1. THE SEED OF HOPE

It is not by chance that I find myself writing this preface to a theological work that presents itself as pioneering initiative [1] directed towards a dialogue between Orthodox and Evangelical believers. In fact, according to a Christian saying that has deep roots in the biblical text (Luke 12:7), “nothing in life happens by chance”.

Many years ago, in an entirely providential way, I made the acquaintance of Danut Manastireanu. I had been invited to an academic colloquium at the Emanuel Baptist Institute in Oradea. It was there that we met. I do not know whether we spoke to each other very much on that occasion. I do not think we did. I no longer remember. But what I do remember is what I felt then: I must meet this person again!

I did not know when or why. I had nothing in common with him: we neither came from the same place, nor had we studied together, nor did we belong to the same confession. What we did however have in common could only be felt, not seen. It was a sense of good intention whose fruits were at that time still hidden in the future. I believe that we read each other well on that first encounter and quickly understood all we needed without having to put it into words. Read More…

Source: Consultation begins in Helsinki this week | Lausanne-Orthodox Initiative

Să revenim după acest mare ocol la unchiul meu Dan, căci despre el era vorba. Fireşte, el nu putea fi altundeva decît în sînul acestei lupte. în prima linie. Era nelipsit de la întîlniri, dezbateri, organizarea de evenimente şi acţiuni de tot felul. Pe atunci însă acţiunile anticomuniste de protest îl fascinau cel mai mult. Se vedea deja pe el ştampila puşcăriei, se întrezăreau hainele vărgate de puşcăriaş. Poate şi pentru că era prea nărăvaş, tînăr şi lipsit de protecţie şi de experienţă în faţa maşinăriei Securităţii, cei mai în vîrstă au decis să-l protejeze şi să-l împingă spre alte domenii.

Comunitatea noastră avea nevoie în acea perioadă de mulţi „învăţători”, acei exegeţi ai Bibliei. Comunitatea se dezvolta, vremurile erau în schimbare şi, cum Biblia era axul nostru central, era o nevoie imensă de astfel de oameni. Cei mai buni erau împinşi spre acest domeniu. Atunci, în acele momente zbuciumate, cînd unchiul Dan era pe muchie de cuţit, prin intermediul unchiului Iosif au „debarcat” pe malurile rîului Bahlui din tîrgul Ieşilor faimoşii „navigatori”. V-am spus că noi avem ceva cu apele şi navigaţia.

„Navigatorii” era o grupare din spaţiul american, specializată în studiul biblic şi în ceea ce în tradiţia creştină se numeşte ucenicie. Totul se făcea conspira¬tiv, clandestin, după nişte rînduieli numai de ei ştiute. E cam greu să ascunzi un american de ochii Securităţii într-un regim ceauşist. Ei aveau însă tot soiul de tactici: unii se înscriau la universitate pentru studii, alţii îşi motivau prezenţa în ţară prin diverse activităţi, iar alţii veneau pentru vacanţe la munte, unde de fapt organizau tabere de studiu. Mai mult de zece ani au durat aceste studii intense cu aventuri demne de filmele poliţiste americane şi dramele ruseşti. Read More…

James Kugel, director of the Institute for the History of the Jewish Bible at Bar Ilan University, argues that the Hebrew Bible was, from the beginning, the Interpreted Bible. In the third and second centuries B.C.E. — well before the last books of the Bible were written — groups of interpreters were puzzling over the stories of Abraham and Sarah, Jacob and Esau, and other ancient figures. Their interpretations were often fanciful, and sometimes wildly inventive, but their grasp of the very idea of the Bible is still with us and continues to influence today’s readers. Series: “Burke Lectureship on Religion & Society”

Lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată la începutul anilor 70, cînd unchiul Iosif a scris o broşură în engleză şi în română intitulată Cine îşi va pierde viaţa, în care descria situaţia reală din comunităţile noastre, conflictele şi problemele cu care ne confruntam şi mai ales problemele pe care le aveam cu regi¬mul ceauşist. Spus direct şi tranşant.

Această broşură a fost mai tîrziu sintetizată într-o scrisoare, semnată de 50 dintre liderii noştri şi expediată însuşi tovarăşului Nicolae Ceauşescu. A fost trimisă după toate regulile birocratice, fiind depusă la registratura Comitetului Central. Avea să fie o adevărată bombă, căci pentru prima dată o astfel de scrisoare, cu un astfel de conţinut, semnată de un număr atît de mare de lideri ai unor comunităţi, îi era trimisă direct „tovarăşului”.

