Teofil Stanciu – Reflectia teologica

Teofil Stanciu

Pentru a oferi o mai larga expunere acestui text, public aici, cu permisiunea lui Teo, o reflectie impartasita de el astazi pe Facebook, cu privire la necesitatea reflectiei teologice in contextul evanghelic romanesc, o tema despre am scris si eu adesea.

_____________

Reflecția teologică – o nevoie permanentă

La scurtă vreme după înălțarea lui Isus Hristos, Biserica primară a simțit nevoie să adauge la Scripturile iudaice propriile scrieri. Asta deși se împlinise făgăuința revărsării Duhului Sfânt și, teoretic, se puteau lipsi de texte scrise.
La finalul secolului I și începutul secolului II, pe lângă scrierile apostolilor (autentice sau apocrife), s-a simțit nevoia altor scrieri. Și iarăși ale altora pe lângă cele care au intrat în canon. Patristica stă mărturie.

În vremea Reformei, nu au fost de ajuns scrierile lui Luther, ci a scris și Zwingli, și Calvin, și Simon, și Hubmaier, și Tyndale, și Bucer etc. Și marii predicatori evanghelici au scris: de la Edwards, la Spurgeon, Moody sau Billy Graham.
La scurtă vreme după izbucnirea mișcării penticostale, mai mulți lideri ai ei s-au apucat să scrie. Acest fapt e valabil și pentru România: după ce au trăit experiențele ca atare, credincioșii aveau nevoie să-și interpreteze și să-și înțeleagă teologic aceste experiențe.

Ce a determinat nevoia de a scrie? Noi contexte, noi întrebări, noi probleme ale epocii, noile mentalități etc. Fiecare epocă, fiecare cultură, fiecare limbă are nevoie de reflecție teologică adaptată contextului. Nu se face teologie la fel în epoca fizicii clasice și în epoca fizicii cuantice. Nici în comunism ca în postcomunism.

Așadar, și contextul evanghelic are mare nevoie de reflecție teologică și încă una adaptată nevoilor. Sunt bune și traducerile… în lipsă de altceva, dar nevoile locului ar fi mult mai bine să primească răspunsuri născute din frământările unor autori români. Iar ideile lor ar trebui să circule printre credincioși.
Se întâmplă asta, dar nu într-o măsură suficientă. Există numai revistele cultelor cu politici editoriale complicate și restrictive. Blogurile nu au reușit să suplinească în măsură satisfăcătoare lipsa unor mijloace adaptate la nevoile actuale. Cele mai vizitate site-uri evanghelice propun adesea scrieri mediocre. În sine nu ar fi o problemă dacă nu s-ar limita la astea ca și când ar fi tot ce există disponibil pe piață.

Cărțile… nu au foarte mare trecere. Probabil nici cel mai bun marketing. În orice caz, am fost de mai multe ori surprins să fiu întrebat de oameni care citesc despre cărți deja existente pe piața românească de câțiva ani… Probabil că fenomenul editorial (atâta cât e el) nu beneficiază de o atenție constantă decât în puține cazuri.

Nu există o publicație care să se ocupe de apariții și să recenzeze. Nu avem vreun clasament anual al aparițiilor. Nu avem premii acordare cărților, editurilor sau autorilor pentru o apariție de excepție. În esență, nu există nimic sistematic ce să vizeze promovarea cărții în general și a cărților scrise de români, în special.
Deci este și loc și nevoie de stimularea reflecției teologice românești pe toate palierele. Cred că cel mai bine stăm totuși la producțiille academice (care rămân însă în circuit închis – când ați citit ultima dată din pură curiozitate sau din nevoia de a vă lămuri o frământare o teză de doctorat sau un articol academic?) și la cele foarte slabe care umplu internetul cu fel și fel de aberații teologice.

Advertisement

Istoria Bisericii – Epoca Medievala – Un webinar decenu.eu

Data înregistrării: 27 martie 2020.

Teofil Stanciu – Evanghelicii romani fata cu viitorul

Teo Stanciu a publicat recent pe situl revistei Convergente o analiza a situatiei evanghelicilor romani in acest moment, in fata provocarilor viitorului. Ramine de vazut daca acest text va reusi sa lanseze o discutie in jurul acestei teme in spatiul evanghelic, ori va fi ignorat, asa cum s-a intimplat si cu altele de acest gen inaintea lui. Iata mai jos introducerea in acest articol:

Dacă în anii comunismului, cultele și comunitățile evanghelice erau orientate spre interior, cu minime legături cu societatea și probleme ei, deceniile ulterioare au fost caracterizate, în opinia mea, de un comportament preponderent reactiv față de problemele ivite, atât la nivel instituțional, cât și la nivelul poporului credincios al mișcării evanghelice – iar asta atunci când s-a coagulat cât de cât o reacție. Explicabil într-o anumită măsură, acest comportament înseamnă, în fapt, că o problemă nu există decât în momentul când afectează în mod direct și viața comunității. Iar în situațiile și mai deplorabile, anumite probleme devin reale abia atunci când se regăsesc în cercurile liderilor ecleziali (în familiile sau printre prietenii lor) fără a mai putea fi mascate. În rest, pot fi multă vreme ignorate.

Acest reflex reactiv mi se pare că este confirmat – fie și indirect – de câteva dintre dezbaterile importante din trecut pe fond ratate în bună măsură de către cultele evanghelice: despărțirea demnă de trecutul comunist; poziționarea ca reper moral public (oricât de mic, dar măcar consecvent) în societatea românească măcinată de tarele unui regim care a ucis zeci de mii de oameni, care a mutilat caractere și a distrus orice ierarhie de valori; migrația economică românească; integrarea europeană; ba chiar și recentul referendum pentru definiția familiei. Teme mari și grele, unde dezbaterea teologică serioasă și încercarea unor răspunsuri temeinice nu s-au făcut remarcate nici măcar în interiorul cultelor evanghelice – nu includ aici „răspunsuri” date preț de o predică, ce nu are cum trece drept demers teologic consistent.

Prinși în verva războiului cultural – foarte recent descoperit – cu diverse ideologii „stângiste”, război importat în mare parte cu temele, temerile și strategiile americane, evanghelicii amână cât pot mai mult soluționarea unor probleme tot mai prezente și tot mai complexe din imediata vecinătate. De asemenea, prezența (mai reală sau mai imaginată) pe frontul luptei pentru cauza creștină conferă o consolare morală pentru lipsa unor demersuri constructive, a reflecției teologice elaborate, profunde și complexe asupra realităților contemporane. Însă chiar și problemele conexe acestor ideologii necesită și o abordare pastorală, mult mai complicată decât poziționarea ideologică ușor de făcut și adesea lipsită de elementul uman și de orice urmă de compasiune.

Departe de a se limita la invazia ideologiilor progresiste (multe dintre ele îngrijorătoare și necesitând cu siguranță o poziționare), temele ce vor necesita un răspuns cât mai urgent – și, bine-ar fi, cât mai consistent – vin din mai multe direcții simultan: dinspre filosofie (unde e mare penurie de evanghelici angajați în dialogul cu lumea culturală), teologie, morală, ecleziologie, economie, politică, psihologie, știință, tehnologie, bioetică etc. Iar răspunsurile care vor conta va fi nevoie să iasă din sfera abordărilor actuale: predicoase, șablonarde, previzibile, de inspirație mai ales americană-populară/populistă, preluate cu minim efort de contextualizare.

Fără să fac o ierarhizare și o clasificare riguroasă, voi semnala câteva dintre problemele – de intensități și categorii foarte diferite – care cred că se vor prăvăli peste evanghelici cu o tot mai mare forță și reclamând tot mai acut niște soluții temeinice. Fără aceste soluții, sunt șanse mari ca evanghelicii din România să (re)cadă într-o irelevanță culpabilă și păguboasă, dar probabil meritată. Asta după ce s-au făcut remarcați, măcar mediatic, în ultimii ani în câteva rânduri. Nu am însă în vedere nici o utopică angajare generală a comunităților în astfel de demersuri teologice, ci pur și simplu interesul serios, consecvent al unor oameni – asumați de către „sistem” sau de mișcarea evanghelică – cât de cât competenți care ar vrea să și înțeleagă, nu doar să combată repede și să puncteze mediatic (cum se întâmplă în prezent) și ar încerca să elaboreze niște poziții teologice, temeinic ancorate în spiritul Scripturii, bine cumpănite sub raport intelectual și spiritual deopotrivă.

Cititi AICI restul articolului.

Sunt crestin – I Am A Christian

A iesit, in sfirsit, de la tipar cartea Sunt crestin (I Am A Christian), editata de Voicu Bojan si publicata de Editura Aqua Forte din Cluj. Volumul va putea fi comandat curind pe situl editurii.

Asa cum spuneam recent si pe Facebook, cartea, care nu apare inca pe situl editurii, este o lucrare colectiva, in limba romana si engleza (desi poza primita pe facebook arata doua copertem nu stiu inca cu siguranta daca este vorba de doua versiuni separate, una in romana si una in engleza, sau de o editie bilingva), care cuprinde 15 scurte marturii personale ale unor credinciosi, mai ales romani, care incearca sa raspunda la intrebarea ‘de ce sunt crestin?’

Iata lista integrala a autorilor, in ordinea alfabetica a numelor:

Andreea Sepi, Anne Garrett, Cristian Mihut, Danut Manastireanu,
Dionis Bodiu, Don Lothrop, Dorin Axente, Dorin Muresan,
Doru Pop, George Ille, Marius David Cruceru, Mihaela Ursa,
Silvian Guranda, Teofil Stanciu si Voicu Bojan.

Redau mai jos explicatia lui Voicu Bojan despre felul straniu in care s-a nascut aceasta carte. Sper ca aceasta va va trezi interesul si ca veti dori s-o rasfoiti si, poate, s-o oferiti si altora, interesati de aceleasi intrebari existentiale care i-au framintat si pe autorii acestor pagini.

Va doresc lectura spornica si cu folos!

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2011) « Romania Evanghelica

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2011) « Romania Evanghelica.

Dionis Bodiu si Teofil Stanciu sunt beneficiarii premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice pentru 2012.

Cred ca este vorba de o alegere absolut inspirata.

Sinmcere felicitari amindorura.

Profeții crizei şi victimele ei « Cu drezina

Profeții crizei şi victimele ei « Cu drezina.

Din nou un foarte bun text al lui Teofil Stanciu.

De citit. Absolut!

Cine are dreptate? – despre competiția interpretărilor « Cu drezina

Cine are dreptate? – despre competiția interpretărilor « Cu drezina.

Teofit Stanciu despre dragoste ca paradigma hermeneutica. Excelent.

Beatificarea lui Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla) « Cu drezina

Beatificarea lui Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla) « Cu drezina.

Teofil Stanciu a publicat un excelent text in cinstea beatificarii fostului papa Ioan Paul II, unul dintre cei mai populari papi din istorie. Un text care merita citi de cei care nu stiu prea multe despre procedurile de beatificare in Biserica Romano-catolica.

Imi amintesc foarte bine dimineata din 1978 in care Cardinalul Carol Wojtyla a fost ales papa. Eram in Oradea si aveam o intilnire foarte devreme dimineata, cu Iosif Ton, pe atunci pastor al Bisericii baptiste nr. 2 de acolo.

Ce am înțeles de la colocviu « Cu drezina

Ce am înțeles de la colocviu « Cu drezina. Teofil Stanciu despre colocviul de la Biserica Providenta din Oradea, pe teme legate de criza proodusa de ralierea lui Iosif Ton la Miscarea Strajerilor, si, mai ales de  mazilirea lui de catre comunitatile baptiste, ca urmare a acestei optiuni. O analiza lucida si echilibrata, as spune, dupa toate aparentele.

Insula istericoasă « Cu drezina

Insula istericoasă « Cu drezina.

Cititi, va rog, acest text al lui Teofil Stanciu. Nu veti regreta.

„Știe mă-ta că ești prost?” « Cu drezina

„Știe mă-ta că ești prost?” « Cu drezina.

Un subiect de meditatie, semnat Teofil Stanciu. Despre cunoasterea, aumarea si ‘limitarea’…  limitelor.

Raftul creștinului începător « Scriptorie

Teofil Stanciu ne pune la dispozitie o lista de fornare culturala si spirituala pentru intelectualul crestin, mai mult sau mai putin incepator. Sursa: prof. David Lyle Jeffrey
De salvat si de folosit la vreme de nevoie

Raftul creștinului începător « Scriptorie.

Ce ne facem cu renegații? « Cu drezina

Ce ne facem cu renegații? « Cu drezina.

O excelenta sinteza a lui Teofil Stanciu despre ‘cazul Iosif Ton’.

Teofil Stanciu catre internautii evanghelici

Teofil Stanciu a publicat inainte de Craciun pe blogul sau, Cu drezina, in text vitriolant si savonarolic adresat confratilor internauti evanghelici (il gasiti AICI).

Teofil nu lasa nici o piatra nerasturnata in mesajul sau profetic si apocaliptic, o veritabila ieremiada internautica. Nu e de mirare ca un text de incomod a cam fost trecut cu vederea pina acum.

Jeremiah Evarts – un nou portret pe blogul Sf Nicolae

Am adaugat o noua biografie  blogului Sf. Nicolae, dedicat unor oameni ai lui Dumnezeu, barbati si femei, din toate cele trei mari traditii crestine, care au avut o viziune sociala.

De data aceasta este vorba de Jeremiah Evarts, un protestant american care a luptat pentru drepturile indienilor Cherokee. Povestea, fascinanta, si foarte bine scrisa, chiar daca fara happy end, se datoreaza lui Teofil Stanciu, caruia ii multumesc pe aceasta cale pentru contributiile lui la acest proiect.