Alex Nadaban – Note critice la textul lui Paul Dan

Alex Nadaban

Alexandru Nădăban

Alexandru Nădăban – Note critice la textul lui Paul Dan,

THE STORY OF THE REFORMATION WITHIN EASTERN ORTHODOXY IN THE 20TH CENTURY IN ROMANIA An analysis of the Eastern Church Theology and Practice

PAUL DAN California 2009

De la început vreau să afirm în mod clar că elementele criticate aici se referă la scrierea lui Paul Dan, nu la persoana sa ori la denominaţia pe care dânsul o numeşte reformată. Trec peste faptul că referirile la biserica reformată (adică cea cu teologie reformată, calvină) nu indică în niciun fel spre denominaţia derivată din gândirea şi practica lui Tudor Popescu în secolul 20. Mă voi referi doar la unele probleme mai evidente (mai ales de la începutul textului), având în vedere că sunt foarte multe probleme în text. A le critica şi corecta pe toate ar fi ca şi cum la o teză de doctorat în domeniul matematicii ai corecta greşelile de ortografie (dar aceasta se face totuşi în cazul tezei). Nu pun la indoială încercarea de a scrie a autorului; doar forma şi implicit rezultatul acesteia.

Analiza domnului Paul Dan este asemănătoare cu aceea a unui student care NU a încercat să înţeleagă de ce unii autori au scris ceea ce au scris şi de ce scrierile lor nu concordă cu punctul său de vedere. Am perceput textul ca venind din partea unuia care pretinde că ştie tot şi de aceea are doar el dreptate. Din păcate nu s-a născut omul care să le ştie pe toate şi să le pună într-o astfel de formă încât să convingă pe toată lumea. Senzaţia mea este că atunci când studiezi îţi dai seama de imensitatea a ceea ce este de cunoscut şi îţi spui că niciodată nu poţi cunoaşte totul. Dar probabil autorul a abordat subiectul din perspectiva (nedeclarată) a celui ce cunoşte Adevărul şi Adevărul l-a făcut liber. Adică l-a cunoscut pe Isus şi aceasta îl face să ştie întreg adevărul. Probabil că nu a uitat de sfârşitul cărţii din Noul Testament din care s-a inspirat parţial, care zice că s-au făcut mult mai multe şi ele nu încap în cartea de faţă… Modul de prezentare este tipic unui student aflat în anul întâi de studii teologice sau celor fără deschidere spre studiul teologiei. Să le luăm pe rând.

Probleme de formă: bibliografia reprezintă totalitatea surselor (cărti, articole, site-uri, etc), în ordine alfabetică, ce au fost folosite la alcătuirea lucrării. Acest lucru nu este însă valabil în cazul dvs. Dvs înşiraţi fără ordine mai multe cărţi; notele dvs. de subsol sau de la sfârşit (end-notes) nu se regăsesc în acestea. Chiar dacă aşa aveţi chef, nu aveţi dreptul să introduceţi în bibliografie toate cărţile care vi se par nimerite pentru subiectul dvs. , chiar dacă le-aţi citit, în cazul în care nu citaţi sau faceţi referire la ele. Nu avem ce face. Aşa sunt regulile la disciplina asta.

N-am înţeles de ce la end-note 61 aţi introdus “the mystical mind” şi de ce este atâta text acolo. Nu se pun capitole întregi la end-notes. Dvs aveţi câteva de acest gen. Se pun numere de pagini de unde este un text dacă cineva vrea să se convingă de veridicitatea celor afirmate sau citate şi unele lămuriri, note explicative ce ar dăuna, prin mărimea lor sau prin amănunte, desfăşurării subiectului în textul principal. Dacă notele dvs. sunt explicative, ele sunt totuşi de prea mari dimensiuni.

N-am întâlnit până acum end-notes şi bibliography împreună. Nu de alta, dar sunt două categorii diferite. La dvs. se pare că nu contează. Şi încă ceva: atunci când subiectul este „Eastern Orthodox Church” trebuie ca autorii şi citatele din operele acestora să aibă ceva în comun cu subiectul dumneavoastră. Cel mai bine ar fi să fie relevante. Din păcate nu se poate spune aşa ceva în textul pe care l-aţi produs.

