Exerciţii de înţelegere XII – Despre Dumitru Stăniloae şi ortodoxie

Dorin Popa: Teza dumneavoastra de doctorat este axata pe teologia Parintelui Staniloae?

Danut Manastireanu: Titlul tezei mele de doctorat este Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia Trinitariana a Parintelui Dumitru Staniloae. Vorbesc in aceasta teza despre eclesiologia, sau doctrina Bisericii, la Parintele Staniloae, doctrina care este construita pe modelul Trinitatii. Si incerc sa folosesc conceptul patristic de perihoresis sau intrepatrundere a actiunilor si a realitatii celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, ca model teologic pentru explorarea consecventei sau inconsecventei trinitariene a doctrinei Bisericii la parintele Staniloae.

Dorin Popa: Cum se intimpla ca dumneavoastra, un baptist, sunteti atat de vrajit de parintele Staniloae, care este considerat cel mai important teolog ortodox din ultimi 50 de ani?

Danut Manastireanu: Dupa parerea mea, parintele Staniloae este cel mai important teolog roman din toate timpurile si consider ca acesta este un motiv destul de important pentru a studia teologia lui. Si vreau sa adaug ca eu nu sunt un unicat. Fostul meu sef de la Institutul Teologic de la Oradea (acum Universitatea Emanuel), rectorul Dr. Paul Negrut, a dedicat o parte importanta a tezei lui de doctorat teologiei Parintelui Staniloae. Teza se refera la conceptul de autoritate in Biserica Ortodoxa Romana in secolul XX. De asemenea, doi alti colegi de ai mei, unul fiind profesor la Oradea, iar celalalt la Universitatea din Timisoara, si-au scris tezele de doctorat pe teologia parintelui Staniloae. Primul, Dr. Emil Bartos, pe Theosis, sau doctrina indumnezeirii la parintele Staniloae, lucrare publicata deja de editura Insitutului Biblic. Celalalt, Dr. Silviu Rogobete, a scris o lucrare legata de antropologia Parintelui Staniloae. Exista la ora actuala cinci sau sase teologi baptisti din Romania care isi scriu tezele de doctorat pe teologia parintelui Staniloae.

Dorin Popa: Care este mirajul Parintelui Staniloae? De ce va atrage?

Danut Manastireanu: Parintele Staniloae este fara discutie un teolog foarte important. El pune inaintea noastra, ca teologi evanghelici, o provocare extraordinara. Teologia evanghelica in general, si cea baptista in particular, s-au conturat in spatiul occidental, dominat fie de catolicism, fie de protestantismul clasic. Ori spatiul teologic rasaritean, cum ar fi Romania sau Rusia, este singurul in care evanghelicii coexista cu ortodocsii intr-un spatiu geografic in care acestia sunt majoritari. Ori aceasta este pentru noi o sansa extraordinara. In mod practic nu exista inca la ora actuala o teologie evanghelica romaneasca propriu-zisa. Avem insa acum sansa de a contura o conceptie teologica evanghelica rasariteana, respectiv romaneasca, in context ortodox. Acesta este un demers absolut fascinant, pentru ca, dupa parerea mea, noi evanghelicii avem mult mai multe in comun cu teologia ortodoxa, decat cu teologia catolica si mai ales cu teologia liberala protestanta.

Dorin Popa: Cand spuneti noi va referiti la cine anume?

Danut Manastireanu: Ma refer la evanghelicii romani in general, baptisti, crestini dupa Evanghelie si penticostali.

Dorin Popa: Aceste idei le-ati impartasit in occident, in Anglia, in Franta, in America? Pentru ca evanghelicii de acolo nu prea au intre ei ortodocsi. Ei se intalnesc mai degraba cu catolici.

