deschid? Iarăşi vreo mătuşă din Africa, unchi din Siberia sau nepot din Elveţia?

Deschid şi citesc.

„Iubite frate Vasile,

Am citit Sectanţii şi mi-a dat plăceri rar trăite. M-a dus înapoi la copilaria mea, şi la toata viaţa mea de sectant şi am retrăit totul prin excelentele tale povestiri şi descrieri. Îţi mulţumesc că ai îndrăznit să intri atât de total în “pielea” sectanţilor, sau “în pantofii” lor, şi ai avut curajul să spui “lumii” cine suntem noi (sau, poate cine am fost noi, deoarece noua generaţie nu mai trăieşte în ceea ce am fost noi!). Acum trebuie să plec undeva pentru câteva ore.

Poate reuşesc să te sun mai târziu, după amiază. Continue reading “Vasile Ernu – Bumerangul rabinilor hasidici se întoarce întotdeauna altfel”

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 5

Să revenim după acest mare ocol la unchiul meu Dan, căci despre el era vorba. Fireşte, el nu putea fi altundeva decît în sînul acestei lupte. în prima linie. Era nelipsit de la întîlniri, dezbateri, organizarea de evenimente şi acţiuni de tot felul. Pe atunci însă acţiunile anticomuniste de protest îl fascinau cel mai mult. Se vedea deja pe el ştampila puşcăriei, se întrezăreau hainele vărgate de puşcăriaş. Poate şi pentru că era prea nărăvaş, tînăr şi lipsit de protecţie şi de experienţă în faţa maşinăriei Securităţii, cei mai în vîrstă au decis să-l protejeze şi să-l împingă spre alte domenii.

Comunitatea noastră avea nevoie în acea perioadă de mulţi „învăţători”, acei exegeţi ai Bibliei. Comunitatea se dezvolta, vremurile erau în schimbare şi, cum Biblia era axul nostru central, era o nevoie imensă de astfel de oameni. Cei mai buni erau împinşi spre acest domeniu. Atunci, în acele momente zbuciumate, cînd unchiul Dan era pe muchie de cuţit, prin intermediul unchiului Iosif au „debarcat” pe malurile rîului Bahlui din tîrgul Ieşilor faimoşii „navigatori”. V-am spus că noi avem ceva cu apele şi navigaţia.

„Navigatorii” era o grupare din spaţiul american, specializată în studiul biblic şi în ceea ce în tradiţia creştină se numeşte ucenicie. Totul se făcea conspira¬tiv, clandestin, după nişte rînduieli numai de ei ştiute. E cam greu să ascunzi un american de ochii Securităţii într-un regim ceauşist. Ei aveau însă tot soiul de tactici: unii se înscriau la universitate pentru studii, alţii îşi motivau prezenţa în ţară prin diverse activităţi, iar alţii veneau pentru vacanţe la munte, unde de fapt organizau tabere de studiu. Mai mult de zece ani au durat aceste studii intense cu aventuri demne de filmele poliţiste americane şi dramele ruseşti. Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 5”

Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 4

Lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată la începutul anilor 70, cînd unchiul Iosif a scris o broşură în engleză şi în română intitulată Cine îşi va pierde viaţa, în care descria situaţia reală din comunităţile noastre, conflictele şi problemele cu care ne confruntam şi mai ales problemele pe care le aveam cu regi¬mul ceauşist. Spus direct şi tranşant.

Această broşură a fost mai tîrziu sintetizată într-o scrisoare, semnată de 50 dintre liderii noştri şi expediată însuşi tovarăşului Nicolae Ceauşescu. A fost trimisă după toate regulile birocratice, fiind depusă la registratura Comitetului Central. Avea să fie o adevărată bombă, căci pentru prima dată o astfel de scrisoare, cu un astfel de conţinut, semnată de un număr atît de mare de lideri ai unor comunităţi, îi era trimisă direct „tovarăşului”.

Cum era de aşteptat, aceasta a apărut imediat şi în Occident, tradusă în engleză. „Întîmplarea” face ca ea să apară în toiul pregătirilor faimoasei Conferinţe Europene de la Helsinki şi chiar în perioada în care Washingtonul purta tratative cu Bucureştiul pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Să fi fost o întîmplare? Nu cred. Ai noştri erau prea bine organizaţi ca să lase lucrurile în voia sorţii. în timp ce o parte a intelectualilor, scriitorilor, oamenilor de creaţie îi aduceau osanale „tovarăşului”, iar o altă parte „rezistau prin cultură”, ai noştri trimiteau această scrisoare şi înfăptuiau acte extrem de îndrăzneţe pentru acea vreme. Rezultatul? Ca prin minune, puterea comunistă a acceptat să negocieze cerinţele liderilor noştri, mare parte fiind acceptate. Şi acesta era doar începutul. Şi pentru noi, şi pentru regimul Ceauşescu în relaţia cu noi. Continue reading “Vasile Ernu – Un crestin este mult mai mult decit un anticomunist – 4”

Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 6 – Stat si biserica in perioada comunista I

1970 si ceva - botez la bis baptista din Iasi
Anii ’70 – Botez in Biserica baptista din Iasi

Reglementarea serviciilor divine

IO – Să trecem la un alt set de întrebări care vizează relaţia dintre stat şi biserică în perioada comunistă. Aici sunt destule lucruri la care o să revenim, o dată cu cele menţionate deja, dar aş vrea tot aşa să ferim câteva aprecieri cu privire la felul cum aţi analiza această relaţie şi unde aţi fost direct implicat, de asemenea, să ne oferiţi câteva detalii. O să încep cu o chestiune care s-a întâmplat imediat în perioada comunistă: reglementarea serviciilor divine. Povestiţi-ne puţin ce a însemnat reglementarea, care au fost consecinţele asupra vieţii eclesiale, cum aţi simţit-o în propria experienţă.

DM – Eu am intrat în mod conştient în biserica evanghelică într-o perioadă în care reglementarea era deja în operă, deci nu ştiu ce s-a întâmplat în momentul în care ea a fost introdusă, pentru că eram copil. Dar ce ştiu este că pentru o perioadă lungă de timp existau doar două servicii religioase: exista un serviciu duminica dimineaţa şi un serviciu undeva la mijlocul săptămânii – sâmbăta, o bună perioadă; după aceea, mai târziu, în alte zile ale săptămânii. Sigur, existau şi alte activităţi în biserică, cum erau repetiţiile de cor sau întâlnirile cu tinerii sau întâlniri de comitet sau alte lucruri de genul celor de conducere a bisericii. Dar, întâlnirile publice pentru închinare erau două. În perioada în care Iosif Ţon a revenit în ţară, una dintre temele lui predilecte a fost ideea că bisericile trebuie să aibă libertatea să-şi stabilească serviciile aşa cum vor şi în mod explicit a solicitat permisiunea creării unui alt serviciu duminica. Acesta este una dintre puţinele concesii făcute de regim ca urmare a presiunilor lui Iosif Ţon. Nu-mi amintesc exact anul în care lucrul acesta a fost permis, dar este undeva, cred, la mijlocul anilor ‘70. Şi mărturisesc, nu am văzut niciodată actul oficial şi nici nu ştiu dacă a fost un act oficial sau a fost un soi de comunicare neoficială pe alte canale sau mai știu eu cum. Nu ştiu dacă există un act în sine prin care lucrul ăsta a fost comunicat, dar ce s-a întâmplat este că la un moment dat, ca urmare a acestor presiuni, evanghelicii au primit permisiunea de a avea o a doua slujbă duminica şi de a face slujba de la mijlocul săptămânii când vor ei. Continue reading “Danut Manastireanu – Interviu de istorie orala – 6 – Stat si biserica in perioada comunista I”

Literatura religioasa de colportaj in perioada comunista

coperta
Coperta uneia dintre primele brosuri de colportaj
(o colectie de versete pentru hrana spirituala zilnica)

Aceia dintre evanghelicii romani care s-au nascut inainte de 1960, cunosc, din experienta, penuria de Biblii si de literatura religioasa din acele decenii ale perioadei comuniste. Lucrurile aveau insa a se schimba radical, in contextul unor inundatii catastrofale care au avut loc in Romania in 1970.  Continue reading “Literatura religioasa de colportaj in perioada comunista”

Iosif Ton la Iasi in 1976 – Update

1976-10 - Iosif Ton & Liviu Olah - Botez la Iasi
Pastorii baptisti Iosif Ton si Liviu Olah la Biserica baptista din Oradea

Zilele acestea am descoperit intr-o carte din biblioteca doua fotografii alb-negru; nu sunt foarte bune sub raport calitativ, dar au valoare istorica si am decis sa le impartasesc cu voi. In cea din mai sus apar pastorii Iosif Ton si Liviu Olah, ei mai importanti lideri evanghelici in perioada anilor ’70.

Ramine sa identificam, daca este posibil, cind anume a fost facuta prima fotografie care, asa cum arata mai multi comentatori, a fost multiplicata (de cine oare?) si raspindita in tara.

Precizare: Domnul Bogdan Emanuel Radut l-a intrebat pe Iosif Ton despre asta si dinsul i-a comunicat ca nu-si aduce bine aminte, dar ca este posibil sa fi fost facuta in 1978, cind Liviu Olah a vizitat pentru u;tima data Oradea, inainte de a pleca in Statetele Unite.

Continue reading “Iosif Ton la Iasi in 1976 – Update”

Dorin Dobrincu – ‘Cultele neoprotestante si drepturile omului’. Un memoriu din 1977

Dorin_Dobrincu

Istoricul Dorin Dobrincu a publicat in ultimul numar al revistei Archiva Moldaviae, IV, 2012, pp. 351-402, un articol de analiza al unui document intocmit de mai multi lideri evanghelici romani in foarte tensionatul an 1977, cind, alaturi de intensificarea opozitiei Sindicatului Solidaritatea fata de regimul comunist in Polonia, au aparut atit Carta ’77 in Cehoslovacia, cit si Miscarea Goma in Romania.

Redam mai jos prima parte a introducerii acestui studiu.

* * *

Pe 3 aprilie 1977, radio Europa liberă difuza memoriul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. A doua zi, Securitatea îi aresta pe cei șase semnatari: Iosif Țon, Silvian Cioată, Pavel Nicolescu, Aurelian Popescu, Constantin Caraman și Radu Dumitrescu. Momentul coincidea cu arestarea lui Paul Goma și a lui Vlad Georgescu. Toți erau oameni incomozi pentru regimul de la București.

Cei dintâi erau evanghelici angajați în bisericile lor, având o concepție creștină asupra vieții și a lumii, cei din urmă erau intelectuali seculari. Și unii, și alții respingeau explicit comunismul, contestându-i monopolul asupra vieții oamenilor din România. În vreme ce ultimii păreau atunci să găsească puțini susținători, iar astăzi arhivele confirmă această presupunere, cei dintâi ridicau problemele unor grupuri umane ușor identificabile, care aveau o istorie marcată în spațiul românesc aproape exclusiv de opresiune, dincolo de regimurile politice care se succedaseră de-a lungul secolului XX. Continue reading “Dorin Dobrincu – ‘Cultele neoprotestante si drepturile omului’. Un memoriu din 1977”