Probleme de metodologie: atunci când cineva face o analiză sau tratează un subiect, se trec în revistă autorii care au scris ceva relevant pentru subiectul respectiv (şi de cele mai multe ori se interacţionează cu aceştia, emiţând judecăţi negative sau pozitive). Dumneavoastră nu faceţi aşa ceva. Asta lasă impresia că dumneavoastră aţi fi unica autoritate în materie, ceea ce probabil nu este adevărat. De aici impresia de infailibilitate.

La trecerea de la un paragraf sau subcapitol la altul, nu explicaţi ce vreţi să faceţi, care este intenţia dvs. , care este scopul afirmaţiilor dvs. şi unde îl duc acestea pe cititor. De asemenea între frazele unui paragraf există ruperi de logică. De ex: în pasajul

A rich young lady by the name of Miss Ghica, supported most of the cost for the construction of a two-story building as a headquarters and auditorium for the new movement. Today, at 48 Carol Davila Street, Bucharest, Romania the building is still in place, with the same function. The sanctuary holds 1,000 people although in the beginning they had only 40 attendees. This reformation within the Eastern Orthodoxy of Romania is in full agreement with the motto: Sola Scriptura, Sola Fide, Sola Gratia.

Nu ne spuneţi care este legătura dintre primele fraze şi ultima. A fost deviza reformei luterane şi deviza lui Tudor Popescu? A afirmat el această deviză explicit? Personal mă îndoiesc. Cred că şi dumneavoastră. Ceea ce faceţi din punct de vedere metodologic este să îi atribuiţi propriile dumneavoastră concluzii lui Tudor Popescu.

Ne mărturisiţi că sunteţi împotriva ereticilor şi în special a lui Origen. Biserica Ortodoxă i-a dezgropat cadavrul şi l-a ars după moartea sa. Aici vă faceţi vinovat (la fel ca şi Biserica Ortodoxă) de a-l judeca pe Origen după standardele de acum, de care Origen n-a avut habar, nu în contextul în care a trăit. În acel context, având in vedere că a fost cel mai prolific scriitor creştin şi că a scris ceea ce alţii nici nu au avut capacitatea să gândească, nu e de mirare că a ajuns la unele erezii.

Citaţi din diferite bloguri ca din nişte autorităţi în materie. Şi eu aş putea cita horoscopul pentru a demonstra că mâine veţi avea o zi tare dificilă. Dar voi avea oare dreptate chiar dacă aceasta va apare în horoscopul dvs. ? Probabil că nu.

Metodologic, este greşit să enunţaţi mai întâi concluzia, apoi să aduceţi unele argumente. Aceasta se întâmplă foarte frecvent în textul dvs.

Probleme de conţinut: la acelaşi pasaj de mai-sus

Care este sensul la pasajul de mai sus? În plus, câteva observaţii privind exactitatea exprimării: ce fel de reformă a fost dacă la începutul ei în clădirea ce poate/putea, adăposti 1000 de persoane erau doar 40? Se poate spune că pe preotul Tudor Popescu l-au urmat doar 40 de persoane? Ciudat.

Nu cumva acea doamnă bogată era prinţesa Ghika? Dacă da, este cu totul altceva.

Din titlul „An Analysis of the Eastern Church Theology and Practice” deduc logic că analiza e exhaustivă, este analizată toată teologia şi practica acestei biserici. Din păcate, această afirmaţie nu concordă cu realitatea. Analiza dvs. în cele o sută de pagini nu este totală. Pentru a trata un astfel de subiect conform enunţului dvs. ar fi nevoie de multe, multe volume (asta doar dacă nu vrem să contrazicem termenul analiză).

Şi apoi dacă cineva vrea să se informeze ce înseamnă aceea „Eastern Church” va avea o mare bătaie de cap dacă vrea să fie corect. Se referă aceasta la toată biserica ‚eastern’ (răsăriteană) sau nu? Această denumire generică este vastă, dar dvs. nu precizaţi despre ce este vorba la început. Aceasta induce în eroare cititorul. Dacă aş face „O analiză a cosmosului”, gândindu-mă la Alfa centauri şi Gemeni şi la sistemul nostru solar şi la încă vreo 10.000 de galaxii, acest lucru n-ar fi corect, deoarece cosmosul are cam multe galaxii, iar eu nu am precizat la ce mă refer şi este imposibil să mă refer la toate.

