Păsăreasca culturii

de bagat de seamaa

Cu drezina

Câteva dintre imaginile pe care le asociază google cuvântului „cultură” Câteva dintre imaginile pe care le asociază google cuvântului „cultură”

Deși s-ar vrea o expresie a celor mai înalte sau profunde idealuri și aspirații ale sufletului omenesc, un fel de manifestare care trece dincolo de orice diferențe și ajunge la lucrurile esențiale ale ființei, nu știu cum se face că o anumită fracție din cultura înaltă ajunge să se închidă în propriile ei limbaje.

N-are rost să facem acum cine știe ce incursiuni savante prin istoria și definițiile culturii. Vă propun un exercițiu mult mai simplu. E foarte posibil că vi s-a întâmplat măcar o dată în viață să rămâneți profund marcat(ă) de un film serios, de o carte bună, de un concert clasic de calitate, de o piesă de teatru după un dramaturg celebru, de un tablou, de un cântec bine compus, de o sculptură, de o catedrală, de rafinamentul unei demonstrații filosofice etc.

Se cheamă că, măcar pentru…

View original post 766 more words

Martin Luther King, Jr. and the Legacy of the Civil Rights Movement

Note: THis is about what the Orthodox could learn from a Baptist preacher. And, of course, not just any Baptist.

Public Orthodoxy

by Albert J. Raboteau

iakovos_king

Martin Luther King, Jr., was born in Atlanta, Georgia in 1929, the son of Alberta Williams King and Martin Luther King, Sr., pastor of Ebenezer Baptist Church. King’s childhood was happy and secure, though all too early he was made aware of the hurts inflicted by racism. Like his father, grandfather, and great-grandfather, he entered the ministry, and throughout the years of his leadership in the civil rights movement, he remained a preacher, regularly occupying the pulpit for Sunday worship, and drawing upon the black church tradition in which he was formed for both the style and content of the political speeches he delivered at demonstrations and appearances in the public square. Courses in philosophy, ethics, and theology at Morehouse College, Crozer Theological Seminary, and Boston University provided King with the opportunity to develop an intellectual framework for systematic analysis of the relationship between Christianity and society…

View original post 1,509 more words

‘Like a jail without bars’: what it’s like working in China with women refugees from North Korea

Hwa-Young* works in China with women who fled North Korea or were abducted by people traffickers and taken across the border. Many of the women are tempted to leave behind a miserable life when they are told there are jobs waiting for them in China. But often they are sold on to brothels or into marriages with poor Chinese Korean men.

Source: ‘Like a jail without bars’: what it’s like working in China with women refugees from North Korea

Please rememer this in your prayers.

Featured Image -- 32651

Reflections on the Humanitarian Crisis in Syria (Part 2)

Second part of this series of reflections.

The Institute of Middle East Studies

By Rupen Das

This week and last week’s posts are basedon a plenary presentation made at the ACCORD Annual meeting in North Carolina on Oct. 25, 2016 by Rupen Das to the 70+ Christian US relief and development member NGOs. Presented in two parts,Dr. Das previously described two observations regarding the ongoing humanitarian crisis in Syria, exploring the contemporary state of the conflict as well as the conflict’s overwhelming complexity and the manner by which it has been fought simultaneously on three different fronts – via the military, the media, and the humanitarian sector.

I was asked to share my perspective on the Syrian conflict and the humanitarian crisis and where I see it going. There are times in history when because of the horrors of the events, the international community is forced to take stock. With the Syrian crisis, I sense we are approaching another such time, when we will need…

View original post 1,055 more words

‘90,000 Christian martyrs annually’ claim disputed

Global charity Open Doors has disputed the way in which statistics on Christian “martyrs” are collected, arguing that an annual figure of 90,000, recently reported widely, is significantly higher than the accurately verifiable number.

Source: ‘90,000 Christian martyrs annually’ claim disputed

Open Dooes is calling us all to decency and respect for Truth, even, oe especially on such painful subjects andd Christian martyrdom..

Scot McKnight – Why Be Anglican: Worship

anglican

I am doing a series on the blog about why I became Anglican, and last week I looked at the church calendar, and this week I want to dip into “worship,” by which I mean Sunday morning worship service. (I do not equate worship with Sunday morning worship, but Sunday morning worship is worship.)

