Cazul Bulai sau despre talibanizarea societatii romanesti

Vă mărturisesc dintru început că plănuiam să ignor complet zavera din jurul nefericitei postări pe Facebook a deputatului USR Iulian Bulai, pe care o socotesc o penibilă furtună într-un pahar cu apă. Am decis totuși să spun ceva în mod public pe această temă, la îndemnul câtorva prieteni pe care îi prețuiesc. Iată, deci, câteva gânduri, ca invitație la reflecție.

Ocazia

Postarea domului deputat Bulai a fost, în opinia mea, doar ocazia, nu și cauza acestei comoții. Cauzele preexistau în subconștientul nostru colectiv și abia așteptau șansa de a se manifesta. Scandalul în sine spune mult mai multe despre noi decât despre deputatul care l-a ocazionat.

Postarea în sine este un exemplu tipic de comunicare ratată. Așa cum recunosc și unii dintre detractorii săi, dar, în mod paradoxal, nu și unii dintre colegi, este evident că domnul Bulai nu a urmărit să ultragieze ori să lezeze sentimentele religioase ale cuiva; cu atât mai puțin să rostească o blasfemie, el însuși declarându-se catolic practicant. Intenția sa clară a fost ca, pornind de la cele câteva considerente, deficitar și riscant formulate cu privire la nașterea lui Cristos, să atragă atenția asupra situației grave a copiilor instituționalizați din România, după 30 de ani de democrație, mai mult sau mai puțin originală. Faptul că cei critici față de postarea sa ignoră complet scopul acesteia ne spune cel puțin două lucruri: mai întâi că, așa cum am afirmat deja, comunicarea și-a ratat ținta și, mai important decât aceasta, că cei care au reacționat negativ la mesaj, indiferent de gradul lor de religiozitate, nu acordă prea mare importanță acestei teme, lucru care ar trebui să ne oripileze, nu doar din perspectivă creștină, ci și pur și simplu umană. Deși este posibil, totuși, ca unii dintre ei să considere că presupusa blasfemie a parlamentarului este mult mai gravă decât situația copiilor din țară, oricât de dureroasă ar fi aceea.

Dar nu, tema n-a prins în media și nici în mediul virtual, inclusiv în cel religios, așa cum nu par să fie de interes nici alte subiecte la fel de grave din societatea noastră, precum violența domestică, traficul de femei, inegalitatea de gen sau cea socială, dispariția progresivă a pădurilor ori analfabetismul funcțional. Acestea sunt de interes doar pentru câțiva pasionați de asemenea cauze aparent „ezoterice”. Ei se simt adesea ca niște Don Quijote luptând cu morile de vânt, în vreme ce media și spațiul virtual cheltuie cantități uriașe de energie pentru subiecte absolut marginale.

Excepție de la cele de mai sus face un articol dintr-o publicație naționalistă, cu iz neolegionar, din Piatra Neamț, care observă în comentariul domnului Bulai o aluzie la posibilitatea redeschiderii adopțiilor internaționale. Ori, pentru orice român verde este evident că copiii sunt un „bun al patriei” și este de preferat ca ei să trăiască în condiții de mizerie în orfelinatele noastre naționale, decât să fie îngrijiți omenește în familii, fie acestea și din străinătate, dacă românii, cu proverbialele lor inimi bune, nu-i vor.

Considerațiile deputatului Bulai legate de Crăciun sunt cel puțin nefericite în formularea lor și în terminologia frustă pentru care a optat („familie foarte ciudată”, „refuzat de comunitate” etc). Intenția sa a fost, probabil, ca prin aceasta să șocheze puțin cititorul și să-i capteze atenția cu privire la ceea ce voia să spună mai departe. Din păcate, efectul a fost exact invers. Dar cine dintre noi nu a făcut niciodată asemenea greșeli de comunicare. Pentru un politician însă, asemenea erori de calcul sunt costisitoare, ele traducându-se în voturi pierdute. Aceasta, pare-se, este singura preocupare a unora dintre colegii de partid ai domnului Bulai în acest context.

Din punct de vedere teologic, dar și științific, cea mai gravă eroare din comentariul încriminat este aceea legată de Maria ca fiind „mamă surogat”. Mai întâi, termenul tehnic este utilizat greșit, pentru că o mamă surogat nu poartă propriul ei copil biologic, trupul ei fiind o simplă gazdă temporară pentru copilul altei mame. Ori Isus a fost, din punct de vedere genetic copilul Mariei, chiar dacă nu și al lui Iosif, cel care l-a „adoptat” fără rezerve după intervenția îngerului. Așa fiind, Maria a devenit în mod implicit și plenar, Maica Domnului și Theotokos, „purtătoare de Dumnezeu”. Nu cred că domnul Bulai contestă această realitate în conștiința sa, dar implicațiile utilizării neglijente a acestei expresii nefericite a scandalizat peste măsură sentimentele celor care acordă venerație Sfintei Fecioare.

