Reclaiming Jesus – A Prophetic Call from the Elders of the Church in America

reclaimingjesusheader

We are living through perilous and polarizing times as a nation, with a dangerous crisis of moral and political leadership at the highest levels of our government and in our churches. We believe the soul of the nation and the integrity of faith are now at stake.

It is time to be followers of Jesus before anything else—nationality, political party, race, ethnicity, gender, geography—our identity in Christ precedes every other identity. We pray that our nation will see Jesus’ words in us. “By this everyone will know that you are my disciples, if you have love for one another” (John 13:35).

When politics undermines our theology, we must examine that politics. The church’s role is to change the world through the life and love of Jesus Christ. The government’s role is to serve the common good by protecting justice and peace, rewarding good behavior while restraining bad behavior (Romans 13). When that role is undermined by political leadership, faith leaders must stand up and speak out. Rev. Dr. Martin Luther King Jr. said, “The church must be reminded that it is not the master or the servant of the state, but rather the conscience of the state.”

It is often the duty of Christian leaders, especially elders, to speak the truth in love to our churches and to name and warn against temptations, racial and cultural captivities, false doctrines, and political idolatries—and even our complicity in them. We do so here with humility, prayer, and a deep dependency on the grace and Holy Spirit of God.

This letter comes from a retreat on Ash Wednesday, 2018. In this season of Lent, we feel deep lamentations for the state of our nation, and our own hearts are filled with confession for the sins we feel called to address. The true meaning of the word repentance is to turn around. It is time to lament, confess, repent, and turn. In times of crisis, the church has historically learned to return to Jesus Christ.

Jesus is Lord. That is our foundational confession. It was central for the early church and needs to again become central to us. If Jesus is Lord, then Caesar was not—nor any other political ruler since. If Jesus is Lord, no other authority is absolute. Jesus Christ, and the kingdom of God he announced, is the Christian’s first loyalty, above all others. We pray, “Thy kingdom come, thy will be done, on earth as it is in heaven” (Matthew 6:10). Our faith is personal but never private, meant not only for heaven but for this earth.

The question we face is this: Who is Jesus Christ for us today? What does our loyalty to Christ, as disciples, require at this moment in our history? We believe it is time to renew our theology of public discipleship and witness. Applying what “Jesus is Lord” means today is the message we commend as elders to our churches.

What we believe leads us to what we must reject. Our “Yes” is the foundation for our “No.” What we confess as our faith leads to what we confront. Therefore, we offer the following six affirmations of what we believe, and the resulting rejections of practices and policies by political leaders which dangerously corrode the soul of the nation and deeply threaten the public integrity of our faith. We pray that we, as followers of Jesus, will find the depth of faith to match the danger of our political crisis. Continue reading “Reclaiming Jesus – A Prophetic Call from the Elders of the Church in America”

Advertisements

Teodor Baconschi despre principalele directii ale intelectualitatii romanesti si un raspuns

Theodor Baconschi

Într-un comentariu postat astăzi pe Facebook, domnul Teodor Baconschi, unul dintre intelectualii români pe care îi prețuiesc cel mai mult, spunea următoarele, cu privire la actualele orientări politice ale intelectualilor români.

Care sunt principalele direcții ale intelectualității românești?

  1. a) național-comuniști (Securitatea ”bună”, ”patriotică”)
    b) liberali clasici, pro-europeni
    c) conservatori clasici, pro-occidentali, critici ai exceselor PC (political correctness)
    d) naționaliști ortodocși (tente neo-legionare, potențial putiniste, anti-occidentali)
    e) globaliști pro-economie digitală, tehnocrați.
    f) stânga radicală, militant ateistă, anticlericală, pro-LGBT

Cel mai puțin sprijin politico-mediatic îl au cei din categoria în care mă înscriu (c). Și tocmai acest fapt înclină balanța în favoarea opțiunilor anti-occidentale, pentru că grupările a) și d) sunt mai numeroase, pe când grupările c), e) și f) sunt ireconciliabil divizate ideologic.

Dacă situația se menține, România se îndepărtează încet și sigur de Occident.

Iată mai jos și răspunsul meu.

Stimate Domnule Baconschi,

Eu nu mă încadrez în niciuna dintre categoriile de mai sus, de altfel foarte bine definite de dvs.

Eu sunt mai degrabă adeptul social-liberalismului, o poziție aproape nereprezentată în spațiul intelectual și politic romanesc. Deși apreciez unele dintre valorile conservatorismului, sunt în mod aproape visceral alergic la paseismul conservator.

Sunt rezervat și față de liberalismul clasic, pe care îl consider o ideologie a egoismului și o formă de idolatrizare a pieței (așa-zis libere) și a profitului.