If the church calendar shapes the church themes, the church liturgy for Holy Eucharist is shaped by a customary set of elements of the worship service. Each of these is needed, each is integrated into the other, and each is formative for Christian discipleship. To repeat from last week’s blog post, I don’t idealize or idolize Anglican worship, but I believe it is a mature, wise, and deeply theological tradition at work.

I have taken for my text this morning last week’s worship guide, or bulletin. Here are the elements of our worship and eucharist celebration: processional hymn, a call to worship, the Word of God, the proclamation of the Word of God, the Nicene Creed, prayers of the people, confession of sin, passing the peace, and then we move into Eucharist beginning with an offering, doxology, the great thanksgiving, breaking of bread, a prayer of thanksgiving and we close with a blessing.Read More »

Books for sale

Cărțile sunt în stare foarte bună, majoritatea impecabile (pentru doritori, pot face poze). Prețul NU este fix și depinde (i.e. cu cât o persoană ia mai multe, cu atât prețul scade) și de câte cărț…

Source: Books for sale

Featured Image -- 32641

Reflections on the Humanitarian Crisis in Syria (Part 1)

Let us learn from those who live every day with this reality.

The Institute of Middle East Studies

By Rupen Das

This post is based on a plenary presentation was made at the ACCORD Annual meeting in North Carolina on Oct. 25, 2016 by Rupen Das to the 70+ Christian US relief and development member NGOs. It is presented here in two parts.

I was asked to share my perspective on the Syrian conflict and the humanitarian crisis and where I see it going.

There are times in history when because of the horrors of the events, the international community is forced to take stock. In recent history, the Biafran crisis of the late 1960s was one such time, out of which Médecins Sans Frontières (Doctors without Borders) was formed and a new way of responding to humanitarian crises began to take shape. The Rwandan genocide was another such time. Our collective failure resulted in the Red Cross Code of Conduct and the Sphere Standards.

With the Syrian crisis, I…

View original post 1,454 more words

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 3

Creştinul şi politica

Cuvântul „creştin” este utilizat de 3 ori în Noul Testament (Faptele Apostolilor 11:26; 26:28; 1 Petru 4:16). Cei care L-au urmat pe Isus Cristos au fost numiţi pentru prima dată „creştini” în Antiohia (Faptele Apostolilor 11:26) şi asta datorită credinţei, faptelor şi a modului lor de a vorbi, asemănătoare lui Hristos. (www.gotquestions.org)

Dacă îl urmăm pe Cristos, raportarea la politică nu poate să difere de ceea ce a trăit El.

Evanghelistul Matei ne spune că noi suntem sarea pământului şi lumina lumii. Apostolii au urmat îndeaproape exemplul Mântuitorului şi pe parcursul scrierilor lor găsim multe sfaturi cu privire la autorităţi. Apostolul Petru ne spune: „fiţi supuşi oricărei stăpăniri…” (1 Petru 2, 12-14) sau Tit care îndeamnă „ adu-le aminte să fie supuşi stăpănirilor şi dregătorilor” (Tit 3:1).

În scrisoarea către Romani Apostolul Pavel prezintă un întreg arsenal al comportării creştinului în cetate. (Romani 13:7)

Este clar că cetăţeanul creştin trebuie să participe la viaţa societăţii în care trăieşte, cu respectarea unei limite de relaţionare dată de Scriptură, de etica şi morala creştină. Trebuie să cunoască legile statului şi să accepte să trăiască în acord cu ele, conştient fiind de faptul că statul poate declanşa oricând prigoana. Supunerea lui încetează atunci când statul nu mai permite slujirea şi mărturia.

Din păcate, chiar şi în istoria noastră recentă, au existat creştini care au coborât standardele, deschizând larg poarta compromisurilor astfel că ei au capotat lamentabil pe tărâm politic.Read More »

Two of My Recent Publications

Note: Recently, I have received two of the publications to which I have contributed lately. Here are a few details about each of them.

* * *

intentional-discipleship-cover

Intentional Discipleship and Disciple-Making. An Anglican Guide for Christian Life and Formation is a publication of The Anglican Consultative Council, aiming to revive interest in the ancient discipline and practice of disciple-making within the Anglican Communion.

My friend, Rev. Mark Oxbrow, asked me to write about the practice of discipleship within the Orthodox Christian tradition. My initial text had to be shortened, in order to fit a very limited space, in which a variety of topics was discussed.