Deputatul, care este absolvent de seminar teologic romano-catolic, se apără spunând că nu a încercat decât să facă o contextualizare a istoriei Crăciunului, potrivit practicii spirituale numită lectio divina, în care lectura repetată a unui text scriptural este urmată de meditație și aplicarea acestuia la contextul prezent. Această abordare, așa cum știu toți cei care au practicat-o, este generatoare de noi sensuri și utilă în angajarea personală cu textul sacru, dar implică riscul unor devieri de sens atunci când participanții sunt lipsiți de experiență în lucru cu textul, sunt exagerat de „creativi” în materie dogmatică, ori practică metoda respectivă fără îndrumarea unui director spiritual. Ceea ce avem în postarea domnului Bulai pare să fie exact o asemenea deviere de sens, și o abordare exagerat de creativă a metodei, de așteptat din partea unui „artist”, așa cum se prezintă deputatul pe pagina sa de Facebook. O eventuală privire atentă aruncată asupra textului de către duhovnicul său l-ar fi putut scuti pe el de această jenă, și pe noi de scandal. Dar câți dintre noi își supun textele publicate pe net scrutării atente a altcuiva.

Ceea ce a reușit domnul Bulai cu această abordare superficială a interacțiunii sale cu textul sacru, care este specifică mai degrabă individualismului lumii evanghelice, a fost, vorba lui Blaga, să „strivească corola de minuni a lumii”. Încercarea sa eșuată de contextualizare a istoriei Crăciunului a reușit, chiar dacă nu în mod intenționat, să obnubileze miracolul întrupării fiului lui Dumnezeu prin Fecioara Maria. Și acesta este poate, din perspectivă spirituală, cel mai mare păcat al său în acest caz.

Domnul Bulai a realizat, chiar dacă prea târziu, greșeala făcută și și-a cerut iertare pentru zarva creată de postarea lui. Asta însă nu a ajutat la stingerea focului, pentru că de fapt, pentru destui dintre criticii săi, păcatul cel mai mare al domnului Bulai NU este ceea ce a scris el, oricât de neinspirate au fost vorbele lui, ci faptul că este membru USR, lucru care, se știe, încă de la eșecul referendumului legat de definirea familiei, este un păcat de moarte, ce se răsfrânge asupra tuturor membrilor și simpatizanților acestui partid și pe care creștinismul politic nu-l poate trece cu vederea.

Aceste resentimente, cu greu reprimate, și defulate cu regularitate par să fie cauza reacțiilor viscerale în chestiunea de care discutăm aici, iar nu presupusele blasfemii ale deputatului. Un caz special îl reprezintă în acest sens animatorii peneliști din spațiul virtual. Deși cei mai mulți dintre ei vădesc o cultură religioasă submediocră, și a o angajare religioasă îndoielnică, comparabile cu cele ale unora dintre colegii de partid ai împricinatului, îi vedem pe mulți dintre ei inflamați la culme, gata să se încoloneze într-o veritabilă cruciadă anti USR, pentru a răzbuna onoarea pretins ultragiată a Sfintei Fecioare. Sincer să fiu, nu văd mari diferențe între ei și integriștii islamici din Pakistan care acuză pe creștinii de acolo de pretinsa ultragiere a onoarei Profetului. În cazul de față, după ce a preluat puterea, PNL-ul pare să fi uitat cu totul de inamicul politic de la stânga și este complet obsedat de distrugerea USR-ului ca forță parlamentară, care este perceput dintr-o dată ca fiind Răul cel Mare. Și, ca să fiu sincer, nu cred că motivul acestei atitudini are ceva de-a face cu ideologia, căci PNL-ul este în acest moment la fel de confuz și de nefinit sub raportul poziționării în spectrul politic ca și USR-ul. Avem aici de-a face de fapt cu un caz tipic de populism, în care activiștii din PNL încearcă să atragă de partea lor masa destul de largă a românilor ispitiți de fundamentalismul religios, indiferent dacă aceștia sunt catolici, ortodocși ori evanghelici.

Reacția

Am spus deja suficient despre reacția talibanilor în această chestiune. Vreau să mă aplec acum puțin asupra reacțiilor celor cu presupusă  greutate religioasă și teologică. Nu însă fără a observa că, inițial, liderii catolici s-au abținut de la comentarii pe această temă, devenită subit extrem de delicată, mai ales după intervenția agresivă a unor voci ortodoxe încărcate de autoritate. A venit însă acum și declarația publică pe această temă a noului episcop catolic de Iași, Iosif Păuleț. Aceasta a constat într-o mustrare (poate prea) aspră, dar pe deplin meritată de exprimarea neglijentă din textul domnului Bulai, pe care acesta a și acceptat-o într-o declarație publică. Tonul intervenției intempestive a episcopului a fost însă unul exagerat de apologetic, menit probabil să liniștească zarva stârnită de această poveste în tabăra ortodoxă. Nu este în interesul Bisericii Catolice să creeze polemici cu Biserica Ortodoxă majoritară, relațiile dintre cele două entități eclesiale fiind și așa suficient de tulburi.

Remarc mai întâi că avem de-a face cu o cantitate uriașă de sentimente religioase ultragiate de o presupusă blasfemie intenționată la adresa cultului marian. Așa cum arătam mai sus, și cum au recunoscut unii dintre detractorii mai lucizi ai domnului Bulai, pentru orice om cu bune intenții este evident faptul că autorul nu avut nicidecum intenția de a ultragia sentimentele religioase ale cuiva și, fiind catolic practicant, cu atât mai puțin de a rosti o blasfemie la adresa Sfintei Fecioare. Ori, cele mai multe dintre reacțiile critice la adresa postării respective, inclusiv din partea fețelor bisericești ortodoxe, acuză intenția.

