Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

România este ţara noastră, a celor care înainte de 1989 am închis şi schingiuit în orfelinate sute de mii de copii.

Source: Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

Colega mea, Mirela Oprea, specialist in protectia copilului si advocacy, scrie despre contextul mai amplu al protestelor legate de cazul familiei Bodnariu.

17 thoughts on “Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

  1. Domnule Manastireanu, am ramas uimit de amestecul merelor, gainilor si bicicletelor in acest articol. Mai mult, doamna lucreaza pentru World Vision. Ca unul care si-a dorit sa ajunga la protestul din Washington, ca unul care stie ca biserica care o frecventeaza este departe de perfectiune, dar stie ca biserica a sustinut financiar, inclusiv drama de la Colectiv, ca unul care stie de implicarea fratilor in ajutorarea orfanilor si a orfelinatelor, sunt de-a dreptul fara cunvinte de salata de cuvinte intelectuala.
    1. Am fost copil la revolutie, si nu, nu sunt responsabil de atrocitatile din orfelinatele institutionale din Romania. Poate ca sunteti dumneavoastra si colega, si alti lideri religiosi din acea vreme.
    2. Cumnatii lor, sunt membrii si slujitori in biserica lui C Ionescu, poate si de aici aceasta aprindere si incredre.
    3. Cuvant dat, onoare, incredere si sinceritate nu sunt asa de rare. Unii le numesc manipulare acuma? Invidie?
    4. Daca au fost protesre organizate, de ce au fost? Sa inteleg ca banii pe pancarte putea fi donati la WV sa primeasca doamna salariu?
    5. Ce legatura are un protest cu altul? Sau trebuia ca si aici sa protesteze diaspora?
    6. Consternarea e mare, ca nu te astepti ca o tara civilizata sa faca asa ceva. Intr-o tara mutilata ca Romania, inghiti altfel abuzul, dar nu de acolo de unde astepti dreptate, mila si suport.

    Like

    • Domnul meu, dincolo de atitudinea dvs. jignitoare fata de cineva pe care nu-l cunoasteti si fata de o organizatie despre care nu stiti mai nimic – si va rog sa nu reveniti aici cu asemenea lucruri, atitudinea dvs. fata de aceasta situatie este la fel de simplista ca si cea a lui Ionescu.
      In realitate, familia Bodnariu a folosit disciplinarea fizica fata de copii, desi acest lucru este STRICT ILEGAL in Norvegia, si este bine ca e asa (de fapt asa este si in Romania, dar cui ii asa de lege in tara asta?) Acum ca Barnevernet le-a luat copiii, cu toate ca ei sunt ceicare au incalcat in mod deliberat legea, se pling de persecutie, inclusiv religioasa, sustine Ionescu, desi parintii Bodnariu au revenit asupra declaratiei lor initial.
      Dar, desigur, oameni ca dvs socotesc ca crestinii sunt deasupra legii si ca statul ar trebui sa le permita asta. Ei bine, in lumea civilizata asta nu se poate.
      Pe de alta parte, avem probabil de-a face cu un exces de zel si cu o procedura de urgenta nejustificata din partea Barnevernet. Dar asta o va stabili judecatorul la tribunal. Pina atunci, eu incerc sa arat ambele laturi ale problemei, iar dvs injurati si blestemati statul norvegian. Mult succes mai departe.

      Like

      • Mi-am permis sa fiu jignitor, pentru ca nici doamna nu stie absolut nimic despre cei care au iesit la protest, si de ce anume. CI nu reprezinta pe toti si toate si da nu este el atoate stiutor, dar la fel se aplica si celorlati din tabara opusa. Disciplina lor fizica nu justifica zelul (abuzul dupa parerea mea) institutie, sarind peste alte etape si imprastiind copiii de-a lungul si de-a latul. Imi doresc sa nu avem noi dreptate, cei care suntem asa de pasionati.
        Legea poate fi gresita. Sa inteleg ca daca azi maine se da lege ca biserica sa oficieze orice fel de casatorii, se supine?
        Am remarcat si apreciez ca promovati ambele puncte de vedere.

        Like

      • CHiar daca ar fi asa, jignirea nu este justificata. Va asigur ca colega mea stie mai multe decit credeti.
        Da, in principiu, legea poate fi gresita, desi ma indoiesc ca este cazul in legatura cu disciplinarea fizica. Dar daca o lege e gresita, un om care crede in democratie poate face ceva pentru scj=himbarea ei. Dar pina se schimba, are datoria s-o respecte, iar daca nu o face, si e prins incalcind-o, cum este cazul familiei Bodnariu, atunci nu are dreptul sa se plinga.
        Tragic este ca ilegalitatea iresponsabila a parintilor, justificata sau trecuta cu vederea in aceste demonstratii, alaturi de excesul de zel al Barnevernet, este cea care a facut din copiii BUdnariu niste victime. Dar, desigur, nu este in interesul cauzeio sa vorbim despre asta. Iar cine o face, ca mine, se ‘bucura’ de atentia si de latyrile aruncate in cap de pocaiti.

        Like

  2. Am gasit pe blogul lui Marius Mioc un articol interesant.

    https://mariusmioc.wordpress.com/2009/02/09/studiu-american-familiile-acuzate-de-neglijenta-sau-abuz-fata-de-copii-isi-cresc-totusi-mai-bine-copiii-decit-daca-acestia-ajung-in-grija-statului/
    Studiu american: Familiile acuzate de neglijenţă sau abuz faţă de copii îşi cresc totuşi mai bine copiii decît dacă aceştia ajung în grija statului

    Ziarul american “USA Today” din 3 iulie 2007 publică rezultatele unui studiu ştiinţific realizat în SUA cu privire la familiile acuzate că şi-ar fi neglijat sau abuzat copiii.

    Principala concluzie a studiului: “Copiii din familiile investigate pentru abuz sau neglijenţă [faţă de copii] au mai multe şanse să o ducă bine în viaţă dacă rămîn cu familia lor decît dacă sînt încredinţaţi autorităţilor”.

    http://usatoday30.usatoday.com/news/nation/2007-07-02-foster-study_N.htm

    Like

    • USA Today nu este o revista stiintifica. Ba, mai mult, este un instrument ideologic de foarte) dreapta.
      In plus, sper ca prin asta nu spuneti ca e bine sa ne abuzam copiii.

      Like

      • Eu dupa cate vad studiul nu e facut de ei ci doar publicat si de ei. Daca e studiu stiintific nu cred ca are importanta de cine e publicat.

        Nu, nu am spus ca e bine sa ne abuzam copiii, dar daca parintii au gresit eu cred ca trebuie educati. In Norvegia dupa cate am citit (si am citit f multe si nu doar presa din Ro) mie mi se pare ca scopul nu este indreptarea parintilor ci rapirea copiilor. Nu inteleg sunt atat de duri “pt binele superior al copilui” dar in loc ca nr cazurilor sa scada, creste an de an…. Ok bataia nu e buna. Dar ceea ce fac ei e bun???? Cum in loc ca nr cazurilor sa scada, creste an de an???? Eu stiu ca pedeapsa se aplica ca sa diminuezi un efect nu sa-l amplifici….

        Like

      • Evident. Ei nu se ocupa de studii. Doar fac propaganda. Un studiu in sine este inconclusiv. Oricine a facute cercetare stie ca pentru a trage concluzii valide este nevoie de o multitudine de stuidii si de cintarirea tuturor optiunilor.
        Si sigur conteaza cine publica o anumita stire, mai ales ciond aceasta apare intr-o publicatie propagandistica.
        In ce priveste intrebarea ‘ce fac ei este bun?’, sper ca nu sugerati prin ea ca eu as fi afirmat aceasta, implicit sau explicit.
        Obiectivul meu este informarea corecta, cu toate punctele de vedere exprimate decent. Evident, facind asta ii supar si pe unii si pe altii, dar este un risc pe care mi-l asum constient.
        Un singur lucuru nu am de gind sa fac: sa devin victima manipulatrii, fie din partea pocaitilor fara scrupule, fie din partea ideologiei etatiste. Asta nu inseamna ca si reusesc, dar cel putin incerc.

        Like

      • Nu D-le Danut n-am avut de gand sa sugerez nimic despre d-voastra. Imi pare rau ca nu am specificat dar intrebarile nu v-au fost adresate personal, sunt doar niste nelamuriri care exista.
        Oricum multumesc pt publicarea comentariilor chiar daca in anumite privinte poate nu suntem de aceeasi parere.

