Aventurile lui Calimero: Și-ar fi omorât Isus propriul copil dacă acesta ar fi fost rebel? – Chibzuieli

Această postare face parte din seria aventurilor lui Calimero, seminaristu’, care a ajuns seminarist luându-se după mine la școală, și de atunci mă tot sâcâie cu întrebări. Ultima, vine de la…

Source: Aventurile lui Calimero: Și-ar fi omorât Isus propriul copil dacă acesta ar fi fost rebel? – Chibzuieli

Eugen Matei este unul dintre putinii evanghelici romani care nu promoveaza ‘sfinta bataie’. Nici nu ar putea, caci nu marsaza la pseudo hermeneutica literalista aberanta pe care se bazeaza aceasta inradacinata traditie nesfinta.

In ce ma priveste, nu ma mira ca Piper, un neofundamentalist, dupa parerea mea, se deda (din nou) la siluirea fara scrupule a textului biblic, pentru a promova prejudecatile clasice legata de disciplinarea cu nuiaua.

Barnevernet: fața contemporană a unei practici vechi? – Chibzuieli

Hmmm… Astăzi am dat peste un citat interesant. Sursa: Sejersted, Francis, and Madeleine B. Adams. The Age of Social Democracy: Norway and Sweden in the Twentieth Century. Princeton, N.J.: Princeton…

Source: Barnevernet: fața contemporană a unei practici vechi? – Chibzuieli

Eugen Matei, din nou despre Barnevernet.

Biserica și disciplinarea copiilor prin bătaie – Chibzuieli

La nivel internațional există o mișcare de combatere a violenței împotriva copiilor. Secretarul general al Națiunilor Unite are un reprezentant special pentru acest domeniu și lucrează în parteneri…

Source: Biserica și disciplinarea copiilor prin bătaie – Chibzuieli

Eugen Matei din nou, cu luciditate, despre bataia copiilor la evanghelici. Iata cum isi incheie el articolul:

‘Nu, discuția nu se termină aici. Poate legi sau măcar aplicarea lor trebuie schimbate. Poate teologia creșterii și a disciplinării copiilor trebuie definită mai bine. Poate teologia implicării sociale a Bisericii trebuie definită mai bine – mai ales în context evanghelic. Poate… Poate… Dar deocamdată prima prioritate pentru noi toți, pocăiți și nepocăiți, este reîntregirea familiei.’

Amin!

Trinitate – Chibzuieli

Urmare de la Întrupare. A încerca să scrii despre Trinitate în câteva fraze este un fel de nebunie. Întrucât nu este fără precedent în Scripturi (2 Cor 11:1), o să expun și eu cititorul la puțină n…

Source: Trinitate – Chibzuieli

Prietenul meu Eugen Matei ne prezinta in acest text o imagine pe cit posibil simpla, inteligibila, a conceptiei crestine trinitare despre Dumnezeu. Un soi de trinitarianism 101. De folos.

An Evangelical Introduction to the 2nd Edition of the Romanian Translation of ‘Three Views on Eastern Orthodoxy and Evangelicalism’

 

ortodoxie_si_evanghelism

In the spring of 1995 I was coordinating the academic research programme at what has now become the Emanuel University of Oradea. At the first scholarly colloquium which I organised in this role I had the providential opportunity to come to know the Revd Professor Stelian Tofana, of the Faculty of Orthodox Theology in Cluj, and since then we have maintained an especially close bond. This accounts for our decision to share the writing of a Romanian preface to the second edition of this work: Orthodoxy and Evangelicalism. We are united both by a common interest in Eastern theology and spirituality, which each of us approaches from his own perspective, and by our firmly held personal conviction of the pressing need for theological and ecclesial dialogue between the different Christian traditions in our cultural context.

