România este ţara noastră, a celor care înainte de 1989 am închis şi schingiuit în orfelinate sute de mii de copii.
Source: Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu
Colega mea, Mirela Oprea, specialist in protectia copilului si advocacy, scrie despre contextul mai amplu al protestelor legate de cazul familiei Bodnariu.
This is an exclusive audio interview by Marian Petruta, with Jon-Åge Øyslebø, in charge of Communications and Cultural Affairs at the Embassy of Norway, Washington DC.
TVR a difizat in 29 ianuarie 2016 un reportaj despre cazul Bodnariu semnat de Irina Pacurariu. Am urmarit cu atenie acest program si marturisesc ca am fost placut impresionat de echilibrul si sensibilitatea cu care au fost prezentate lucrurile.
Am doar doua obiectii cu privire la abordare. Mai intii, singurul lider crestin norvegian care a aparut in reportaj a fost Jan-Aage Torp, coordinatorul (eng. ‘convenor’) unui grup carismatic radical (European Apostolic Leaders), care a fost exclus din rindul penticostalilor norvegieni, dupa radicalizarea lui, intre altele si pentruca a sustinut disciplinarea fizica a copiilor, care este ilegala in Norvegia. Argumentele sale s-au bazat pe interpretarea literalist-fundamentalista a unor texte din Scriptura. Cu un asemenea pedigree, Torp nu poate fi privit ca un martor demn de incredere in acest caz.
In al doilea rind, singurul ‘jurist’ care a fost intervievat in cadrul acestui reportaj a fost Marius Reikeras, care si-a pierdut licenta de avocat (de aici necesitatea ghilimelelor) in urma unor conflicte cu Barnevernet si, ca atare, nu poate pretinde a fi cit de cit obiectiv in aceste chestiuni.
In rest, aproape numai de bine. Daca astfel ar fi aratat toate demersurile gazetaresti legate de acest caz, probabil nu am fi vazut atitea atitudini si manifestari extreme in media romanesca. Ma indoiesc insa ca asemenea abordari profesioniste ar fi avut vreun efect moderator asupra spatiului virtual evanghelic, care opereaza dupa cu totul alte reguli decit cele ale profesionalismului jurnalistic si care este adesea manipulat cu usurinta de oameni animati de intentii dintre cele mai obscure.
Am urmarit cu multa atentie desfasurarea dramei familiei Bodnariu, inca de la primele informatii aparute pe social media. Asemenea multora dintre noi, am trecut si eu prin cateva stadii de procesare a realitatii, primul fiind cel de negare. In mintea mea, imaginea aceea idilica a tarilor nordice, superdezvoltate si supercivilizate, a Norvegiei in speta, cumva nu se potrivea cu incredibilul act al confiscarii a cinci copii, cel mai mic dintre ei fiind inca alaptat la san.
Am trecut la stadiul urmator, cel de informare legata de practicile faimoasei structuri de protectie a copilului numita Barnevernet. In saptamanile ce au urmat au iesit la iveala niste aspecte desprinse parca din Kafka. Tot mai multe situatii documentate, surprinzator de asemanatoare cu a familiei Bodnariu, au aparut pe scena publica. In urma publicarii cercetarilor Mariannei Haslev Skanlånd, in legatura cu cele 69 de motive ale preluarii de catre Barnevernet a copiilor, au inceput sa se lanseze intrebari de genul: “Ce are de-a face omleta si grosimea feliilor de paine cu confiscarea copiilor?”; “De ce nu are voie copilul sa le zambeasca strainilor de pe strada?”; “De ce trebuie pedepsit parintele pentru ca bebelusul intoarce fata in partea opusa cand e spalat pe fata?”, etc.
Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului. Continue reading “Daniela Maris – Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos”
Cazul familiei Bodnariu a împărţit opinia publică din România în două tabere. În Norvegia, însă, cazul a fost relatat doar de câteva publicaţii, una dintre ele fiind ziarul naţional creştin „Vårt Land“. Doi jurnalişti, care au publicat informaţii despre familia căreia i-au fost luaţi cei cinci copii în noiembrie, anul trecut, explică de ce sunt sceptici cu privire la acuzaţiile aduse sistemului de Protecţie a Copilului din Norvegia (SPC).
