Dorin Popa: In seara aceasta, in saptamana Craciunului, am invitat pe domnul Danut Manastireanu, director pentru marturia crestina si formarea spirituala, pentru regiunea Europei de Est si a Orientului Apropiat al Organizatiei World Vision cu sediul la Viena. Domnul Manastireanu este economist de profesie initiala, este baptist, din punct de vedere confesional, si este in acelasi timp absolvent al unui masterat luat la Londra, ne va povesti dumnealui, si doctorand in teologie tot la Londra. Ajungem cu studiile la zi?
Danut Manastireanu: Da, foarte aproape, cu o mica pauza in alte doua meserii, dupa ce am parasit meseria de constructor de monumente funerare.
Dorin Popa: Cand ati parasit-o?
Danut Manastireanu: Asta s-a intamplat dupa revolutie, in 1990-1991.
Dorin Popa: Ati mai lucrat si in ’90 in calitate de constructor de monumente funerare?
Danut Manastireanu: Da, nu aveam o alta solutie. Nu ma puteam intoarce la Mase Plastice. Era inca prea devreme. In conducere erau inca aceiasi oameni, asa incat n-am avut de ales.
Dorin Popa: Nu v-au invitat?
Danut Manastireanu: Prietenii, cei cu care am fost mai apropiat, m-au invitat, dar nu am primit niciodata o asemenea invitatie de la conducerea intreprinderii, care pana la urma s-a invartit in acelasi spatiu politic.
Dorin Popa: Ca si conducerea de la varf, de la Bucuresti.
Danut Manastireanu: Da, sigur, toate lucrurile s-au filtrat de la varf inspre baza.
Dorin Popa: Ca si in biserica ortodoxa, ramanerea Patriarhului dupa un timp de penitenta, nu stiu la ce biserica, in Ardeal parca…
Danut Manastireanu: Din nefericire lucrul acesta s-a intamplat si in alte confesiuni. As spune totusi ca din fericire nu si in cea baptista.
Dorin Popa: Au fost nevoie de restructurari si in biserica baptista?
Danut Manastireanu: O, da! In toate bisericile. Vreau sa va spun ca nu doar ierarhia bisericii ortodoxe, ci ierarhia tuturor bisericilor a colaborat cu conducerea comunista a Romaniei, la toate nivelurile.
Dorin Popa: Poate ca nu aveau cum face altfel, nu puteai sa traiesti intr-un stat si sa ignori conducerea statului respectiv.
Danut Manastireanu: Nu? Eu am trait si am ignorat-o, cel putin intr-o anumita masura. Si asa au facut-o multi altii. Este adevarat ca daca vrei sa ramai ierarh cu orice pret, atunci, desigur, iti vinzi constiinta pentru un blid de linte. Au mai facut-o si altii in istorie. Crestinii din primele veacuri ar fi putut trai linistiti in Imperiul Roman daca sacrificau de forma putina tamaie pe altarul zeilor. Ei insa au preferat sa-si dea viata pentru credinta lor. Spre deosebire de acestia, conducatorii religiosi ai Romaniei au hotarat ca trebuie sa salveze neaparat institutia. Intrebarea mea este daca orice sacrificiu merita sa fie facut, daca nu cumva acesta este un pret prea mare fata de folosul obtinut. Dar asta este problema lor, nu a mea. Eu nu am fost niciodata intr-o asemenea pozitie si ii multumesc lui Dumnezeu ca nici nu voi ajunge, sper. Pentru ca, asa cum va spuneam, am ales sa fiu laic si nu cleric, si sper ca voi ramane asa toata viata mea. Revenind la istorie, dupa ce am depasit aceasta perioada, deloc usoara pentru mine, am cheltuit urmatorii trei ani de zile lucrand in domeniul traducerilor si in spatiul editorial. Impreuna cu cativa prieteni am infiintat in 1990 o editura religioasa evanghelica.
Dorin Popa: Aici in Iasi?
Danut Manastireanu: Nu. Sediul editurii, numite Logos, a fost intodeauna la Cluj, dar echipa editoriala a fost la inceput in Iasi. Apoi, in perioada 1992-1993, am fost redactorul-sef al acestei edituri.
Dorin Popa: Functioneaza in continuare aceasta editura?
Danut Manastireanu: Editura continua sa existe si sediul ei este in continuare la Cluj, acolo unde se afla acum si echipa editoriala, atat cat mai exista la ora actuala, deoarece din pricina restrictiilor de piata, productia este foarte, foarte redusa.
Dorin Popa: Cum ati ajuns apoi sa studiati teologie?
Danut Manastireanu: In 1993 am primit invitatia de a merge intr-un program de masterat la London Bible College, un colegiu teologic asociat cu Universitatea Brunel, din vestul Londrei. Am petrecut acolo un an de zile…
Dorin Popa: In 1993 ati iesit dumneavoastra pentru prima data din tara?
Danut Manastireanu: Nu, am iesit prima data din tara in ’90, inspre Moldova. Am facut cateva calatorii in perioada aceea: in Austria, Germania, Slovacia. Am iesit prima data in Vest in 1991, in Statele Unite si apoi in 1992 in Germania. In 1993 am petrecut o perioada mai lunga in Anglia, unde fusesem deja pentru o scurta vizita in primavara aceluiasi an.
Dorin Popa: Ce a insemnat pentru dumneavoastra anul de masterat? Ati spus ca ati fost peste zece romani acolo.
Danut Manastireanu: Am fost in perioada aceea in acel colegiu 16 romani plus un altul care absolvise deja colegiul si isi incepuse studiile de doctorat la King’s College, un alt mare colegiu din Londra. Eram deci saptesprezece romani in comunitatea aceea academica. A fost interesant pentru noi, pentru ca in afara de britanici, eram cea mai mare comunitate nationala din colegiu dintre cei 330 de studenti, din 33 de tari, aflati in acel an la studii acolo. Romania era foarte bine reprezentata, si vreau sa va spun a fost reprezentata cu cinste, pentru ca la sfarsitul acelui an romanii au fost printre primii in colegiu. Am terminat acel deosebit de interesant an de studiu cu o lucrare de masterat al carui subiect a fost: “Locul Scripturii in teologia ortodoxa”. In aceasta faceam referire si la teologia parintelui Staniloae, care este de fapt punctul de concentrare al tezei mele de doctorat, pe care am inceput-o in regim de part-time in 1994 si la care lucrez si acum sperand ca o voi termina in vara viitoare. Dupa revenirea in tara, in octombrie 1994, am inceput sa predau teologie la un institut biblic in Oradea, unde am lucrat timp de patru ani, facand naveta si predand un curs modular.
Dorin Popa: Cate luni pe an stateati la Oradea?
Danut Manastireanu: Mergeam pentru o saptamana sau doua pe luna, dar in principu media era de sapte pina la zece zile petrecute lunar in Oradea.
Danut Manastireanu: La Oradea am predat hermeneutica si, in acelasi timp, am condus ca secretar stiintific activitatea de cercetare, coordonand sesiunile de comunicari stiintifice si, in acelasi timp, editura institutului. Ca redactor-sef, am pregatit pentru publicare primul numar din revista teologica a institutului, care din nefericire, dupa plecarea mea, a fost amanata, din ratiuni economice sau de alta natura in care as prefera sa nu intru.
Reblogged this on Persona and commented:
Amintiri. Un text publicat acum 10 de ani.
LikeLike