Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 6


Imperiul Otoman

Acum, haide să revenim la actualitate!

Să revenim!

Deci, la prezent! În mod cert, pentru unii de-aici, discuția asta începe să nu mai fie la locul ei …

Relevantă.

… pentru că, e clar, noi suntem orientați.

Da, da! Ce să facem? Avem un bai! Recunoaștem chestia asta, cel puțin.

Da. Suntem orientați, adică nu susținem dispensaționalismul și faptul că Israelul va juca acest rol important, la sfârșitul istoriei, inclusiv un rol politic și ca atare, ne detașăm puțin de povestea asta, de implicarea religioasă, în ce se întâmplă în conflictul de-acolo și poate reușim să fim puțin mai realiști sau mai obiectivi, cu privire la ceea ce se întâmplă faptic acolo.

Da! OK! Cineva poate respinge sau accepta povestea asta, dar ce se întâmplă faptic e ceva ce nu poate fi contestat, probabil.

Hai acum să povestim ceva despre ce se întâmplă faptic și care sunt influențele lucrurilor care se întâmplă concret acolo, căci până aici, sigur, poate că interesul discuției noastre ar fi fost pentru creștinii care au o perspectivă religioasă pro-Israel…

Sigur!

… dar dacă am demontat chestia asta, s-ar putea să nu mai aibă interes discuția. Totuși, ea cred că este de interes și aș vrea să ne spui care-ar fi influențele acestor fapte, care-au început în 1948, ce face Israelul, de fapt, care este scopul Israelului, ce se întâmplă acolo și ce influență are asta asupra lumii, asupra noastră, asupra viitorului.

Dați-mi voie să încep de la un punct, care nu-i direct legat de întrebarea ta, dar care s-ar putea să ne doară și sper să ne doară mai tare decât situația politică. La căderea Imperiului Otoman, la sfârșitul Primului Război Mondial, toată zona care aparținea Imperiului Otoman, inclusiv Israelul, Palestina, Siria, în toată zona aceea a răsăritului Mediteranei, inclusiv Asia Mică, existau circa 25% creștini. Vă puteți închipui acest lucru?! 25% creștini! Astăzi, sunt mai puțin de 4% în toată zona! În mai puțin de o sută de ani. Ce s-a întâmplat în această perioadă și ce se întâmplă astăzi, cu ajutorul dispensaționaliștilor americani, este că creștinii din spațiul în care s-a născut Biserica sunt încurajați să părăsească Israelul, locul în care s-a născut Cristos, ca să lase terenul liber sioniștilor, care persecută Biserica creștină cât pot, oriunde o prind la înghesuială, dar, în același timp, sunt foarte deschiși să ia banii creștinilor americani, căci doar banii n-au miros? Poate lucrul acesta ar trebui să ne doară!Read More »

Advertisements

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 2

Unde erau urmașii lui Ismael în vremea asta? Ce făceau?

Urmașii lui Ismael au fost, ca și evreii, triburi rătăcitoare; erau așezați în principal în zona Arabiei și au migrat înspre răsărit și au ocupat sudul Peninsulei Arabice și zonele mai locuibile – știți foarte bine că Peninsula Arabică este în mare parte deșert – și cele două ramuri ale familiei lui Avraam nu s-au mai întâlnit imediat. Confruntările, în general, au fost între triburile canaanite, care nu erau semite, ci hamite – semiții, hamiții, și iafetiții sunt cele trei ramuri, cele trei tipuri de populație umană care s-au născut din copiii lui Noe. Apoi, istoria se precipită în 931. După moartea lui Solomon, regatul lui evreu se împarte în două. Două seminții formează un regat la sud, cu capitala la Ierusalim, numit Iuda, iar celelalte zece triburi formează regatul de nord, numit Israel, cu capitala la Samaria. Aici avem la dispoziție două hărți.

Cam așa arăta Canaanul pe la 1200, în momentul în care triburile iudaice erau deja acolo și încercau să cucerească țara, în perioada judecătorilor. Și în cealaltă hartă, color (sus), cam asta este extensia la care a ajuns regatul lui Israel în perioada lui David și Solomon, la maxima lui extensie. Ierusalimul a fost cucerit abia în anul 1000 și după cucerirea lui, începe perioada de înflorire a statului lui Israel.

