Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

România este ţara noastră, a celor care înainte de 1989 am închis şi schingiuit în orfelinate sute de mii de copii.

Source: Cazul Bodnariu NU este despre familia Bodnariu

Colega mea, Mirela Oprea, specialist in protectia copilului si advocacy, scrie despre contextul mai amplu al protestelor legate de cazul familiei Bodnariu.

Irina Pacurariu – In numele copilului – TVR

TVR a difizat in 29 ianuarie 2016 un reportaj despre cazul Bodnariu semnat de Irina Pacurariu. Am urmarit cu atenie acest program si marturisesc ca am fost placut impresionat de echilibrul si sensibilitatea cu care au fost prezentate lucrurile.

Am doar doua obiectii cu privire la abordare. Mai intii, singurul lider crestin norvegian care a aparut in reportaj a fost Jan-Aage Torp, coordinatorul (eng. ‘convenor’) unui grup carismatic radical (European Apostolic Leaders), care a fost exclus din rindul penticostalilor norvegieni, dupa radicalizarea lui, intre altele si pentruca a sustinut disciplinarea fizica a copiilor, care este ilegala in Norvegia. Argumentele sale s-au bazat pe interpretarea literalist-fundamentalista a unor texte din Scriptura. Cu un asemenea pedigree, Torp nu poate fi privit ca un martor demn de incredere in acest caz.

In al doilea rind, singurul ‘jurist’ care a fost intervievat in cadrul acestui reportaj a fost Marius Reikeras, care si-a pierdut licenta de avocat (de aici necesitatea ghilimelelor) in urma unor conflicte cu Barnevernet si, ca atare, nu poate pretinde a fi cit de cit obiectiv in aceste chestiuni.

In rest, aproape numai de bine. Daca astfel ar fi aratat toate demersurile gazetaresti legate de acest caz, probabil nu am fi vazut atitea atitudini si manifestari extreme in media romanesca. Ma indoiesc insa ca asemenea abordari profesioniste ar fi avut vreun efect moderator asupra spatiului virtual evanghelic, care opereaza dupa cu totul alte reguli decit cele ale profesionalismului jurnalistic si care este adesea manipulat cu usurinta de oameni animati de intentii dintre cele mai obscure.

Daniela Maris – Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos

Bodnariu children

Am urmarit cu multa atentie desfasurarea dramei familiei Bodnariu, inca de la primele informatii aparute pe social media. Asemenea multora dintre noi, am trecut si eu prin cateva stadii de procesare a realitatii, primul fiind cel de negare. In mintea mea, imaginea aceea idilica a tarilor nordice, superdezvoltate si supercivilizate, a Norvegiei in speta, cumva nu se potrivea cu incredibilul act al confiscarii a cinci copii, cel mai mic dintre ei fiind inca alaptat la san.

Am trecut la stadiul urmator, cel de informare legata de practicile faimoasei structuri de protectie a copilului numita Barnevernet. In saptamanile ce au urmat au iesit la iveala niste aspecte desprinse parca din Kafka. Tot mai multe situatii documentate, surprinzator de asemanatoare cu a familiei Bodnariu, au aparut pe scena publica. In urma publicarii cercetarilor Mariannei Haslev Skanlånd, in legatura cu cele 69 de motive ale preluarii de catre Barnevernet a copiilor, au inceput sa se lanseze intrebari de genul: “Ce are de-a face omleta si grosimea feliilor de paine cu confiscarea copiilor?”; “De ce nu are voie copilul sa le zambeasca strainilor de pe strada?”; “De ce trebuie pedepsit parintele pentru ca bebelusul intoarce fata in partea opusa cand e spalat pe fata?”, etc.

Pentru ca in spatele oricarui experiment, fie el medical, social sau de orice alta natura, sta o teorie anume, indiferent cat de geniala sau stupida ar fi ea, am incercat sa o descopar pe cea care guverneaza activitatea Barnevernet. (Recunosc ca am fost orientata in directia corecta atat de interesul meu pentru psihiatrie ce dateaza inca din facultate, cat si de munca de documentare a mai multor persoane, printre care d-na dr. Mariana Goron si d-l Steven Bennett). In acest fel am ajuns, pe de o parte, la teoria atasamentului, iar pe de alta parte, la legislatia statului norvegian privitoare la protectia copilului. Continue reading “Daniela Maris – Barnevernet sau mic ghid de psihiatrie cu susu’n jos”

O zicala norvegiana | Contributors

Orice caz de neglijenta, de abuz fizic sau psihic sau de abuz sexual asupra copiilor este enorm de trist. Cazurile provoaca sechele majore pentru toti cei

Source: O zicala norvegiana | Contributors

Nici asta nu va placea, dar o pun aici, sa nu souneti ca n-atui stiut.

Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare

Cum s-a schimbat societatea românească după cazul Bodnariu

Source: Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare

Mirela Oprea, specialist in psihologie si stiintele educatiei, scrie din nou despre cazul Bodnariu.

EXCLUSIV. Experta norvegiană care a însoțit Barnevernet în 41 de cazuri în care s-au luat copiii descrie o realitate „îngrijorătoare”


Gunn Astrid Baugerud

Distribuie această perspectivă din interior asupra serviciilor sociale din Norvegia

Source: EXCLUSIV. Experta norvegiană care a însoțit Barnevernet în 41 de cazuri în care s-au luat copiii descrie o realitate „îngrijorătoare”

Iata un articol extrem de istructiv, care prezinta un interviu cu un specialist norvegian in psihologia copilului, cu experienta in cazurile administrate de Barnevernet.

Asa cum ii spuneam si pietenului meu Andrei Ivan, caruia ii multumesc si pe aceasta cale pentru semnalarea textului, ‘desi lucrurile evidentiate aici de acest specialist sunt cu adevarat ingrijoratoare, ele nu sunt NICICUM in acord cu evaluarile apocaliptice facute de istericii evanghelici romani serviciului Barnevernet si Norvegiei’.

Cazul Norvegia, privitul în oglindă și pădurea care nu se vede de copaci | Protecție copii

Norvegia a fost pe buzele multora zilele astea. Cazul Bodnariu a fost întors pe toate fețele. Am evitat până acum să mă pronunț, pentru că tema a luat o turnură mult prea diletantă, ceea ce e în co…

Source: Cazul Norvegia, privitul în oglindă și pădurea care nu se vede de copaci | Protecție copii

Sper din toata inima ca dupa ce reusim sa-i ‘civilizam’ pe norvegieni, ne vom intoarce si spre ale noastre, care sunt mult mai grav, dar nu par sa deranjeze pe niciunul dintre cei care sunt astazi in strada.

Ceva imi spuna insa ca dupa ce cei cinci copii Bodnariu si vor intoarce acasa la parinti, caci nu se poate altfel, si, poate, dupa ce parintii Bodnariu vor fi invatat sa renunte la orice forma de disciplinare fizica a copiilor lor, desi ma tem ca in privinta asta sunt mai putine sanse, NU vom vedea si o mobilizare a romanilor pentru soarta cu adevarat tragica a copiilor din Romania. Om traui si on vedea. Sa dea Dumnezeu sa ma insel!