Over the years we have been involved together in many activities which have put flesh on the bones of these shared convictions. We have participated in academic conferences both within Romania (in Oradea, Cluj, Bucharest and elsewhere) and abroad (including Bossey, in Switzerland, and Durres in Albania) that have been organised both by Evangelicals and by the Orthodox; we have contributed to the resulting publications of their proceedings; we have joined in organising the promotion of books relevant to this dialogue; we have collaborated in spiritually-oriented training sessions for the staff of World Vision (an organisation I have been working for since December 1999); we have each sought to make more widely known within our own constituency the treasures of thought and spirituality to be found in the tradition of the other – and, last but not least, we have often enjoyed table fellowship in one another’s homes, which has provided occasions to celebrate what unites us in spite of the specific differences which define each of our ecclesial identities. Continue reading “An Evangelical Introduction to the 2nd Edition of the Romanian Translation of ‘Three Views on Eastern Orthodoxy and Evangelicalism’”

Islam, ISIS și violența religioasă | Chibzuieli

Islam, ISIS și violența religioasă | Chibzuieli.

De citit, fara ura si partinire, cum se cuvine unor urmasi ai lui Cristos.

Pălăria înflorată, cămașa de nailon și credința strămoșilor mei | Chibzuieli

Pălăria înflorată, cămașa de nailon și credința strămoșilor mei | Chibzuieli.

In aceasta postare oarecum autobiografica, Eugen Matei ne impartaseste cite ceva din ‘profunzimile teologice’ care ii preocupa pe evanghelicii romani. Si ne da un exemplu stralucit, in persoana sefului actual al scolii teologice a penticostalilor romani. Iata la ce le foloseste romanilor evanghelici sa adune doctorate in teologie. Go, figure!

(Si vorbim aici despre ‘profunzimile’ noastre, lasindu-i pe ortodocsi si pe catolici sa se ocupe de propriile lor ‘profunzimi’. 😦 )

Justificarea prin credință și crucea lui Cristos | Chibzuieli

Justificarea prin credință și crucea lui Cristos | Chibzuieli.

Eugen Matei bloguieste intr-un nou spatiu.

Notiță biografică: Edmund Hamer Broadbent

Inca o piesa adaugata de Manu Contac la dosarul Cornilescu. EH Broadbent este autorul cartii ‘The PIlgrim Church’, publicata in original in 1931 si tradusa in romaneste sub diferite titluri: ‘Drumul Bisericii’ – de catre Constantin Pascu, in 1980, la Editura Cultului crestin dupa evanghelie; ‘Drumul Adunarii’ – textul de mai sus, publicat cu un alt titlu de un domn foarte secretos si exclusivist, din Cluj, numit Dan, care gestioneaza blogul Vestea buna, si caruia ii statea in git termenul ‘biserica’; si ‘Biserica pelerina’, in 2011, de catre Doru Motz, in America.
Cartea este o istorie a Bisericii tipica pentru minimalismul eclesial al crestinilor dupa Evanghelie, reducind Biserica la miscarile subterane, mai degraba decit la ansamblul comunitatii crestine din lume.
Broadbent a vizitat prima data Romania in 1899, inainte sa existe aici biserici ale ‘Fratilor’. Mai multe despre asta in postarea lui Eugen Matei despre ‘frati’:
http://chibzuieli.wordpress.com/2013/06/16/carte-cine-sunt-crestinii-dupa-evanghelie/

Vaisamar

Unul dintre prietenii lui Cornilescu în România a fost Edmund Hamer Broadbent, din Gislingham, Suffolk.

Ieri am primit de la Neil Rees (Societatea Biblică Britanică) niște informații pe care le pun la dispoziția celor interesați de aceste chestiuni.

Broadbent s-a născut pe 15 iunie 1861 la Cheetham Hill, Lancashire, fiul lui Edmund și Martha Broadbent din Crumpsall Hall, Crumpsall.

1871 Tatăl lui E. H. era producător de hârtie și avea 130 de angajați.

1881 Fiul lucrează și el ca producător de hârtie, la Little Lever.

Familia frecventa Biserica Metodistă Wesleyană Cheetham Hill.

1891 Se căsătorește cu Doris (Dora) Holiday la Bradford, Yorkshire. Din această căsătorie rezultă nouă copii.

1901 E. H. este descris la recensământ drept „comerciant de hârtie și misionar, stabilit la Featherstone, Yorskshire
1911 Locuiește la Oak Farm, Gislingham, Eye, Norfolk („fermier și misionar”).