Dar, desigur, putem ultragia pe cineva sau putem rosti o blasfemie și fără intenție, respectiv fără să ne dăm seama. În această situație specifică, ultragiul fără intenție este evident. Cât despre acuzația de blasfemie, avem aici mai degrabă de-a face cu o inadecvare a mijloacelor la scop. Dar o asemenea opțiune nu pare să fi trecut prin mintea înaltelor autorități ortodoxe, care, în numele poporului ultragiat în sentimentele sale religioase, au socotit că este imperios necesar să apeleze la o execuție publică simbolică, pare-se pentru a potoli furia mulțimii, prevenind astfel, Doamne ferește, cine știe ce alte excese. Nu cred că un asemenea scenariu este chiar atât de implauzibil cât ar părea. Dacă vă îndoiți, reluați vă rog lectura cărții Psihologia răului, a lui Scott Peck.

Înțeleg faptul să unii dintre cei care au reacționat critic la declarațiile domnului Bulai s-au simțit în mod sincer jigniți de ceea ce au perceput, în mod nelegitim cred eu, a fi intenții și afirmații blasfemiatoare la adresa Sfintei Fecioare. Dacă acestea ar fi fost făcute de un iconoclast, de un agnostic, sau de un ateu, asemenea suspiciuni ar fi fost plauzibile, dar și în acel caz intenția ar fi trebuit dovedită. Ceea ce nu e ușor de făcut. Nu sunt specialist în sociologie și psihologie religioasă (avem din păcate prea puțini specialiști în aceste discipline în România), dar sunt conștient de forța, în bine sau în rău, pe care o are pietatea populară. Mi se pare însă extrem de grav faptul că responsabilii noștri religioși manipulează sentimentele instabile ale mulțimii în scopuri obscure, care nu am nimic de-a face cu țelurile superioare ale credinței religioase, oricare ar fi aceea. Ori cred că de data aceasta avem înaintea noastră câteva exemple tipice de manipulare.

Astfel, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, de altfel un om educat și mult mai decent decât cel pe care l-a înlocuit cu câțiva ani în urmă în această poziție, se folosește de un truc retoric ieftin pentru a desființa cu „mânie proletară” afirmațiile considerate ofensatoare, ale „dușmanului de clasă”, descris cu îngăduință creștină ca fiind penibil, obraznic, incult, blasfemiator. De vreme ce, zice-se, BOR „nu comentează” aceste declarații, Vasile Bănescu nu se obosește să aducă argumente în favoarea etichetelor folosite. În mod simbolic, execuția publică a avut loc. În rest, nimic altceva nu are importanță.

Nu aflăm din intervenția de mai sus care este motivul real al vehemenței acesteia. El este însă absolut transparent în declarația amplă făcută de episcopul ortodox Ignatie al Hușilor, și el un om foarte popular, pentru un canal media cunoscut pentru etica profesională îndoielnică și modul slugarnic în care a slujit interesele puterii. Situl anunță încă din titlu, în mod grandilocvent, pe post de click bait, că cel care vorbește este „cel mai apreciat episcop”, și, ca atare, ceea ce spune aici trebuie luat foarte în serios. Nu contest nicidecum meritele episcopului, care este perceput ca o veritabilă gură de oxigen după scandalurile de pedofilie care au zguduit episcopia respectivă, și nici abilitățile sale mediatice. Acestea însă nu scuză atitudinea sa extrem de agresivă și batjocoritoare în acest caz.

În ciuda eforturilor sale de a ne convinge de contrariul, textul ierarhului este în mod clar unul anticatolic și anti USR. Domnul Bulai este numit, cu dispreț suveran „deputat USR cu reflexe iluministe”. Din nou, doar afirmații fără nici un fel de argumente. Acestea au fost, probabil, epuizate le referendum. Ierarhul îi vorbește de sus, în mod sentențios deputatului nostru, folosind citate de o prețiozitate atent căutată. El se plânge că domnul Bulai nu folosește în comentariul lui terminologia Tradiției, singura care, în opinia sa, este demnă de misterul întrupării. Desigur, este dreptul episcopului să prefere limbajul prăfuit al ceasloavelor. Dar mi se pare complet deplasat să impună mirenilor, neprofesioniști în ale teologiei, folosirea acestuia. Eu nu mă aștept ca episcopul să cânte la perfecție capriciile lui Paganini, căci nu este violonist. Dar mi se pare legitim să aștept de la el acuratețe dogmatică, dar și îngăduință creștinească, dacă nu cumva cer prea mult. Teologia adevărată nu se face cu repetarea slugarnică a termenilor scripturali sau patristici, spunea biblistul ortodox Savvas Agourides. Ierarhul nostru se așteaptă însă ca un mirean, fără instruire superioară în teologie, să vorbească despre întruparea fiului lui Dumnezeu precum Papa Ratzinger, poate cel mai important teolog catolic în viață. Dar dacă ar fi făcut asta, probabil că episcopul ar fi găsit altceva de reproșat. Căci, așa cum am spus deja, domnului Bulai i se poate ierta până și „păcatul” de a fi catolic, dar nu și acela de a fi membru USR, partid care s-a opus referendumului „acela”. Despre asta este, de fapt, toată tevatura. Să nu ne ascundem după deget.