Continuăm, apropiindu-ne de perioada noastră. După aproximativ 200 de ani, din pricina neascultării, Dumnezeu îngăduie ca regatul de nord, să intre sub robia Asiriei, imperiul care controla lumea în vremea aceea. Ce se întâmplă cu cele zece triburi care-au mers în robie este o taină a istoriei – nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt cu ele. Au dispărut? S-au amestecat? Vor reapărea cândva în istorie? Nu știm. Există tot felul de teorii, tot felul de speculații, dar este-o taină, este un lucru straniu. Asiria cade însă, pe la 612 sub stăpânirea regatului noului Babilon și Nabucodonosor cucerește regatul de sud al evreilor, Iuda, la 586, distruge Ierusalimul, distruge Templul și îi ia pe evrei în robie. Avertizarea primită de evrei prin profeți era aceea a unei robii de șaptezeci de ani, ca pedeapsă pentru neascultare. În anul 539, Babilonul este cucerit de Regatul Medo-Persiei, condus de împăratul Cirus, care imediat după ce ajunge la putere, dă un decret de întoarcere din robie, de reașezare pe locurile lor inițiale, nu numai pentru iudei, ci pentru toate popoarele care fuseseră dispersate. Este interesant că atât asirienii, cât și babilonienii au folosit această politică a dispersării, ca un mod de a păstra pacea în imperiu.Read More »

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul -1

Notă: Textul pe care încep să-l public astăzi, în serial, este editarea transcrierii unei serate „Străjerul”, legată de situația din Orientul Mijlociu, pe care am realizat-o împreună cu prietenul meu dr. Dănuț Jemna, în toamna anului 2006. Motivul afișării lui este pregătirea unei serii de întâlniri pe tema viitorului Bisericii în Orientul Apropiat, respectiv Mijlociu, la Arad, în perioada 27-28 ianuarie, sub auspiciile Forumului Dialogos, și la invitația amabilă a prietenului meu dr. Emil Bartoș. Sper că acest text va stimula gândirea celor care vor participa la acele întâlniri, dar și a altora, familiarizându-i cu informații pe care timpul redus pe care îl voi avea la dispoziție acolo nu-mi va permite să le dezbat  (textul în aldine reprezintă intervențiile lui Dănuț Jemna, gazda întâlnirii).

* * *

Vă spunem bună seara celor care ați reușit să ajungeți în seara aceasta aici! La noi, anul bisericesc începe în septembrie și deci, seratele se reiau aici și sper să fie cel puțin o dată pe lună. Și dacă vă fixați în program ideea de a veni la câte-o serată aici, sper să reușim cu ritmul ăsta, cel puțin o dată pe lună, să facem câte-o serată. În seara aceasta, ne-am gândit să abordăm o chestiune care e pe tapet și în mass-media și care frământă întreaga lume de la oameni religioși la cei politici. Este vorba despre conflictul dintre Israel și palestinieni. Așa cum vom vedea, dar acest conflict este foarte vechi, încă de la nașterea poporului Israel și durează până în prezent. De ce ne-am oprit la această temă? Într-o formă sau alta, lumea este cu ochii pe Ierusalim, indiferent din ce punct de vedere, fie că sunt rațiuni politice, la mijloc, fie că sunt rațiuni economice sau religioase. Avem acum acces la tot soiul de informații de-acolo. Așa cum spuneam, într-o formă sau alta, toți oamenii sunt cu ochii îndreptați spre Ierusalim. Creștinii înșiși au foarte multe motive care îi fac să fie cu privirea îndreptată spre Ierusalim. Există creștini de diverse culori care plasează statul Israel în istoria mântuirii, a lucrării lui Dumnezeu, într-o formă sau alta. Cei mai habotnici, printre care se găsește și o parte însemnată a evanghelicilor, consideră că statul Israel va avea de jucat un rol major, spre finalul istoriei și ca atare, este întemeiat să ne uităm spre Ierusalim, pentru că de-acolo vor veni lucrurile cele mai însemnate pe care le-așteaptă omenirea spre sfârșitul istoriei. Dar există și rațiuni politic. Acolo sunt interese enorme legate de zone de stabilitate, de pace cu fundamentalismul islamic, sunt interese economice cu petrolul ș.a.m.d. Le știți, pe acestea nu vreau să le comentez eu, doar am făcut deschiderea la acest subiect. În seara aceasta, domnul Dănuț Mănăstireanu ne va vorbi despre această poveste. Vom încerca să mergem puțin în istorie, să venim apoi, înspre prezent și să vedem dacă într-adevăr  poveste din Orientul Mijlociu merită atenția noastră și care-ar putea fi o perspectivă creștină asupra acestei chestiuni. Eu zic să facem obșteasca rugăciune „Tatăl nostru” și să avem întotdeauna în minte că orice lucru trebuie făcut cu Dumnezeu și în Numele lui Dumnezeu. După aceea, intrăm în temă, intrăm în prezentare. O să vedem cum facem. Probabil că vom începe cu prezentarea, și când vă vine o întrebare, când sau o idee, interveniți, opriți-ne sau opriți-l pe Dănuț, că eu sper că o să vorbească el mai mult –el este mai bine pregătit la capitolul ăsta, vine de pe teren de-acolo. Cred că asta va fi metoda: să interveniți, oricând, și să spuneți ce-aveți de spus… Haideți să ne ridicăm să spunem „Tatăl nostru” și-apoi să intrăm în temă!

