Convergente: Alex Nadaban – Nu, nu sunt ecumenist

Dr. Alexandru Nadaban

Prietenul meu Alex a scris un raspuns, in stilul lui inimitabil, la textul meu despre ecumenism publicat in revista Convergente. De citit neaparat:

_______

Prin iunie 1995, în calitate de secretar științific la ceea ce avea să devină ulterior Universitatea Emanuel, organizam prima mea sesiune de comunicări științifice. Acolo l-am întâlnit, pentru prima dată, pe pr. Stelian Tofană, care avea să devină, până astăzi, prieten apropiat și partener în dialogul teologic evanghelic-ortodox. În aceeași perioadă, împreună cu doi vechi prieteni, pr. ortodox Viorel Dumitriu și pr. catolic Cornel Cadar (amândoi aflați acum la Domnul), dar și de alți câțiva, participam săptămânal la o emisiune de radio în direct, Lumina din noi, timp de două ore, în care răspundeam la întrebările ascultătorilor legate de evenimente curente sau de chestiuni privitoare la credință. Deși nu ne sfiam să recunoaștem deosebirile inerente dintre cele trei mari tradiții creștine, accentul nostru era întotdeauna pe perspectiva credinței noastre comune.

Acestea nu erau lucruri noi pentru mine. Deși m-am format într-un mediu evanghelic fundamentalist, cu puternice accente sectare, în providența lui Dumnezeu, am avut mereu în jurul meu oameni de diverse confesiuni: baptiști, precum „nenea” Marcu Nichifor, creștini după evanghelic, precum Nicolae Tonoiu, oameni fără un contur confesional anume, precum Vasilică Moisescu și Ulf Oldenburg, sau reformați, precum pastorul Ferenc Visky, ca sa nu-i numesc decât pe câțiva. În 1978, când am format primul meu grup de ucenicie „navigatoresc”, am adunat lângă mine baptiști, creștini după Evanghelie, penticostali, ostași.

Cred, deci, că am fost întotdeauna un ecumenist. Dacă eram calvinist, aș fi spus că am fost predestinat pentru asta. Dar cum nu sunt, spun că am avut mereu o predilecție pentru ecumenism, dar și o alegere conștientă, acesta fiind, alături de educație și ucenicie, una dintre valorile centrale în jurul cărora mi-am construit viața.

…

(Cititi AICI restul articolului.)

Advertisement

Istoria Bisericii – Epoca Medievala – Un webinar decenu.eu

Data înregistrării: 27 martie 2020.

Dr. Alexandru Nadaban la Areopagus

Dragi prieteni,

Va invitam la urmatorul eveniment al Centrului Areopagus Timisoara

Miercuri 9 iunie, orele 19, Cerc teologic

Lucrarea creştină între leadership şi diaconia

Invitat: Dr. Alexandru Nadaban. Moderator: Drd. Daniel Oprean

Va asteptam cu drag

Echipa Areopagus

Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 2

Interviul de mai jos a fost transmis pe 17 octombrie 2009

RC – Care au fost motivele pentru care in istoria crestinismului, laicul s-a despartit de cler, clerul devenind „oameni de prima mana” de care se foloseste Dumnezeu si laicii oameni care primesc conducerea în domeniul secular doar?

AN – Diferenţa excesivă dintre cler şi laici s-a profilat în paradigma catolică, unde clerul nu s-a mai căsătorit, dar diferenţirea cler – laicii a apărut şi în Răsărit. Laicii au participat în proporţie mai mică la slujbele bisericii, a apărut vestimentaţia diferită a clerului şi s-a împământenit ideea, nu numai la catolici, că biserica este acea clădire unde te întâlneşti cu Dumnezeu într-un anumit timp al săptămânii şi al zilei.

Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 1

Interviul de mai jos a fost transmis pe 17 octombrie 2009

RC – Biserica, comunitatea crestina dintr-un anumit loc, este de obicei condusa de un lider. Acesta coaguleaza si mai ales determina actiunile comunitatii respective. Cu totii activam in astfel de comunitati, iar parerile despre lidership in domeniul evanghelic sunt variate si impartite. As vrea sa incepem cu intrebarea ce este un lider?

AN – Există mai multe definitii ale liderului. In cazul bisericii liderul poate avea mai multe denumiri, este preocupat de un anumit post sau de mai multe functii, mai multe domenii de activitate, dar tot lider ramine. Dirijor, diacon, presbiter, conducator al bisericii, episcop, invatator, etc. Acestea sunt pozitii oficiale sau oficializate si liderul crestin care ocupa o astfel de pozitie poate pretinde ascultare datorita pozitiei pe care o ocupa. Aici exista o anumita tensiune intre teorie si practica.

Alex Nadaban – Note critice la textul lui Paul Dan

Alexandru Nădăban

Alexandru Nădăban – Note critice la textul lui Paul Dan,

THE STORY OF THE REFORMATION WITHIN EASTERN ORTHODOXY IN THE 20TH CENTURY IN ROMANIA An analysis of the Eastern Church Theology and Practice

PAUL DAN California 2009

De la început vreau să afirm în mod clar că elementele criticate aici se referă la scrierea lui Paul Dan, nu la persoana sa ori la denominaţia pe care dânsul o numeşte reformată. Trec peste faptul că referirile la biserica reformată (adică cea cu teologie reformată, calvină) nu indică în niciun fel spre denominaţia derivată din gândirea şi practica lui Tudor Popescu în secolul 20. Mă voi referi doar la unele probleme mai evidente (mai ales de la începutul textului), având în vedere că sunt foarte multe probleme în text. A le critica şi corecta pe toate ar fi ca şi cum la o teză de doctorat în domeniul matematicii ai corecta greşelile de ortografie (dar aceasta se face totuşi în cazul tezei). Nu pun la indoială încercarea de a scrie a autorului; doar forma şi implicit rezultatul acesteia.