Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 1

Interviul de mai jos a fost transmis pe 17 octombrie 2009

RC – Biserica, comunitatea crestina dintr-un anumit loc, este de obicei condusa de un lider. Acesta coaguleaza si mai ales determina actiunile comunitatii respective. Cu totii activam in astfel de comunitati, iar parerile despre lidership in domeniul evanghelic sunt variate si impartite. As vrea sa incepem cu intrebarea ce este un lider?

AN – Există mai multe definitii ale liderului. In cazul bisericii liderul poate avea mai multe denumiri, este preocupat de un anumit post sau de mai multe functii, mai multe domenii de activitate, dar tot lider ramine. Dirijor, diacon, presbiter, conducator al bisericii, episcop, invatator, etc. Acestea sunt pozitii oficiale sau oficializate si liderul crestin care ocupa o astfel de pozitie poate pretinde ascultare datorita pozitiei pe care o ocupa. Aici exista o anumita tensiune intre teorie si practica. Cum ajunge omul sa ocupe acea pozitie de lider? Care sunt insusirile sau meritele sale pentru care el a fost pus in pozitia respectiva, pentru ca initial un lider (diacon, pastor, proroc, presbiter, etc) ajungea aici daca biserica recunostea darul său spiritual. Deci, daca biserica este o ‚organizatie’ spunem noi spirituala a carui scop este mintuirea omului, atunci liderul nostru trebuie sa aiba pe linga caracteristicile obisnuite ale unui lider (moralitate, caracter, implicare, etc) şi anumite trasaturi spirituale ce sunt indispensabile. Putem consulta Scriptura despre cum trebuie sa fie un episcop, nu cred că mai trebuie să găsim altceva.

Liderul creştin are de urmat citeva modele din Scriptura: Isus, Petru, Pavel, Iacov, Ioan, Barnaba, Lidia, etc. Trebuie sa remarcam ca in biserici exista multi copii cu nume ca Samuel, David, Moise, Daniel. Probabil ca parintii lor s-au gindit la aceste personaje atunci cind le-au dat numele respective. Si probabil ca s-au gindit ca ar vrea sa fie ca aceste personaje. Intrebarea pe care eu o pun in legatura cu aceste nume sonore este ‚ce au facut ei pentru ca acestia sa devina niste crestini demni de numele pe care le poarta?’

Dacă ar fi să preluăm modelul din instituit de Isus Cristos in NT, atunci vom vedea ca el a ales niste oameni pe care i-a chemat la el pentru o perioadă de învăţare, instruire, echipare. E vorba de o perioadă de timp cât o licenţă în orice domeniu din prezent. Ce nu se mai spune explicit, dar noi putem trage concluzia, este că cei aleşi au devenit în prima fază convertiţi, şi-au schimbat domeniul de activitate, de referinţă, stilul de viaţă, familia, etc. Apoi au devenit ucenici şi au avut parte de lecţii practice, adică aplicarea în practică a principiilor, învăţăturilor învăţate. Mai trebuie să subliniem că toate aceste lecţii au fost lecţii deschise, spaima cadrelor didactice de azi şi a elevilor în general. Au fost trimişi şi ei la rândul lor să testeze, să pună în practică ceea ce au învăţat – atenţie – fără să fi înţeles prea bine ce se întâmpla (vezi întrebări de genul „acum doamne vei instaura împărăţia? Sau, o să stau eu la dreapta şi fratele meu la stânga ta? etc). După după înviere, ridicarea la cer şi pogorârea Duhului, aceştia au devenit liderii comunităţii nou formate, au trecut la o altă fază, la cea de lideri. De obicei după această fază se accentuează numărul mare de convertiţi, ceea ce e bine, dar nu e complet. Foarte interesant şi deosebit de relevant este faptul că liderii nu au rămas la numărul de 12, ci vedem că apar diferiţi creştini care întemeiază biserici, duc mai departe lucrarea, iau decizii, etc. Deci cei 12 au transmis mai departe convertiţilor statutul de lucrător, apoi după un timp aceştia au devenit la rândul lor lideri pentru că au învăţat de la ei, pentru că au fost în preajma lor şi pentru că au pus în practică „fenomenul Isus Cristos”. Interesant ca pe atunci bisericile nu aveau nici cor, nici grup de închinare, nici poezii sau lucrare cu copiii. Lucrurile nu au mers rău, dimpotrivă lucrurile au mers natural, bine şi evanghelia, mântuirea prin Isus Cristos s-a răspândit. Deci, de la un lider, acesta alege convertiţi, îi instruieşte şi îi ridică la statutul de lucrători, apoi ei devin lideri pentru că liderul lor le-a transmis lor viziunea, ceea ce el a avut în plan să facă cu omenirea. Astfel noii lideri îşi asumă conducerea prin ceea ce fac si prin ceea ce sunt. Adică conducerea lor a fost şi este autentificată, nu prin poziţia pe care o acupau, ci prin ceea ce făceau, cum făceu ceea ce făceau şi influenţa pe care o exercitau. De ex, Pavel, nu a fost dintre cei 12, cu toate acestea el a urmat ciclul sau procesul ce l-am descris mai devreme si a devenit un lider care la rândul său a reprodus modelul. El nu a făcut doar ucenici, copii ale sale, ci a creat lideri. Timotei ar fi unul dintre cei mai cunoscuţi dintre ei, cu toate că el a fost pus de Pavel într-un post fără să ajungă lider prin avansare treaptă cu treaptă.

Dar în domeniul leadershipului mai putem să consultăm surse diferite, nu numai Biblia. De altfel discutăm despre lideri în general, cu trimitere la liderii creştini. În caz că vrei să fi lider, Dee Hock, fondatorul Visa propune două criterii ce le regăsim la Isus: fă o lista a tuturor lucrurilor rele ce ţi le-au făcut alţii şi o listă a tuturor lucrurilor care ţi-ar place să ţi se întâmple. Pe primele să nu le faci niciodată nimănui, pe celelalte să le faci totdeauna altora. Nu e mare filosofie. Sau o definiţie mai haioasă: un lider este cel ce se caţără în cel mai înalt pom din junglă, se uită de jur-împrejur şi spune celor de jos: Nu suntem în pădurea care trebuie! Adică liderul este cel ce preia iniţiativa pentru că înţelege situaţia, o interpretează corect şi da semnalul schimbarii (nu numai prin vorbe, ci şi datorită caracterului său şi pentru că face ceea ce zice): trebuie ca grupul să acţioneze. Aici probabil mă situez în opoziţie cu proverbul românesc „să faci ce zice popa, nu ce face popa”.  Dacă privim cu atenţie la acest proverb, părerea mea că e mai bine să-l laşi pe popa ăla în pace şi să-ţi cauţi altul, mai bun. Sau să devi tu unul mai bun.

Sau putem spune ce nu este un lider: lider nu este cel ce strigă cel mai tare, cel care are muşchii mai mari sau cel care îşi însuşeşte o poziţie prin fraudă şi manipulare.

 

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

One thought on “Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 1”

  1. buna imaginea cu liderul in copac.
    reversul ar fi cu liderii in plop 🙂

    spre deosebire de cel din copac liderul din plop nu vede enoriasii din cauza padurii. In creierul lui s-a produs o mutatie: a schimbat turma cu padurea.
    Nu are cum sa strige : schimbati padurea pentru ca …si-ar taia craca de sub picioare

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s