1945 Moare la Stoke-on-Trent, în Staffordshire.

Când anume s-a întâlnit E. H. Broadbent cu D. Cornilescu nu…

View original post 83 more words

Wayne Grudem și raftul teologic propriu

In aceasta interesanta postare, Eugen Matei discuta pe scurt citeva dintre problemele uneia dintre teologiile sistematice promovate la noi de Paul Negrut, la Universitatea Emanuel, care a si publicat traducerea cartii (probabil platita de autor, cum se fac uneori lucrurile la noi in acest domeniu). In mod straniu, in perioada in care predam la aceasta scoala, Negrut recomanda cu caldura drept manual cartea Christian Theology a lui Alister McGrath, un text excelent, de origine europeana, mult mai potrivit pentru contextul romanesc. Acesta este net superior cartii Christian Theology a lui Millard Erickson, folosit pina atunci la Oradea, la sugestia lui Iosif Ton, care a si publicat-o la editura lui, un text contabilicesc si scolastic, specific dominantei rationaliste asupra peisajului teologic evanghelic in America.
Textul lui Grudem este, in opinia mea, unul dintre cele mai reductioniste si mai primitive texte de teologie sistematica produse de evanghelici.
Poate ca cea mai importanta critica ce ar putea fi adusa acestui text din perspectiva rasariteana este lipsa totala a interactiunii cu teologia ortodoxa si, poate tocmai din aceasta pricina, prezentarea absolut penibila a teologiei Sfintei Treimi.

Chibzuieli

Ieri am încheiat cursul de teologie sistematică, de vară. De obicei, la încheierea cursului las un timp în clasă în care „anything goes.” Ei, nu chiar orice, ci orice legat de curs. Cumva am ajuns la discutarea metodei în teologie, ocazie cu care am explicat din nou ce am încercat în ultimă instanță să fac în timpul cursului și cum abordarea mea asupra subiectului este diferită față de alte teologii. În acest context am dat două exemple de metodă în teologie care se situează la poli opuși și pe care eu nu le folosesc. Apoi am elaborat puțin asupra metodei folosite în cursul nostru.

Exemplele date în clasă nu le-am ales la întâmplare ci au provenit din discuția din clasă. În celebrarea faptului că am încheiat cursul m-am gândit să pun cele trei metode pe blog, pe scurt, mai ales că mi-am dat seama că un exemplu folosit este o sistematică…

View original post 720 more words

Authority and the Church

Florin Paladie comes with a new theological elaboration, this time discussing how church and scripture relate to the concept of authority.
Here is the comment I have left on his blog on this post:
‘Dear Florin,
Like you, and by virtue of the same kind of experience, only a little bit longer than yours, and a little bit more ‘bumpy’, I am instinctively worry of authority> Yet, again similarly, I am engaged in the adventure of progressively redeeming the value of this concept.
In what Scripture and the Church are concerned, as related to the concept of authority, I would add to this couple of items the concept of Tradition. The Triad thus formed allows for a more dynamic rendering of the relations of authority between its components.
I have been inspired by the Romanian Orthodox Dumitru Staniloae in imagining the relation between these three components in perichoretic terms, in which none has hierarchical authority over the others, even if we may, chronologically speaking, delineate a trajectory that could look like this:
1. God reveals himself/herself to the humanity created on their image;
2. some humans respond in faith (giving birth to a Church of sorts), while others reject divine revelation (giving birth to a sort of counter-faith community, constantly at odds with the first one);
3. those who receive revelation become of ‘community of faith’, of sorts;
4. the ‘memory’ of God’s revealed words and acts is kept and transmitted to the next generations, first orally (becoming Tradition), and then in some written form (becoming Scripture);
5. since facts, and texts, do not carry meaning, their interpretation needs to be done in community; and to be accepted as authentic, these interpretations need to be validated by the community of faith (the Church), thus closing the hermeneutic circle, or, even better, initiating another cycle in the hermeneutic spiral.’

Theology Gym

Authority, like many good things, can be perverted making it hard to use it in a positive, life giving way. Depending on what your life story is the very sound of this word can conjure negative connotations. Growing up in a communist country, I’ve been conditioned to associate authority first and foremost with oppression. As a result, I have a knee-jerk reaction of skepticism toward authority. Yet, over the years I found myself gravitating toward a regenerative stream of humanity that seeks to redeem things, to bring about the good in everything. Authority is on that list. It must be reclaimed.