În teologie, şi în general în ştiinţă, atunci când cineva scrie pentru public (fie acesta select sau nu) sunt necesare precizări, că de aia e teo+logie. Şi Churchil a lăudat Rusia comunistă într-un anumit context, dar doar în acel anumit context. Nu şi în rest. Apoi, spuneţi, „Since the 5th Century, the Eastern Orthodox Church is frozen in Neoplatonic mysticism, due to the philosophical leanings of the Church Fathers.” Poate că sunt de acord cu această afirmaţie, dar aţi putea să îmi arăraţi de unde aţi tras această concluzie? Şi de când anume din secolul al cincilea? De la inceput, de la mijloc sau de la un eveniment anume, vreun conciliu sau vreun împărat?

The state of the Reformed Eastern Orthodox Church of Romania at the present time…

The actual name of the denomination which God established through Tudor Popescu is called The Romanian Evangelical Church. This title was not necessarily Popescu’s desire but was given by the recent leadership. I used the name Reformed in the title to emphasize the actual theological significance of the movement.(4)

Atenţie: acest text are ca trimitere (end-note 4) o referire la internet, la “mysticism”. Sau este trimiterea greşită sau ne explicaţi care este legătura cu aceasta, pe care o reproduc aici:

Overview

Spiritual quest for union with the divine.

Forms of mysticism are found in all major religions. Hinduism, with its goal of absorption of the soul in the All, is inherently predisposed to mystical experience. Buddhism emphasizes meditation as a means of moving toward nirvana. In Islam, Sufism employs metaphors of intoxication and of the love between bride and bridegroom to express the desire for union with the divine. In Judaism, the foundations of mysticism were laid in the visions of the biblical prophets and were later developed in the Kabbala and in Hasidism. Mysticism has appeared intermittently in Christianity, notably in the writings of St. Augustine and St. Teresa of Àvila, and in the works of Meister Eckhart and his 14th-century successors.

Referitor la acelaşi pasaj, vă luaţi permisiunea de a schimba denumirea unei biserici deja existente, ceea ce încurcă şi mai mult. Dacă numele denominaţiei lui Tudor Popescu pe care Dumnezeu a înfiinţat-o era The Romanian Evangelical Church de ce vă luaţi arbitrar libertatea de a-l schimba? Dacă fiecare sau tot al zecelea om ar dori să schimbe sensul unor cuvinte sau nume aflate deja în uz, ar genera cel de-al doilea Babel. Nu-i aşa?

The sound mind”: dvs. susţineţi că în 1 Corinteni se spune că credinciosul are „sound mind”. Poate, dar nu uitaţi cui se adresează în scris Pavel: bisericii, acelor credincioşi pe care dvs. îi acuzaţi că nu ar avea acea „sound mind”. Ori Pavel vorbea prostii, ori dvs. nu ştiţi cum să spuneţi ceea ce doriţi. Din textul epistolei reiese că ea este adresată bisericii, deci creştinilor, cu alte cuvinte celor cu „sound mind”. Dvs. afirmaţi despre acei creştini din Corint „In brief, that church had a worldly mindset”. Mi se pare ca aveţi o problema de logică aici. Vă rog reformulaţi.

Mi se pare că sunteţi foarte selectiv în unele citate. De exemplu, ceea ce omiteţi din definiţia misticismului şi se află tot în situl pe care îl folosiţi: ‚But the basic meaning of “mysticism” has to do with the relationship of human beings to a divinity or deity,’! Dar se pare că nu credeţi acest lucru. O fi ocult.