I attach below my short text. Time allowing, I intend to publish on my blog a more extended discussion of this important topic.Read More »

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 2

Politica în Vechiul Testament

Biblia, are o atitudine foarte clară în ceea ce priveşte autoritate statală. Dacă la început poporul recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu, pe măsură ce scade credinţa şi respectul faţă de legea lui Dumnezeu, apar şi problemele legate de organizarea societăţii. În Vechiul Tesament, până la apariţia primului împărat, Saul (1047-1007 B.C.), nu era nici o problemă în ceea ce priveşte autoritatea; cu toţii acceptau autoritatea lui Dumnezeu care rânduia conducătorii, iar această autoritate era transmisă prin marele preot.

Moise, Iosua, Ghedeon, toţi rânduiţi de Dumnezeu, au condus poporul lui Israel până când, în timpul lui Ghedeon, poporul cere un conducător, un împărat, „cum au toate neamurile”. Ghedeon refuză şi spune poporului: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni, ci Domnul va domni peste voi” (Judecători 8: 23).

Dorinţa tot mai aprigă de a nu respecta Legea şi de a nu se supune lui Dumnezeu a adus într-un final la ungerea lui Saul ca împărat, dar şi acest lucru a fost posibil doar cu voia lui Dumnezeu. În timpul profetului Samuel, Domnul a zis: „…ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei…”(1 Samuel 8, 7). Dumnezeu a acceptat cu durere alegerea poporului ales. Astfel că, schimbarea împăraţilor a dus la lupte sângeroase, crime, durere, de data aceasta între seminţii. Orgoliul, vanitatea, gelozia conducătorilor a făcut ca în loc să se unească, seminţiile s-au îndepărtat, fiind mult mai vulnerabili fizic şi spiritual în faţa vrăjmaşilor păgâni. Iată cum politica dezbină..19

Există în Vechiul Testament un model de urmat în cazul în care Dumnezeu ne trimite în faţa dregătorilor, a conducătorilor politici. Iată:

  1. Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea.”
  2. Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exod 5, 1-2)

Ce mă învaţă acest text?

  1. În primul rând delegarea este ”aprobată” de Dumnezeu.
  2. Delegarea nu este individuală: Moise şi Aaron merg împreună la faraon.
  3. Ei nu vorbesc în numele lor, al familiilor, al copiilor lor, al comunităţii, ci în numele lui Dumnezeu.
  4. Motivul pentru care cer independență este: să sărbătorească în pustiu, în cinstea Domnului.

În ciuda expunerii clare a motivaţiei în favoarea eliberării poporului, răspunsul „politic” al faraonului a fost la fel de clar: „Eu nu cunosc pe Domnul”. Este clar că nu poate exista dialog între cele două stăpâniri.

Isus şi politica în Noul Testament (Cristos şi împărăţia)

Niciodată, sub nici o formă, Isus nu a încercat să se erijeze în reprezentant al diverselor mişcări sociale. Nici nu a îndemnat la nesupunere. Dimpotrivă, atunci când fariseii îi întind o capcană politică, El răspunde fără echivoc: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Matei 22:21)

Este clar că datorăm conducătorilor ascultare şi taxe. Dar ascultarea se opreşte acolo unde Cezarul îmi cere să-i dau slava care aparţine lui Dumnezeu şi, pot spune nu, atunci când mi se cere negarea credinţei în El!

Pe de altă parte, Isus nu a acceptat să intervină în probleme politice sau juridice (vezi scena în care i se cere să împartă averea moştenită, între fraţi).

Într-o discuţie avută cu cineva despre relaţia biserică-stat mi s-a replicat că Isus a făcut politică pentru că tot timpul a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu. Interlocutorul a uitat să precizeze detalii importante despre această împărăţie.

„Împărţia mea nu este de aici” (Ioan 18, 36) sau „…Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, spune Isus în altă parte (Luca 17, 20-21).

Conducerea politică de atunci, ca şi acum, era plină de corupţie, nedreptate, intoleranţă, etc. cu toate acestea Isus nu a luptat pentru reforme politice, nici sociale şi nici nu s-a amestecat în treburile autorităţilor şi nici nu i-a condamnat. Ca şi pe vremea lui Isus şi în zilele noastre, poporul evreu avea foarte mulţi duşmani, totuşi El nu i-a condamnat pe aceştia.

Prin exemplul Lui ne arată că soluţiile la inechităţile generate de politică nu se află în mâini omeneşti, ci în mâna Celui care deţine controlul asupra lumii şi a istoriei.