Tatăl nostru care ne ești în ceruri…
Read More »

John Pavlovitz – If You Voted for Donald Trump, You Owe My Children an Apology

John Pavlovitz

Note: This is a vitriolic and well deserved indictment to all those who, in their foolishness have made possible the election o an utter fool as President of  United States,

* * *

If you voted for Donald Trump, you owe my children an apology.

You owe them an apology for making them grow up with a hateful, incompetent, petulant, predatory monster as their President.

For placing their safety in the hands of an impulsive child, who trolls world leaders with nuclear weapons and wields our military like an insecure coward brandishes a gun at a party.

For unleashing the fierce tide of bullying, racism, bigotry, and homophobia they have to see in their classrooms and ball fields and neighborhoods—because the man you chose has repeatedly encouraged and legislated it.

For making them do “shooter drills” at school, because you’ve sanctioned a man who is fully in bed with the NRA, who removes barriers to mentally ill people getting guns, and who does nothing to prevent military weapon proliferation.

For the terrifying images of a crowd of emboldened, violent, torch wielding Nazis terrorizing a town—and of a President who coddled them afterward.

For the inexplicable disconnect they see in a man claiming to be Christian—while being so devoid of anything remotely resembling Jesus.

Read More »

Horia-Roman Patapievici – Religie și politică. Rolul și locul creștinului în viața politică

Centrul Areopagus din Timisoara celebreaza zilele acestea 20 de ani de existenta. Cu aceasta ocazie a fost organizat evenimentul special pe care il puteti urmari aici inregistrat.

Eveniment special, sâmbătă, 11 noiembrie 2017, ora 11, la sediul centrului Areopagus din Timișoara. Invitat de onoare: Horia-Roman Patapievici. Am discutat împreună despre religie și politică, cu accent pe rolul și locul creștinului în viața politică.

Map of Western Media

map of western media

Take your pick.

(Source, HERE.)

PSD – 50+ magarii in 10 luni

manifest-anti-psd

Luati de aici, mafiotism pe pâine.

50 de măgării în 10 luni:

  1. TVA split.
  2. Impozitul “pe gospodărie”.
  3. Blocarea anchetei penale în cazul Rovanei Plumb, acuzată în Afacerea Belina.
  4. Amendarea directoarei NN care a anunțat că Pilonul II de pennsii urmează să fie desființat.
  5. Anunțul de desființare a Pilonului II de pensii, făcut de ministrul Finanțelor.
  6. Retragerea anunțului.
  7. Anunțul de modificare a contribuției la Pilonul II de pensii.
  8. OUG 9, care permite sifonarea cvasi-legală a banului public.
  9. Reintroducerea supraaccizei la carburanți, după ce fusese desființată la inițiativa aceluiași partid.
  10. Iminenta reintroducere a taxei auto, după ce fusese desființată de același partid.
  11. Taxa de solidaritate.
  12. Scăderea pedepselor pușcăriașilor din pix, la grămadă.
  13. Tăierea aproape completă a investițiilor.
  14. Majorarea salariilor în administrația locală fără asigurarea fondurilor pentru aceste majorări.
  15. Încurajarea pensionărilor anticipate din MAI, MApN etc. pentru prinderea unor pensii speciale uriașe.
  16. Creșterea semnificativă a salariului minim fără vreo justificare economică.
  17. Plata contribuțiilor la nivelul salariului minim în cazul contractelor part-time.
  18. Mutarea taxelor salariale la angajat.
  19. OUG 13.
  20. Trântirea prin moțiune de cenzură a propriului guvern, la doar 6 luni de la învestitură.
  21. Modificarea legii Curții de Conturi astfel încât să fie deschis accesul celor fără studii de specialitate.
  22. Numirea unui personaj dubios la conducerea Curții de Conturi.
  23. Scăderea administrativă și arbitrară a prețurilor la unele medicamente, ceea ce a provocat penurie.
  24. Criza nesfârșită a vaccinurilor.
  25. Angajarea unei persoane judecate pentru corupție (Darius Vâlcov) la Guvern, drept consilier, plătit din bani publici.
  26. Pensionarea bizară, aproape inexplicabilă, a unei judecătoare din dosarele Dragnea, Ghiță, Tăriceanu, Oprea etc., ceea ce a determinat reluarea proceselor respective.
  27. Finanțarea exagerată și permanentă din fonduri publice a Catedralei Neamului.
  28. Modificarea legilor pădurilor astfel încât să fie reduse pedepsele pentru mafia lemnului – încurajarea defrișărilor ilegale.
  29. Angajarea la stat a rudelor și amantelor liderilor PSD.
  30. Asaltul permanent asupra Legilor Justiției și încercarea de a pune sub control politic Justiția.
  31. Refuzul de a solicita opinia Comisiei de la Veneția pe principalele modificări din Legile Justiției.
  32. Ignorarea protestului masiv al magistraților față de proiectul Legilor Justiției.
  33. Nerespectarea procedurii parlamentare în promovarea acestor proiecte.
  34. Controalele “cu dedicație” ale ANAF în redacții critice față de actuala putere.
  35. Orice zi a ministrului Liviu Pop în funcția de ministru al Educației.
  36. Intenția de a generaliza impozitul pe cifra de afaceri în loc de impozitul pe profit.
  37. Demiterea abuzivă a inspectorilor școlari.
  38. Anularea legislației care prevedea ocuparea funcțiilor de director de școală prin concurs.
  39. Scandalul auxiliarelor.
  40. Manualul unic.
  41. Compendiul școlar în loc de manuale.
  42. Criza manualelor școlare.
  43. Creșterea masivă a veniturilor parlamentarilor.
  44. Amânarea Legii Pensiilor.
  45. Niciun km de autostradă.
  46. Explozia deficitului bugetar.
  47. Ascunderea la Ministerul Sănătății a raportului privind neregulile din reacța sistemului sanitar la tragedia Colectiv.
  48. Planul de organizare a unui referendum conform cererilor Coaliției pentru Familie.
  49. Campania ridicolă și insistentă de spălare a creierelor cu sperietoarea “Soros”.
  50. Numeroase declarații mincinoase ale miniștrilor și liderilor politici de la guvernare, documentate de diverse redacții.

(Sursa, blogul lui Vlad Petreanu.)

 

Scot McKnight – Bury The Word “Evangelical”


Scot McKnight, at the centre of the picture

[This ia stern warning from a leading evangelical. We better listen. And, I openly admit, I fully agree with Scot.]

It’s time to bury the word “evangelical.” It’s both past time to bury it but it’s also time yet again to bury it.

I have a strategy for doing so, but first this:

Kate Shellnutt, at CT, writes,

More than 80 years ago, the first president of Princeton Evangelical Fellowship aspired for the organization to allow students “to enjoy Christian fellowship one with another, to bear united witness to the faith of its members in the whole Bible as the inspired Word of God, and to encourage other students to take, with them, a definite stand for Christ on the campus.”

In 2017, the Ivy League student ministry remains fully committed to this purpose … just without calling themselves evangelical.

The long-running organization changed its name this year to become Princeton Christian Fellowship, citing baggage surrounding the evangelical label.

“There’s a growing recognition that the term evangelical is increasingly either confusing, or unknown, or misunderstood to students,” the organization’s director, Bill Boyce, told The Daily Princetonian.

It’s not an issue limited to the 8,000-student campus; a number of evangelicals across the country share his concerns, particularly after last year’s election linked evangelical identity with support for President Donald Trump in the public eye.

Which leads me beyond the obvious: one of the more openly affirming institutions of evangelicalism, CT, records the news that evangelical is an embattled term while CT presses forward with no desire to diminish the centrality of the term for itself. But this essay is not about CT.

It’s about that dreaded term “evangelical.”

It’s a case of only a few who like the term while many despise the term, all the while knowing there’s no other term to use.

The issue is politics; the presenting painful reality is Trump. The reality is 81% of evangelicals voted for Trump. The word “evangelical” now means Trump-voter. The word “evangelical” is spoiled.

Which means the problem is not nearly so large among self-confessed evangelicals. They admit to being evangelicals and voting for Trump and evidently see no dissonance. We don’t know how many of that 81% held their nose when they voted for Trump but this is certain: they weren’t voting for Hillary Clinton. Their evangelical convictions and their political convictions were inter-looped into voting for Trump and not Hillary (or a Democrat).Read More »

Europe’s Secessionist Movements

In the light of the referendum in Catalunia, this map speaks volumes about the present fragmentation of Europe. In my opinion, the only way out of this madness is in a united Europe of regions.