Cum era de aşteptat, aceasta a apărut imediat şi în Occident, tradusă în engleză. „Întîmplarea” face ca ea să apară în toiul pregătirilor faimoasei Conferinţe Europene de la Helsinki şi chiar în perioada în care Washingtonul purta tratative cu Bucureştiul pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate României. Să fi fost o întîmplare? Nu cred. Ai noştri erau prea bine organizaţi ca să lase lucrurile în voia sorţii. în timp ce o parte a intelectualilor, scriitorilor, oamenilor de creaţie îi aduceau osanale „tovarăşului”, iar o altă parte „rezistau prin cultură”, ai noştri trimiteau această scrisoare şi înfăptuiau acte extrem de îndrăzneţe pentru acea vreme. Rezultatul? Ca prin minune, puterea comunistă a acceptat să negocieze cerinţele liderilor noştri, mare parte fiind acceptate. Şi acesta era doar începutul. Şi pentru noi, şi pentru regimul Ceauşescu în relaţia cu noi. Read More…

Posted by: DanutM | 29 August 2015

The Dead Sea Scrolls Online

Originally posted on Istorie Evanghelica:

manuscrisele de la marea moarta

*

View original

Posted by: DanutM | 29 August 2015

The Value of Evolution

Originally posted on Musings on Science and Theology:

Laying Down Arms 2The fourth section of Gary N. Fugle’s book Laying Down Arms to Heal the Creation-Evolution Divide looks at the value of biological evolution. It is hard for the non-scientist, and even many scientists who are not conversant with biology, to appreciate the depth and importance of the evolutionary theory in biology.

[O]nce the idea of evolutionary change is considered, we find that it has enormous power to explain much of what we see in the biological realm. This explanatory power pervades all levels of biology, extending from the origin of cell organelles to complex interactions within ecosystems. With evolution in mind, phenomena in one area of biology after another become understandable like they never were before. Biologists are able to repeatedly exclaim, “Aha! I get it! Now that makes sense.” It is because of this sweeping power to make sense of the natural world that evolution is regarded as one…

View original 1,665 more words

DanutM:

Inregistrari de la lansarea cartii lui Vasile Ernu, Sectantii.

Originally posted on Istorie Evanghelica:

Sectantii - Vasile Ernu

Cu prilejului Târgului de carte Bookfest 2015, Vasile Ernu și-a lansat cartea Sectanții. Iată câteva înregistrări de la acest eveniment.

*

Lansarea cărții Sectanții de Vasile Ernu – Bookfest 2015 (2)

*

Lansarea cărții Sectanții de Vasile Ernu – Bookfest 2015 (3)

În partea a treia puteți urmări intervenția lui Vasile Ernu

View original

Source: 7 Common Misconceptions About the Hebrew Bible | OUPblog

Source: Pleșu, Liiceanu, Patapievici, la Digi24: Cum explici comunismul unui tânăr de 23 de ani | Istorie Evanghelica

 

ortodoxie_si_evanghelism

In the spring of 1995 I was coordinating the academic research programme at what has now become the Emanuel University of Oradea. At the first scholarly colloquium which I organised in this role I had the providential opportunity to come to know the Revd Professor Stelian Tofana, of the Faculty of Orthodox Theology in Cluj, and since then we have maintained an especially close bond. This accounts for our decision to share the writing of a Romanian preface to the second edition of this work: Orthodoxy and Evangelicalism. We are united both by a common interest in Eastern theology and spirituality, which each of us approaches from his own perspective, and by our firmly held personal conviction of the pressing need for theological and ecclesial dialogue between the different Christian traditions in our cultural context.