Detest naționalismul (mai ales pe cel filetist), pe care îl socotesc aproape o boală mentală, dar consider că patriotismul este o expresie a normalității (deși nu pot spune că sunt „mândru că sunt roman” – în vremurile astea nu prea cred că am prea multe motive, și, nefiind conservator, nu mă satisface sa mă uit pentru asta doar în trecut). Cred, de asemenea, că statul național este un proiect iluminist profund viciat de această ideologie raționalistă.

Eu sunt pro-occidental și pro-european, și, trebuie să adaug, precum conservatorii, apreciez valorile Răsăritului (în definitiv am făcut un doctorat în eclesiologie ortodoxă, și această interacțiune m-a condus la anglicanism), dar sunt extrem de critic față de multele slăbiciuni orientale (așa cum nu prea reușesc a fi naționaliștii și cei mai mulți conservatori).

În egală măsură, sunt un creștin ecumenic, și detest sectarismul și intoleranța, sub toate formele ei (inter-creștină sau inter-religioasă). Definesc ecumenismul nu în sensul efortului de refacere a unității instituționale a Bisericii, ci, în spiritul teologiei Părintelui Stăniloae, ca pe un ecumenism al Spiritului, în care se regăsesc toți cei care-l recunosc pe Cristos ca Domn și Dumnezeu.

Sunt, de asemenea, un susținător fervent al unei Europe unite și federale, așa cum a fost conceput ea de Părinții Fondatori – pe principii profund creștine sociale și liberale), deși sunt conștient de faptul că, mai ales sub influența lui Giscard d’Estaing, UE a devenit un monstru birocratic și din ce în ce mai puțin democratic. Aceasta însă nu mă face sa abandonez proiectul Europei Unite, așa cum au făcut englezii, din lașitate, din prostie, și ca urmare a unor calcule meschine, ci militez pentru revizuirea din temelii a proiectului european și pentru revenirea la principiile de la început (iată cî în asta sunt și eu puțin conservator 🙂 ).

De asemenea, sunt oripilat de atitudinea de respingere, dacă nu chiar de ură (xenofobie) față de migranți, și chiar față de refugiați (există, evident, o deosebire între cele doua concepte), așa cum este manifestată ea de naționaliști și de mai toți conservatorii. Socotesc că aceasta atitudine nu are nicio legătură cu Evanghelia iubirii a lui Isus Cristos, deși înțeleg foarte bine faptul că statele au datoria de a manageria cu înțelepciune, dar și cu compasiune, aceste procese.

Nu sunt anti-LGBT, nici pro. Și, mai ales, deși sunt heterosexual, și socotesc că aceasta este normalitatea în lumea noastră, așa cum a fost ea creată de Dumnezeu, nu sunt homofob și detest homofobia, care este aproape intrinsecă pozițiilor naționaliste și conservatoare (de aceea mă opun cu fermitate manipulărilor coordinate de așa-numita Coaliție pentru Familie, care ar trebui să se numească, mai degrabă, Coaliția pentru Homofobie). Eu cred în libertate (a tuturor, nu doar a celor hetero).
Eu nu cred nici în patriarhalism și nici în misoginie. Dar într-o lume a bărbaților, făcută pentru bărbați, pentru motive de echilibru, sunt un teolog feminist, deși detest marxismul, în care am crezut cândva, dar nu am nici obsesii anti-marxiste, ca majoritatea conservatorilor și liberalilor.

Pentru același motiv nu sunt nici anti political correctness (PC – o alta obsesie conservatoare, cred eu – și nu e de mirare, căci PC este o formă de contestare a status-quo-ului, atât de drag conservatorilor), decât atunci când aceasta devine excesiva, ceea ce, trebuie să recunosc, se întâmpla de foarte multe ori – dar nu este în mod intrinsec așa, dar aceasta se întâmplă în mod inevitabil cu tot ceea ce înseamnă reacție. Cred însă că într-o lume profund nedreaptă și inegală, atenția fata de sensibilitățile minorităților de orice gen este o forma fundamentala de omenie. Poate că, fiind toata viată mea parte a tot felul de minorități, am capacitatea de a vedea ceea ce un majoritar nu va vedea niciodată, decât daca are o neobișnuită dotare empatică.

Cu toate cele de mai sus, Domnule Baconschi, îmi declar încă odată în mod public prețuirea pentru Dvs. ca intelectual creștin.

 

Christian Solidarity Worldwide – Week of Prayer for Pakistan

pakistan1

Christians and other minority faiths in Pakistan not only face the prospect of being targeted in a violent attack, but also face everyday institutional and social discrimination. A general election is scheduled for 25 July – please pray that the election is free and fair, and takes place peacefully.