Faptul că politica este seculară exclude din start natura lui Cristos, acea natură care face posibilă „metanoia” omului vechi prin lucrarea Duhului Sfânt!

VA URMA

Richard Rohr – How Jesus Interpreted Scripture

richard-rohr

Biblical messages often proceed from historical incidents, but the actual message does not depend upon communicating those events with perfect factual accuracy. Any good writer knows that! Spiritual writers are not primarily journalists. Hebrew rabbis and scholars sometimes used an approach called midrash in which they reflected on a story to communicate all of its underlying message. Scripture can be understood on at least four levels: literal meaning, deep meaning, comparative meaning, and hidden meaning. Midrash allowed and encouraged each listener to grow with a text and not to settle for mere literalism, which of itself bears very little spiritual fruit. Some Christians do the same today with mature, reflective reading of Scripture (lectio divina), but Jesus and ancient Jewish teachers were much more honest and up front about this.

Whatever is received is received according to the manner of the receiver. This was drilled into me during my seminary education. People at different levels of development will interpret the same text (or homily) in different ways. There is no one right way to interpret sacred texts. Such a singular approach was a defensive posture that emerged more strongly after the fights of the Reformation and the attacks of the Enlightenment. How you see is what you see; the who that you bring to your reading of the Scriptures matters. Is it a defensive who? An offensive who? A power-hungry who? A righteous who? Surely, this is why we need to pray before reading a sacred text!Read More »

Featured Image -- 32631

Libertate și oportunitate în experiența sacrului

Dyo se apropie din nou de problematica sacrului – o tema cu care s-a framintat mult in ultimii ani, mai ales prin prisma pasiunii lui pentru cinematografie. De data asta priveste sacrul din perspectiva libertatii.
Un text care solicita cititorul, dar care ii si rasplatete rabdarea cugetarii.

dyo

Dacă este adevărat faptul că cel mai potrivit instrument de descriere a unei hierofanii este paradoxul, atunci la fel de adevărat trebuie să fie și faptul că acesta poate fi regăsit într-o multitudine de expresii distincte, unele dintre acestea la rândul lor constituind, în virtutea relației ce se stabilește între ele, noi paradoxuri. Pentru Mircea Eliade, unul dintre paradoxurile de bază ale hierofaniei este însuși faptul că ea este posibilă. Condiția obiectului prin care se manifestă sacrul – încă al acestei lumi, totuși fereastră spre o alta – e și ea paradoxală.

Un alt paradox, unul aparent ascuns, pe care o hierofanie ni-l propune este cel al relației pe care o stabilește în experiența umană între libertate și determinare. Hierofania este surprinzătoare și anticipabilă deopotrivă. Întâlnirea cu sacrul poate fi programată, totuși este de nepus într-o agendă. E o oportunitate planificată. E pasul libertății, străbătut pe o cărare îngustă, fără…

View original post 1,607 more words

Andrei Plesu – O „piatra de poticnire“ pe tema libertatii

Andrei-Plesu

Nota: Nu stiu cum mi-a scapat acest exceptional text al lui Andrei Plesu din Dilema, despre riscurile libertatii. Redau aici doar primele paragrafe ale textului, si paragraful final, care mi se pare genial, si care exprima mult mai bine decit as fi putut-o face eu vreodata, propriile mele framintari si convingeri legate de ;roblema libertatii. Sper ca acestea vor fi suficiente motivatii ca sa cititi intregul text pe situl revistei.

* * *

Una dintre cele mai frumoase teme ale teologiei creștine este tema libertății acordate de Creator omului, așa încît din alcătuirea sa (gîndită „după chipul și asemănarea“ Autorului) să nu lipsească un atribut esențial: dreptul la alegere și inițiativă. Nu există „persoană“, în sens deplin, fără liber arbitru, fără autonomia deciziei și fără răspunderea propriilor decizii. Dumnezeu nu ne vrea „gata programați“, ființe teleghidate, care fac „ce trebuie“ pur și simplu pentru că nu au, în codul lor de fabricație, altă variantă. Dumnezeu nu vrea să dialogheze cu niște roboți, într-o lume „perfectă“ prin monotonie. Din punctul de vedere al Creatorului Atotputernic, această „concesie“ făcută libertății umane este un sacrificiu, o autolimitare. Un fel de a-Și atenua „atotputernicia“. Cu alte cuvinte, Dumnezeu renunță la ceva din „absolutitatea“ Sa, pentru a lăsa spațiu liber de manifestare creaturii Sale (incluzînd posibilitatea greșelii, a orgoliului și, la limită, a apostaziei). Dumnezeu lasă, deci, o șansă paradoxală derapajului, erorii, impurității, ne-iubirii, ne-credinței. Cîți suverani sînt capabili de așa ceva?Read More »