Over the years we have been involved together in many activities which have put flesh on the bones of these shared convictions. We have participated in academic conferences both within Romania (in Oradea, Cluj, Bucharest and elsewhere) and abroad (including Bossey, in Switzerland, and Durres in Albania) that have been organised both by Evangelicals and by the Orthodox; we have contributed to the resulting publications of their proceedings; we have joined in organising the promotion of books relevant to this dialogue; we have collaborated in spiritually-oriented training sessions for the staff of World Vision (an organisation I have been working for since December 1999); we have each sought to make more widely known within our own constituency the treasures of thought and spirituality to be found in the tradition of the other – and, last but not least, we have often enjoyed table fellowship in one another’s homes, which has provided occasions to celebrate what unites us in spite of the specific differences which define each of our ecclesial identities. Read More…

În acea vreme erau cîteva personalităţi care aveau să devină emblematice pentru România socialistă, „fraţii” Iosif şi Liviu. Erau poate cei mai buni predicatori pe care i-a avut comunitatea noastră în anii comunismului. Primul fusese student eminent la Oxford şi se întorsese în ţară cu gînduri măreţe. Al doilea avea harul de a face ceea ce la noi se numeşte „mari treziri”. Pe unde trecea el, totul căpăta viaţă, iar biseri¬cile şi comunităţile „dădeau în clocot”. Amîndoi aveau o putere incredibilă de a pune în mişcare oamenii, de a-i organiza şi de a le da o direcţie. Acest tip de lideri erau adoraţi în comunităţile noastre. Şi unchiul Dan a fost cît pe ce să li se alăture, să devină în scurt timp vîrf de lance, unul dintre lupii tineri ai „pocăiţilor”. Asta avea să se întîmple ceva mai tîrziu însă.

Comunităţile noastre din România aveau o foarte bună legătură cu comunităţile internaţionale, ceea ce noi, cei din URSS, nu am avut niciodată. Imperiile sînt autosuficiente, nu au nevoie de nimeni din afara lor, iar acest spirit ni s-a transmis şi nouă. Iosif avea însă să schimbe cu totul faţa relaţiei comunităţilor noastre cu cele internaţionale şi mai ales relaţia comunităţilor noastre din România cu statul. Aveau să se întîmple lucruri nemaiauzite şi nemaivăzute pe la noi.

Nu veţi mai auzi această istorie, pentru că anticomuniştii români de după ’89 vor monopoliza întregul discurs şi vor transforma anticomunismul într-o marfă, bîtă ideologică şi resursă pentru putere. în realitate, disidenţa românească tîrzie, spre deosebire de cea din anii ’50, este în mare parte o invenţie, cu mici excepţii care trebuie respectate şi menţionate permanent. Cum e cazul lui Paul Goma şi Doina Cornea, de exemplu. însă o disidenţă sistematic organizată au avut-o doar sectanţii, „pocăiţii” români, despre care probabil că nu aţi citit mai nimic. Ei nu fac obiect de studiu, nu sînt pe lista beneficiarilor. Read More…

Preferatul meu pe linia familiei rămase în România comunistă rămîne însă mult mai tînărul unchi Dan, un adevărat „mînz nărăvaş”, cum îl numea tata. Neîmblînzit, inconştient de curajos, slobod la minte şi la gură şi cu un spirit al dreptăţii nealterat, adolescentin, pe care şi l-a păstrat şi în ziua de azi. A îmbătrînit puţin între timp, dar e la fel de zbuciumat ca la prima tinereţe. Ba aş spune că s-a radicalizat. Doar că o face cu mai multă înţelepciune şi echilibru, chiar dacă îl irită puţin acest termen. El ar zice: „Un măgar mort e perfect echilibrat”.

Ca şi atunci, şi acum e mereu pe drumuri. Agenda lui arată ca registrul serviciului de informaţii al aero-portului Heathrow din Londra. Ori de cîte ori îl sun, aflu că, dacă nu e în Iaşi, e în Georgia sau Armenia, dacă nu e în Caucaz, atunci sigur e în Albania sau Bosnia, iar dacă nu e nici acolo, sigur e pe undeva prin ţările din Asia. Cum zicea bunelul: cu neamul nostru călător, nici Duhul Sfînt nu mai ţine pasul.

În tinereţe a visat să se facă marinar, să conducă vapoare. Apa, peştele, nava, cîrma sînt o veche boală „pocăită”. Vă mai amintiţi de Moby Dick? Bisericile noastre sînt făcute cam după acelaşi cala¬pod. O corabie, marinari, un amvon-cîrmă de unde se predica-naviga prin valuri şi furtuni spre a salva echipajul de furia acestei lumi-ocean. Toţi ne visăm Ahab cînd ieşim la amvon sau în lume după peşte, balene şi alte fiinţe pierdute pe care dorim cu orice preţ să le salvăm. Read More…

 

Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod;
nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască,
fiindcă toţi sînteţi una în Hristos Isus.

