TVR a difizat in 29 ianuarie 2016 un reportaj despre cazul Bodnariu semnat de Irina Pacurariu. Am urmarit cu atenie acest program si marturisesc ca am fost placut impresionat de echilibrul si sensibilitatea cu care au fost prezentate lucrurile.
Am doar doua obiectii cu privire la abordare. Mai intii, singurul lider crestin norvegian care a aparut in reportaj a fost Jan-Aage Torp, coordinatorul (eng. ‘convenor’) unui grup carismatic radical (European Apostolic Leaders), care a fost exclus din rindul penticostalilor norvegieni, dupa radicalizarea lui, intre altele si pentruca a sustinut disciplinarea fizica a copiilor, care este ilegala in Norvegia. Argumentele sale s-au bazat pe interpretarea literalist-fundamentalista a unor texte din Scriptura. Cu un asemenea pedigree, Torp nu poate fi privit ca un martor demn de incredere in acest caz.
In al doilea rind, singurul ‘jurist’ care a fost intervievat in cadrul acestui reportaj a fost Marius Reikeras, care si-a pierdut licenta de avocat (de aici necesitatea ghilimelelor) in urma unor conflicte cu Barnevernet si, ca atare, nu poate pretinde a fi cit de cit obiectiv in aceste chestiuni.
In rest, aproape numai de bine. Daca astfel ar fi aratat toate demersurile gazetaresti legate de acest caz, probabil nu am fi vazut atitea atitudini si manifestari extreme in media romanesca. Ma indoiesc insa ca asemenea abordari profesioniste ar fi avut vreun efect moderator asupra spatiului virtual evanghelic, care opereaza dupa cu totul alte reguli decit cele ale profesionalismului jurnalistic si care este adesea manipulat cu usurinta de oameni animati de intentii dintre cele mai obscure.
Persona 