Read more on this map HERE.

More Accurate World Map Wins Prestigious Design Award – All That Is Interesting

Source: More Accurate World Map Wins Prestigious Design Award – All That Is Interesting

I love maps. They tell incredible stories. Here is another one, the AuthaGraph World Map, supposedly the most accurate one that exists to date.
Looking at it, I see that Russia and the US are at the centru of the map, as if it was designed at the height on the Cold War.
Imagine how a map would look like if Africa would be at the centre. Or if Antarctica and Australia would be on the upper side of it. Wouldn’t that change a lot in terms of perception?

Martin Luther King jr – The Letter from Birmingham Jail

Today, I will spend a few hours with a group of young friends, discussing MLK’s Letter from Birmingham Jail.

This is an amazing document. Plase watch or read, if you have never done it. See below the PDF text.

Martin Luther King, Letter from Birmingham Jail

Pur și Simplu: Colibași-București – Despre Vasile Ernu

Published on 7 Jun 2017

De unde vine „omul de stânga” – așa cum își zice – Vasile Ernu, scriitor român, eseist, comentator politic, cunoscut pentru cărțile sale „Născut în URSS”, „Sectanții”, „Bandiții”? Cum definește ceea ce numește „stânga mea” și cum a ajuns la astfel de convingeri?

Operatiunea Strainul – Povestea teribila a Casei Reale a Romaniei sub comunism

Pope Francis Addresses the EU Leaders

(Vatican Radio) Pope Francis addressed Heads of State and Heads of Government of European Union countries on Friday afternoon, the eve of the 60° anniversary of the signing of the treaties creating the European Economic Community and the European Atomic Energy Community – the first major structural steps toward creating the European Union.

* * *

Please find below my selection of excerpts, and my emphases, from this address.

* * *

The Bible, with its rich historical narratives, can teach us a basic lesson.  We cannot understand our own times apart from the past, seen not as an assemblage of distant facts, but as the lymph that gives life to the present.  Without such an awareness, reality loses its unity, history loses its logical thread, and humanity loses a sense of the meaning of its activity and its progress towards the future.

25 March 1957 was a day full of hope and expectation, enthusiasm and apprehension.  Only an event of exceptional significance and historical consequences could make it unique in history.  The memory of that day is linked to today’s hopes and the expectations of the people of Europe, who call for discernment in the present, so that the journey that has begun can continue with renewed enthusiasm and confidence.Read More »

And Jesus Said Unto Paul of Ryan … – The New York Times

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 3

Creştinul şi politica

Cuvântul „creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Isus Cristos au fost numiţi pentru prima dată „creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. (www.gotquestions.org)

Dacă îl urmăm pe Cristos, raportarea la politică nu poate să difere de ceea ce a trăit El.

Evanghelistul Matei ne spune că noi suntem sarea pământului şi lumina lumii. Apostolii au urmat îndeaproape exemplul Mântuitorului şi pe parcursul scrierilor lor găsim multe sfaturi cu privire la autorităţi. Apostolul Petru ne spune: „fiţi supuşi oricărei stăpăniri…” (1 Petru 2, 12-14) sau Tit care îndeamnă „ adu-le aminte să fie supuşi stăpănirilor şi dregătorilor” (Tit 3:1).

În scrisoarea către Romani Apostolul Pavel prezintă un întreg arsenal al comportării creştinului în cetate. (Romani 13:7)

Este clar că cetăţeanul creştin trebuie să participe la viaţa societăţii în care trăieşte, cu respectarea unei limite de relaţionare dată de Scriptură, de etica şi morala creştină. Trebuie să cunoască legile statului şi să accepte să trăiască în acord cu ele, conştient fiind de faptul că statul poate declanşa oricând prigoana. Supunerea lui încetează atunci când statul nu mai permite slujirea şi mărturia.

Din păcate, chiar şi în istoria noastră recentă, au existat creştini care au coborât standardele, deschizând larg poarta compromisurilor astfel că ei au capotat lamentabil pe tărâm politic.Read More »

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 1

francisc-visky
Prietenul meu, Francisc (Feri) Visky, fiul mai mare al pastorului reformat Ferenc Visky – el insusi credincios reformat angajat, inginer si antreprenor cu preocupari dintre ceele mai diverse, mi-a acordat permisiunea de a publica aici reflectiile lui legate de relatia biserica-stat, care au fost ocazionate de convunsiunile social-religioase din anul care tocmai a trecut.