Galateni 3:28

La începutul anilor ’90, cînd comunitatea noastră din România trecea prin mari transformări, ca mai toată ţara şi tot fostul bloc estic, unchiul exilat în America în anii comunismului românesc s-a întors în ţară. Era un om împlinit, dar părea foarte trist, puţin descumpănit. Nu mai era rebelul din anii 70, gata să înfrunte toate grozăviile lumii, dispus să facă orice sacrificiu. Să fi fost vîrsta de vină? în comunitatea noastră procesul era mai degrabă invers. Vîrsta nu te făcea mai moale, ci mai dîrz. Bătrînii noştri erau ca vinul învechit, ca o stîncă ce a rezistat şi în faţa picăturii chinezeşti, şi în faţa şuvoiului de ape năprasnice.

În exilul american, el a avut o viaţă aproape perfectă: o familie reuşită, cum spunem noi, copii extra-ordinari, care învăţau la cele mai bune universităţi americane, şi o slujbă foarte bine plătită. I-au lipsit doar ţara şi grupul din care a plecat. Comunitatea de acolo nu era suficientă, se lupta cu aceleaşi frămîntări şi aceleaşi probleme cu care se confruntase acasă, dar care pe pămînt american nu mai aveau nici o relevanţă, nici o noimă. Dacă vrei să cunoşti România anilor ’60, 70, ’80, mergi în SUA şi vizitează comunităţile religioase plecate în anii aceia. Doar hainele şi casele arată altfel. Ei au rămas aceiaşi. Preocupările lor au rămas acolo, în acei ani.

Asta m-a şocat cel mai mult. Cînd prieteni ai mei, emigraţi în anii ’80 sau ’90, vin şi discută, mă întreabă despre probleme şi teme din perioada cînd au plecat. Noi am evoluat, ne-am schimbat. Şi noi, şi întreaga societate. Au apărut alte probleme. în raport cu locul de unde au plecat, ei nu s-au schimbat. Au luat cu ei lumea de aici şi de atunci, au dus-o în State şi au conservat-o. Astfel au apărut nişte monştri greu de controlat. Read More…

Posted by: DanutM | 26 August 2015

Helsinki, Finland – LOI 2015 Programme

LOI

Tuesday 1 September

Morning/afternoon – Participant arrivals and registration.

4.00pm.        Welcome Reception

5.00pm.        Key note addresses : Gospel as Good News

Fr. Michael Oleksa, Orthodox Church in America (Diocese of Alaska)

Dr. Peter Kuzmič Evangelical Theological Seminary, Croatia

Moderator : His Grace Bishop Angaelos

7.00pm.       Opening Dinner and Reception with a welcome on behalf of :

His Eminence Archbishop Leo of of Karelia and All Finland

Rev Timo Keskitalo on behalf of SEA (Evangelical Alliance of Finland)

Progress Report on LOI by the co-chairs His Grace Bishop Angaelos and Mrs. Grace Mathews.

9.00pm.        Orthodox Vespers

9.45pm.        Free time Read More…

Mission of God

We are very pleased to be able to announce the publication (August 2015) of our first book,

The Mission of God: Studies in Orthodox and Evangelical Mission

This important volume is the fruit of three years’ work by Orthodox and Evangelical scholars and two major international consultations. The collection of essays points a way forward for both faith communities as they put past hurts behind them, wrestle honesty with theological difference, but keep a clear focus on the Mission of God.

Contributors include:

Archbishop Anastasios Yannoulatos                        Dr. Darrell Jackson

Dr. Brad Nassif                                                                    Prof. Anne-Marie Kool

Metropolitan Yuhanon Mar Demetrios                    Prof. Simon Chan

Fr. Leonid Kishkovsky                                                      Dr. James Stamoolis

Fr. Ioan Sauca                                                                     Dr. Cecil M Robeck

254 pages  |   RRP  £28.99  (discounts available)  |   ISBN  978-1-908355-83-6

Order copies from :    www.ocms.ac.uk/regnum

Enquires about discounted copies to f2s@faith2share.net Read More…

Posted by: DanutM | 26 August 2015

LOI 2015 Venue | Lausanne-Orthodox Initiative

LOI 2015 Venue | Lausanne-Orthodox Initiative.

Next Tuesday, 1 September, begins in Helsinki, Finland, the third meeting of the Lausanne initiative for Orthodox-Evangelical dialogue.

Please pray for a successful and fruitful consultation.