If theology is an attempt to articulate truth, the question of authority seems to be an essential one because as soon as you start the quest for truth, you have to choose some kind of criteria to get to it. How do I find the truth? Who can help…

View original post 735 more words

Eugen Matei face o scurta recenzie a unei carti importante, cred eu, pentru evanghelicii romani.

Chibzuieli

În general, am o anumită frustrare cu cărțile de tipul „n poziții despre,” deși seria Counterpoints are un număr bun de publicații pe piață (despre mileniu, voința liberă, iad, eternal security, divorț, răpire etc.). Am avut o săptămână extrem de intensă, dar după ce am citit comentariile din Books and Culture despre Four views on the Spectrum of Evangelicalism m-am străduit printre picături să merg la documentul original, ca să aud povestea „din gura calului,” cum zic americanii (adică direct de la sursă). În acest sens, seria de comentarii din Books and Culture și-a atins scopul – am cumpărat cartea :). Referința completă este:

Bauder, Kevin T., Andrew David Naselli, and Collin Hansen. Four Views on the Spectrum of Evangelicalism. Grand Rapids, Mich: Zondervan, 2011.

Am și citit cartea, cum zic, printre picături, pentru că are o anumită relevanță la subiectul pe care eu l-am numit pe blog

View original post 1,477 more words

Baptistii si shiboletsii – Raspuns lui Radu Gheorghita

 
Cu Eugen Matei la restaurant in Pasadena                            Radu & Liz Gheorghita

Eugen Matei, de la Fuller Seminary, a scris AICI un text oarecum autobiografic, legat de aventurile lui atunci cind a incercat sa revina in Romania, pentru a preda teologie. Intre altele, el a atins si povestea incercarii de impunere in Romania, de catre cei de la Southern Baptist a alinierii noastre la Declaratia de la Chicago, privind ineranta Scripturii, la care am fost supus si eu in perioada cind predam la Oradea. Unul dintre cei care au raspuns acestui text este prietenul nostru comun Radu Gheorghita, care preda la seminar SBC din Statele Unite. Gasiti comentariul lui la linkul de mai sus. Acestui comentariu ii raspund eu cu cele de mai jos.

* * *

Imi pare rau ca raspund atit de tirziu la o conversatie care abia s-a infiripat si vad ca a si murit. Ar fi multe de spus, dar ma restring la ceea ce a spus Radu mai sus.
Mai intii, apreciez agnajarea lui Radu in acest dialog. Nu ne-a prea obisnuit cu asta.
Iata si comentariile mele la cele de mai sus. Continue reading “Baptistii si shiboletsii – Raspuns lui Radu Gheorghita”

Baptiștii și Șiboleții: Ineranța si/sau Infailibilitatea Scripturii « Chibzuieli


Cu Dr. Eugen Matei, in timpul unei vizite la Los Angeles

Baptiștii și Șiboleții: Ineranța si/sau Infailibilitatea Scripturii « Chibzuieli.

Prietenul meu, Eugen Matei, a scris o teza de doctorat pe triadologia lui Staniloae si acum coordoneaza sub raport administrativ programul doctoral de la Fuller Seminary, in Pasadena, Ca., predind acolo in acelasi timp si un curs de teologie sistematica. In prezent scrie un text despre teologia evanghelicilor romani.

Blogul lui, intitulat Chibzuieli, nu este foarte cunoscut intre evanghelicii romani, dar merita mult mai multa atentie decit i se da.

In aceasta postare, Eugen povesteste peripetiile lui cu imperialismul misionar american si cu fundamentalismele evanghelicilor romani.

Este, cred eu, un text care merita citit. Pentru invatatura de minte si de caracter.

Eugen Matei – Iosif Ton si Scriptura


La masa cu Dr. Eugen Matei, in Pasadena, Ca. – noiembrie 2008

Prietenul meu, Dr. Eugen Matei si-a facut doctoratul la Fuller Theological Seminary in Pasadena, Ca., cu o teza legata de triadologia Pr. Staniloae. In perioada in care se afla in Romania, a studiat teologie la Seminarul baptist din  Bucuresti. In prezent coordoneaza sub raport administratic programul doctoral de la acea importants scoala teologica evanghelica si preda teologie sistematica, alaturi de cunoscutul teolog (penticostal) Veli-Mati Karkkainen.