Sunday
Pakistan’s blasphemy laws make it a criminal act to insult another’s religion. The blasphemy laws are widely misused to settle personal scores and target religious minorities. Though the majority of accusations are made against Muslims, in some cases where non-Muslims are accused, their entire community may be attacked. Pray today that the blasphemy laws would be amended.

Monday
Last June, Taimoor Raza was the first person to be sentenced to death by the Anti-Terrorism Court for allegedly committing blasphemy on Facebook. Please pray for justice in his case, and that this ruling does not lead to more accusations of blasphemy on social media.

Tuesday
Today please pray for Asia Bibi, a Christian mother of five who has been sentenced to death for blasphemy. She has been on death row since 2010. Pray today for her unconditional release.

Wednesday
In March, 20 men accused of being part of the mob that burned Shama and Shezad Masih to death were acquitted of any wrongdoing. Pray that justice would be done in the case of Shama and Shezad, and that all those involved in their murders would be punished.

Thursday
We’ve seen a worrying increase in the forced marriage and forced conversion of Christian and Hindu girls. These girls, usually just barely teenagers, are abducted, forced to convert to Islam and marry Muslim men who are strangers to them. Often, their families never see them again. Pray that the government and police in Pakistan would take decisive action to stop these abductions.

Friday
Students in Pakistan are exposed to biased curriculum, which breeds discrimination against religious minorities. Religious minority students face discrimination as well as physical and mental abuse from fellow classmates and teachers. Pray today for a change in the education system, and for the introduction of unbiased textbooks and non-discriminatory curricula.

Saturday
Lord, we thank you for the work of our partners in Pakistan, especially the Cecil and Iris Chaudhry Foundation and the National Commission for Justice and Peace. Thank you for their calling to work with religious minorities and seek justice for the oppressed: please bless their work and grant them the physical and spiritual resources they need.

Universitatea Aurel Vlaicu Arad – Admitere teologie evanghelica

UAV Poster

Roger E Olson – Remembering the Difference between Patriotism and Nationalism

roger-olson
Roger E Olson

I’ve become increasingly concerned that many American Christians (and perhaps especially evangelicals) confuse patriotism with nationalism to the extent that idolatry lurks close by.

Patriotism is love for one’s country without blinders about its flaws and defects. Patriotism seeks to actualize the highest and best ideals of one’s country which can sometimes look like disloyalty to nationalists. Nationalists tend to confuse “country” with “government” and reject as disloyal all criticism of either. However, criticism of the government can be patriotic. In fact, in America patriotism should be constructively critical toward government. Continue reading “Roger E Olson – Remembering the Difference between Patriotism and Nationalism”

2018 – Ferenc Visky Memorial Year

59e35-viskyfingers

A leader of the evangelical renewal movement within the Hungarian Reformed church, but having an influence far beyond its limits, was born 100 years ago on July 1, 1918. He was a leader in a spiritual sense, never in a formal-institutional way. Undoubtedly, his worldwide influence came not from any power-dominant background, but only by his preaching of the Word of God, the good news of redemption and freedom, “in season and out of season” (2 Timothy 4:2). His knowledge was coupled with modesty and humour, and his preaching proved to be a lively testimony of a man called by the Spirit, who captured and launched countless listeners on the way to recognising the Saviour and themselves.

Remembering him, we evoke the blessings of the life of a community man. Ferenc Visky was condemned 60 years ago in Romania as the main defendant in the “Bethanyist trial” and was imprisoned along with other pastors, elders, and ordinary church members, including two women. Their renewal-resistance movement, considered dangerous by the communist dictatorship of the time, encompassed practically the whole of Transylvania and, even in the darkest times, announced the real power of the unquenchable freedom which can be found in Christ. Continue reading “2018 – Ferenc Visky Memorial Year”

Scot McKnight – Why Anglican? – 1

More than twice a month I am asked “Why did you become Anglican?” The answer to the question is complex, and I want to answer that question in part by saying up front that I don’t believe in ecclesiastical superiority. I don’t think any single church or denomination is the one true church. I’ve heard more than a whiff of this from folks as varied as Plymouth Brethren, Eastern Orthodox, Roman Catholic (in spades, frankly), Baptist, Evangelical Covenant, and United Methodists. So in this series I’m not saying that the Anglican Communion is the one-true-and-always-faithful church in the world.

I became Anglican because of the church calendar. (Not only because of the church calendar but it was part of the process.) Non-calendar Christians usually observe Christmas (not always Advent, though it is growing) and Good Friday and Easter. That’s about it. The rest of the year is up to the preacher, the pastor, the elders and deacons, and up to the congregation. Many pastors wisely organize their churches to be formed over time through a series of themes — or books of the Bible (Martyn Lloyd-Jones and John Piper preached through Romans for almost two decades) — but none can improve on the centrality of Christ in the church calendar. Continue reading “Scot McKnight – Why Anglican? – 1”