Posted by: DanutM | 26 August 2015

Where Do You Start?

DanutM:

For those interested in the dialogue between science and theology.

Originally posted on Musings on Science and Theology:

ASAThe issues surrounding science and Christian faith are huge. They seem complex and technical. It is tempting to search for short simple solutions and move on … or to ignore the issues all together. What do Christians with training and a background in science think about these issues? Where is the Christian leader, teacher or pastor able to turn to get started?

Wouldn’t it be useful to listen to Christian scientists discuss these issues?

The American Scientific Affiliation is a a network of Christians in the sciences that has been existence for some 70 years. Over this time the organization has fostered many discussions on science and Christian faith. These conversations have occurred at the annual meeting and in the pages of the ASA journal Perspectives on Science and Christian Faith (PSCF). Much of this material has been available on the web for many years, but access was often confusing…

View original 953 more words

Stimati colegi,
 
Sper ca aveti o vara linistita si ca inceputul anului universitar va va gasi cu resurse noi. Va scriu din partea Centrului de Cercetare: Credinta si Cultura, ca sa va anunt ca am reusit sa organizam la Bucuresti o conferinta pe tema Etnografiei si Eccesiologiei. Acest mesaj nu este anuntul oficial ci este doare un mesaj preliminar pentru informarea dumneavoastra. 
 
Conferinta va avea loc intre 2-5 Decembrie 2015 la Bucuresti.
 
Au fost invitati sa conferentieze:
 
– Professor Paul Fiddes, Professor of Systematic Theology, University of Oxford, Director of Research, Regent’s Park College, Oxford
 
– Professor Pete Ward, Research Professor in Ecclesiology and Ethnography, University of Durham (UK) and Professor of Practical Theology at The Norwegian School of Theology, Oslo and NLA University College, Bergen. 
 
– Dr. Sune Fahlgren, University Lecturer at the Theological Institute of Higher Education, Stockholm

Read More…

Posted by: DanutM | 25 August 2015

The Celtic Rune of Hospitality

Alfred Burt Carol arr. Jimmy Joyce
sung by Musickes Pleasure

Read More…

The genuinely new or different is always a threat to the small self. Unless there is something strong enough to rearrange our worldview, call our assumptions into question, and also engage our heart and body (“at the cellular level,” as I like to call it), we will seldom move to new interior or exterior places. God has a hard time getting us to join Abraham and Sarah in “leaving your country and your family for a new land that I will show you” (Genesis 12:1-2). Yet that is our foundational paradigm for the journey of faith.
The Dalai Lama said it well: “Every change of mind is first of all a change of heart.” I would add: “Every change of heart is soon a change of mind.” This is the urgently needed work of mature spirituality. Perhaps this seems strange coming from someone who writes and talks as much as I do, but my experience as a teacher has led me to this conclusion.

Read More…

By profession, I am a lawyer, a jurist. But as a volunteer, I’ve spent much of my time in social work in Vietnam during the war and in human rights action at the time being in the United States.
In the mid-1960’s as the war escalated, a lot of people from the insecure countryside flocked into the outskirts of the capital city of Saigon. They lived in slum areas in miserable conditions without basic facilities such as clean water, toilet, electricity or medical care etc…, let alone school for their children.
That is why a group of young urban folks like us got together to start an action program called “The Saigon District 8 Development Project” in 1965 to help these war victims help themselves in the most underpriviledged area of Saigon. The youngest volunteers were then about 20 years old and the eldest about 30.
To begin with, we submitted a request to the government asking to be allowed to set up a community development program for the benefit of the local people in the slums – most of whom are war victims coming from the adjoining countryside. Thereupon, the Prime Minister agreed to our proposal and even provided us with a little fund for the operation of the program. And right away, by mid-August 1965, we came to district 8 and wholeheartedly launched ourselves into the long term social action aiming at serving the people in the community. Details of the running of this cooperation between us the volunteers and the administration can be summarised as follows:

I – The key success to the experience : “The Three With Approach”
As volunteers, the only thing we had in common that is the high morale of deeply motivated and dedicated young people. But to put it frankly, we were all naïve and inexperienced facing the enormously hard problems of poverty, insalubrity and even illiteracy in the area. With sheer perseverance, we had to practice the “Three With Approach” (Tam Cùng) – that’s to Live With, to Eat With and to Work With the local population – thus sharing with them all hardships in their daily life.
As time went by, we were gradually seen and accepted with sympathy by the local residents as “good guys’, “well educated folks”. And that favorable attitude opened up to the sincere and close cooperation between the community and our group of volunteers all coming from outside of the locality.