Deoarece situl lui – Communio – nu este foarte cunoscut la noi, redau mai jos textul scris de el relativ recent, in legatura cu dihonia baptista legata de mutatia teologica petrecuta recent cu Iosif Ton. Va doresc o lectura cu folos (nu prea pot spune ‘placuta’, data fiind natura subiectului).

* * *

O cugetare pe marginea textului lui Iosif Țon : „Foștilor mei studenți și tineri teologi care se simt șocați, tulburați și chiar «trădați» de schimbările din teologia mea”

(www.strajeri.ro accesat Dec 15, 2010).

Am ajuns să înțeleg că de la Martin Luther încoace teologia protestantă se construiește pe Epistola către Romani (mai exact, se consideră că ”Evanghelia” se reduce la ceea ce Pavel scrie în Romani 3:1 – 5:2). Eu am devenit convins că ”Evanghelia” este în cele patru Evanghelii și am luat decizia să-mi construiesc teologia pe învățăturile Domnului scrise în aceste patru Evanghelii. După câte știu eu, nimeni în epoca modernă n-a mai încercat un asemenea demers…. Ceea ce am obținut eu este o nouă teologie.1

Toată teologia (toate teologiile?) de-a lungul istoiei s-a făcut în lumina unor preocupări și controverse cu care credincioșii s-au confruntat în momente specifice în istorie. Mai precis, teologia este făcută de credincioși în perspectiva experienței cu Dumnezeu în spațiul lor concret. Rareori, mai ales când teologia este făcută „la firul ierbii” (citește grassroots, în sens pozitiv) se întâmplă să avem timpul, resursele, energia și înțelepciunea să punem problemele concrete în perspectiva întregului teologic, mai ales în cazuri în care ne găsim în mijlocul unei schimbări majore de paradigmă ca în cazul Reformației (sau de exemplu, ca în cazul post-modernismului actual). De fapt, rareori această punere în perspectivă se întâmplă în prima generație a unei mișcări.

Este îndeobște acceptat că teologia lui Luther are ca principiu călăuzitor ideea justificării prin credință, într-o așa măsură încât aceasta a devenit principiul care îi controlează citirea Bibliei. Teologii spun că Luther a operat cu un „canon în Canon,” aceasta fiind una din deficiențele majore ale teologiei lui. Așadar, a spune că de la Luther încoace toată teologia protestantă se construiește pe Romani 3-5 este o generalizare procustiană a teologiei protestante ca întreg destul de greu de acceptat de la cineva cu pregătirea și finețea teologică a fratelui Țon. Probabil că dezvoltarea la care se referă dânsul este mai specifică evoluării teologice calviniste, mai mult în vest, fără a fi prea accentuată în cercurile baptiste din Romania până relativ recent, cu tot felul de influențe care vin și acum din vest spre Romania. Cel puțin în ce îi privește pe baptiștii români, orientarea lor a fost mai mult spre arminianism, o atitudine probabil favorizată și de mediul ortodox în care se găsesc.

Hai să zicem că de dragul puterii de convingere pe care o au ideile simplificate, acceptăm propunerea de interpretare a istoriei doctrinei adusă de fr. Țon. Să acceptăm că teologia protestantă se bazează în principiu pe trei capitole din Romani. Ce ne propune atunci fr. Țon? O teologie bazată pe Evanghelii. Deci, mai întâi am operat cu un canon in Canon, după cum a enunțat Luther, iar acum evoluăm și operăm cu un alt canon în Canon, după cum enunță fr. Țon. Mai întâi trei capitole, mai apoi patru Evanghelii.

Fără nici o intenție să fiu nerespectuos, nu pot să rețin un zâmbet în fața afirmației că „nimeni în epoca modernă nu a mai încercat așa ceva.” Precizarea în epoca modernă are tâlcul ei! Pe la mijlocul secolului doi a fost unul numit Marcion care a făcut și el canonul lui, din vre-o zece capitole din Luca și unele din epistolele lui Pavel. Aceasta, pentru că lui nu i-a plăcut de YHWH al Vechiului Testament. Sau, dac-ar fi să glumim puțin, aș întreba pe fr. Țon dacă cumva a adoptat metodologia celor de la Jesus Seminar, atâta doar că dânsul nu disecă Evangheliile ci le ia pe toate patru, dar totuși, disecă Scriptura ca întreg. Desigur, este absurd să-l asociez pe fr. Țon cu cei menținonați mai sus – este doar un fel de glumă teologică țintind un pic la ceea ce fr. Ton pare să facă în mod involuntar. De altfel, fr. Țon predică, din cât știu eu, întreaga Scriptură!