El m-a rugat, de asemenea, sa mentionez faptul ca ele sunt o inceercare de a semnaala faptul ca in acest an se implinesc 500 dee ani de la Reforma protestanta, un eveniment care a marcat in mod radical istoria bisericii crestine. Ese un subiect asupra caruia voi reveni si eu pe parcrsul acestui an, pe acest blog si in alte publicatii. Pina atunci, dat-i putina atentie lui Feri, ca merita. Lectura placuta!

* * *

Prolog

Tot mai mult, mai ales în ultima vreme, asistăm la o încercare teribilistă a bisericii, prin membrii ei, de a influența politica statului pentru ca laicitatea acestuia din urmă să fie asezonată conform cu gustul, aşa zis teologic, al ei.

Anul 2016 poate fi declarat fără exagerare anul politizării mesajelor, a acțiunilor membrilor bisericii în procesul de sociomorfizare a devenirii „ca lumea”.
Marșuri, manifestări, lansări de baloane, scrisori deschise adresate forurilor superioare ale statului, întâlniri de lucru cu politicienii, declararea acțiunilor lui Dumnezeu ca fiind politice sau declararea lui Isus Cristos ca politician, ca făcând politica Împărăției Lui, sunt tot atâtea dovezi al unei mișcări de afirmare de sine născută din mândrie.

Problemele de natură spirituală nu pot fi reglementate de hotărâri judecătorești, și nici măcar de constituția unei țări. Ele ţin de schimbarea firii, de metanoia minții, cu asistența Duhului Sfânt. A confunda firea cu politicul poate duce la erezie.

Desigur, acceptarea suveranității lui Dumnezeu în istorie nu trebuie să ne facă pasivi spiritual, dar nici să ne facă activiști, care Îi dau o mână de ajutor în rezolvarea problemelor politice curente.
Ne lipsește speranța escatologică, credența, dar mai ales smerenia de a fi convinşi de atotputernicia lui Dumnezeu. Dar dacă El nu are putere în vieţile noastre, cum va putea rezolva problema lumii?!
Am pierdut încrederea în „guvernarea de sine” şi simultan (ce coincidență!) „credinţa în Providenţă, în bunăvoinţa şi protecţia Celui de Sus sau, dacă aceste expresii vi se par desuete, ne-am pierdut credinţa înprimatul Binelui” (Pierre Manent).

Prin aceste manifestări, care nu-i sunt caracteristice, biserica doreşte să iasă dintr-un soi de clandestinitate – de a nu fi din lume – dar ea nu o poate face decât dacă “întră în competiţia mândriilor, a pretențiilor şi a lamentărilor, adevărat flagel al epocii noastre revendicative” (Pierre Manent).

Limbajul bisericii a devenit unul uzat, caracterizat tot mai mult ca “limbaj de lemn”, fără acoperire în fapte şi de aceea eu îl numesc limbajul “corectitudinii teologice” asemănător cu cel prin care politicul spune una şi înţelege alta.Read More »

Israeli Settlements Explained

The latest discourse of Secretary of State John Kerry on the danger for peace in the Middle East represented by the constant extension of the Israeli settlements in the Palestinian occupied territorries stirred again the debate on the lack of solution for the Israeli-Palestinian conflict, and the obvious resistance of the Israeli right wing government to come to a peaceful two-state resolution of this conflict.

I am sure many of you, especially those who have been influenced by Zionist propaganda – whether Christian Jewish or secular, or by the suspect dispensationalist interpretations of the sacred text, wonder what is the big fusss with these seettlements.Read More »

Yohanna Katanacho – The Trip from Nazareth to Bethlehem: Theology Faces Politics

yohanna-katanacho
Dr. Yohanna Katanacho

I want to compare between the trip from Nazareth to Bethlehem in the first and twenty first centuries. I am a Palestinian Israeli citizen. I live in Nazareth and continually commute to Bethlehem. In fact, this Christmas I am travelling with my family from Nazareth to Bethlehem. There are several roads that lead to Bethlehem. There are three major options: one in the east, one in the middle of the country, and one in the west next to the Mediterranean Sea. I shall call them: the eastern, central, and middle roads. Which road should I choose? My decision depends on the political situation, my identity, the cost of travel, time, and traffic jams. Jews don’t like to travel through Palestinian towns. Palestinians don’t like to travel through Jewish settlements. In addition, there are checkpoints on the way. These checkpoints are a potential delay depending on Identity, that is, Palestinians or Jewish. If Israeli soldiers at certain checkpoints discover that I am a Palestinian then I am a potential risk in their eyes. It means delay in my trip. In short, travelling is a political decision connected to my identity. As I reach Bethlehem, I usually come through a neighboring town called Beit-Jala. At the entrance of the town, there is a big sign saying: Israeli citizens are not allowed to enter this region by law. However, the checkpoint is not guarded by soldiers or monitored. Entering into Bethlehem is not only a political question it is also a legal question. In addition, it is a theological question. Should I break the law to enter Bethlehem?Read More »

Russell Moore, Evangelical Leader, Faces Backlash For Anti-Trump Comments : NPR

Russell Moore, who presides over the political arm of the Southern Baptist Convention, called out religious right figures who supported Trump notwithstanding his “serious moral problems.”