Read More…

Posted by: DanutM | 24 August 2015

Richard Rohr on Transformative Education

What we see in many of the Eastern religions is not an emphasis upon verbal orthodoxy, but instead an emphasis upon practices and lifestyles that, if you do them (not think about them, but do them), your consciousness will gradually change. The Center for Action and Contemplation sums this up in our Eighth Core Principle: We don’t think ourselves into a new way of living; we live ourselves into a new way of thinking.
Here at the CAC we want to emphasize the importance of praxis over theory, of orthopraxy over orthodoxy. We are not saying that theory and orthodoxy are not important; like Saint Francis, we feel that what is ours to do has more to do with our practical engagements, and the way we live our daily lives than making verbal assent to this or that idea. In fact, my life’s work in many ways has been trying to move heady doctrines and dogmas to the level of actual experience.

Read More…

Posted by: DanutM | 24 August 2015

Redeeming Myself By Swimming With Whale Sharks

Redeeming Myself By Swimming With Whale Sharks.

My name is Elizabeth Daoud. I, like over a million Palestinians, am both Palestinian and Christian. I actually come from the Assyrian Orthodox Church, the first and original church of Christians in the Middle East. My parents were born in Palestine and have a long blood line from Jerusalem and Bayte Sahour. Many members of my family were first hand victims of the “nakbah” and had to flee their homeland after being expelled from their homes by Zionist militias, leaving them without the right to return to their land, even to this day. Today in Palestine, Christianity is experiencing what some believe is a crisis. The plight of Palestinian Christians, similar to what Palestinian Muslims are going through, is daily injustice at the hands of oppressive, doctoral and inhumane police forces of the Israeli government. This is occurring in both the West Bank and Gaza, where my Palestinian people live under a brutal and illegal military occupation, and also inside Israel itself, where Palestinians, Muslim and Christian, live as second-class citizens.

Palestinian Christians, like their Muslim brothers and sisters, have lived under Israeli policies of occupation and injustice while many living in the West deny this fact. Many Palestinian Christians feel betrayed by Christians living in North America and Europe who support the state of Israel and the oppression of the Palestinian people. We see them as hypocritical, standing by a state that has left us Palestinians, indiscriminately Christian and Muslim, without a state for over half a century.

Today, Palestinian Christians live under harsh, extreme oppression and apartheid policies. While Christian and Muslim Palestinians living in the West Bank under the heavy hand of martial law are not permitted to vote, undocumented Jewish settlers are subject to civil law and are allowed to vote in Israeli elections. South African Archbishop Desmond Tutu, who fought to end Apartheid in South Africa, has even embraced the movement of boycott, divestment and sanctions against Israel until they respect my people’s equal rights, an end to the occupation and the return to the homeland which Israel expelled them from, saying, “I have witnessed the systemic humiliation of Palestinian men, women and children by members of the Israeli security forces … Their humiliation is familiar to all black South Africans who were corralled and harassed and insulted and assaulted by the security forces of the apartheid government.” Palestinian land continues to be confiscated and Palestinians continue to be humiliated by the Israelis for their religious beliefs. They were almost unable to celebrate Christmas in 2014 due to riots and street fights caused by the Israeli Police. They experience unemployment, poverty and illegal occupation. Moreover, they are routinely prohibited from visiting one of the most holy sites of Christianity: the Church of the Holy Sepulcher in the Old City of Jerusalem, the church that commemorates Jesus’ crucifixion, burial and resurrection from the dead.

As a Palestinian Christian, it is truly upsetting and disappointing to see Christians United for Israel justify the oppression of Palestinian Christians under the banner of Christian values. Palestinian Christians don’t have the smallest right to visit even the holiest of sites that started Christianity because of Israeli policies. How can Christians United for Israel be in support of this when indigenous Christians are being prevented from exercising Christianity in the very place that Jesus walked. I end this by calling upon CUFI to please stop justifying oppression, persecution and repression of my people in the name of the message of the Bible and my Lord and Savior, Jesus Christ.

Elizabeth Daoud is a Rutgers Business School senior double majoring in finance and management information systems.