Francisc Visky jr – Corectitudinea teologica vs corectitudinea politica in dialogul biserica-stat – 1

francisc-visky
Prietenul meu, Francisc (Feri) Visky, fiul mai mare al pastorului reformat Ferenc Visky – el insusi credincios reformat angajat, inginer si antreprenor cu preocupari dintre ceele mai diverse, mi-a acordat permisiunea de a publica aici reflectiile lui legate de relatia biserica-stat, care au fost ocazionate de convunsiunile social-religioase din anul care tocmai a trecut.

El m-a rugat, de asemenea, sa mentionez faptul ca ele sunt o inceercare de a semnaala faptul ca in acest an se implinesc 500 dee ani de la Reforma protestanta, un eveniment care a marcat in mod radical istoria bisericii crestine. Ese un subiect asupra caruia voi reveni si eu pe parcrsul acestui an, pe acest blog si in alte publicatii. Pina atunci, dat-i putina atentie lui Feri, ca merita. Lectura placuta!

* * *

Prolog

Tot mai mult, mai ales în ultima vreme, asistăm la o încercare teribilistă a bisericii, prin membrii ei, de a influența politica statului pentru ca laicitatea acestuia din urmă să fie asezonată conform cu gustul, aşa zis teologic, al ei.

Anul 2016 poate fi declarat fără exagerare anul politizării mesajelor, a acțiunilor membrilor bisericii în procesul de sociomorfizare a devenirii „ca lumea”.
Marșuri, manifestări, lansări de baloane, scrisori deschise adresate forurilor superioare ale statului, întâlniri de lucru cu politicienii, declararea acțiunilor lui Dumnezeu ca fiind politice sau declararea lui Isus Cristos ca politician, ca făcând politica Împărăției Lui, sunt tot atâtea dovezi al unei mișcări de afirmare de sine născută din mândrie.

Problemele de natură spirituală nu pot fi reglementate de hotărâri judecătorești, și nici măcar de constituția unei țări. Ele ţin de schimbarea firii, de metanoia minții, cu asistența Duhului Sfânt. A confunda firea cu politicul poate duce la erezie.

Desigur, acceptarea suveranității lui Dumnezeu în istorie nu trebuie să ne facă pasivi spiritual, dar nici să ne facă activiști, care Îi dau o mână de ajutor în rezolvarea problemelor politice curente.
Ne lipsește speranța escatologică, credența, dar mai ales smerenia de a fi convinşi de atotputernicia lui Dumnezeu. Dar dacă El nu are putere în vieţile noastre, cum va putea rezolva problema lumii?!
Am pierdut încrederea în „guvernarea de sine” şi simultan (ce coincidență!) „credinţa în Providenţă, în bunăvoinţa şi protecţia Celui de Sus sau, dacă aceste expresii vi se par desuete, ne-am pierdut credinţa înprimatul Binelui” (Pierre Manent).

Prin aceste manifestări, care nu-i sunt caracteristice, biserica doreşte să iasă dintr-un soi de clandestinitate – de a nu fi din lume – dar ea nu o poate face decât dacă “întră în competiţia mândriilor, a pretențiilor şi a lamentărilor, adevărat flagel al epocii noastre revendicative” (Pierre Manent).

Limbajul bisericii a devenit unul uzat, caracterizat tot mai mult ca “limbaj de lemn”, fără acoperire în fapte şi de aceea eu îl numesc limbajul “corectitudinii teologice” asemănător cu cel prin care politicul spune una şi înţelege alta.Read More »

Why Be Anglican?

I begin a series that will seek to shed some light on why I am Anglican. Image used with permission. More than twice a month I am asked “Why did you become Anglican?” The answer to […]

Source: Why Be Anglican?

I get this question too, a lot. So, here is some answer, even if here and there my enphases would be slightly diffeerent than those of Scot McKnight.

Refugee Highway Partnership Meeting Invitation to Romania

IMPORTANT

I have just received this invitation through email. I post it heree, in case any of my friends are interested to apply.

* * *

Only four weeks remain until the 2017 RHP Europe Roundtable officially convenes in Budapest 6-10 February. Currently, there are 95 people registered coming from 19 different countries. We are praying for 50 more to sign up in order to adequately represent the work and challenges for those engaged in refugee ministries across Europe.

As we don’t have anyone from Romania signed up yet, could you help me to extend another warm invitation to come!

It is not too late to register, but do not delay as we would like to accommodate your hotel room requests and prepare adequate resource packets for all participants.

To register, please click HERE.

If you have questions regarding registration, please contact Hanna Krueger at roundtable@rhpeurope.net

We hope to see you in Budapest.

Matthew S. Paschall
UWM Europe Regional Team
Leadership Development – Strategic Partnerships – Diaspora Ministries
matt.paschall@uwm.org

Budapest, HUNGARY
+36 30 365 5564
WhatsApp -Viber – Voxer
Skype ID: mnpaschall

Here is the poster announcing the meeting

rhp-2017-flyer-english

 

Why Is the Church Silent about Anti-LGBT+ Violence in Russia?

To be fair, I am not surrprised. The Russiaan Orthodox Church is not just silentt, but, like in Romania, to a lesser extent, it is the main promoter of violence and homophobia. A very sad reality, which brings shame and disrepute to the gospel.

Public Orthodoxy

by Katherine Kelaidis

rainbow laces.jpgThere are a lot of really good reasons to ban FIFA ’17, including the bevy of corruption scandals that seem to plague the governing body of the world’s most popular sport. But a group of Russian MPs, many from Vladimir Putin’s own United Russia Party, have managed to seize on the most ridiculous: “The FIFA multiplatform video game… invites users to support the action of the English Premier League’s ‘Rainbow shoelaces’ action – a large-scale campaign in support of the LGBTQ+ community. Meanwhile, according to the law the ‘protection of children from information harmful to their health and development’…includes information that promotes non-traditional sexual relations.”

The MPs’ letter is just a recent (and, let’s be honest, absurd) example of the hostile climate that LGBTQ+ people face in Russia, particularly since the passage of the 2013 “Anti-Propaganda” law (the one referenced above by the MPs). It is a…

View original post 867 more words

Moltmann’s Use of the Bible

Something to ‘ruminate’ for the thinking types.

Diglotting

Fundamentalism fossilizes the Bible into an unquestionable authority. Dogmatism freezes living Christian tradition solid. (Moltmann, The Crucified God, 8)

The prolific British New Testament scholar Richard Bauckham has been a notable commentator on Moltmann, having produce much literature dealing with Moltmann’s theology, including journal articles and books. Bauckham provides what is perhaps the most informative, fair, and thorough criticism of Moltmann’s hermeneutical methodology and use of the biblical text. In God Will Be All in All Bauckham provides quite an acerbic critique of Moltmann’s biblical exegesis in The Coming of God, at one point saying that “what little exegesis he offers tends to be remarkably ignorant and incompetent”, and that Moltmann’s interpretation of the biblical text “requires an exegesis that no hermeneutic, however pre-modem or post-modem, could conceivably support” (God will be All in All: The Eschatology of Jürgen Moltmann, 179–80).

Moltmann responds to this in…

View original post 492 more words

Middle East Consultation 2017 – Apply Today!

A very relevant and urgent topic for this year’s IMES conference.

The Institute of Middle East Studies

from-arthur-mec17-posterClick Here to Apply

The Institute of Middle East Studies is pleased to announce that we are now accepting applications to attend Middle East Consultation 2017 – The Church in Disorienting Times: Leading Prophetically through Adversity. Please click on the above link to apply.

Disorienting Times

We live in disorienting times. This is a reality for the church in many parts of the world today, not least the church of the Middle East. Many factors, historical and social, have reduced the church to the status of minority, in which persecution and hopelessness have become a reality for many. How must our theology inform our response?

During Middle East Consultation 2017 (MEC 2017), participants will seek to discern a Biblical framework that avoids both self-victimization and triumphalism and encourages the church to prophetically embrace adversity in a way that activates growth and development rather than discouragement and stagnation.

MEC 2017…

View original post 1,188 more words

“Un om minţit încontinuu adună frici, iar un om fricos se va teme şi de evrei, şi de musulmani, şi de Soros, şi de Bruxelles”

Filosoful Ciprian Mihali vorbeşte într-un interviu despre fenomene contemporane, cum ar fi corectitudinea politică, post-adevărul sau hipsterismul.

Source: “Un om minţit încontinuu adună frici, iar un om fricos se va teme şi de evrei, şi de musulmani, şi de Soros, şi de Bruxelles”

Despre postadevar si corectitudine politia, cu domnul Ciprian Mihali.

Tânjirea după Dumnezeu (7)

Intelepciune patristica.

Romania Evanghelica

“Ideea importantă în teologia spirituală a lui Evagrie este că capacitatea noastră de a-L cunoaște și iubi pe Dumnezeu este legată direct de capacitatea noastră de a cultiva virtuțile religioase. Această cultivare se produce în etape. Afară de cazul în care ne confruntăm cu moartea prematură. Evagrie crede că fiecare dintre noi vom fi asaltați de toate cele opt gânduri rele. Întrebarea este cum vom reacționa la forța de atracție gravitațională a fiecărui gând rău atunci când va veni. Aceste opt gânduri ale răutății sunt:

– lăcomia pântecelui (gastrimargia)
– mânia (orge)
– iubirea de bani sau avariția (philargyia)
– invidia sau slava deșartă (xenodoxia)
– trufia (hyperphania)
– desfrânarea sau preacurvia (porneia)
– lâncezeala sau descurajarea neliniștită (akedia sau acedia – lenea)
– întristarea sau depresia (lype)

[…]

Învingem dezorientarea produsă de cele opt…

View original post 89 more words

Dorin Druhora – Doctorat pe tema relatiei intre ortodoxie si evanghelism in spatiul american

ovidiu-dorin-druhora

Rev. Ovidiu Dorin Druhora de la Biserica Romana Emanuel din Los Angeles, Ca. a finalizat recent cu succes teza sa de doctorat. Iata mai jos citeva detalii despre aceasta.

Titlul Tezei
Protestantism si Ortodoxie pe continentul nord american

Conducator Stintific
Profesor dr. Remus Rus

Abstract
Prezenta teză de doctorat își propune să contribuie prin demersul ei științific la optimizarea dialogului interconfesional. Cercetarea se va limita la examinarea literaturii teologice recente, a documentelor și consultațiilor care au avut loc pe continentul nord- american, cu referință la viața spirituală a celor două tradiții creștine, pe o perioadă de timp bine determinată. Această perioadă va acoperi peste o sută de ani, justificată cronologic între 1910 și anul curent.
Demersul cercetării pornește de la premisa că dialogul ecumenic este un deziderat născut din spiritul dragostei creștine și a respectului reciproc, dar care își definește sensul și relevanța în rugăciunea Mântuitorului Cristos cu privire la unitatea creștină și misiunea Bisericii pentru lumea contemporană (Ioan 17:21). Lucrarea se situează la interferența interogației cu răspunsurile posibile la întrebarea: “cum este cu putință ca cele două tradiții să intre într-un dialog autentic, astfel încât să ajungă să recunoască viața și harul lui Cristos în aproapele din cealaltă confesiune?”Read More »

The Errors of Inerrancy: #6 Inerrancy obscures Jesus with the Bible – The PostBarthianThe PostBarthian

[The Errors of Inerrancy: A ten-part series on why Biblical Inerrancy censors the Scriptures and divides Evangelicals.] 6. Inerrancy obscures Jesus with the Bible John Calvin said that the Bible is similar to eyeglasses that allow us to see Jesus. If the Bible may be compared to eyeglasses, then Biblical Inerrancy may be compared to smudges and scratches on these eyeglasses, or eyeglasses with bad prescriptions. In other words, Inerrancy does not allow us to see Jesus better, instead it cripples our vision of Jesus, and prevents us from seeing Jesus rightly. These metaphorical scratches and smudges on our eyeglasses (to follow Calvin’s analogy) cause us to obsess over the imperfections in our eyeglasses and distract us from seeing Jesus through them. Therefore, the sixth Error of Inerrancy is that Biblical Inerrancy obscures Jesus with the Bible.  Precisely how does Biblical Inerrancy obscure Jesus with the Bible? T.F. Torrance provides an excellent answer to “Protestant fundamentalism” in his book, Space, Time and Resurrection that answers this question. I’ve summarized and adapted T.F. Torrance’s answer in the following four points:  #1. Biblical Inerrancy does not make a proper distinction between the Bible and Jesus. #2. Inerrancy denies that the Bible is a witness to the life of Jesus. #3. Inerrancy  instead asserts that the Bible contains […]

Source: The Errors of Inerrancy: #6 Inerrancy obscures Jesus with the Bible – The PostBarthianThe PostBarthian

The Errors of Inerrancy: #5 Inerrancy reduced the Biblical Authors into Ventriloquist Dummies – The PostBarthianThe PostBarthian

The Errors of Inerrancy: #5 Inerrancy reduced the Biblical Authors into Ventriloquist Dummies

Source: The Errors of Inerrancy: #5 Inerrancy reduced the Biblical Authors into Ventriloquist Dummies – The PostBarthianThe PostBarthian

The Errors of Inerrancy: #4 Inerrancy denies that the Bible contains scientific errors – The PostBarthianThe PostBarthian

In this fourth installment in the Errors of Inerrancy, the dangers of denying the Bible contains scientific errors has been explained. The example of the Phoenix as an emblem of our resurrection, demonstrates how we may rightly interpret the Bible in the way it was intended to be interpreted. And, the threefold error of denying the Bible contains scientific errors demonstrates that it is impossible to understand the Bible when its true context is rejected a priori by our modern biases. This error is multiplied when scientific errors in the Bible are used to censor and correct modern science.

Source: The Errors of Inerrancy: #4 Inerrancy denies that the Bible contains scientific errors – The PostBarthianThe PostBarthian

The Errors of Inerrancy: #3 Inerrancy Censors the Bible’s Capacity for Error – The PostBarthianThe PostBarthian

In this post, I will explore how the Bible may have a capacity for error that even extends to its theological and religious claims, and why it is an Error of Inerrancy to deny that the Bible has a capacity for error, and to explain how this Error of Biblical Inerrancy censors the Bible.

Source: The Errors of Inerrancy: #3 Inerrancy Censors the Bible’s Capacity for Error – The PostBarthianThe PostBarthian

The Errors of Inerrancy: #2 Inerrant Original Autographs are a Tautology of Biblical Inerrancy – The PostBarthianThe PostBarthian

The hypothetical and so-called Inerrant Original Autographs are an unprovable tautology of Biblical Inerrancy, that do not inform of the historical nature of first sources of the Bible, but rather inform us what is the absolute minimum requirements that these first sources of the Bible must have been in order to affirm Biblical Inerrancy. So Inerrant Original Autographs are a result of Biblical Inerrancy, not a support for Biblical Inerrancy. And in the end, if the true sources of the Bible were absolutely dissimilar to Inerrant Biblical Autographs, then our Bibles would remain unchanged! So therefore as G.C. Berkouwer once said, the Inerrant Original Autographs are “foreign to the world of Scripture”, and may be safely disregarded in any orthodox doctrine of inspiration of the Bible.

Source: The Errors of Inerrancy: #2 Inerrant Original Autographs are a Tautology of Biblical Inerrancy – The PostBarthianThe PostBarthian

The Errors of Inerrancy: #1 The Church has never possessed an inerrant Bible – The PostBarthianThe PostBarthian

The Errors of Inerrancy: A ten part series on why Biblical Inerrancy censors the Scriptures and divides Evangelicals

Source: The Errors of Inerrancy: #1 The Church has never possessed an inerrant Bible – The PostBarthianThe PostBarthian

Sergiu Grossu despre  Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de Conștiință (ALRC 1978)

Istorie Evanghelica

În virtutea Decretului 153, pro­mulgat în 1970, nenumăraţi creştini „neo-protestanţi” au fost acuzaţi că duc o existenţă „parazitară şi asocială” sau că „tulbură ordinea publică”, ori de câte ori participă la întruniri de rugăciune în familie sau în localuri neautorizate. Alţi credincioşi au căzut pradă loviturilor „Legii presei” din 1 Aprilie 1974, care îngăduia, prin articolul 90, ca difuzarea de biblii şi de cărţi religioase pri­mite din străinătate să fie considerată drept „un delict pasibil de trei luni şi până la doi ani de închisoare, sau de o amendă”. Con­testaţia cea mai importantă s-a produs în luna Februarie 1977, printr-un „Apel” semnat de un grup de pastori şi laici neo-protes­tanţi, decişi să dea în vileag persecuţiile şi discriminarea de care aveau parte coreligionarii lor. Un an mai târziu luă naştere Comite­tul creştin pentru apărarea libertăţilor religioase şi de conştiinţă (A.L.R.C.). Care a fost reacţia stăpânirii ateiste? Câţiva membri ai Comitetului…

View original post 235 more words