Source: Russell Moore, Evangelical Leader, Faces Backlash For Anti-Trump Comments : NPR

The Southern Baptist Convention is turning quickly into Trump Baptist Convention. And Moore’s days in it are numbered, it seems. A real pity!

Umberto Eco – The 14 Common Features of Fascism

umberto-eco
Umberto Eco

Here is what Eco says about these features:

‘…in spite of this fuzziness, I think it is possible to outline a list of features that are typical of what I would like to call Ur-Fascism, or Eternal Fascism. These features cannot be organized into a system; many of them contradict each other, and are also typical of other kinds of despotism or fanaticism. But it is enough that one of them be present to allow fascism to coagulate around it.’

And here they are:

  • The cult of tradition. “One has only to look at the syllabus of every fascist movement to find the major traditionalist thinkers. The Nazi gnosis was nourished by traditionalist, syncretistic, occult elements.”
  • The rejection of modernism. “The Enlightenment, the Age of Reason, is seen as the beginning of modern depravity. In this sense Ur-Fascism can be defined as irrationalism.”
  • The cult of action for action’s sake. “Action being beautiful in itself, it must be taken before, or without, any previous reflection. Thinking is a form of emasculation.”
  • Disagreement is treason. “The critical spirit makes distinctions, and to distinguish is a sign of modernism. In modern culture the scientific community praises disagreement as a way to improve knowledge.”

Read More »

Timothy Snyder – 20 Lessons from the 20th Century

timothy-snyder
Timothy Snyder

Timothy Snyder, Bird White Housum Professor of History at Yale University, has published on Nov 15, 2016, on his Facebook wall, the following lessons from the 20th century, which both Americans and Europeans would do well to rehearse, before it is too late. Here they are.

* * *

Americans are no wiser than the Europeans who saw democracy yield to fascism, Nazism, or communism. Our one advantage is that we might learn from their experience. Now is a good time to do so. Here are twenty lessons from the twentieth century, adapted to the circumstances of today.

1. Do not obey in advance. Much of the power of authoritarianism is freely given. In times like these, individuals think ahead about what a more repressive government will want, and then start to do it without being asked. You’ve already done this, haven’t you? Stop. Anticipatory obedience teaches authorities what is possible and accelerates unfreedom.

2. Defend an institution. Follow the courts or the media, or a court or a newspaper. Do not speak of “our institutions” unless you are making them yours by acting on their behalf. Institutions don’t protect themselves. They go down like dominoes unless each is defended from the beginning.

3. Recall professional ethics. When the leaders of state set a negative example, professional commitments to just practice become much more important. It is hard to break a rule-of-law state without lawyers, and it is hard to have show trials without judges. Read More »

Post-Election Evangelical: A Statement from Mark Labberton and Richard Mouw :: Fuller

Source: Post-Election Evangelical: A Statement from Mark Labberton and Richard Mouw :: Fuller

This is a most necessary statement, given the way in which American evangelicalism was disgraced during the latest elections.

Leonard Cohen – Democracy Is Coming to The USA

I dedicated this initially to the Independence Day of the USA. You may also read HERE a text written by Parker J Palmer for the same celebration day.

However, after the US strangely elected Trump as president, I find the lyrics of this song most fitting for the present situation.

So, is democracy really coming to the USA? We shall see.

Here are the lyrics.

Read More »

Logopedie politică cu Melania Medeleanu. „Cioloșșș… Încercăm până iese”

Melania Medeleanu a postat pe YouTube un clip în care le arată practic politicienilor cum ar trebui rostit „ș”. Pornind de la felul în care senatorul Șerban Nicolae pronunță Soros, Melania Medeleanu, care predă cursuri de dicție și public speaking, ține o mică ședință de logopedie politică.

Source: Logopedie politică cu Melania Medeleanu. „Cioloșșș… Încercăm până iese”

Incercam, ca nu avem de ales. Altfel, sa ne fereasca Dumnezeu.