Aveţi o înţelegere limitată sau un mod selectiv de a folosi unii termeni, de exemplu ce înseamnă mistic şi misticism. Dacă este vorba de „Eastern Orthodox Church” este absolut necesar să vă referiţi la acesta în acest context, nu în cel păgân. Dacă vreţi o comparaţie, este ca şi cum s-ar interzice vorbirea în limbi pomenită în Fapte datorită faptului că şi alte religii aveau proroci ce cădeau în transă şi vorbeau în limbi. Uimitor este că în ciuda faptului că susţineţi o studiere a Bibliei în contextul cultural şi istoric al ANE (ancient near east), nu-l cunoaşteţi sau acesta nu are nici o reverberaţie în bagajul dvs. academic. Conform metodologiei dvs., ar trebui interzisă prorocia pentru că aceasta nu era monopolul evreilor şi vorbirea în limbi pentru că nu era monopolul creştinilor. Dar realitatea istorică şi textele biblice vă contrazic. Să tragem concluzia conform metodologiei dvs. că orice vorbire în limbi şi orice prorocie este ocultă? Asta ar însemna să le categorisim astfel şi pe cele existente în Biblie. Aş dori să-mi explicaţi pasajul în care prorocul Mica proroceşte despre un duh oarecare ce stătea de vorba cu Dumnezeu şi se hotărăşte să fie un duh de minciună în gura prorocilor. Era acesta un duh demonic? Deci Mica avea tangenţe oculte? Si, ca atare, textul este unul ocult? Iar dacă Satana ia contact cu Dumnezeu, cum de este acest lucru pomenit în Biblie? Este şi acesta demonic? Ce este aceia demonic, domnule Paul Dan? E ocult? Aveţi grijă ce studiaţi! Faceţi mari greşeli metodologice. Puneţi mâna pe nişte texte bune, chiar şi fundamentaliste şi vedeţi care era contextul acela de acum aproximativ trei mii de ani.

Dacă cineva are curiozitatea să dea click pe site-urile de unde provin informaţiile dvs., (end-notes) va fi uimit să constate că majoritatea lor nu sunt de provenienţă creştină. Aceasta nu este o problemă în sine, dar a folosi aşa ceva într-un demers atât de îngust ca al dvs. mă face să mă gândesc că nu v-aţi da în lături de la nimic pentru a vă dovedi punctul de vedere. Îi acuzaţi pe cei trei teologi (deloc tineri, poate un pic mai tânăr e Rogobete) că s-au ,murdărit’ de ortodoxie, iar dvs. vă luaţi libertatea să vă scăldaţi în mediile cele mai seculare şi atee din lume şi culmea, le folosiţi de parcă ar fi o emanaţie a gurii Domnului, adică revelaţie. Nu sunteţi selectiv şi mai ales nu sunteţi critic la adresa lor. Faceţi în schimb multă gălăgie. Dar vă atingeţi oare în acest fel obiectivul propus?

„The mystical mind is guided by a different spirit into darkness and the unknown. The Holy Spirit does not do that.” Din nou, s-ar putea să fiu de acord cu dvs. , dar aş vrea să îmi explicaţi câte ceva în direcţia aceasta. Care este acel „different spirit” şi cum se manifestă? Ce dovezi aveţi în sprijinul afirmaţiei dvs?

„The sound mind is constantly renewed by the Word of God as the context of Romans 12 says. The apostle has in view the previous eleven chapters of doctrine.” Aici mi se pare că aveţi o problema de fond în felul în care mânuiţi Biblia. Cine v-a spus sau de unde aţi dedus că cele 11 capitole anterioare sunt 100% doctrină? Doar pentru că ele se află în Noul Testament? Dacă vă uitaţi în capitolul 1 aş vrea să ştiu ce doctrină vedeţi în prima propoziţie sau în cea în care Pavel le spune fraţilor că voia de mult să îi vadă.

„A secular or mystical mind is enslaved in rehearsing the things of this world such as sin, philosophy, or religion.” N-am înţeles prea bine dacă puneţi semnul egal (or se traduce cu sau, deci este vorba de categorii identice) între o gândire mistică şi una seculară. Mie îmi par a fi două chestii diferite. Se pare că nu şi dvs. Este ciudată în continuare asocierea filosofiei, a religiei şi a păcatului. Nu de alta, dar Iacov 1: 26, 27, spune că religia creştinului este… (oare este Iacov eretic?), iar filosofie este dragostea de înţelepciune, iar păcatul vă las să îl definiţi dvs.

Dar mai jos treceţi la obiect spunând: „Here the apostle urges the believers” deci se adresează celor deja creştini, cu „a sound mind”, nu unei minţi mistice sau seculare. Sau le poţi avea pe amândouă? Din perspectiva dvs. reiese că nu. Şi din a mea la fel. Dar cred că ajungem la aceiaşi concluzie din direcţii diferite, perspectiva dvs. fiind una exclusivistă. Din câte înţeleg eu din conţinutul mai larg al lucrării dvs., (deşi s-ar putea să mă înşel) se pare că cei care nu au „sound mind” sunt necreştini, dar că unii au fost cândva (Bartos, Mănăstireanu, Rogobete), dar au dat din nou în acea „mystical mind” ce nu e „sound”, nu e a lui Cristos, deci nu sunt creştini, deci sunt pierduţi. Deci merg în iad. Corect?

„The sound mind brings a rational service to God” Poate ne definiţi ce este aceea-acel „rational”. Aşa cum unii nu definesc la ce se referă când vor o casă decentă. Pentru mine o casa decentă înseamnă să aibă un minim de confort, să nu fie scump de întreţinut şi să nu fie prea mare să îmi caut copiii prin ea. La alţii casa decentă e aceea care are toate facilităţile posibile, este mare cât un castel şi este plasată în Florida. Deci ce este „rational” în legatură cu Dumnezeu? Mi se pare că vă plasaţi într-o zonă limită sau cel puţin a unor categorii limitate. Este demonstrabil din Biblie că multe dintre raportările oamenilor nu au fost de loc raţionale în raport cu Dumnezeu. În acelaşi timp, Dumnezeu cu toate că a spus că va fi raţional, nu a fost, a mers dincolo de raţional. Iertarea nu e raţională, mila nu e raţională, jertfa nu e raţională. Şi totuşi dvs. spuneţi puţin mai jos că jertfa trebuie să fie continuă şi vie, însoţită de înoirea minţii. Oare chiar pretinde Pavel sau Dumnezeu că trebuie să fim raţionali în reânoirea minţii şi în aducerea trupurilor noastre ca jertfe? Mie nu mi se pare deloc. Dacă aş fi rational, nu aş face aşa ceva. Ba chiar m-aş feri de aşa ceva.

Mai spuneţi: „We saw in the previous paragraphs that the sound mind is under constant renewal.” Sorry?! În primul rând este o imposibilitate. O minte cât de cât normală are unele chestii foarte, foarte, fixe! Dacă nu ar avea, am înebuni. Dacă înţeleg corect dvs. vreţi să spuneţi că o minte normală (sound) se află într-o continuă reânoire. Probabil că ar fi bine să specificaţi câte ceva. Nu de alta dar puteţi fi înţeles greşit.

Vă las cu patristica, nu e domeniul meu, dar apelaţi la un specialist.

Şi vă las cu Domnul, să vă dea înţelepciune.

Alexandru Nădăban, încă.

Advertisements

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

22 thoughts on “Alex Nadaban – Note critice la textul lui Paul Dan”

  1. Daca nu esti obosit de tot… sa-ti mai dam de lucru.
    Mai intii apreciez calitatea documentarii…mai putin tonul care este cam didactic si nepotrivit cu continutul voit profesional. Sa zicem ca argantssa aparenta a lui Paul Dan, te-a ispitit,; nu era obligatoriu sa cazi in cursa.
    In final, Paul e mai tinar ca noi, deci o urechere nu e atit de grava. Nu e chiar academica, totusi (urecherea).
    Nici eu nu-s specialist in patristica. Din punctul meu de vedere insa, probleme grave ramin. Faptul ca ortodocsii si-au manifestat atit de hotarit rezerva fatsa de Origen si faptul ca Augustin (pomenit de un comentator cunoscator) nu este nici el chiar pe placul lor, ne face pe noi evanghelicii sa avem motive suficiente ca sa nu inghitsim patristica en gros.
    Sunt de-acord cu tine ca Paul Dan trebuia sa-si clarifice termenii. Argumentatia ta cu ocultismul e fie sarcastica (n-ar fi de mirare) ori imprudent de artificiala. Comparatia cu Dumnezeu nu tsine. Daca Dumnezeu a vrut sa-l omoare pe Moise pt ca nu si-a taiat pruncii imprejur, inseamna sa-ncercam si noi sa-i omorim pe cei ce nu-si boteaza copii? Dumnezeu e Suveran! Si cu asta cred ca inchidem orice comparare…
    As putea continua…Desigur ca astept replica lui Paul Dan. E mai importanta.

    Like

  2. Cine este acest Paul Dan şi unde a publicat textul respectiv? E vorba de acelaşi Paul Dan care critică mişcarea adventistă într-o carte?
    __________

    Da, acelesi, inimitabil Paul Dan.

    Like

  3. eu nu am scris un eseu, nici apologetica, dar daca asta duce la un dialog e ok.

    la pd problema este de forma si fond, eu am lasat portite pt ca altfel n-ar avea sens, daca accepti sa le deshizi inseamna ca ai acceptat dialogul. nu eu sunt autoritatea absoluta in materie, si eu gresesc si voi mai gresi. si orice omenesc este perfectibil.

    si sigur ca e usor sa dai cu bomba, dar mai greu sa dai cu joarda. intrebarea urmatoare e: o fi fost joarda asta pe masura faptei? daca se indreapta da. daca nu, nu. in cele din urma orice disciplinare are o latura utila.

    respect.

    Like

  4. Lipsa cronică de discernământ a lui Paul Dan se vede foarte bine din faptul că citează “indiscriminat” tot soiul de cărţi dubioase, pentru a mina ortodoxia răsăriteană, pierzând din vedere că respectivele cărţi sunt de fapt la fel de critice şi faţă de creştinismul “biblic” al dlui Paul Dan. Un exemplu este cartea “Toward a Theology of Eros”, pe care o citează în mai multe rânduri.

    Iată câteva fragmente dintr-o recenzie despre cartea respectivă:

    Review by Roderick T. Leupp; Journal of Psychology and Theology, Vol. 35, 2007

    “The authors interrogate several famous figures from the history of Christian thought and spirituality, and reach different than orthodox conclusions. As a whole, these sometimes inflammatory essays regard orthodoxy less as some trusted guardian of a sacred tradition than as a straitjacket. In today’s climate of pioneering theologies a common strategy is to mine the past to turn quasi or outright heresy into something progressive or even radical. These essays are consistent with this procedure and this goal.

    Here are some examples. Karmen MacKendrick estimates that Augustine never really surmounted his sensuality, nor did he want to. Instead, Augustine fixed his eroticism upon the divine, “continuing a seduction too enticing to make turning away again a tolerable option” (p. 208). Derek Krueger argues that much of the imagery of Symeon the New Theologian (949-1022) is frankly homoerotic. Diana Swancutt eroticizes the Apostle Paul to the point where the crucified Christ is “the androgynous last Adam” (p. 84) and the cross is made to be effeminate. Indeed, by the standards of Roman gender, Jesus and his disciples were girls. As many of Swancutt’s conclusions may require of many readers nearly a conversion to her mindset, she drops her scholarly guard and exclaims “I am not kidding.” Even this may not ease the hunch that her interpretation of 1 Corinthians 6:16-20, that to become one with the Lord is to have sex with the Lord (p. 93), is tawdry sensationalism.

    None of these essays is vain posturing. In some sly ways these authors have it right. The erotic has too frequently been ignored as inconsequential, a cause for embarrassment or noble sublimation. There likely never was the sort of wall between eros and agape and Nygren found. Every Christian persuasion had more of the erotic in it than it was willing to admit. Forty years ago, the youth of church summer camps stood to their feet and declared their desire to “go all the way” with Jesus Christ. A few years later, perhaps, or maybe only a few months, the ambiguity of this phrase may have dawned on them.

    These eighteen essayists are, of course, not at all interested in turning back the clock of erotic progress. More likely they are subtly promoting an “anything goes” perspective on human sexuality. More traditional sensibilities will not be nearly as eager to build the sort of bridge between eros and agape that Nygren thought impossible. Chastened souls will continue to regard eros, if not as in Nygren’s view “vulgar,” then at least dangerous.”

    Dacă atât de naiv (sau şiret?) este dl Paul Dan, nu am ce să mai comentez.
    _______________

    Mie îmi place să cred, spre binele lui, că e sincer şi naiv, mai degrabă decât şiret şi pervers.

    Like

  5. as fi vrut sa am timp sa comentez in intreaga lucrare, dar nu e nici macar interesant dupa ce te prinzi de primele kesti.

    in principiu, un scriitor de ex de talia lui dj dunn e mult mai fain de citit si daca il prinzi cu ceva te simti mult mai bine pentru ca e un tip mare, stilat si cu argumente tari. dar la altii te plictisesti. e si cazul de fata.

    dar este de interesant de aflat daca si altzii ca si pd gindesc la fel si de ce.

    Like

  6. Dragilor, cu cît luaţi în seamă mai mult acest fel de scrieri, ba îi mai daţi şi importanţă autorului, cu atît mai rău.

    În ultimii doi ani am învăţat că nu toate textele sînt importante şi nu tuturor le trebuie dăruită atenţia.

    Mîine acelaşi gen de personaj va spune o altă prostie. Îl veţi face celebru pe gratis. Alex, ai toată compătimirea mea pentru efortul depus. Chiar nu merită.

    Like

    1. Marius,
      Date fiind reacţiile, de mai demult şi de acum, nici eu nu cred ca Paul Dan merită atâta oboseală. Îţi dau însă două mitove pentru care poate că se merită a-i răspunde, cât de cât:
      1. Există multă sancta simplicitas in comunitătile noastre, si daca nu le arată cineva acestor oameni naivi că împăratul este în fundu gol s-ar putea să creadă că e vorba de straie la ultima modă.
      2. Uneori înveţi mai mult din exemplele negative decât din cele pozitive. Cred că cei sinceri aun putu vedea cu NU se face teologie. Chiar şi pentru asta şi tot s-a meritat efortul lui Alex.
      Dar, în cele din urmă, vorba maestrului Caragiale, “din această dilema nu puteţi ieşi; am zis” – răspunde-i … după … lui; şi, nu-i răspunde … după … lui”. Aşa încât să facă fiecare după încredinţare şi le-o evalua Dumnezeu. Oriicum, eu cel puţin am încheiat subiectul

      Like

  7. deci sa nu scriem nimic si sa inchidem si pravalia. sti marius, politica ciinii latra caravana trece era valabila in evul mediu eventual. poate ne spui care au fost evenimentele ce in cei doi ani te-au dus la faza asta. inteleg ca nu poti sa le iei apararea unora ca bartos, danut si rogobete, dar sa ne spui sa ne tinem gura ca sa nu facem valuri mi se pare putin cam deplasat. seamana cu un oarecare control al scrisului, cenzura sau asa ceva. parca pe blogul asa nu se obisnuieste ca pe la oradea. no offence.

    e mai bine sa scrie doar unii ca ei stiu de ce? sa fie si prosti celebri ca avem din astialalti o droaie. sa-i facem cunoscuti, celebri si imposibil de uitat. poate asa se mai desteapta altii.

    sincer? nu-mi pare rau! in primul rind ca merita sa afle si altii ca cei ce scriu prost scriu foarte prost si li se da replica tocmai pentru a arata ca nu au neaparat si dreptate. deci e nevoie de replica. in al doilea rind pentru ca daca toti vom tacea vom ajunge sa fim condusi de cei care asociaza exercitiul scrisului cu infailibilitatea. “il facem celebru pe gratis”? culmea ar fi sa ii cerem bani pentru prostia lui… sau cine stie poate ne invita in usa sa aprofundeze.

    in ceea ce priveste compatimirea, iaka aprinde o lumina la catedrala baptista pentru sufletul meu obosit.

    tagma cum laude. mai citesti catavencu cu fratele rector marius?

    Like

  8. de miine intru in post de scris, poate imi mai iarta fratzii si somitatzile unele misteicuri de exprimare. mea culpa.

    al dvs alexandru nadaban

    Like

  9. Marius,

    desi sunt de acord ca POOOATE ca nu trebuia Alex sa fie atat de exhaustiv (desi e adevarat si ca nu a acoperit absolut totul) in replica lui, dar … oare metodologia, ideile, gandirea etc., care anima “tratatul” lui Paul Dan nu sunt suficient de grave si, din nefericire, nu se regasesc in sfera evanghelica romana, asa incat sa merite o replica? Ce a facut Alex ar trebui sa fie doar un inceput, ideile astea trebuind in continuare invocate si expuse.

    Like

  10. Hey Alex:
    Do me a favor, please. Platesc bine daca iese rezultatul dorit.
    Ce parere ai de istoria bisericii care scoate un curent evanghelic (asemanator noua) ca fiind doveit a fi existat din primul secol pina azi? Marginalizat, mic, nebagat in seama, dar existent. Potrivit acestora noi n-am fi aparut pin sec XVI ci am existat si continuat linia apostolica, fiind inaintea ortodocsilor (sic!) si a celorlalti. Pot sa-ti dau nume de autori, da’ nu-mi place ca dupa aia incepem sa ne luam la-ntrecere dac’a studiat ori ba la picioarele lui Gamaliel…..
    As aprecia sincer parerea ta. multumesc anticipat!
    PS-daca iese cum vreau eu o iau drept litera de lege
    ______

    Stiu ca provocarea nu-mi este adresata mie, dar, privenind dintre crestinii dupa Evanghelie, cunosc abordarile triumfaliste ale istoriei Bisericii, de gen Broadbent,
    The Pilgrim Church, si ma lasa rece. Dupa mine, ele seamana, iertata sa-mi fie comparatia, cu incercarile ridicole ale fostului patriarh, Dumnezeu sa-l ierte, de a dovedi ca romanii sunt crestini dinainte de Cristos. Mai lipseste doar, vorba domnului Badilita, sa-l sanctificam pe Burebista si decebal si ne-am facut. Sa fim totusi setriosi, zic eu. Dar mai bine-l las pe Alex, ca el e specialist.

    Like

  11. in anul in care am inceput sa predau la emanuel un student din anul intii a venit sa ma intrebe de unde ne tragem noi baptistii. un alt student mai dezghetat il tot inghiontea discret soptindu-i: de la reforma, de la protestanti… am avut curiozitatea sa ma informez cum de intreaba asa ceva (eram la inceputul semetstrului intii, undeva pe la inceputul cursului). pai, spuse studentul, fratele iova (no offence) ne-a spus ca noi ne tragem de la ioan botezatorul.
    deci dupa cum vedeti nu mai tre sa demonstrez eu ceva ce a fost demonstrat in urma cu 15 ani.

    lasind din nou oradea, ma scuzati, gluma la o parte, unii sustin ca istoria mintuirii a inceput cu adam si ca ei sunt continuatorii acesteia, deci au existat de atunci. cel putin pavel a inceput de la avraam…

    apoi sunt unii care sustin ca totdeauna a existat acea mica ramasita a lui israel, acei credinciosi care au fost alesi de domnul (calvin stia oare?) si in fine, altii, chiar si penticostali, admit ca intre fenomenul aszuza street de la inceputul sec 20 si pina la fenomenul cincizecimii din fapte duhul sfint nu a plecat in concediu pe alte planete, ci el s-a manifestat in vietile unora din alte perioade istorice nepenticostale. daca pina si ei admit acest lucru, cine sunt eu sa nu admit oarecare ipoteza similara.

    in acelasi ton, cred ca stim cu totii ca s-a demonstrat ca la vremea reformei de fapt nu biserica romano catolica ingloba caracterul catolic al crestinismului, ci cea luterana. atunci?

    daca as scrie o istorie cum zici tu? nu. nu pot sa scriu asa pentru ca nu sunt convins de asa ceva. ce sa-i faci, sunt robul convingerilor mele. si banul nu mi-a batut niciodata convingerile, chiar daca pletesti bine.

    ti-as trimite in schimb teza de doctorat sa o citesti daca esti amator de istorie pe calapodul meu, ca tot este despre transilvania, reforma, contrareforma, ma rog, tot tacimul.

    Like

  12. Va multsumesc amindurora.
    Desigur ca mi-ar place sa-ti citesc teza de doctorat. Felicitari post-factum.
    Va cred… o singura precizare: mai sunt si altii care au viziune triumfalista asupra istoriei proprii pe care o identifica cu insasi biserica. Nu spun cine; eu o cred pe-a lor cit o crede dl. Manastireanu pe cea a crstinilor dupa Ev. Multsumesc pt raspunsuri. Poate am sa revin peste o vreme cu acest subiect. Mi se pare un lucru important si nu vreau sa sune a cearta de vorbe. Noi n-avem un astfel de obicei. De obicei!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s