Adevarul publica aici un text de mare bun simt si extrem de bine informat, care demonteaza o multime dintre neadevarurile si deformatile voite vehiculate in ultima vreme in media sociala in legatura cu cazul Bodnariu.
Cum s-a schimbat societatea românească după cazul Bodnariu
Source: Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare
Mirela Oprea, specialist in psihologie si stiintele educatiei, scrie din nou despre cazul Bodnariu.
Norvegia a fost pe buzele multora zilele astea. Cazul Bodnariu a fost întors pe toate fețele. Am evitat până acum să mă pronunț, pentru că tema a luat o turnură mult prea diletantă, ceea ce e în co…
Source: Cazul Norvegia, privitul în oglindă și pădurea care nu se vede de copaci | Protecție copii
Sper din toata inima ca dupa ce reusim sa-i ‘civilizam’ pe norvegieni, ne vom intoarce si spre ale noastre, care sunt mult mai grav, dar nu par sa deranjeze pe niciunul dintre cei care sunt astazi in strada.
Ceva imi spuna insa ca dupa ce cei cinci copii Bodnariu si vor intoarce acasa la parinti, caci nu se poate altfel, si, poate, dupa ce parintii Bodnariu vor fi invatat sa renunte la orice forma de disciplinare fizica a copiilor lor, desi ma tem ca in privinta asta sunt mai putine sanse, NU vom vedea si o mobilizare a romanilor pentru soarta cu adevarat tragica a copiilor din Romania. Om traui si on vedea. Sa dea Dumnezeu sa ma insel!
Desi optiunea religioasa a familiei Bodnariu NU este cauza pettru care copiii acesteia au fost preluati de serciciile norvegiene de protectia copilului, cazul in sine are, in mod implicit, conotatii religioase, care nu pot fi ignorate in cazul in care urmarim o intelegere profunda a resorturilor acestuia. Pe de alta parte, exagerarea acestei dimensiuni, asa cum s-a indimplat deja uneori, risca sa deturneze discutia inspre chestiuni colaterale si sectare.
Acest articol raspunde, partial si implicit la unele dintre primele intrebari pe care mi le-am pus in legatura cu acest caz. Iata-le:
Malin Bot
Iata, in sfirsit, pe cineva care gindeste, in mare, ca mine despre cazul Bodnariu. Poate il ascultati pe jurnalistul Malin Bot, daca de mine nu va place. Si, in definitiv, de ce v-ar placea neaparat?
Există la ora actuală mii de români în străinătate care s-au mobilizat pentru ”salvarea” copiilor români si întoarcerea lor acasă. Există în Țara-Mamă oameni care au organizat la televiziune sau pe internet campanii de strangere de semnături pentru susținerea românilor din diasporă. Există si reticenți care scriu prin ziare că presedintele sau prim-ministrul au uitat de cei 18 milioane de români numai ca să ajute familia Bodnariu!… (Sic! Nu uitați! Nici o zi fără băscăleală la noi!). Le mulțumim, însă, oricum pentru empatia pe care o manifestă față de cei din neamul lor! Există si oameni bulversați care sunt preocupați mai mult de violența domestică din România, si vin cu cifre si statistici să ne învețe să stăm cuminți în banca noastră. Nu putem isteriza o țară întreagă! Nu putem nici exporta violența noastră într-o țară civilizată ca Norvegia unde legile sunt imuabile si totul este perfect! Este bine, de aceea, să ne-aducem aminte de anumite lucruri. Eu, tu si el si… miile de
Source: Din cauza aceasta protestam, domnilor! | Jurnal de Nord
Domnul George Alexander, roman emigrat in Norvegia, si director de gradinita in Oslo, scrie aici un articol (foarte) polemic, in care incearca sa justifice dreptul romanilor de a protesta impotriva a ceea ce percep a fi un abuz din partea Barnevernet in cazul Bodnariu.
Ma intreb insa cine anume le contesta acest drept. IIn orice caz nixiun om cu minte nu ar putea face asta. Cind vine vorba insa de mijloacele folosite de protestatari – scandari agresive si acuzatii abaracadabrate la adresa Norvegiei ca tara, domnul respectiv tace milc. O fi stiind el de ce.
O intrebare ma siciie totusi, dupa lectura acestui text. Daca are o parere atit de proasta cu privire la Norvegia, de ce a mai mers acolo si, daca si-a dat seama de asta mai tirziu, de ce mai sta acolo. Ceva nu mi se pare in regula aici. Doar nu-l tine cineva cu forta acolo. Sau o fi ceva legat de bani? Nu cred (vorba vine), dar intreb si eu, asa, ca prostu.
Pentru mine, devine fascinant autismul pe care opinia publică din România începe să-l manifeste, de ceva vreme. Pare că cineva ne-a prăjit creierii şi că mai putem să ne asumăm doar opinia cea mai vizibilă în spaţiul public, nu pe cea mai bună. Iar cel mai bun exemplu în acest sens este cazul Norvegia. În
Source: Cazul Norvegia – cea mai mare manipulare din 2016 – PSnews
Bogdan Stoica scrie aici despre rolul manipularii, in forma ei cea mai primitiva, in cazul Bodnariu.
Detalii în Gândul
Conferinta de presa a MAE legata de cazul Bodnariu vadeste faptul ca acuzatia de neimplicare a guvernului in aceasta chestiune, moneda comuna a demonstratiilor initiate de evanghelici in mai multe orase din lume, estre nelegitima si jignitoare.
Desigur, MEA ar fi putut comunica mai transparent cu privire la demersurile facute inspre rezolvarea problemei, dar, in acelasi timp diplomatia este o arta a discretiei, nu o forma de exhibitionism, pentru a satisface voiorismul specific spiritului gregar al maselor.
„Am auzit că vine o delegație din Parlamentul României, dar în Norvegia instituția Protecția Copilului e independentă. Niciun primar, nici parlamentul, nici guvernul nu pot interveni în niciun caz”
Iata o noua voce norvegiana, vorbind despre Barnevernet si despre cazul Bodnariu. Si este vorba despre cineva care vorbeste romaneste si este un foarte bun cunoscator al mentalitatilor romanesti.
Interviul contine si citeva detalii noi care singur nu vior conveni unora.
Hmmm… Astăzi am dat peste un citat interesant. Sursa: Sejersted, Francis, and Madeleine B. Adams. The Age of Social Democracy: Norway and Sweden in the Twentieth Century. Princeton, N.J.: Princeton…
Source: Barnevernet: fața contemporană a unei practici vechi? – Chibzuieli
Eugen Matei, din nou despre Barnevernet.
Să vedeți cât sunt de interesante argumentele celor care își mai lovesc copiii. Și ce răspunsuri sănătoase au primit.
Source: De ce își bat românii copiii, cazul Bodnariu | Striblea.ro
O radiografie la zi. Astia suntem. Si, din pacate, nu cred ca evanghelicii stau mai bine la acest capitol.
Ma intreb de ce oare a trebuit sa aiba loc aceasta tragedie in Norvegia pentruca abia acum sa avem o dezbatere pe aceasta tema in societatea romaneasca. Dar, mai bine mai tirziu, decit niciodata.
La solicitarea Asociației românilor din Norvegia, prin presedintele său, domnul Emanuel Sorin Cioacă, am fost rugat să explic cazul Bodnariu din punctul de vedere al legislației norvegiene. În calitate de cetățean român-norvegian care lucrează de peste 20 de ani ca director-general în diferite scoli si grădinițe din Oslo, am colaborat îndeaproape cu Barnevernet (Protecția Copilului) din Norvegia deoarece această colaborare constituie una din atribuțiile mele de serviciu. Potrivit Barnehageloven (Legea grădiniței) § 22 toate cadrele didactice sunt obligate să dea informații din proprie inițiativă, trecând chiar peste principiul confidențialității, serviciului de Protecție a Copilului atunci când există motive să se creadă că are loc maltratarea copiilor în familiile lor sau există alte forme de neglijare gravă. Vreau în acelasi timp să menționez că legea este imperfectă: cadrele didactice sunt obligate să dea aceste informații Protecției Copilului (Barnevernet) chiar si dacă există
Source: Cazul Bodnariu explicat de George Alexander, director de gradinita în Oslo | Jurnal de Nord
Acesta mi se pare unul dintre cele mai echilibrate texte pe care le-am citit pina acum in legatura cu cazul Bodnariu. Iata ca un om care nu pretinde a fi o persoana religioasa reuseste sa sa raporteze rational la acdst caz tragic, subliniind atit calitatile, cit si slabiciunuile si riscurile sistemului de protectia a copiiilor din Norvegia.
De acord? „Aş vrea să văd un protest în faţa Guvernului pentru starea deplorabilă în care se află copiii din România, unde 50% din copii (mai ales cei din mediul rural) sunt la risc de sărăcie şi marginalizare socială”
Source: Cazul Bodnariu. Barnevernet, poate poftiţi şi pe la noi!
Un articol al Mirelei Oprea scris din perspectiva copiilor victime ale violentei in familie. Ma tem ca va enerva pe multi. Asta e. Iata si concluzia:
‘…mi-aş dori să văd proteste similare şi pentru copiii români care sunt bătuţi zilnic, trimişi la cerşit, forţaţi să se prostitueze sau să muncească, etc. Aş vrea să văd un protest în faţa Guvernului pentru starea deplorabilă în care se află copiii din România, unde 50% din copii (mai ales cei din mediul rural) sunt la risc de sărăcie şi marginalizare socială. Asta, ca să ne fie tuturor foarte clar, înseamnă că nu merg la şcoală, că se culcă flămânzi, că nu au haine de iarnă, că sunt exploataţi de către cei care ar trebui să îi îngrijească şi aşa mai departe. ‘
Norvegia nu poate fi acuzată de persecuție în cazul Bodnariu. O spune Iulian Bulai, un român stabilit acolo.
Iata aici o serie de intrebari foarte bune puse de Iulian Bulai, un roman care traieste de opt ani in Norvegia.
‘Să fie oare acesta un caz mai greu aceptat de public doar pentru că, în țara de origine, nu face din asta rating în fiecare seară? Un loc unde nu se desfășoară un proces de justiție în direct, iar experții au dreptul să-şi spună părerea şi să li se și dea dreptate? De ce oare atât de mulți oameni care nu au călcat niciodată în Scandinavia, nu i-au întâlnit niciodată pe părinții în cauză, nu au trimis niciun email cu întrebări la instituția respectivă, par a şti toate datele din acest dosar, dar şi cel mai bun mod de a-l rezolva?!’
De acord? „Cert e că decizia de a lua copiii familiei Bodnariu este una pripită, emoțională, excesivă și abuzivă”
Source: Cazul Bodnariu. O palmă e ceva oribil. Dar asta te face un părinte psihopat?
Iuliana Alexa este redactor șef al revistei Psychologies.
Ea prezinta in acest articol perspectiva unui psiholog asupra acestui caz, si se plaseaza pe o pozitie preponderent critica fata de actiunile statului norvegian, in principiu in baza datelor (neverificate si nevalidate) raspindite in media de cei care se plaseaza exclusiv de partea familiei Bodnariu.
Un text care merita citit din pricina implicatiilor psihologice, de o parte si de alta a ‘baricadei’.
Im presia mea este ca desi afirma ca nu justifica disciplinarea fizica, autoarea pare foarte permisiva fata de cei care o aplica. Dar aceasta este, poate, doar o chestiune de accent.
Mai multe surse spun ca unui cuplu din Vestul Norvegiei i s-au luat cei 5 copii,
cauza fiind “indoctrinare crestina”.
7 januarie 2016, in ziarul crestin Dagen din Bergen
Barnevernet: Un caz de interventie a Barnevernet impotriva unui cuplu de crestini penticostali din Norvegia a cauzat demonstratii in mai multe tari europene, precum si in SUA, Canada si India. In decembrie au avut loc demonstratii impotriva Barnevernet in Bucuresti si Madrid pentru familia care locuieste in Vest[ul Norvegiei].
Demonstrantii cer ca parintii sa fie reuniti cu cei cinci copii care au fost luati de la parinti printr-o hotarare subita luata in noiembrie. Demonstratiile au adunat 400-600 de oameni, conform unor surse aflate pe pagina de Facebook a sustinatorilor parintilor, care au postat si fotografii de la demonstratii. In Oslo, sustinatorii familiei au iesit in strada in aceasta saptamana, impreuna cu un grup de persoane care critica Barnevernet, si care protesteaza in fata Guvernului in fiecare prima zi de marti din luna. Continue reading “Tore Hjalmar Sævik, Dagen – Valul de protest impotriva Barnevernet”
Conform politicii Barnevernet înțelegem că fam. Bodnariu are o problemă serioasă. Să admitem că ar avea dreptate. Cine este mandatat să ajute această familie? Normalitatea, așa cum a lăsat-o Dumnezeu pe acest pământ, spune că Biserica este chemată să acorde asistența necesară. Ce se întâmplă când Biserica nu mai este ceea ce a fost, și în loc să fie sare și lumină a ajuns să fie călcată în picioare? Păi apar niște monștri ca și această organizație a cărei filozofie nu are mai nimic în comun cu creștinismul biblic care începe să facă ordine. Lupul ajunge să facă ordine printre oi. Un blog pentru promovarea valorilor creștine evanghelice. Lumina trebuie să lumineze, iar sarea trebuie să dea gust – numai așa se poate croi o cărare dreaptă pe care nimeni să nu se rătăcească. Soli Deo Gloria!
Source: Când lupul ajunge paznic la oi – cazul Barnevernet vs. Bodnariu :: the Lord is my Shepherd
Iulian Necea produce si el un text interesant despre cazul Bodnariu. Chiar daca consider ca critica pe care o face sistemului norvegian de protectia a copilului, si societatii norvegiene in general, este prea influentata de propaganda facuta de instigatorii campaniei isterice create in jurul acestui caz, sunt in articol multe lucruri care merita luate in consideratie.
Despre cazul Bodnariu și faptul că, în România, 63% dintre familii folosesc bătaia ca metodă de educație.
Simona Tache ataca si ea frontal problema disciplinarii prin bataie, care, oricit de putin le-ar placea sa auda asta celor care su stirnit campania isterica din ultima vreme, este pricina principala a crizei prin care trece familia Bodnariu.
1. Știm că tatăl a aplicat „corecții fizice” copiilor în cel puțin două cazuri. Tatăl însuși recunoaște lucrul ăsta.
2. Știm că respectivele corecții erau aplicate sub pretextul că „Dumnezeu îi pedepsește pe păcătoși” – deci corecțiile erau justificate în termeni religioși de către părinți.
3. Știm că serviciile norvegiene de protecție a copilului au drepturi extinse de intervenție – spre deosebire de cele din România, de exemplu. În Norvegia, principiul „interesului superior al copilului” în raport cu terții (deci inclusiv în raport cu părinții), prevăzut în legislația internă și internațională, e luat foarte în serios.
De exemplu, dacă părinții divorțează sau se separă și unul dintre ei nu permite celuilalt accesul la copil (caz frecvent întâlnit în România), protecția norvegiană a copilului intervine și scoate copilul din zona de conflict dintre părinți. (Pe durata soluționării conflictului, în funcție de circumstanțe părinții pot avea sau nu acces la copil.) Asta face ca, printre altele, părinții norvegieni să găsească mult mai rapid formule de colaborare decât părinții români, ceea ce chiar e în interesul copilului.
La fel, dacă copilul e supus vreunei forme de abuz sau de neglijență din partea părinților, acesta e preluat imediat de către protecția norvegiană a copilului. În funcție de gravitatea abuzului sau a neglijenței, părinții pot fi decăzuți din drepturi.
Continue reading “Sorin Cucerai – Ce stim despre cazul Bodnariu? (Facebook)”
Cazul familiei Bodnariu din Norvegia, despartita de cei cinci copii in luna decembrie, a declansat un val de reactii in societate. Primele informatii, publicate cu precadere de site-urile crestine,
Iata aici un demers jurnalistic impecabil, marca Cristian Pantazi. Mi se pare cel mai informat si mai echidistant text scris la noi pe aceasta tema. Spre deosebire de textele, cel mai adesea penibile, pe care le gasim pa majoritatea bloguruilor evanghelice, chiar si ale celor cu pretentii de rigoare academica.
Nota: Stiu ca acest text va enerva din nou pe cei care alimenteaza isteria din jurul cazului Bodnariu, dar cred ca estre important ca pozitii rationale si echilibrate, pecum cea a domnului Tita trebuie neaparat sa-si faca si ele loc in spatiul ideatic al evanghelicilor romani. (Sublinierile din text imi apartin).
* * *
Nu zilele astea. Nu în Norvegia.
Plec, evident, de la cazul familiei Bodnariu, care ocupă de ceva timp spațiul în știri. Cei cinci copii ai familiei, cu vârste între 3 luni și 9 ani, au fost luați de Autoritatea pentru protecția copilului din Norvegia (Barnevernet) din casa familiei și dați în grija unor asistenți maternali.
Decizia Barnevernet a fost luată în urma sesizării directoarei școlii la care învățau doi dintre copii. Citez din Adevărul: Continue reading “Teodor Tita – Cand si unde poti sa iti bati copiii in numele Domnului? Sau al tau”
Sînt vinovați părinții de abuzuri împotriva copiilor? Este vorba de o intoleranță a statului norvegian față de obiceiuri etnice și religioase străine de ale lui? Sînt regulile nordice de comportament familial prea drastice pentru cei nou veniți?
Source: Un caz de abuz sau mai multe? | Dilema Veche
Un text de bun simt publicat in Dilema, de psihologul Maria Iordanescu, in legatura cu cazul Bodnariu.
Si inca un indemn de renuntare la reactiile isterice care, asa cum bine spune autoarea, ‘nu folosesc nimanui’. Decit, eventual, celor care isi fac fara rusine publicitate pe spatele familiei oropsite.
Note: As you can see below, my Norwegian friend has followed closely the conversation here on this case and is offering a further (and final) perspective on this matter.
* * *
Dear Danut,
We certainly entered a wasps nest (or maybe a rats nest) engaging in this discussion. I have read all the postings you have sent me, and I have followed up the different links and watched the taped interviews with interest.
Before I make my comments, I want to make it perfectly clear that yes, errors are made, and every error is one too many, and that I am all for continued improvement of the organization and the routines of the Child Welfare Service. (I prefer to use the official name even if some call it the Child Protection service.)
BUT if you want to change a system you cannot do it based on anecdotal evidence. If you look it up, you will find a lot of definitions and descriptions of “anecdotal evidence”, but here is one from Wikipedia:
“Anecdotal evidence is evidence from anecdotes. Where only one or a few anecdotes are presented, there is a larger chance that they may be unreliable due to cherry-picked or otherwise non-representative samples of typical cases. Anecdotal evidence is considered dubious support of a generalized claim; it is, however, within the scope of scientific method for claims regarding particular instances, for example the use of case studies in medicine.”
If we look at what has been presented in this case, it is anecdotal evidence. Even if we assume that the stories presented are true examples of wrongdoings on the part of the Child Welfare Service, what do we have? Less than 10 examples spanning 5 years! Continue reading “The Case of Bodnariu Family – A Further Norwegian Perspective”
The Bodnariu family
I was asked lately, a number of times, why I am not commening on the case of Bodnariu family, a Romanian married to a Norwegian, whose children were taken recently by Barnevernet, the Child Welfare Service in Norway.
First, I want to express very clearly my compassion for this family. Whatever the case of this very painful situation, I hope no family would ever go through this. I also hope that, with wisdom and good will on both siodes, the situation will be solved, and children will be returned soon to their natural family.
Secondly, I did not comment on this until now because I do not know the facts. All I know is what the affected family is saying and what others comment about it. However, we do not have yet any official point of view and, really, we do not have the facts. I do not use to hold opinions on things I do not know enough about. I know that every Romanian has at least two (often conflicting) opinions about any given matter, but I am not a fan of this national sport.
Thirdly, in light of the above, when I was approached by somebody about this matter, I have suggested that those concerned should approach Forum 18, a respected Norwegian agency spoecialised in religious persecution. That have the credit of the public, the respect of the government, and the necessary expertise to explore the actual facts. I am not aware that anubody has done that yet. rather, the virtual space is filled with a sort of hysteria, if not real paranoia, about some ocult conspiracy. This is promoted especially by the fundamentalist comandos if the US (Cristian Ionescu and the like), who are stirring up regularly such campaigns in Romania, in order o justofy their financial campaigns (it’s all about money, stupid). Continue reading “The Case of Bodnariu Family – A Norwegian Perspective”
Persona 