Andrei Gaitanaru – Initiafrica pentru familie

Andre Gaitanaru a publicat recent, pe platforma Contributors, un text foarte consistent, legat de initiativa asa-numitei Aliante pentru Familie, privind modificarea Constitutiei in sensul definitiei familiei ca uniunea intre un barbat si o femeie.

Redau mai jos citeva fragmente semnificative din acest text, care incearca sa sugereze necesitatea unei dezbateri reale, pe argumente, in legatura cu aceasta initiativa (sublinierile cu aldine imi apartin).

* * *

Proiectul de modificare a modului în care este definită familia în cadrul Constituției, susținut de mai multe Biserici creștine, a fost o greșeală. Nu susțin acest lucru în pofida faptului că sunt ortodox, ci tocmai pentru că sunt unul sau, cel puțin, pentru că încerc să fiu unul. Ceea ce înseamnă că mă străduiesc să cunosc pe cât pot de bine tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii și să o interiorizez prin intermediul vieții bisericești. …urmărind chestiunea schimbării modului în care familia este definită în Constituție, am ajuns treptat la concluzia că Inițiativa a pornit de la o îngrijorare legitimă pentru modul în care Creștinismul înțelege lumea, dar a sfârșit prin a acționa pe coclauri străine acestuia.

Pot creștinii să impună la nivelul Constituției o definiție a familiei și a căsătoriei conformă antropologiei creștine? Dacă ne grăbim să spunem că da, ar trebui să ne întrebăm atunci de ce nu mergem ceva mai departe. De ce, de pildă, creștinii ortodocși nu ar cere scoaterea în afara legii a celorlalte culte. În fond, conform Ortodoxiei, la noi este învățătura cea dreaptă. Celelalte confesiuni sunt, ca atare, mai mult sau mai puțin heterodoxe. Iar alte culte sunt de-a dreptul erezii. Câtă vreme avem majoritatea, de ce să nu impunem restrângerea conceptului de „cult” conform învățăturii ortodoxe? Avem o lege a cultelor?! A se slăbi! O modificăm și pe ea. Sau putem să o luăm invers. Ce s-ar întâmpla dacă creștinii ar fi minoritari în România, iar o majoritate atee ar decide să adauge în Constituție faptul că Dumnezeirea este o plăsmuire a minții? Ce ne-ar mai putea proteja în acel context? Singura noastră pavăză ar fi tocmai canonul constituțional care filtrează prin intermediul legilor sale deciziile majorității din cadrul unei democrații.Read More »

Richard Rohr – What are “the politics of Jesus”?

Thanks to my friend Manu for the link.

Who should Christians vote for? Theologian Miroslav Volf makes a surprising case for one candidate | Religion News Service

A prominent theologian at Yale Divinity School thinks one candidate is more Christian than the other. His answer may surprise you.

Source: Who should Christians vote for? Theologian Miroslav Volf makes a surprising case for one candidate | Religion News Service

‘…we could say that Jesus Christ is the only Christian candidate’

Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Source: Four Issues to Consider Before You Vote Trump – What is Really at Stake

Samuel Whitefield’s  text is one of the best articles I have found, on the conservative side, about the dangerous moral and spiritual implications of Christians voting for ridiculous Trump. Reading it, made me shiver again andd again. This is the messag for a true prophet of God.

I will paste below what I consider to be the most significant quotes. I beg you to read the entire text, if you have time. It is really worth it. What Whitefield writes here is true not only for the US, but also for Iohannis’s Romania or for Orban’s Hungary. If yoou  read it, you will know what I mean.

 * * *

To become the prophetic voice the church is intended to be will cost us far more than we think. It is going to be more painful than we think to abandon our fixation with political solutions. We are used to political friendships, and we are used to a measure of respect from the system as a compliant and loyal voting block. I want to reframe what is at stake this election. There is something far bigger than economic policy at stake in 2016 – it is the church’s prophetic voice.Read More »

Synod of the Church of England – Archbishop Opens Debate on EU Referendum

JustinWelby

Friday 8th July 2016

This is ‘not a time to fear’ but a time to trust God, the Archbishop said in the opening speech of Synod’s debate on the EU referendum today.

The Archbishops of Canterbury and York added the item as urgent business to the Synod agenda, with the members’ consent.

Read the full text of the speech: 

The length of the EU referendum campaign, the high turnout and the clarity of the result means, it seems to me, that whatever our view of what we would have preferred, we must now deal with the world as it is, and seek not merely survival after Brexit – if we were one of the 48 – but the common good, the flourishing of all our citizens and the seizing of the opportunities offered to our nation; above all to witness to the Kingdom of God.Read More »