        Like

      • Eu cenzurez doar comentariile grosolane. Oricine e liber sa-sio exprime aici propriile opinii. Asa cum si eu am libertatea de a le accepta sau respinge.

        Like

  3. Mi-am adus aminte de un articol aparut pe hotnews vreo doi ani in urma preluat din “The Telegraph.

    http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stire/16610070

    “Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri?”, se intreaba Judith Woods intr-un articol cu acelasi titlu publicat in The Telegraph , care pune in discutie efectele modelului scandinav de a-ti creste copilul. Stilul permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri adulti fara empatie sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii. Potrivit acestuia, “a-i spune ‘nu’ unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil”.

    Judith Woods isi incepe articolul din The Telegraph povestind reactia fiicei sale de 5 ani atunci cand este contrazisa sau nu i se face pe plac. O simpla rugaminte de a inchide televizorul si de a se imbraca starneste o adevarata furtuna: “Pot sa vad cum pe spranceana amenintatoare se aduna norii negri de furtuna, cum i se ingusteaza ochii, buzele-i stranse intr-o nemultumire shakespereana, pe masura ce cauta cea mai dureroasa, intepatoare ingratitudine care-i poate trece prin cap: ‘Nu mai esti prietena mea!'”

    In conditiile in care tot mai multi copii devin de nestapanit atunci cand sunt lasati sa faca tot ceea ce vor, moda veche de crestere a copiilor ar putea reveni in actualitate chiar si in Scandinavia, scrie Judith Woods, care precizeaza ca exact tarile care altadata se mandreau cu stilul inovator de crestere a copilului acum se gandesc daca este intelept sa-ti lasi copilul sa faca ce vrea, ori de cate ori vrea.

    Stilul permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri adulti fara empatie sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard , tatal a 6 copii. Potrivit acestuia, “a-i spune ‘nu’ unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil. Parintii ar trebui sa se comporte ca parinti, si nu ca cei mai buni prieteni. Ar trebui sa isi pregateasca copiii pentru viata adulta invatandu-i cum sa se comporte, nu tratandu-i ca pe printi si printese. In Suedia, ei cred ca orice forma de interventie impotriva copilului este o forma de molestare “.

    “Asa-zisii experti cred ca parintii trebuie sa negocieze mai degraba decat sa pedepseasca. Au inteles gresit conceptul de a fi parinte. Copiii nu sunt atat de fragili precum cred ei “, sustine David Eberhard, autor al cartii “How Children Took Power”, citat de Telegraph.

    Psihiatrul sustine ca acest stil de a-ti lasa copilul sa fie seful a esuat; ca dovezi, el arata catre prabusirea disciplinei in scoli si a calitatii actului educational, dar si spre cresterea ingrijoratoare a tentativelor de sinucidere in randul adolescentilor.

    Suedia a fost prima tara care a interzis pedepsele fizice, in 1979, pentru ca apoi opinia sa fie ca cei mici trebuie sa fie tratati ca adulti. Valorile egalitare ale social-democratiei s-au soldat insa cu un dezastru in familie, noteaza publicatia.

    Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la University of Kent si autor al “Paranoid Parenting”, este citat in articol spunand ca “cea mai tulburatoare caracteristica a societatii suedeze este abdicarea voluntara din autoritatea de adult”. “A inceput cu stigmatizarea pedepsirii copiilor si a transformat-o intr-o frica de a-i disciplina, ceea ce este lucrul pe care parintii ar trebui sa il faca”, iar ingrijorarea nu este ce li se intampla cand sunt copii, “ci ce se intampla cu ei pe masura ce cresc “, avertizeaza Frank Furedi.

    In tarile scandinave, copiii nu incep educatia formala mai devreme de 6 sau 7 ani, lucru pe care specialistii in educatie l-au calificat adesea preferabil sistemului britanic, in care toti copiii trebuie inscrisi in sistemul de educatie pana la 5 ani, noteaza Judith Woods.

    Aceasta face referire si la o scrisoare trimisa in septembrie 2013 la The Daily Telegraph de un grup de specialisti britanici in educatie – printre care si Lord Layard, director al Well-Being Programme la London School of Economics, si David Whitebread, senior lecturer in psihologia educatiei la Cambridge University – care au sustinut ca modelul scandinav ar trebui copiat.

    Psihiatrul suedez David Eberhard avertizeaza insa ca problemele sociale sunt in crestere in scolile din Suedia, unde elevii refuza in mod obisnuit sa urmeze instructiunile profesorilor, iar problemele continua in ceea ce el numeste o viata adulta neimplinita . Potrivit acestuia, “asteptarile lor [asteptarile copiilor – n.red.] sunt prea mari si viata e prea dura pentru ei. O vedem in tulburarile de anxietate si de automutilare, care au crescut in mod dramatic “.

    “Tinerii din Suedia tind sa fie foarte dezamagiti in viata, mai ales in jurul varstei de 20 de ani “, sustine Eberhard, care precizeaza ca desi se inregistreaza o scadere a sinuciderilor, “exista o crestere uriasa a tentativelor de sinucidere, mai ales in randul fetelor cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani “.

    Like

    • Sper ca nu sugerati prin asta ca eu as incuraja educatia permisiva, pentruca ar fi fals.
      De axemp;lu, eu cred ca sistemul educational scotian erste mult mai bune decit cel englezesc, copiat prosteste dupa cel lax, american, tocmai pentruca este mai riguros, chiar daca nu este perfect (asa ceva nu exista).
      Dar ‘riguros’ nu inseamna nicidecum educatia prin bataie. Asta ete ceva de Evul Mediu.

      Like

  4. În principiu, discursul dnei.Oprea merită luat în seamă, măcar pentru stilul echilibrat de adresare. Doar că ignoră faptul că (ne)cazul Bodnariu are fațete multiple, una dintre cele mai importante fiind cea a interveției abuzive a unei mașinării leviathanice în viața unei familii. Fam. Bodnariu a greșit, nu încape îndoială, dar nu cred că se justifică brutalitatea cu care Barnevernet a „soluționat” criza. Eu zic că merită citit și referatul d-lui Peter Costea (aici – http://www.bodnariufamily.org/articles/4794/). Partea finală e un pic propagandistică, dar autorul (care are și o pregătire juridică deloc ignorabilă) oferă o mulțime de informații de detaliu cu privire la felul în care s-au derulat lucrurile. Barnevernet vs Bodnariu: un fel de Goliath supradimensionat, fără Dumnezeu deasupra capului, îl batjocorește pe micuțul și multprea naivul David. Așa ceva nu permitem, nu avem voie.
    Să nu-i uităm nici pe copii necăjiți ai României, dar nici să-i lăsăm pe cei ce suferă în Norvegia în plata Domnului. E loc sub soare pentru a-i binecuvânta și pe unii și pe alții.

    Like

  5. Foarte corect, mereu am fost deranjat de cei care manipulează adevărul şi de cei care se lasă manipulaţi fără a se informa. Mie nu mi se pare o dovadă de prostie să susţii o familie doar pentru că te leagă religia. Orice om indiferent de religie poate să abuzeze copii, până nu am un răspuns oficial al unei autorităţi sau a ţării respective nu pot să îmi dau cu părerea. Aici nu mai e despre cum îşi educă cineva copilul, ci despre regulile unei ţări unde ai aderat tu ca individ, adică dacă îţi place educaţia, civilizaţia, cultura ar trebui să respecţi regulile lor, eu zic că e un preţ mic, şi până la urmă copilul e principala resursă a statului acolo. S-au încercat manipulări grosolane de genul că norvegienii dau copiii homosexualilor, de acolo rezultă că vor fii abuzaţi şi vor deveni la rândul lor homosexuali, când văd idei de genul ăsta mă fac să mă opresc din cintit şi să râd de naivitatea argumentelor.

    Like

    • Ma bucur si eu. Cred ca toti ne-am rugat pentru asta. Iar eu m-am mai rugat ceva: ca aceasta familie sa invete lectia pe care o are de invatat din aceasta istorie trista, oricare ar fi aceea.
      Sa ne rugam in continuare ca copiii, victimele nevinovate ale iresponsabilitatii parintilor si ale excesului de zel secularist, sa gaseasca vindecare prin dragostea parintilor si harul lui Dumnezeu.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s