Danut Manastireanu: Da si nu. Vreau sa va spun ca pentru mine studiul in Marea Britanie a fost o ocazie extraordinara. Anglia este un spatiu special, in care domneste pluralismul, in care exista o toleranta religioasa extraordinara si in care dialogul ecumenic nu are doar o structura formala, limitata de ierarhia religioasa. Adesea, in cadrul diverselor intruniri ecumenice, liderii confesionali se intalnesc la o cafea si incearca sa traseze unitatea Bisericii in jurul celui mai mic numitor comun. Ori tocmai acest lucru a impins miscarea ecumenica in criza profunda prin care trece acum. In Anglia insa am intalnit un dialog ecumenic real, in care se face teologie de cel mai inalt grad si in care toate punctele de vedere sunt luate in mod serios in considerare. Avantajul Angliei, din acest punct de vedere, este extraordinar de mare. In Anglia exista cateva personalitati ortodoxe de mare calibru. Avem mai intai pe episcopul Kallistos, un fost anglican convertit la ortodoxie. El este unul dintre primii care au facut cunoscuta ortodoxia in Anglia. Apoi este Andrew Walker, un sociolog care s-a nascut in mediul penticostal, a devenit ateu dupa o vreme, a studiat chiar un an de zile la colegiul la care imi fac eu doctoratul, dupa care s-a convertit si mai apoi a trecut prin anglicanism la ortodoxie. De asemenea, tot in Anglia activeaza actualul Mitropolit rus al Marii Britanii, Antony Bloom, unul dintre cei mai apreciati autori de literatura devotionala in limba engleza. Iar in al patrulea rand, cum zice englezul, last but not least, ba chiar am putea spune ca cel mai important dintre ei este John Zizioulas. Acesta este un teolog grec, acum Mitropolit de Pergam, care preda de peste douazeci de ani in Anglia, si care este una dintre personalitatile ecumenice cele mai cunoscute in spatiul britanic. Atunci cand ma aflu in Anglia, particip cu regularitate la niste seminarii de teologie la King’s College. In momentul in care vine acolo Zizioulas sa prezinte o lucrare, sala de seminar este absolut arhiplina. Oamenii se calca in picioare. In concluzie, ceea ce voiam sa va spun este ca prezenta acestor patru oameni, si a altora alaturi de ei, accentul pe doctrina Trinitatii si pe o anume intelegere a doctrinei Bisericii, au facut ca teologia ortodoxa sa aiba un impact asupra dialogului teologic mult mai mare decat procentul pe care il reprezinta ortodocsii in spatiul teologic de acolo. Interesul pentru teologia trinitariana in Anglia este in cea mai mare masura determinat de impactul pe care l-au avut teologii ortodocsi, pe care i-am numit, in dialogul ecumenic britanic. Ori mergand acolo, pe acest val de interes extraordinar, ceea ce noi am putut aduce in acest spatiu ca romani, a fost foarte valoros pentru ei. In acelasi timp, ne-am confruntat cu un intreg spatiu de dezbateri foarte vii si creative, care au hranit in mod substantial studiile noastre. A fost deci o vreme extraordinara pentru asemenea lucruri, si este inca o vreme in care noi putem invata si, cred eu, putem construi ceva de valoare pentru patrimoniul teologic romanesc.

Noi, evanghelicii, avem o mare problema in tara aceasta. Nu doar din pricina acestei discutii stupide despre biserica ortodoxa ca biserica nationala, ca si cand Biserica baptista sau cea catolica, ar fi anti-nationala sau non-nationala si asa mai departe, ci si din pricina intolerantei despre care vorbeam mai inainte. Si din vina noastra, de foarte multe ori evanghelicii sunt perceputi ca un soi de excrescenta neasimilata acestui neam. Eu consider ca desi aceasta acuzatie este adesea nedreapta si exagerata, exista totusi un simbure de adevar in ea. De multe ori teologia pe care o promovam este una importata, mai ales din spatiul anglo-saxon, liturghia noastra este esentialmente de sorginte germana, ca si multe dintre cantarile noastre religioase mai vechi. Eu cred ca evanghelicii romani ar trebui sa faca efortul contextualizarii, in primul rand, pentru binele lor, si apoi pentru binele acestei tari.

Dorin Popa: Dar ce se intimpla aici, domnule, va faceti mea culpa?

Danut Manastireanu: De ce n-as face-o? Mi se pare ca exact asta este responsabilitatea mea. Nu este treaba mea sa critic spatiul ortodox, ci sa analizez ce se intampla in propria mea curte.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

11 thoughts on “Exerciţii de înţelegere XII – Despre Dumitru Stăniloae şi ortodoxie”

  1. Incisive afirmatii referitoare la spatiul evanghelic romanesc…
    La ‘asemenea’ opinii, probabil ca aveti dosar si acum :)) … Si nu doar la securitate ci si pe la culte -BO / uniuni evanghelice / confrati …

    Dar sper ca macar dosarul dvs de la securitate sa-l publicati pina la capat ca un lucru bine facut (necaracteristic pentru natiunea noastra).

    Like

  2. Pacat ca interlocutorul dvs. nu are o cultura teologica comparabila cu a dvs.
    Faptul ca neoprotestanismul romanesc devine pe zi ce trece tot mai strain de etosul religios al acestui neam cred ca este un fenomn absolut ireversibil care demonstreaza, inca o data, ca incercarea de a introduce/ altoi Reforma pe trunchiul crestinismului rasaritean se termina cu un avort spontan. Avem precedentul din vremea patriarhului Chiril Lukaris al Constantinopolului, sau incercarile principilor calvini ai ardealului, de a “reforma” ortodoxia transilvaneana, pastrand, in acelasi timp unele din “accesoriile” rasaritene, socotite de ei inofensive, sau, cel putin, tolerabile.
    Adevarul este ca, vorba unui mare slavofil, catolicismul scolastic si protestantismul sint doua fete ale aceleiasi monede: aceleasi intrebari, raspunsuri diferite.
    In Rasaritul nostru intrebarile teologice care au dat nastere protestantismului-mai ales obsedanta intrebare a Apusului referitoare la ce ne face acceptabili in fata lui Dumnezeu-aceste intrebari deci, nici mascar nu s-au pus.
    Si nu sint semne ca se vor pune vreodata.
    Si nici nu cred ca ar fi un lucru bun.

    Like

  3. Avem insa acum sansa de a contura o conceptie teologica evanghelica rasariteana, respectiv romaneasca, in context ortodox. Acesta este un demers absolut fascinant, pentru ca, dupa parerea mea, noi evanghelicii avem mult mai multe in comun cu teologia ortodoxa, decat cu teologia catolica si mai ales cu teologia liberala protestanta.
    **************************
    Detectez aici o grava greseala de perceptie: etosul religios al crestinismului rasaritean nu s-a format in mod programat si constient. Adica nu s-au intalnit niste episcopi cu scopul de a alcatui o “teologie rasariteana”. Acest duh exista sau nu, insa nu poate fi creat/implementat prin programe. Si aici se tradeaza mentalitatea pragmatica specifica protestantismului anglo-saxon. Facem programe pentru a condstrui o ‘teologie adecvata spatiului rasaritean”. de fapt, produsul va fi inca o teologie de tip anglo-saxon, ce ceva “Orthodox trappings/paraphrenalia”, eventual.
    Singurul mod in care puteti experimenta duhul crestinismului rasaritean este acela de a va ruga rugaciunile ortodoxe, de a canta cantarile Octoihului, Mineiului, Triodului, Penticostarului, de a cinsti icoanele, de a posti posturile randuite de Biserica etc.
    Facand acestea vreme indelungata, garantez ca cei mai multi vor vedea, in cele din urma, ca pentru a te bucura de duhul crestinismului rasaritean, trebuie sa fii madular al Bisericii Rasarituluiu. logic si simplu.

    Like

  4. Stimatul meu domn

    (banuiesc că v-aş jigni dacă v-aş numi frate în Cristos),

    Mi se pare interesant că nici n-am menţionat bine ortodoxia – şi, atenţie, n-am făcut prea multe aprecieri critice la adresa ei, că aţi sărit ca ars, nu numai ca să apăraţi “credinţa strămoşească”, pe care n-o ameninţa nimeni, ci şi ca să discreditaţi celelalte tradiţii creştine. Asta în timp ce nu aveţi nici un singur cuvânt critic de spus la adresa propriei tradiţii. Observ cumva un tipar triumfalist aici?

    În ce mă priveşte, prefer să încerc a face curăţenie în propria curte (protestantă) şi să-i las pe ortodocşii luminaţi să facă curăţenie în orgada lor (ortodoxă).

    În mod ironic, prin intervenţiile dvs. nu faceţi decât să ilustraţi, în mod strălucit, întrebarea cu care domnul Dorin Popa începe următorul episod al acestui interviu. Uitaţi-vă. Se merită.

    Interesanta afirmatia dvs. cum că “neoprotestanismul romanesc devine pe zi ce trece tot mai strain de etosul religios al acestui neam”. Mie, dinăuntru, nu mi se pare deloc aşa. Dimpotrivă. Asta mă face să mă întreb cât bine cunoşteţi (dinăuntru, ca să folosesc argumentul dvs.) evanghelicismul românesc? Ori faceţi şi dvs parte dintre cei care afişează atitudini de genul “nu mă deranja cu realitatea, că eu am tras deja concluziile”? Cred că argumentele dvs. vor avea mult mai mare greutate atunci când veţi cunoaşte teologia evanghelică cel puţin atât cât cunosc eu teologia ortodoxă. Vă asigur că nu e greu deloc, căci este mult mai puţin de cunoscut decât în oetodoxie. Deci, dacă ceea ce faceţi aici este ceva mai mult decât retorică sectară ieftină, îmi puteţi spune, vă rog, care sunt argumentele dvs. concrete pentru afirmaţia de mai sus?

    În legătură cu al doilea comentariu al dvs., aţi auzit vreodată vocabula “there is more than one way of skinning a cat”? Dacă e aşa, veţi înţelege ce vreau să spun. O mică privire critică (nu una intenţionat nevelatoare) asupra istoriei ortodoxiei vă va convinge că nu există un singur drum spre adevăr (care, este evident, nu-i aşa, nu poate fi decât al dvs.). Cred că puţin mai multă smerenie nu omoară pe nimeni.

    Observ că aţi încercat deja să faceţi prozelitism pe blogul meu (adică să vă promovaţi credinţa dvs. particulară, înnegrind-o pe a altora) şi vă avertizez că, dacă veţi continua ,voi fi nevoit să trec mesajele dvs. la spam. Cu toată părerea de rău. Pentru că speranţa mea este într-un dialog civilizat, bazat pe respect reciproc, nu într-o “ciolăneală” teologică. Vă asigur că nu mă trage nicidecum acest sport.

    În final, vreau să vă spun că există un mod mult mai bun de a atrage protestanţii la ortodoxie decât apologetica dvs. îndoielnică. Reconstruiţi etica pervertită a acestei “ţări ortodoxe”, în care se înjură, se minte, se înşeală, se fură, şi se curveşte mai mult decât în toate ţările protestante luate la un loc. Asta, alături de o prezenţă record la slujbele din biserică – cu alte cuvinte, se cuvine să ne întrebăm la ce le foloseşte? Vă dau zece ani pentru asta. Faceţi-o şi atunci voi fi gata să vă ascult pledoaria. Până atunci însă, lăsaţi-mă în plata Domnului şi ocupaţi-vă de “drept credincioşii” din puşcării şi din casele de toleranţă. Dacă veţi face asta, vă veţi mântui sufletul, la fel ca şi pe cel al altora. Şi asta fără a fi devenit protestant.

    Sănătate.

    DănuţM

    Like

  5. Iertare îmi cer şi eu, fratele meu, pentru ironie, şi sper să putem dialoga fără să de afurisim reciproc, mai ales stunci când nu suntem de acord, căci, cred eu, deşi se poate să mă înşel, avem mult mai multe în comun decât cele care ne despart. Şi avem duşmani comuni mult mai puternici decât am putea fi oricând noi, unii pentru alţii.
    Vă rog să-mi daţi adresa blogului şi vă voi vizita cu plăcere din când în când. La fel, voi comenta cu plăcere cele scrise, dacă vor fi de interes pentru mine şi, mai ales, dacă voi socoti că am cât de cît competenţe în acele domenii.

    Vă doresc un an nou binecuvântat. Şi rugaţi-vă pentru mine, căci asta nu poate face rău nimănui, niciodată.

    În Cristos,

    Dănuţ Mănăstireanu

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s