Chestionând procedura clădirii unei teologii „bazată pe Evanghelii,” voi încheia aceste considerații încercând să afirm ceva constructiv privind felul în care citim Scriptura. Nu odată am auzit că unele părți din Scriptură sunt mai importante ca altele, conducând inevitabil la concluzia că de fapt noi alegem din Biblie ce ni se pare potrivit, în mod aproape arbitrar, poate chestionând Canonul biblic (sau cel puțin dând apă la moara celor ce-l chestionează). Eu privesc la toată Scriptura ca fiind egal-inspirată de Dunul Sfânt, cu autoritate egală. Evangheliștii nu sunt mai importanți ca Pavel, și Isus de la mormântul învierii este același cu cel de pe drumul Damascului. Separând părți din Scriptură, fie ca Luther fie așa cum pare să propună fr. Țon, nu poate duce la nimic bun. Din cât cunosc eu lucrarea fr. Țon, nu cred că dânsul dorește să facă ceea ce apare că spune la prima vedere afirmația dânsului discutată aici.

Ca să evit o potențială neânțelegere, inspirația/autoritatea uniformă a Scripturii nu înseamnă însă că citesc fiecare cuvânt din Scriptură oarecum „uniform.” Mai degrabă aș vorbi de o anumită unitate organică a Scripturii, în urma căreia anumite părți ale Scritpurii pot avea mai multă greutate decât altele, pentru că citirea naturală a Scripturii însăși o cere.  Voi încerca să ilustrez. Să ne gândim puțin la unitatea organică sau echilibrul organic al unei plante sau a unui copac care crește normal, protivit cu natura sa. Un stejar are o coroană rotundă, un brad are o formă conică, etc.. Un copac fără o dezvoltare organică poate crește răsucit, cu o ramură lungă îndreptată în sus și una răsucită în jos, etc.. Într-un copac (dezvoltat organic), totul are importanță: foliajul, trunchiul, ramurile, rădăcina. Dacă cade o frunză este un lucru, dar dacă îi distrug tot foliajul l-am distrus!

Întorcându-mă la imaginea Scripturii… În Scriptură sunt lucruri pe care nu le înțelegem pe deplin, și când vrem să forțăm o înțelegere, facem tot felul de eroări. De exemplu, unor lucruri din Scriptură le-am pierdut contextul istoric și adesea vrem să le citim în contextul nostru, alteori decupăm textul din contextul istoric-literar-cultural și construim pe decupajul nostru, ș.a.m.d.. Când însă citim părți din Scriptura în contextele ei, împărtășind în lumina înțelepciunii poporului lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor, Duhul care a scris-o ne vorbește si imaginea întregului devine mult mai clară. Deci, eu cred că „greutatea” neuniformă a diferitelor părți ale Scripturii nu ar trebui să vină din arbitrajul nostru ci din însăși natura și mesajul Scripturii. Aici ar fi multe de spus, care nu își au locul aici. Voi preciza totuși că eu nu cred că există un „mecanism” de interpretare al Scripturii care să ducă automat la mesajul ei. Ci există o Persoană vie (chiar dacă sunt doar baptist si nu baptist „carismatic”), de care atunci când mă apropiu prin Scriptură cu o atitutine potrivită, vine în mod real în prezența mea și îmi vorbește, iar eu… mă închin. Cât despre propunerea fr. Țon… Evangheliile?… DA! Epistolele?… DA! Faptele Apostolilor?… DA! Cum aș putea separa Luca de Fapte își afirmă același autor? Vechiul Testament?… DA! Cum ar exista unul nou fără cel vechi? Dacă la citirea „carismatică” a Scripturii fr. Țon mai adaugă și finețea cunoașterii istoriei doctrinei, combinate toate sub autoritatea Duhului… chiar dacă o sfârșește afirmând cu înțelepciune eclesiastică maxima că „nu e nimic nou sub soare,” Dumnezeu va fi proslavit în toate!