Acest nou scandal din media românească vădește încă odată absența unei civilizații a dialogului și incapacitatea noastră, a tuturor, inclusiv a autorului acestor rânduri, de a discuta la rece, cu argumente raționale și fără etichetări facile, lucrurile care ne despart. Nu este de dorit și, slavă Domnului, nu este posibil să ne întoarcem la vremurile „consensului” social și ideatic absolut. Indiferent dacă ne place sau nu, pluralismul este regula vremurilor prezente. Și dacă nu vom învăța măcar să ne tolerăm, dacă nu putem să ne acceptăm unii pe alții, cu tot cu diferențele dintre noi, societatea noastră nu va avea nici un viitor. Din nefericire, deocamdată nu sunt semne care să justifice optimismul. Cine știe, poate că și în această privință nădejdea noastră este tot diaspora. Și nu mă refer la generațiile actuale, ci la aceea a nepoților mei. Dar până atunci mai avem de așteptat o vreme. Să sperăm că o vom folosi spre bine.

două reguli și niște răspunsuri | JURNAℓ SCOȚIAN

Source: două reguli și niște răspunsuri | JURNAℓ SCOȚIAN

Parintele Florescu revine cu niste raspunsuri necesre, mai ales pentru farisei.

Șnurul și pedagogia neagră în România

Source: Șnurul și pedagogia neagră în România

 

Ma intreb cu obstinatie citi dintre evanghelicii din Romania sunt, de fapt, promotorii, pe fata sau in secret, ai ‘pedagogiei negre’ de care vorbeste aici Dan Alexe. Desigur, zice-se, cu argumente ‘din Scripturi’, caci atunci cind cineva nu are scrupule morale, saau este ignorant cu sistema si intentie, Sctiptura poate fi utilizata penttru a ‘justifica’ orice ineptie.

Why did God create grandmothers?

Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

România este ţara noastră, a celor care înainte de 1989 am închis şi schingiuit în orfelinate sute de mii de copii.

Source: Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

Colega mea, Mirela Oprea, specialist in protectia copilului si advocacy, scrie despre contextul mai amplu al protestelor legate de cazul familiei Bodnariu.

Interview with Jon-Åge Øyslebø, Embassy of Norway in Washinton DC, on Barnevernet

This is an exclusive audio interview by Marian Petruta, with Jon-Åge Øyslebø, in charge of Communications and Cultural Affairs at the Embassy of Norway, Washington DC.

Irina Pacurariu – In numele copilului – TVR

TVR a difizat in 29 ianuarie 2016 un reportaj despre cazul Bodnariu semnat de Irina Pacurariu. Am urmarit cu atenie acest program si marturisesc ca am fost placut impresionat de echilibrul si sensibilitatea cu care au fost prezentate lucrurile.

Am doar doua obiectii cu privire la abordare. Mai intii, singurul lider crestin norvegian care a aparut in reportaj a fost Jan-Aage Torp, coordinatorul (eng. ‘convenor’) unui grup carismatic radical (European Apostolic Leaders), care a fost exclus din rindul penticostalilor norvegieni, dupa radicalizarea lui, intre altele si pentruca a sustinut disciplinarea fizica a copiilor, care este ilegala in Norvegia. Argumentele sale s-au bazat pe interpretarea literalist-fundamentalista a unor texte din Scriptura. Cu un asemenea pedigree, Torp nu poate fi privit ca un martor demn de incredere in acest caz.

In al doilea rind, singurul ‘jurist’ care a fost intervievat in cadrul acestui reportaj a fost Marius Reikeras, care si-a pierdut licenta de avocat (de aici necesitatea ghilimelelor) in urma unor conflicte cu Barnevernet si, ca atare, nu poate pretinde a fi cit de cit obiectiv in aceste chestiuni.

In rest, aproape numai de bine. Daca astfel ar fi aratat toate demersurile gazetaresti legate de acest caz, probabil nu am fi vazut atitea atitudini si manifestari extreme in media romanesca. Ma indoiesc insa ca asemenea abordari profesioniste ar fi avut vreun efect moderator asupra spatiului virtual evanghelic, care opereaza dupa cu totul alte reguli decit cele ale profesionalismului jurnalistic si care este adesea manipulat cu usurinta de oameni animati de intentii dintre cele mai obscure.

Daniela Maris – Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos

Bodnariu children

Am urmarit cu multa atentie desfasurarea dramei familiei Bodnariu, inca de la primele informatii aparute pe social media. Asemenea multora dintre noi, am trecut si eu prin cateva stadii de procesare a realitatii, primul fiind cel de negare. In mintea mea, imaginea aceea idilica a tarilor nordice, superdezvoltate si supercivilizate, a Norvegiei in speta, cumva nu se potrivea cu incredibilul act al confiscarii a cinci copii, cel mai mic dintre ei fiind inca alaptat la san.

Am trecut la stadiul urmator, cel de informare legata de practicile faimoasei structuri de protectie a copilului numita Barnevernet. In saptamanile ce au urmat au iesit la iveala niste aspecte desprinse parca din Kafka. Tot mai multe situatii documentate, surprinzator de asemanatoare cu a familiei Bodnariu, au aparut pe scena publica. In urma publicarii cercetarilor Mariannei Haslev Skanlånd, in legatura cu cele 69 de motive ale preluarii de catre Barnevernet a copiilor, au inceput sa se lanseze intrebari de genul: “Ce are de-a face omleta si grosimea feliilor de paine cu confiscarea copiilor?”; “De ce nu are voie copilul sa le zambeasca strainilor de pe strada?”; “De ce trebuie pedepsit parintele pentru ca bebelusul intoarce fata in partea opusa cand e spalat pe fata?”, etc.

Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului. Continue reading “Daniela Maris – Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos”

Jurnaliştii norvegieni, rezervaţi cu privire la un abuz în cazul copiilor luaţi de la familia Bodnariu | adevarul.ro

Cazul familiei Bodnariu a împărţit opinia publică din România în două tabere. În Norvegia, însă, cazul a fost relatat doar de câteva publicaţii, una dintre ele fiind ziarul naţional creştin „Vårt Land“. Doi jurnalişti, care au publicat informaţii despre familia căreia i-au fost luaţi cei cinci copii în noiembrie, anul trecut, explică de ce sunt sceptici cu privire la acuzaţiile aduse sistemului de Protecţie a Copilului din Norvegia (SPC).

Source: Jurnaliştii norvegieni, rezervaţi cu privire la un abuz în cazul copiilor luaţi de la familia Bodnariu | adevarul.ro

Adevarul publica aici un text de mare bun simt si extrem de bine informat, care demonteaza o multime dintre neadevarurile si deformatile voite vehiculate in ultima vreme in media sociala in legatura cu cazul Bodnariu.

Aventurile lui Calimero: Și-ar fi omorât Isus propriul copil dacă acesta ar fi fost rebel? – Chibzuieli

Această postare face parte din seria aventurilor lui Calimero, seminaristu’, care a ajuns seminarist luându-se după mine la școală, și de atunci mă tot sâcâie cu întrebări. Ultima, vine de la…

Source: Aventurile lui Calimero: Și-ar fi omorât Isus propriul copil dacă acesta ar fi fost rebel? – Chibzuieli

Eugen Matei este unul dintre putinii evanghelici romani care nu promoveaza ‘sfinta bataie’. Nici nu ar putea, caci nu marsaza la pseudo hermeneutica literalista aberanta pe care se bazeaza aceasta inradacinata traditie nesfinta.

In ce ma priveste, nu ma mira ca Piper, un neofundamentalist, dupa parerea mea, se deda (din nou) la siluirea fara scrupule a textului biblic, pentru a promova prejudecatile clasice legata de disciplinarea cu nuiaua.

O zicala norvegiana | Contributors

Orice caz de neglijenta, de abuz fizic sau psihic sau de abuz sexual asupra copiilor este enorm de trist. Cazurile provoaca sechele majore pentru toti cei

Source: O zicala norvegiana | Contributors

Nici asta nu va placea, dar o pun aici, sa nu souneti ca n-atui stiut.

Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare

Cum s-a schimbat societatea românească după cazul Bodnariu

Source: Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare

Mirela Oprea, specialist in psihologie si stiintele educatiei, scrie din nou despre cazul Bodnariu.

EXCLUSIV. Experta norvegiană care a însoțit Barnevernet în 41 de cazuri în care s-au luat copiii descrie o realitate „îngrijorătoare”


Gunn Astrid Baugerud

Distribuie această perspectivă din interior asupra serviciilor sociale din Norvegia

Source: EXCLUSIV. Experta norvegiană care a însoțit Barnevernet în 41 de cazuri în care s-au luat copiii descrie o realitate „îngrijorătoare”

Iata un articol extrem de istructiv, care prezinta un interviu cu un specialist norvegian in psihologia copilului, cu experienta in cazurile administrate de Barnevernet.

Asa cum ii spuneam si pietenului meu Andrei Ivan, caruia ii multumesc si pe aceasta cale pentru semnalarea textului, ‘desi lucrurile evidentiate aici de acest specialist sunt cu adevarat ingrijoratoare, ele nu sunt NICICUM in acord cu evaluarile apocaliptice facute de istericii evanghelici romani serviciului Barnevernet si Norvegiei’.

Cazul Norvegia, privitul în oglindă și pădurea care nu se vede de copaci | Protecție copii

Norvegia a fost pe buzele multora zilele astea. Cazul Bodnariu a fost întors pe toate fețele. Am evitat până acum să mă pronunț, pentru că tema a luat o turnură mult prea diletantă, ceea ce e în co…

Source: Cazul Norvegia, privitul în oglindă și pădurea care nu se vede de copaci | Protecție copii

Sper din toata inima ca dupa ce reusim sa-i ‘civilizam’ pe norvegieni, ne vom intoarce si spre ale noastre, care sunt mult mai grav, dar nu par sa deranjeze pe niciunul dintre cei care sunt astazi in strada.

Ceva imi spuna insa ca dupa ce cei cinci copii Bodnariu si vor intoarce acasa la parinti, caci nu se poate altfel, si, poate, dupa ce parintii Bodnariu vor fi invatat sa renunte la orice forma de disciplinare fizica a copiilor lor, desi ma tem ca in privinta asta sunt mai putine sanse, NU vom vedea si o mobilizare a romanilor pentru soarta cu adevarat tragica a copiilor din Romania. Om traui si on vedea. Sa dea Dumnezeu sa ma insel!

Dorel Zaica – Copiii despre Dumnezeu si credinta

childpraying

Au copiii o relație specială cu Dumnezeu? Dorel Zaica, profesor de pictură la Liceul Tonitza, s-a gândit să pună întrebări serioase copiilor mici. Iată ce a ieșit…

Dumnezeu ne-a creat din nimic, iar după ce am terminat de trăit nu mai vrea să ne aducă înapoi la nimic, pentru că ne-a pictat așa de frumos că nu-L mai lasă inima să ne mai steargă. (P. P., cls. a 6-a, 12 ani)

În bisericile ortodoxe sfinții sunt slabi, alungiți la față și la corp pentru că așa arată cei care sunt mai buni la suflet, că lor le-a mai rămas în corp doar sufletul, au ajuns numai piele și suflet. (T. M., cls. a 5-a, 12 ani)

Sunt unii oameni care-L caută pe Dumnezeu și nu-L găsesc pentru că ei se gândesc să-L prindă pe Dumnezeu, să faca o fotografie cu El și să ajungă celebri. (R. A. G., cls a 2-a, 8 ani) Continue reading “Dorel Zaica – Copiii despre Dumnezeu si credinta”

Mișcarea Penticostală din Norvegia, prima reacţie în cazul Bodnariu: “NU suntem persecutaţi de autorităţi. NU găsim niciun argument rezonabil pentru utilizarea violenței fizice ca pedeapsă”

Source: Mișcarea Penticostală din Norvegia, prima reacţie în cazul Bodnariu: “NU suntem persecutaţi de autorităţi. NU găsim niciun argument rezonabil pentru utilizarea violenței fizice ca pedeapsă”

Desi optiunea religioasa  a familiei Bodnariu NU este cauza pettru care copiii acesteia au fost preluati de serciciile norvegiene de protectia copilului, cazul in sine are, in mod implicit, conotatii religioase, care nu pot fi ignorate in cazul in care urmarim o intelegere profunda a resorturilor acestuia. Pe de alta parte, exagerarea acestei dimensiuni, asa cum s-a indimplat deja uneori, risca sa deturneze discutia inspre chestiuni colaterale si sectare.

Acest articol raspunde, partial si implicit la unele dintre primele intrebari pe care mi le-am pus in legatura cu acest caz. Iata-le:

  • de ce tac (si nici nu s-a alaturat protestelor impotriva Barnevernet) penticostalii norvegieni, unul dintre cele mai importante culte religioase din aceasta tara?
  • de ce familia Bodnariu nu a apelat la sustinerea acestei comunitati? sau au apelat? daca da, care a fost raspunsul?
  • care sunt relatiile acestei familii cu comunitatile penticostale din Norvegia?
  • de ce liderii penticostali din Romania si din diaspora nu au apelat la ajutorul penticostalilor norvegieni? sau au apelat? daca nu, de ce nu? daca da, care a fost raspunsul?

Ambasadorii Norvegiei ar trebui să impună Justiţiei o sentinţă în cazul Bodnariu? Ce urmăresc, până la urmă, cei care s-au isterizat împotriva Norvegiei?


Malin Bot

Source: Ambasadorii Norvegiei ar trebui să impună Justiţiei o sentinţă în cazul Bodnariu? Ce urmăresc, până la urmă, cei care s-au isterizat împotriva Norvegiei?

Iata, in sfirsit, pe cineva care gindeste, in mare, ca mine despre cazul Bodnariu. Poate il ascultati pe jurnalistul Malin Bot, daca de mine nu va place. Si, in definitiv, de ce v-ar placea neaparat?

Din cauza aceasta protestam, domnilor! | Jurnal de Nord

Există la ora actuală mii de români în străinătate care s-au mobilizat pentru ”salvarea” copiilor români si întoarcerea lor acasă. Există în Țara-Mamă oameni care au organizat la televiziune sau pe internet campanii de strangere de semnături pentru susținerea românilor din diasporă. Există si reticenți care scriu prin ziare că presedintele sau prim-ministrul au uitat de cei 18 milioane de români numai ca să ajute familia Bodnariu!… (Sic! Nu uitați! Nici o zi fără băscăleală la noi!). Le mulțumim, însă, oricum pentru empatia pe care o manifestă față de cei din neamul lor! Există si oameni bulversați care sunt preocupați mai mult de violența domestică din România, si vin cu cifre si statistici să ne învețe să stăm cuminți în banca noastră. Nu putem isteriza o țară întreagă! Nu putem nici exporta violența noastră într-o țară civilizată ca Norvegia unde legile sunt imuabile si totul este perfect! Este bine, de aceea, să ne-aducem aminte de anumite lucruri. Eu, tu si el si… miile de

Source: Din cauza aceasta protestam, domnilor! | Jurnal de Nord

Domnul George Alexander, roman emigrat in Norvegia, si director de gradinita in Oslo, scrie aici un articol (foarte) polemic, in care incearca sa justifice dreptul romanilor de a protesta impotriva a ceea ce percep a fi un abuz din partea Barnevernet in cazul Bodnariu.

Ma intreb insa cine anume le contesta acest drept. IIn orice caz nixiun om cu  minte nu ar putea face asta. Cind vine vorba insa de mijloacele folosite de protestatari –  scandari agresive si acuzatii abaracadabrate la adresa Norvegiei ca tara, domnul respectiv tace milc. O fi stiind el de ce.

O intrebare ma siciie totusi, dupa lectura acestui text. Daca are o parere atit de proasta cu privire la Norvegia, de ce a mai mers acolo si, daca si-a dat seama de asta mai tirziu, de ce mai sta acolo. Ceva nu mi se pare in regula aici. Doar nu-l tine cineva cu forta acolo. Sau o fi ceva legat de bani? Nu cred (vorba vine), dar intreb si eu, asa, ca prostu.

Cazul Norvegia – cea mai mare manipulare din 2016 – PSnews

Pentru mine, devine fascinant autismul pe care opinia publică din România începe să-l manifeste, de ceva vreme. Pare că cineva ne-a prăjit creierii şi că mai putem să ne asumăm doar opinia cea mai vizibilă în spaţiul public, nu pe cea mai bună. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este cazul Norvegia. În

Source: Cazul Norvegia – cea mai mare manipulare din 2016 – PSnews

Bogdan Stoica scrie aici despre rolul manipularii, in forma ei cea mai primitiva, in cazul Bodnariu.

 

Statul mesianic, copiii şi coşmarul lumii întoarse pe dos | România | DW.COM | 13.01.2016

Nu citim aici un nou poem pedagogic, argumentând în favoarea foloaselor bătăii, pasămite, rupte din rai. Nu e un text care ignoră legea. Ci e o apărare a copiilor. Şi o pledoarie pentru un stat fără trufii salvaţioniste.

Source: Statul mesianic, copiii şi coşmarul lumii întoarse pe dos | România | DW.COM | 13.01.2016

Petre M. Iancu produce aici unul dintre cele mai consistente texte pe tema cazului Bodnariu. De citit si gindit mai mult si de vorbit mai putin.

 

CAZUL BODNARIU. MAE: Interesul superior al copiilor este de a NU fi separaţi. Prima reacţie a ambasadei Norvegiei – Gândul

Detalii în Gândul

Source: CAZUL BODNARIU. MAE: Interesul superior al copiilor este de a NU fi separaţi. Prima reacţie a ambasadei Norvegiei – Gândul

Conferinta de presa a MAE legata de cazul Bodnariu vadeste faptul ca acuzatia de neimplicare a guvernului in aceasta chestiune, moneda comuna a demonstratiilor initiate de evanghelici in mai multe orase din lume, estre nelegitima si jignitoare.

Desigur, MEA ar fi putut comunica mai transparent cu privire la demersurile facute inspre rezolvarea problemei, dar, in acelasi timp diplomatia este o arta a discretiei, nu o forma de exhibitionism, pentru a satisface voiorismul specific spiritului gregar al maselor.

Cazul Bodnariu, prin ochii norvegianului Steinar Lone: „Din secolul 19, noi nu ne mai batem nici câinii”

„Am auzit că vine o delegație din Parlamentul României, dar în Norvegia instituția Protecția Copilului e independentă. Niciun primar, nici parlamentul, nici guvernul nu pot interveni în niciun caz”

Source: Cazul Bodnariu, prin ochii norvegianului Steinar Lone: „Din secolul 19, noi nu ne mai batem nici câinii”

Iata o noua voce norvegiana, vorbind despre Barnevernet si despre cazul Bodnariu. Si este vorba despre cineva care vorbeste romaneste si este un foarte bun cunoscator al mentalitatilor romanesti.

Interviul contine si citeva detalii noi care singur nu vior conveni unora.

Barnevernet: fața contemporană a unei practici vechi? – Chibzuieli

Hmmm… Astăzi am dat peste un citat interesant. Sursa: Sejersted, Francis, and Madeleine B. Adams. The Age of Social Democracy: Norway and Sweden in the Twentieth Century. Princeton, N.J.: Princeton…

Source: Barnevernet: fața contemporană a unei practici vechi? – Chibzuieli

Eugen Matei, din nou despre Barnevernet.

De ce își bat românii copiii, cazul Bodnariu | Striblea.ro

Să vedeți cât sunt de interesante argumentele celor care își mai lovesc copiii. Și ce răspunsuri sănătoase au primit.

Source: De ce își bat românii copiii, cazul Bodnariu | Striblea.ro

O radiografie la zi. Astia suntem. Si, din pacate, nu cred ca evanghelicii stau mai bine la acest capitol.

Ma intreb de ce oare a trebuit sa aiba loc aceasta tragedie in Norvegia pentruca abia acum sa avem o dezbatere pe aceasta tema in societatea romaneasca. Dar, mai bine mai tirziu, decit niciodata.

 

 

Biserica și disciplinarea copiilor prin bătaie – Chibzuieli

La nivel internațional există o mișcare de combatere a violenței împotriva copiilor. Secretarul general al Națiunilor Unite are un reprezentant special pentru acest domeniu și lucrează în parteneri…

Source: Biserica și disciplinarea copiilor prin bătaie – Chibzuieli

Eugen Matei din nou, cu luciditate, despre bataia copiilor la evanghelici. Iata cum isi incheie el articolul:

‘Nu, discuția nu se termină aici. Poate legi sau măcar aplicarea lor trebuie schimbate. Poate teologia creșterii și a disciplinării copiilor trebuie definită mai bine. Poate teologia implicării sociale a Bisericii trebuie definită mai bine – mai ales în context evanghelic. Poate… Poate… Dar deocamdată prima prioritate pentru noi toți, pocăiți și nepocăiți, este reîntregirea familiei.’

Amin!

Impact of child abuse

child abuse

The USA Surgeon General states under the category of mental health:

… severe and repeated trauma during youth may have enduring effects upon both neurobiological and psychological development altering stress responsivity and altering adult behaviour patterns … these individuals experience a greatly increased risk of mood, anxiety and personality disorders throughout adult life.

When humans are young, their world revolves around their parents or primary care-givers. Parents or care-givers are the primary source of safety, security, love, understanding, nurturance and support. Child abuse violates the trust at the core of a child’s relationship with the world (Walker, 1994). When the primary relationship is one of betrayal, a negative schema or set of beliefs develops. This negative core schema often affects an individual’s capacity to establish and sustain significant attachments throughout life. Survivors often experience conflictual relationships and chaotic lifestyles, frequently report difficulties forming adult intimate attachments and display behaviours that threaten and disrupt close relationships (Henderson, 2006).

Many survivors’ lives are characterized by frequent crises e.g. job disappointments, relocations, failed relationships, financial setbacks. Many are the result of unresolved childhood abuse issues. The reasons are complex, but for many survivors ongoing internal chaos prevents the establishment of regularity, predictability and consistency. Many survivors function in ‘crisis mode’, responding with stopgap measures which don’t resolve the underlying issues. This can be exhausting and dispiriting and  contribute to feelings of helplessness and hopelessness (The Morris Center, 1995). Continue reading “Impact of child abuse”

Cazul Bodnariu explicat de George Alexander, director de gradinita în Oslo | Jurnal de Nord

La solicitarea Asociației românilor din Norvegia, prin presedintele său, domnul Emanuel Sorin Cioacă, am fost rugat să explic cazul Bodnariu din punctul de vedere al legislației norvegiene. În calitate de cetățean român-norvegian care lucrează de peste 20 de ani ca director-general în diferite scoli si grădinițe din Oslo, am colaborat îndeaproape cu Barnevernet (Protecția Copilului) din Norvegia deoarece această colaborare constituie una din atribuțiile mele de serviciu. Potrivit Barnehageloven (Legea grădiniței) § 22 toate cadrele didactice sunt obligate să dea informații din proprie inițiativă, trecând chiar peste principiul confidențialității, serviciului de Protecție a Copilului atunci când există motive să se creadă că are loc maltratarea copiilor în familiile lor sau există alte forme de neglijare gravă. Vreau în acelasi timp să menționez că legea este imperfectă: cadrele didactice sunt obligate să dea aceste informații Protecției Copilului (Barnevernet) chiar si dacă există

Source: Cazul Bodnariu explicat de George Alexander, director de gradinita în Oslo | Jurnal de Nord

Acesta mi se pare unul dintre cele mai echilibrate texte pe care le-am citit pina acum in legatura cu cazul Bodnariu. Iata ca un om care nu pretinde a fi o persoana religioasa reuseste sa sa raporteze rational la acdst caz tragic, subliniind atit calitatile, cit si slabiciunuile si riscurile sistemului de protectia a copiiilor din Norvegia.

Cazul Bodnariu. Barnevernet, poate poftiţi şi pe la noi!

De acord? „Aş vrea să văd un protest în faţa Guvernului pentru starea deplorabilă în care se află copiii din România, unde 50% din copii (mai ales cei din mediul rural) sunt la risc de sărăcie şi marginalizare socială”

Source: Cazul Bodnariu. Barnevernet, poate poftiţi şi pe la noi!

Un articol al Mirelei Oprea scris din perspectiva copiilor victime ale violentei in familie. Ma tem ca va enerva pe multi. Asta e. Iata si concluzia:
‘…mi-aş dori să văd proteste similare şi pentru copiii români care sunt bătuţi zilnic, trimişi la cerşit, forţaţi să se prostitueze sau să muncească, etc. Aş vrea să văd un protest în faţa Guvernului pentru starea deplorabilă în care se află copiii din România, unde 50% din copii (mai ales cei din mediul rural) sunt la risc de sărăcie şi marginalizare socială. Asta, ca să ne fie tuturor foarte clar, înseamnă că nu merg la şcoală, că se culcă flămânzi, că nu au haine de iarnă, că sunt exploataţi de către cei care ar trebui să îi îngrijească şi aşa mai departe. ‘

Rufus Griscom and Alisa Volkman: It’s time to explode 4 taboos of parenting

Babble.com publishers Rufus Griscom and Alisa Volkman, in a lively tag-team, expose 4 facts that parents never, ever admit — and why they should. Funny and honest, for parents and nonparents alike.

Am vorbit cu românul căruia i-au fost luați copiii în Norvegia, ca să aflu ce crede că i s-a întâmplat | VICE | Romania

Marius Bodnariu crede că nici măcar norvegienii nu-și știu legile și cum se aplică acestea.

Source: Am vorbit cu românul căruia i-au fost luați copiii în Norvegia, ca să aflu ce crede că i s-a întâmplat | VICE | Romania

Andreea Pocotila, de la revista Vice i-a luat un scurt interviu domnului Marius Bodnariu, taral copiilor luati in ingrijire de Barnevernet in Norvegia.

%d bloggers like this: