Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 2

Interviul de mai jos a fost transmis pe 17 octombrie 2009

RC – Care au fost motivele pentru care in istoria crestinismului, laicul s-a despartit de cler, clerul devenind „oameni de prima mana” de care se foloseste Dumnezeu si laicii oameni care primesc conducerea în domeniul secular doar?

AN – Diferenţa excesivă dintre cler şi laici s-a profilat în paradigma catolică, unde clerul nu s-a mai căsătorit, dar diferenţirea cler – laicii a apărut şi în Răsărit. Laicii au participat în proporţie mai mică la slujbele bisericii, a apărut vestimentaţia diferită a clerului şi s-a împământenit ideea, nu numai la catolici, că biserica este acea clădire unde te întâlneşti cu Dumnezeu într-un anumit timp al săptămânii şi al zilei. Apoi a fost protestul asceţilor care căutau o cale mai bună către Dumnezeu şi datorită „reintegrării” lor în biserică au apărut căi diferite de a-i fi plăcut lui Dumnezeu şi s-a mărit prăpastia dintre cele două categorii de creştini: laicii şi clerul. Apoi catolicii au oprit ca paharul de la euharistie să mai fie împărtăşit şi laicilor. Doar clerul, că erau mai aproape de modelul Isus şi deci superior, avea parte de el. Exista un tablou, o ilustraţie vis-a-vis de mântuire din Evul Mediu: clerul superior (călugării, episcopii, etc.) trecea apa ce despărţea lumea de cer pe un pod, clerul secular (adică preoţii bisericilor) cu o barcă, iar ceilalţi, laicii, se căzneau să înoate în apele învolburate şi pline de duhuri necurate. Vă daţi seama ce puteau păţi. Mulţi nu mai ajungeau pe malul mîntuirii. Ca urmare dacă voiai să fi sigur mântuit, era bine să iei cel puţin barca, dacă nu puteai să treci pe pod. Evident asta a dus la apariţia a două sisteme în interiorul bisericii. Şi în mod clar laicii, a căror mântuire nu era aşa de sigură, nu puteau conduce. Tot învăţământul catolic învăţa aceste lucruri. E normal că în aceste condiţii unii voiau să ajungă cel puţin preoţi, nu?

RC – Ce a adus nou Reforma in acest sistem?

AN – Reforma a încercat să anuleze acest sistem reafirmând câteva principii cum sunt preoţia universală, principiul mântuirii prin credinţă, prin har şi desfiinţând unele dintre invenţiile tradiţiei: celibatul preoţilor, monasticismul, corul băieţilor, liturghia, etc. Dar a păstrat o uniformă a preoţilor, subliniând diferenţa dintre laici şi cler, şi a pus în practică câteva noi principii: cântatul în comun, imperativul reformării bisericii de către laici în cazul că clerul nu vede această nevoie şi nici nu îşi asumă responsabilitatea. Paharul euharistiei a fost dat şi laicilor, s-a redus ierarhia, s-a tradus Biblia în limba poporului. Scriptura a revenit poporului, nu mai trebuia să mergi la preot, la lider ca să întrebi şi să decizi ceva sau să îţi spună el care e cea mai bună decizie şi să te manipuleze. Deci aici Reforma a aplicat un principiu extrem de eficient, preluat de la Isus prin care nu se urmărea creerea de convertiţi, ci de lideri. Sarcina unui lider nu este să producă urmaşi. Sarcina sa este să producă mai mulţi lideri. Este exact ceea ce a făcut Isus. Nu este eficient să produci soldaţi ce mărşăluiesc, pe care să îi mâni de la spate să câştigi o bătălie. Orice bătălie este câştigată dinainte dacă fiecare soldat din armata ta a înţeles şi a pus în aplicare ceea tu, liderul ei, vrei să pui în practică în teren. Un soldat este un individ fără prea multă sau cu foate puţină iniţiativă. Un lider este un individ care evaluează situaţia, trage concluzia şi influenţează pe cei din jurul său în direcţia cea mai bună, eficientă, cum vreţi să o numiţi. Acum, ce armată aţi prefera: una numai din soldaţi sau una de ofiţeri? Bineânţeles că una de ofiţeri, de lideri, pentru că aceştia sunt foarte bine echipaţi din toate punctele de vedere. Ştiu să citească o hartă, ştiu să folosescă mai multe arme, pe lângă arme mai ştiu şi altceva. Nu numai că cheltuielile bătăliei vor fi mai mici, dar şi pierderile armatei de lideri vor fi mai mici. În mod similar, se pune aceiaşi întrebare cu privire la biserică: preferăm o biserică numai din convertiţi ce nu fac mai nimic sau una de, să zicem, lideri, care ştiu toţi despre ce e vorba şi acţionează ca atare? Cu primii ne vom cheltui resursele pt a-i face să înţeleagă şi să acţioneze, şi vom avea pierderi. Cu cea de-a doua categorie vom fi extrem de eficienţi în ceea ce biserica trebuie să facă: să ducă evanghelia celor nemântuiţi. Şi automat această biserică va creşte, adică va cîştiga.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

12 thoughts on “Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 2”

  1. Cu alte cuvinte, ce eretici sunt catolicii! Noroc cu reforma: ieri intuneric, azi lumina!
    Exista o diferenta clara intre articolele domului Manastireanu si cele ale domnului Nadaban. E exact diferenta dintre ecumenism si inregimentare inchistata.

    Like

    1. Eu unul nu cred ca diferenta de perspectiva dintre noi este atit de mare, dar chiar daca ar fi, e dreptul lui Alex sa nu fie de acord cu mine. Ca si al dvs. Il las mai degraba pe Alex sa raspunde, caci e textul lui.

      Like

  2. dl ion,
    ma rog, unde m-ati inregimentat?
    dar pina sa raspundeti la intrebarea asta, va intreb si eu, unde sunteti dvs inregimentat? sau cum va numiti, ca sa avem un dialog de la egal la egal, ca intre doi inregimentati.

    Like

    1. Pai va mai dau un exemplu, poate ma veti intelege mai bine. Intr-o alta interventie de-a dumnevoastra de pe acest blog, fara o legatura subiectul dezbatut, ati inceput sa prezentati o fapta vitejie confesionala de-a dumneavoastra, constand din “dovedirea” dogmatica a unor tineri ortodocsi. Mai exact, acestia, confruntati cu forta irezistibila a argumnetelor dumneavostra devin din iconoduli niste vasnici iconoclasi si se indrepta, firesc, catre fratii de credinta de pe noile pozitii dogamatice cu care i-ati inarmat persuasiv. Evident, om asemenea fapta nobila de-a dumneavostra nu putea ramane nepedepsita si ati fost dat afara din institutia respectiva.
      Ei bine, astfel de interventii m-au facut sa va numesc “inchistat” si sa va consider , cel putin momentan, incompatibil cu un autentic spirit ecumenic. Modul stangaci in care ati inteles sa imi raspundeti incercand sa va sustineti ecumenismul (“predind la penticoatali intr-universitate de stat, avind sefi ortodocsi”) ma face sa cred ca va scapa sensul. De-ar fi atat de simplu…
      Poate, totusi, ca v-am etichetat prea repede, sper sa ma insel.

      Like

      1. sincer sa fiu,
        1. n-ati raspusn intrebarilor mele, monica-ion.
        2. produceti dovada credibila.
        3. actionati stil “pumnul lui basescu” de acum 5 ani. daca chestiunea a fost atit de grava, de ce ati tacut pina acum.
        4. am impresia ca ma confundati.
        5. faceti confuzie intre dezbatere de idei si altceva.
        6. nu am fost dat afara din nicio institutie, mai ales nu din cauza puterii mele de persuasiune a ortodocsilor. e de-a dreptul comic.
        7. nu ma consider ecumenic. asa ca lasati-o moale.
        8. reforma ramine un mare pas inspre reconsiderarea rolului laicilor in biserica conform principiului preotiei universale instituit in NT.
        9. nu v-am impus parerile mele. puteti muta postul.
        10. dvs nu dezbateti sau prezentati ceva, doar acuzati. deobicei se ataca argumentele nu persoana. aveti argumente, in afara de generalitati?
        11 care este numele si prenumele dvs adevarat?

        Like

      2. Numele si prenumele meu adevarate sunt irelevante, cu toate ca sunt unii ce traiesc cu impresia ca a le cunoaste ar pune discutia “de la egal la egal”. Discutia este de la egal la egal din perspectiva faptului ca amandoi ne putem exprima. In rest, argumentele conteaza, nu numele celui care le emite si nu momentul temporal cand acestea sunt formulate, apopo de pumnul lui basescu.
        “reforma ramine un mare pas inspre reconsiderarea rolului laicilor in biserica conform principiului preotiei universale instituit in NT” – corect ar fi conform interpretarii dumnevostra a Noului Testament. Dumneavostra prezentati o dogma specifica unei anumite parti a Bisericii crestine si o prezentati ca pe un adevar manifest. Pe cale de consecinta, cine nu accespta acest adevar manifest se pozitioneaza in afara adevarului.
        In fine…stiu ca nu ma credeti dar aveti un stil sui generis de a pune problema, am senzatia ca stau de vorba cu un copil de gimnaziu.

        Like

  3. Dumnezeu nu bate cu bita.
    Dl. Ion il inregimenteaza pe Alex. Nu mai suntem “noi” singurii inregimentati.
    Cred ca dl. Ion exagereaza cu ALex… dar am avut si eu o mica satisfactie post-Thanksgiving.
    Unul foarte inregimentat de la radio crestin dadea un sfat tare intselept; “nu va grabiti sa faceti pe cineva sectant, se va gasi cineva sa va faca si pe dvs. sectant”..
    Da si Dl. Ion e probabil inregimentat undeva; eu sunt la baptisti.

    Like

    1. Iar eu la anglicani. Iar atita vreme cit ‘inregimentarea’ este pe fata si nu ne intineca mintea, atit cit omeneste este posibil este in regula, spun eu.

      Like

  4. eu ma declar un protestant ratacit printre baptistii romini, dupa studii in uk la evanghelici, intre vreo treizeci si ceva de denominatii si 20 de natiuni, cam de toate rasele, si predind la penticoatali intr-universitate de stat, avind sefi ortodocsi. daca asta o fi inregimentare inchistata, asa sa fie!

    Like

  5. Eu cred ca un lider crestin trebuie sa fie un model in primul rand , cineva pe care credinciosii sa vrea sa il imite . sigur modelul suprem e Domnul isus, dar liderii bisericilor pot fi si ei niste ,,minimodele”.
    In al doilea rand liderii trebuie sa aiba un spirit de sacrificiu , adica sa fie gata sa totul chiar si viata pentru cei pe care ii slujesc. Citind istoria bisericii am descoperit faptul ca au existat o multime de episcopi care in vremea persecutiilor au acceptat sa sufere martiriul pt. ca membrii bisericilor lor sa poata sa aiba pace si sa traiasca. Din pacate omologii lor din Romania comunista (episcopi ortodocsi, presedinti de cult si de comunitati evanghelice) nu le-au urmat exemplul fiind primii care au colaborat cu securitatea, inainte de ,,subordonatii” lor(preoti, pastori, crestini de rand).
    Mi-a placut ce am citit intr-o scrisoare a lui ignatie teoforul(parinte al bisericii din sec. II) , scriind unor crestini: ,, ascultati de episcop ca de Hristos si de presbyteri ca de ceata apostolilor”. Afirmatia e adevarata si demna de urmat dar doar in masura in care respectivii lideri (episcopii=presedinti de comunitati\cult si presbyterii=pastorii) chiar sunt ca Isus si apostolii. Sau cel putin se straduiesc . Daca nu sunt , toate atributiile si prerogativele lor ,,oficiale”, statutare , nu au niciun rost.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s