(Source, HERE)

Posted by: DanutM | 23 August 2015

On the blessings of being a gypsy

DanutM:

This text will mean a lot for those who, like me, share a common gypsy legacy.

Originally posted on Valeriu Nicolae:

For my first seven years I had just one identity: child. The move to a bigger city in Romania made it  clear to me that I was not a “normal” Romanian child but a ”gypsy”[i] child that Romanians “put up with”. I worked hard for the next years, and I was promoted from “stinky gypsy”, to “gypsy”, to “ok gypsy”, to “good gypsy”, to Roma, and finally I made it as “a Romanian”, and “someone Romania is proud of”. A Romanian TV station blessed me with that final title. Not to worry; it is still honorific. Any “original” Romanian that I piss off might request a re-evaluation and demote me. At the end of 2013 I was sainted as an EU citizen by receiving an award from the European Parliament.

It is great to be a gypsy. To be a member of such an advantaged ethnic minority: part human…

View original 1,138 more words

Posted by: DanutM | 19 August 2015

Drive: The Surprising Truth about What Motivates Us

Posted by: DanutM | 19 August 2015

Brené Brown on Blame

You are probably a bit of a blamer – most of us are. But why should we give it up? In this witty sequel to our most watched RSA Short, inspirational thinker Brené Brown considers why we blame others, how it sabotages our relationships, and why we desperately need to move beyond this toxic behaviour.

Voice: Dr Brené Brown
Animation: Katy Davis AKA Gobblynne http://www.gobblynne.com
Production and Editing: Al Francis-Sears and Abi Stephenson

Watch the original talk here: http://www.youtube.com/watch?v=sXSjc-…

Follow the RSA on Twitter: https://twitter.com/RSAEvents
Like the RSA on Facebook: http://www.facebook.com/thersaorg

DanutM:

Ramine de discutat cit de ‘credincioasa’ este Romania asta.
Ma tot astept ca teologii nostri, macar cei oficiali, sa se aplece putin asupra acestor cifre. ma tem insa ca nu au vreme din cauza buticarelilor de care se ocupa. indiferent de ‘secta’.

Originally posted on Suceava Evanghelica:

A fost dat publicităţii cel mai nou sondaj despre comportamentul religios al românilor. Sondajul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie a fost realizat în perioada 13-14 august 2014.
ires_perceptii-si-comportament-religios_august-2015

În ce mai cred românii în 2015?

  • Cei mai mulţi români (96%) cred în Dumnezeu
  • 89% cred că există suflet
  • 89% cred în păcat
  • 85% cred în îngeri
  • 75% cred în Rai
  • 66% cred în Diavol
  • 66% cred în Iad
  • 64% cred în viața de după moarte

În același timp însă, 63% dintre cei chestionați cred că un politician care nu crede în Dumnezeu nu este potrivit pentru a ocupa o funcție publică.

Sondajul integral poate fi consultat AICI.

View original

Dragi pacienţi ai sistemului medical românesc, dar mai ales drag viitor pacient,
Mă adresez ţie cu respect şi consideraţie. Mă adresez ţie în speranţa că îţi vei rupe din timpul tău şi mă vei asculta 10 minute, acum, aici, în afara oricărei împrejurări medicale, mă adresez ţie ca de la om la om. Sunt incă studentă, încă un vlăstar tânăr, dar pentru tine, dragul meu viitor pacient, învăţ cu spor, ca atunci când vei ajunge în cabinetul meu să pot să îţi alin durerea. Să ştiu să te ascult chiar şi atunci când îmi vei povesti de toţi nepoţii tăi, de câinele tău, să am răbdare atunci când vei veni supărat şi poate nu îmi vei adresa cele mai frumoase cuvinte, dar să înţeleg că te doare şi că eu, doctorul tău, te văd poate în cea mai vulnerabilă stare a ta, cea de boală. Pentru tine, dragul meu viitor pacient, am stat adesea trează noaptea învăţând teorie şi mi-am sacrificat vacanţele de vară prin spitale ca să învăţ şi partea practică, să fiu foarte bună, ca atunci când vei veni si îmi vei spune cu ochii în lacrimi că te doare, eu sa ştiu să fac tot ce e mai bun pentru tine. Şi nu, nu îţi spun asta cu gândul de a aştepta ceva în schimb, vreau doar sa înţelegi că TU eşti important pentru mine.

Read More…

Older Posts »

Categories

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 4,098 other followers

%d bloggers like this: