Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 8

Haideți, fraților, o întrebare, o remarcă, o replică!

Mergem acasă nesatisfăcuți. Înseamnă că fie n-am priceput nimic, fie că am fost foarte clari, ceea ce mă îndoiesc… Te rog!

(O interlocutoare din sală) Vă întreb în legătură cu această toleranță de care vorbiți, cu privire la islam. Dacă toții creștinii au politica iertării și-a iubirii, asta nu ar putea fi ceva de care să profite islamismul în politica sa expansionistă?

Da, da! Întrebarea este absolut legitimă și este, de fapt, complexă. De fapt, aș putea-o traduce în termenii următori: ceea ce Cristos ne-a propovăduit în „Predica de pe munte” poate fi sursa unei teologii politice? Atunci când America este lovită, așa cum a fost lovită la 9/11, ar trebui ea să le ofere teroriștilor încă vreo două turnuri, eventual Sears Tower sau mai știu eu ce altceva? Cu siguranță că nu la asta se gândea Cristos! Cu siguranță că nu la asta! Într-un fel operează principiile eticii în relațiile dintre indivizi, dintre persoane umane și altfel operează ele la nivelul comunităților și la nivelul entităților naționale. Lucrurile sunt, în mod evident, mult mai complexe, la acel nivel. Nu putem transfera mecanic principiile de la un nivel la celălalt. Trebuie să operăm cu nuanțe. Teologia politică nu este specialitatea mea și nu intenționez să intru în detalii, într-un domeniu în care nu mă simt competent, dar în același timp, oricât de diferite ar fi principiile cu care operăm la nivelul relațiilor între state sau între comunități, nu cred că militarismul, că agresivitatea, că acceptarea cu seninătate a ideii de „victime colaterale”, când este vorba de oameni absolut nevinovați, cu zecile și sutele, este acceptabilă din perspectiva Împărăției, a valorilor Împărăției, a „Predicii de pe munte”, în sensul ei aplicat la comunitate, dar cred că adevărurile „Predicii de pe munte” pot fi aplicate în mod direct la relația dintre indivizi. Eu nu prea cred în predici, dar dați-mi voie să predic puțin în seara asta și să vă spun: haideți să încercăm să ne analizăm atitudinile! Ce anume se întâmplă în noi înșine, ce anume se stârnește în inima noastră, atunci când auzim cuvântul „musulman”? Ce imagini se nasc în mintea voastră? 9/11, fanaticul care se aruncă în aer în piață, Osama bin Laden? Oare v-ar plăcea dacă credința creștină ar evoca în mintea unui necreștin, islamic sau nu, doar Holocaustul, pornografia, căci doar de așa-zis creștini au fost ele inventate, nu-i așa? Țările zise creștine (orice va fi însemnând asta – eu cred că doar oamenii pot fi creștini, nu și țările) sunt cele care au promovat cruciadele; într-un oraș zis creștin, condus de un mare reformator, Calvin, a fost ars pe rug Miguel Servet, pentru erezia de a nu crede în Sfânta Treime; țările pretins creștine au instituit inchiziția, intoleranța, ori antisemitismul. Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 8”

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 7

Muslim_Distribution_map
Harta răspândirii Islamului

Hai să rezervăm câteva minute și viitorului. Ce se va întâmpla acolo? În mod clar, creștinii s-au aliat cu evreii în toată povestea asta și ca atare, creștinii sunt dușmanii declarați ai islamului, islam care nu poate fi neglijat, căci conține o populație destul de numeroasă…

Aproape 1 miliard!

… un teritoriu suficient de mare și care cuplând toată perspectiva lor, care-am povestit-o …

…una teocratică…

…sunt în stare de orice și ca atare, ei sunt o amenințare care nu poate fi neglijată din niciun punct de vedere. Pe lângă asta, ei sunt și-un popor militant, cum spuneai, nu numai cu armele, ci și sub raport misionar. Am mai povestit noi aici, Anglia este, realmente, terorizată de musulmani, Franța, de asemenea. Au existat, ați văzut, toate poveștile de violență din Franța, care realmente au întors lumea pe dos. Sunt oameni care trăiesc acolo, creștini sau nu, fie în Anglia, fie în Franța și care-și mărturisesc realmente frica de a trăi în acele zone dominate numeric de musulmani. Este interesant că istoria are consecințele ei: dacă Franța și-a alungat protestanții, acum are în locul lor musulmani și n-are decât să trăiască cu chestia asta.

Sigur!

Și așa mai departe. Deci noi creștinii suntem percepuți ca dușmani ai islamului De aceea, suntem vizați oriunde și peste tot în acțiunile lor, pentru că susținem Israelul. Deci un conflict aparent minor între două-trei milioane de oameni, de-o parte și tot așa de partea cealaltă, de fapt, se prelungește, se extinde la un conflict de proporții aproape mondiale, care acolo, local, se desfășoară în forma armelor și-a bombelor, iar la nivel mondial, sub forma ideologiilor, a politicilor economice, a influențelor ș.a.m.d. Dac-ar fi să discutăm în parametrii ăștia, lucrurile sunt mult mai grave. Noi stăm așa detașați, la distanță…

Așa credem noi.

…dar să vedem care ar putea fi viitorul și care ar putea fi în viitor impactul a ceea ce se întâmplă acolo, în Orientul Mijlociu.

Sigur!

Poate mai sunt întrebări sau comentarii.

(Un interlocutor din sală) se povestea că în timpul califatului musulman, creștinii au dus-o de fapt foarte bine…

Da! Mai bine decât politeiștii, vreau să spun. Pentru asta însă au plătit un preț, au fost mai degrabă o populație de gradul al doilea, dar li s-a dat dreptul să trăiască, nu să moară, ca celorlalți. Eu aș duce lucrurile un pas mai în spate, aș zice, apariția islamului este, într-un fel, judecata lui Dumnezeu asupra unui creștinism decăzut. Uitați-vă. Islamul a triumfat în toate zonele în care a existat creștinism înainte. Dar creștinismul a decăzut, sub raport dogmatic, sub raport moral și chiar sub raport administrativ. Zona Orientului Apropiat și a Orientului Mijlociu este una în care creștinii au fost la un moment dat în istorie extrem de puternici. Discutăm aici mai ales despre Irak, unde biserica caldeeană (de persuasiune nestoriană, monofizită), care este acum o rămășiță, a avut o activitate misionară extraordinară, cu rezultate incredibile în perioada medievală timpurie (înainte de anul 1000). Biserica ortodoxă orientală a Siriei, numită și siriacă, a întărit rămășițele bisericii rezultate, conform tradiției, din lucrarea misionară a apostolului Toma, în zona Kerala, pe coasta Malabar, din sud-vestul Indiei. Acum, biserica aceea se numește Siro-Malabar, din pricina influenței puternice a bisericii siriace. Între India și Siria este-o distanță uriașă, mai mare decât distanța dintre București și Londra. Misionarii aceia au împânzit lumea asiatică, până în Siberia la nord, în Mongolia, în zona centrală, și în China, la răsărit. Dar, cu vremea, din pricina unor cauze complexe, credința creștină a decăzut acolo, s-a amestecat cu religiile locale, și rezultatul este că un creștinism decăzut a devenit solul fertil pentru apariția unei erezii, pentru că islamul nu este altceva decât o erezie creștină. Același lucru s-a întâmplat în tot nordul Africii, care-a fost creștin în primele secole ale bisericii, din Egipt până în Maroc. Iar astăzi, acel spațiu este islamic și islamul se întinde mereu, ca o pânză, înspre sudul Africii, până în Nigeria, și dincolo de ea. Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 7”

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 5

Da, Dănuț are foarte multe date în spate, pe care noi nu le-avem, și poate, din prezentarea asta istorică, ar merita să mai spunem câteva lucruri… te rog pe tine să le spui!

Da! Te rog să întrebi!

Da! Te întreb: de exemplu, sigur, ai amintit de anul 1948, înființarea statului evreu, poate, ar merita să spunem cam cum s-a întâmplat chestia asta, pe scurt.

Da, da! Să spunem ceva despre mișcarea sionistă, care a preexistat acestui eveniment.

Da! Și ce s-a întâmplat, din punct de vedere politic, atunci? Cum a fost posibilă înființarea acestui stat care, în mod cert, a fost motorul acestui conflict care există actualmente și apoi, care sunt rațiunile din spatele tuturor acestor acțiuni evreiești, care își cere terenul înapoi? Bun! Noi, dac-ar fi să gândim după paradigma noastră strict creștină și numai după lectura Vechiului Testament, am zice: „Fraților, păi, ăla e terenul lor…

Sigur că da!

 …și trebuie să și-l ia înapoi!”

Sigur! Cu orice preț!?!

… și ca atare …

Să facă cum au făcut cu canaaniții: să-i nimicească pe orice cale; căci „scopul scuză mijloacele”.

…musulmanii au venit acolo peste ei, le-au luat terenul și ei și-l iau înapoi. Asta ar fi rațiunea cea mai simplistă, banală, cu care se judecă și cu care de fapt, suntem formați, prin mass-media, îndeosebi. Deci haide să spunem ceva despre asta: cum a fost posibil să se înființeze statul evreu, când el nu exista, el dispăruse în anul 70AD și care sunt rațiunile din spatele acestei manevre politice care continuă și acum, cu tot ce spuneai despre epurarea musulmanilor și despre conflictele dintre statul evreu și statele musulmane dimprejur?

Ei bine, în acest punct, ne-ar fi fost de foarte, foarte mare folos să-l avem aici pe Dorin Dobrincu, așa că eu o să încerc să fac o chestie absolut amatoristă și să vă spun câteva lucruri pe care le știu. În mod evident, acesta este un popor straniu, unic în istorie. Nu sunt multe popoare care-au suferit atât de multe vicisitudini și care-au continuat să existe, să-și păstreze identitatea în istorie, în ciuda tuturor acestor vicisitudini. Este un popor cu o capacitate de adaptare incredibilă! După aproape douăzeci de secole de împrăștiere, conștienta lor de popor și nostalgia întoarcerii în Țara Promisă nu i-a părăsit niciodată. Această nostalgie a căpătat diverse forme, unele dintre ele religioase, și aș vrea să menționez aici hasidismul, care s-a născut pe teritoriul nostru, undeva, în nordul Bucovinei – Martin Buber, o mare personalitate a mișcării hasidice își are rădăcinile spirituale pe-aici, pe undeva. Este o mișcare mistică, de reînnoire, un fel de Oastea Domnului a iudeilor, care a păstrat aceste nostalgii, dacă vreți, într-o formă religioasă strictă și spiritualizată. Dar au existat și forme foarte seculare și Mișcarea Sionistă, care s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea și a ajuns la maximă activitate  în perioada care-a precedat Cel de Al Doilea Război Mondial și după aceea, a jucat rolul principal în înființarea statului evreu. Este, în esență și la rădăcinile ei, o mișcare strict seculară. Ea s-a folosit cu abilitate de argumentația de ordin religios, dar liderii ei n-au fost niciodată, și nu sunt nici astăzi  oameni religioși. Ei au dorit să construiască nu un stat religios, nu o teocrație acolo, ci un stat după principiile tradiției moderne, un stat în care acesta este desprins de instituțiile religioase. Ba chiar, la un moment dat, când începuseră discuțiile legate de un loc, de-o patrie, unii dintre liderii Mișcării Sioniste au fost gata să primească orice alt spațiu geografic. La un moment dat, s-a discutat despre Uganda, ca despre locul în care să se poată reînființa statul evreu și mulți dintre liderii Mișcării Sioniste au fost gata să accepte aceasta. Am putea spune că era un act de disperare. Eu i-aș spune, mai degrabă un act de indiferență, pentru că motivația lor nu era una religioasă, ci pur și simplu, una politic, naționalistă. Ei doreau, în mod legitim, să aibă un stat al lor, așa cum are aproape orice altă națiune. Așa cum kurzii își doresc un stat al lor, cum românii și-au dorit un stat al lor, la fel și evreii au dorit să aibă un stat al lor. Este o dorință absolut legitimă. Mișcarea Sionistă, care-a jucat rolul central în presiunile făcute asupra puterilor occidentale pentru înființarea unui stat evreu, a avut ca prim rezultat Declarația Balfour, dată, parcă, în 1917, de guvernul britanic. Aceasta afirma: „Guvernul Majestății Sale privește favorabil stabilirea în Palestina a unui Cămin național pentru poporul evreu și își va folosi bunele oficii pentru a facilita atingerea acestui obiectiv; este de înțeles că nu se va face nimic ce ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale comunităților neevreiești existente în Palestina, sau drepturile și statutul politic obținut de evrei în alte țări.” Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 5”

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 4

Ne-apropiem acum de prezent. Sigur că între anul în care a fost recucerit Ierusalimul de către musulmani și vremea noastră, s-au întâmplat o mulțime de lucruri. S-au întâmplat, între altele, multele persecuții ale evreilor de către creștini, în toată perioada medievală. Și-apoi, pogromurile de la începutul secolului al XX-lea, în Rusia și în Balcani, care au precedat, într-un fel holocaustul. Apoi, holocaustul însuși, când 6 milioane de evrei (din cele circa nouă milioane care trăiau atunci în Europa) au murit. Asta în afară de țigani, de homosexuali, de iehoviști, de comuniști și de alte diverse minorități.

Să mergem mai departe! Câte ceva despre situația actuală. Hărțile pe care le pun acum înaintea voastră sunt hărți stranii, pe care rareori o să le găsiți în presa noastră. Avem de-a face, mai întâi cu felul în care a fost stabilită harta Israelului, readus în granițele lui, în 1948, dar nu în momentul în care a fost înființat statul evreu, ci imediat după ce a avut loc războiul cu arabii, care s-au ridicat foarte rapid împotriva lor, ca stat nou înființat.

 

Nakhba map

În a doua hartă avem de-a face cu un alt fapt care este complet trecut cu vederea în discuțiile despre Israel. Este vorba despre depopularea spațiului care avea să revină Israelului. Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 4”

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 2

Unde erau urmașii lui Ismael în vremea asta? Ce făceau?

Urmașii lui Ismael au fost, ca și evreii, triburi rătăcitoare; erau așezați în principal în zona Arabiei și au migrat înspre răsărit și au ocupat sudul Peninsulei Arabice și zonele mai locuibile – știți foarte bine că Peninsula Arabică este în mare parte deșert – și cele două ramuri ale familiei lui Avraam nu s-au mai întâlnit imediat. Confruntările, în general, au fost între triburile canaanite, care nu erau semite, ci hamite – semiții, hamiții, și iafetiții sunt cele trei ramuri, cele trei tipuri de populație umană care s-au născut din copiii lui Noe. Apoi, istoria se precipită în 931. După moartea lui Solomon, regatul lui evreu se împarte în două. Două seminții formează un regat la sud, cu capitala la Ierusalim, numit Iuda, iar celelalte zece triburi formează regatul de nord, numit Israel, cu capitala la Samaria. Aici avem la dispoziție două hărți.

Cam așa arăta Canaanul pe la 1200, în momentul în care triburile iudaice erau deja acolo și încercau să cucerească țara, în perioada judecătorilor. Și în cealaltă hartă, color (sus), cam asta este extensia la care a ajuns regatul lui Israel în perioada lui David și Solomon, la maxima lui extensie. Ierusalimul a fost cucerit abia în anul 1000 și după cucerirea lui, începe perioada de înflorire a statului lui Israel.

Continuăm, apropiindu-ne de perioada noastră. După aproximativ 200 de ani, din pricina neascultării, Dumnezeu îngăduie ca regatul de nord, să intre sub robia Asiriei, imperiul care controla lumea în vremea aceea. Ce se întâmplă cu cele zece triburi care-au mers în robie este o taină a istoriei – nimeni nu știe ce s-a întâmplat de fapt cu ele. Au dispărut? S-au amestecat? Vor reapărea cândva în istorie? Nu știm. Există tot felul de teorii, tot felul de speculații, dar este-o taină, este un lucru straniu. Asiria cade însă, pe la 612 sub stăpânirea regatului noului Babilon și Nabucodonosor cucerește regatul de sud al evreilor, Iuda, la 586, distruge Ierusalimul, distruge Templul și îi ia pe evrei în robie. Avertizarea primită de evrei prin profeți era aceea a unei robii de șaptezeci de ani, ca pedeapsă pentru neascultare. În anul 539, Babilonul este cucerit de Regatul Medo-Persiei, condus de împăratul Cirus, care imediat după ce ajunge la putere, dă un decret de întoarcere din robie, de reașezare pe locurile lor inițiale, nu numai pentru iudei, ci pentru toate popoarele care fuseseră dispersate. Este interesant că atât asirienii, cât și babilonienii au folosit această politică a dispersării, ca un mod de a păstra pacea în imperiu. Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul – 2”

Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul -1

Notă: Textul pe care încep să-l public astăzi, în serial, este editarea transcrierii unei serate „Străjerul”, legată de situația din Orientul Mijlociu, pe care am realizat-o împreună cu prietenul meu dr. Dănuț Jemna, în toamna anului 2006. Motivul afișării lui este pregătirea unei serii de întâlniri pe tema viitorului Bisericii în Orientul Apropiat, respectiv Mijlociu, la Arad, în perioada 27-28 ianuarie, sub auspiciile Forumului Dialogos, și la invitația amabilă a prietenului meu dr. Emil Bartoș. Sper că acest text va stimula gândirea celor care vor participa la acele întâlniri, dar și a altora, familiarizându-i cu informații pe care timpul redus pe care îl voi avea la dispoziție acolo nu-mi va permite să le dezbat  (textul în aldine reprezintă intervențiile lui Dănuț Jemna, gazda întâlnirii).

* * *

Vă spunem bună seara celor care ați reușit să ajungeți în seara aceasta aici! La noi, anul bisericesc începe în septembrie și deci, seratele se reiau aici și sper să fie cel puțin o dată pe lună. Și dacă vă fixați în program ideea de a veni la câte-o serată aici, sper să reușim cu ritmul ăsta, cel puțin o dată pe lună, să facem câte-o serată. În seara aceasta, ne-am gândit să abordăm o chestiune care e pe tapet și în mass-media și care frământă întreaga lume de la oameni religioși la cei politici. Este vorba despre conflictul dintre Israel și palestinieni. Așa cum vom vedea, dar acest conflict este foarte vechi, încă de la nașterea poporului Israel și durează până în prezent. De ce ne-am oprit la această temă? Într-o formă sau alta, lumea este cu ochii pe Ierusalim, indiferent din ce punct de vedere, fie că sunt rațiuni politice, la mijloc, fie că sunt rațiuni economice sau religioase. Avem acum acces la tot soiul de informații de-acolo. Așa cum spuneam, într-o formă sau alta, toți oamenii sunt cu ochii îndreptați spre Ierusalim. Creștinii înșiși au foarte multe motive care îi fac să fie cu privirea îndreptată spre Ierusalim. Există creștini de diverse culori care plasează statul Israel în istoria mântuirii, a lucrării lui Dumnezeu, într-o formă sau alta. Cei mai habotnici, printre care se găsește și o parte însemnată a evanghelicilor, consideră că statul Israel va avea de jucat un rol major, spre finalul istoriei și ca atare, este întemeiat să ne uităm spre Ierusalim, pentru că de-acolo vor veni lucrurile cele mai însemnate pe care le-așteaptă omenirea spre sfârșitul istoriei. Dar există și rațiuni politic. Acolo sunt interese enorme legate de zone de stabilitate, de pace cu fundamentalismul islamic, sunt interese economice cu petrolul ș.a.m.d. Le știți, pe acestea nu vreau să le comentez eu, doar am făcut deschiderea la acest subiect. În seara aceasta, domnul Dănuț Mănăstireanu ne va vorbi despre această poveste. Vom încerca să mergem puțin în istorie, să venim apoi, înspre prezent și să vedem dacă într-adevăr  poveste din Orientul Mijlociu merită atenția noastră și care-ar putea fi o perspectivă creștină asupra acestei chestiuni. Eu zic să facem obșteasca rugăciune „Tatăl nostru” și să avem întotdeauna în minte că orice lucru trebuie făcut cu Dumnezeu și în Numele lui Dumnezeu. După aceea, intrăm în temă, intrăm în prezentare. O să vedem cum facem. Probabil că vom începe cu prezentarea, și când vă vine o întrebare, când sau o idee, interveniți, opriți-ne sau opriți-l pe Dănuț, că eu sper că o să vorbească el mai mult –el este mai bine pregătit la capitolul ăsta, vine de pe teren de-acolo. Cred că asta va fi metoda: să interveniți, oricând, și să spuneți ce-aveți de spus… Haideți să ne ridicăm să spunem „Tatăl nostru” și-apoi să intrăm în temă!

Tatăl nostru care ne ești în ceruri…
Continue reading “Conflictul din Orientul Mijlociu – O serata Strajerul -1”

Ahed Tamimi – Living Resistance Tour

Ahed Tamimi, presently in prison in Israel, the harsh occupier of her home country, Palestine,  is called ‘the Palestinian Jeanne d’Arc’. She has become, at only 16 years old, the most powerful symbol of Palestinian non-violent resistance to the Israeli occupation of the Palestinian territories.

If you want to understand more about why is she considered dangerous to the heavily armed occupier, you may read this well written article, by Nina Fischer.

A Cry for Help from Jerusalem

TJerusalem by night

I have just received a desperatee call for help from a very good Christian Palestinian friend. It is related to the implications of the recent decision of the American president to move their embassy from Tel Aviv to Jerusalem.

My friend is telling me that more and more of the evangelical churches in Palestine (representing something like 1% of the Palestinian Christians, who are, themselves, about 1% of the entire Palestinian population in the West Bank) are adopting a Zionist theology, in an attempt to schmooze American churches to support them financially (you may rightly call it ecclesial prostitution). This is, of course, a luxury that historical churches in Palestine (not only Greek Orthodox, Melkite, and Latin churches, but also Anglicans and Lutherans) do not have. Continue reading “A Cry for Help from Jerusalem”

Israeli Settlements Explained

The latest discourse of Secretary of State John Kerry on the danger for peace in the Middle East represented by the constant extension of the Israeli settlements in the Palestinian occupied territorries stirred again the debate on the lack of solution for the Israeli-Palestinian conflict, and the obvious resistance of the Israeli right wing government to come to a peaceful two-state resolution of this conflict.

I am sure many of you, especially those who have been influenced by Zionist propaganda – whether Christian Jewish or secular, or by the suspect dispensationalist interpretations of the sacred text, wonder what is the big fusss with these seettlements. Continue reading “Israeli Settlements Explained”

Yohanna Katanacho – Yom Kippur. A Palestinian Christian Perspective

yom-kippur

Today, we celebrate in Israel the day of atonement or Yom Kippur. It is a day of repentance, humiliation before God, and forgiveness. On this day, there is no eating, no bathing or washing, no anointing, and no marital relations. It is a day dedicated to seeking the forgiveness of God. It is a day in which God expects from those who follow Him to forgive the sins of others.

Can Jews forgive the sins of the nations who attacked and abused them? Can they reflect on their own sins that led our country to the current situation? Can Palestinians forgive the Jewish people? I pray that I will discover my own sins on this day and will seek to forgive and bless all of my neighbors. I also pray that my Jewish neighbors will seek true forgiveness that is much more than just ritual celebrations. Perhaps, the test of Yom Kippur is more than ritual! It is also an ethical one. Furthermore, it seems to me that Jewish ethics today cannot be divorced from the Palestinian question. The latter is the litmus test for the authenticity of celebrating Yom Kippur in Israel in the 21st century. Such forgiveness would change the hearts of the nation as well as its politics leading to the support of a politics of peace and reconciliation rather than war and further alienation. May God answer the desires of all the hearts that seek forgiveness and bless them with true atonement! As a Christian I found this atonement embodied in the Messiah, Jesus of Nazareth who died on the cross for my own sins. Continue reading “Yohanna Katanacho – Yom Kippur. A Palestinian Christian Perspective”

Southern Baptists Adopt Controversial Resolution on Israel – EthicsDaily.com

By: Brian Kaylor Southern Baptists at their annual meeting adopted a pro-Israel resolution deemed by some Arab Baptist leaders as unbiblical and harmful to their peacemaking efforts.

Source: Southern Baptists Adopt Controversial Resolution on Israel – EthicsDaily.com

A new act of political prostitution and blatent injustice in the Southern Baptist Convention.

Shame, Paige Patterson!

Protest Against the Ahava ad on the Patheos Platform

Ahava

Dear friends,

I am, for a few years now, a subscriber to some of your newsletters, which I find very useful and informative.

I am writing to you because of something that troubles me lately on your newsletter.

On the Patheos newsletter, that I receive regularly, there is for some time now a prominent publicity add for Ahava products. As you probably know, these are produced by an Israeli company functioning on stolen Palestinian land, in the occupied West Bank. I find this add questionable from an ethical point of view. I hope you do too, even if you may not agree with a DBS approach on these matters, as I do (remember the way DBS worked in debunking the apartheid system in South Africa)..

Do you think there is anything we could do to have this add removed from the newsletter? Thanks a lot, and sorry to bother with this. It is important for me, as someone who worked for over 16 years for World Vision in the Middle East, and I have witnessed first hand the utter suffering produced by the Israeli occupation in the (not so) holy land.

Yours faithfully

Danut Manastireanu, PdD

Introducing the Larnaca Statement – Lausanne Movement

The roots of the Lausanne Initiative for Reconciliation in Israel-Palestine (LIRIP) go back to the Third Lausanne Congress, Cape Town, 2010. The second day was devoted, through a range of plenary speakers and seminars, to one of the six major congress themes “Reconciliation: Building the peace of Christ in our divided and broken world.” The…

Source: Introducing the Larnaca Statement – Lausanne Movement

Chris Wright on the recent Larnaca Statement signed by Messianic and Palestinian Christians in the conflict in Israel-Palestine.

Benjamin L Corey – 5 Reasons We So Blindly Support Israel in Spite of the Truth or Biblical Ethics

mary-joseph-israeli-soldiers

Over the course of time I’ve noticed a troubling trend: it’s *almost* impossible to have a reasonable discussion with fellow Christians who believe we are called to give unwavering support the modern secular nation state of Israel.

This of course, has led me to try to figure out why this is the case. Why do so many Christians reject basic facts about Israel? Why do so many of us have an aversion to believing truth on this issue?

As your list-maker-in-chief, I have a few ideas as to why this seems to occur. So, here are my 5 reasons so many of us irrationally support Israel– in spite of truth or biblical ethics:

1. Bad theology regarding Israel has led us to become victims of our own confirmation bias

2. We don’t listen to Palestinian voices– not even our Christian brothers and sisters in Palestine

Continue reading “Benjamin L Corey – 5 Reasons We So Blindly Support Israel in Spite of the Truth or Biblical Ethics”

LOI participants write powerfully on reconciliation | Lausanne-Orthodox Initiative

Source: LOI participants write powerfully on reconciliation | Lausanne-Orthodox Initiative

Rev. Mitri Raheb – Palestinian Lives Matter

Mitri Raheb

Rev Mitri Rageb

NOTE: Here is a timely message on the current violence in Israel/Palestine that Lutheran Rev. Mitri Rageb, from Bethlehem, has published three days ago on Facebook.

* * *

Palestinian Lives Matter

A new wave of political unrest is here. Within the last five weeks over forty young people from Palestine were killed and over 1100 injured. These are not mere numbers, but young people with faces, names, and dreams. Yet, as if their lives do not matter , the Israelis are easing their already loose laws on using arms with a clear message of shoot to kill. For the Israeli government, these young Palestinians are rebels that do not deserve to live. They must be taught a lesson. To add salt to injury, you hear the western politicians talking about Israel’s right to defend itself, and stand shamelessly with Israel. Thus, to those international players the lives of Palestinians are worthless while the life of an Israeli is so precious. This pattern reminds us of how the world viewed the lives of black people under apartheid and how racism against blacks is felt in so many countries around the world. The same applies to Indignous peoples, and the oppressed. The most dangerous thing however, is when young people from those oppressed groups are pushed to the point where they start looking for a life after death but do not believe any more in a life before death that is worth living. In this context, we have three messages to share:
Continue reading “Rev. Mitri Raheb – Palestinian Lives Matter”

The Illusion of Calmness – HLT

Source: The Illusion of Calmness – HLT

Sami Awad, from the Holy Land Trust, on the current surge of violence in Israel/Palestine:

‘Real calmness in the Holy Land can only manifest itself if a real peace emerges between the communities of the land, not the politicians. It is a peace that is founded on the principles of mutual trust and respect and a desire to truly bring a sense of justice, equality and equity to all those who live in the Holy Land. It is a peace that addresses the existential fears of the past on both sides and does not allow that fear to be manipulated by the political establishments.

The structures of oppression, control and fear must be dismantled and if not dismantled by choice of the leaders, then dismantled by the force of the people through nonviolent engagement, working in unity and/or separately. A leadership must emerge that is motivated by a vision of peace and justice, not of maintaining calmness, making false promises, and creating space for prosperity of the few.’

Message of A Palestinian Christian to ‘Christians United for Israel’

My name is Elizabeth Daoud. I, like over a million Palestinians, am both Palestinian and Christian. I actually come from the Assyrian Orthodox Church, the first and original church of Christians in the Middle East. My parents were born in Palestine and have a long blood line from Jerusalem and Bayte Sahour. Many members of my family were first hand victims of the “nakbah” and had to flee their homeland after being expelled from their homes by Zionist militias, leaving them without the right to return to their land, even to this day. Today in Palestine, Christianity is experiencing what some believe is a crisis. The plight of Palestinian Christians, similar to what Palestinian Muslims are going through, is daily injustice at the hands of oppressive, doctoral and inhumane police forces of the Israeli government. This is occurring in both the West Bank and Gaza, where my Palestinian people live under a brutal and illegal military occupation, and also inside Israel itself, where Palestinians, Muslim and Christian, live as second-class citizens.

Palestinian Christians, like their Muslim brothers and sisters, have lived under Israeli policies of occupation and injustice while many living in the West deny this fact. Many Palestinian Christians feel betrayed by Christians living in North America and Europe who support the state of Israel and the oppression of the Palestinian people. We see them as hypocritical, standing by a state that has left us Palestinians, indiscriminately Christian and Muslim, without a state for over half a century.

Today, Palestinian Christians live under harsh, extreme oppression and apartheid policies. While Christian and Muslim Palestinians living in the West Bank under the heavy hand of martial law are not permitted to vote, undocumented Jewish settlers are subject to civil law and are allowed to vote in Israeli elections. South African Archbishop Desmond Tutu, who fought to end Apartheid in South Africa, has even embraced the movement of boycott, divestment and sanctions against Israel until they respect my people’s equal rights, an end to the occupation and the return to the homeland which Israel expelled them from, saying, “I have witnessed the systemic humiliation of Palestinian men, women and children by members of the Israeli security forces … Their humiliation is familiar to all black South Africans who were corralled and harassed and insulted and assaulted by the security forces of the apartheid government.” Palestinian land continues to be confiscated and Palestinians continue to be humiliated by the Israelis for their religious beliefs. They were almost unable to celebrate Christmas in 2014 due to riots and street fights caused by the Israeli Police. They experience unemployment, poverty and illegal occupation. Moreover, they are routinely prohibited from visiting one of the most holy sites of Christianity: the Church of the Holy Sepulcher in the Old City of Jerusalem, the church that commemorates Jesus’ crucifixion, burial and resurrection from the dead.

As a Palestinian Christian, it is truly upsetting and disappointing to see Christians United for Israel justify the oppression of Palestinian Christians under the banner of Christian values. Palestinian Christians don’t have the smallest right to visit even the holiest of sites that started Christianity because of Israeli policies. How can Christians United for Israel be in support of this when indigenous Christians are being prevented from exercising Christianity in the very place that Jesus walked. I end this by calling upon CUFI to please stop justifying oppression, persecution and repression of my people in the name of the message of the Bible and my Lord and Savior, Jesus Christ.

Elizabeth Daoud is a Rutgers Business School senior double majoring in finance and management information systems.

(Source, HERE)

Gaza: One Year On – Clinging to Hope amid Despair

800,000 Olive Trees Uprooted in Palestine Since 1967

Uprooted

Stories of Christian Persecution – The Church of Gaza Strip

An Open Doors documentary.

Ted Cruz Booed Off Stage at Historic Summit on Middle East Christians

Organisers of an inaugural event held in Washington to highlight the persecution of Christians in the Middle East have said they remain focused and ‘undaunted’ after an incident in which a US senator was booed off stage for his support of Israel.

Attendees at the inaugural In Defense of Christians (IDC) Summit heard warnings that the brutality facing Christians and minorities in the Middle East is only worsening; and were reminded of the need for a united effort to bring an end to the atrocities to prevent further destabilisation in the region.

On Wednesday, Ted Cruz, a Republican junior United States senator from Texas, was speaking during the gala dinner at the summit, which has drawn together global leaders in the US capital over the past three days. Continue reading “Ted Cruz Booed Off Stage at Historic Summit on Middle East Christians”

Desmond Tutu – My Plea to the People of Israel: Liberate Yourselves by Liberating Palestine

desmond_tutu

Archbishop Emeritus Desmond Tutu, in an exclusive article for Haaretz, calls for a global boycott of Israel and urges Israelis and Palestinians to look beyond their leaders for a sustainable solution to the crisis in the Holy Land.

The past weeks have witnessed unprecedented action by members of civil society across the world against the injustice of Israel’s disproportionately brutal response to the firing of missiles from Palestine.

If you add together all the people who gathered over the past weekend to demand justice in Israel and Palestine – in Cape Town, Washington, D.C., New York, New Delhi, London, Dublin and Sydney, and all the other cities – this was arguably the largest active outcry by citizens around a single cause ever in the history of the world.

A quarter of a century ago, I participated in some well-attended demonstrations against apartheid. I never imagined we’d see demonstrations of that size again, but last Saturday’s turnout in Cape Town was as big if not bigger. Participants included young and old, Muslims, Christians, Jews, Hindus, Buddhists, agnostics, atheists, blacks, whites, reds and greens … as one would expect from a vibrant, tolerant, multicultural nation.

I asked the crowd to chant with me: “We are opposed to the injustice of the illegal occupation of Palestine. We are opposed to the indiscriminate killing in Gaza. We are opposed to the indignity meted out to Palestinians at checkpoints and roadblocks. We are opposed to violence perpetrated by all parties. But we are not opposed to Jews.” Continue reading “Desmond Tutu – My Plea to the People of Israel: Liberate Yourselves by Liberating Palestine”

A Prayer for the Middle East

prayer of a child

Lord, you are the rightful Advocate of peace, teach us to carry the torch of peace and justice that it may reside within the hearts of Palestinians and Israelis, and radiate in our Middle East. Banish the violence and evil within all combatants in Syria, Iraq, Palestine and Israel. Through the grace of Love transform the Middle East into a heaven, where Sunnis, Shiites, Jews and Christians can live together as brothers and sisters, and sons of You Almighty God.

Welcome into your kingdom all children killed in Gaza, and comfort the wounded people from both sides, sustain parents and families who are under siege and fire. Sustain our staff in Gaza that they can provide light and hope in a very desperate environment.

Lord, it is time to end violence and hatred. We cannot go on like this, something should change and we are waiting for your intervention. Change our hearts and transform lives of all people especially children. Strengthen our faith that we continue to witness Your love and mercy among people surrounding us.

Lord we trust in You.

(I have received this from my friend and colleague Dr. Charlie Abou Saada, in Bethlehem, Palestine.)

 

World Vision Update on Gaza

A World Vision update.

Please pray for peace in Palestine and Israel.

EMEU – War Rages in Israel/Palestine

The violent conflict between Israel and Hamas has now claimed the lives of nearly 600 Gazans (estimated 70% civilians) and about 30 Israelis (including two civilians).  Last week, the Israeli military expanded its assault with a ground incursion, which drastically increased casualties on both sides.  Israel’s stated goal for this war is destroying tunnels that Hamas can use for terrorism and stopping rocket fire from Hamas.  Both sides have turned down cease fire proposals.  Israel claims to be warning civilians to leave targeted areas, but in cramped conditions in the Gaza Strip, where would they go?  One interesting twist is that this time around, portrayals in the media aren’t going quite as well as the Israelis would like.

How should the people of God respond to such horrors?
Please keep both people in your hearts as we yearn for war and conflict to give way to peace and understanding.  May the same Jesus who came to break down the barrier between “us” and “them” bring peace and comfort to all who suffer and live in fear.

Rafeef Ziadah – ‘We Teach Life, Sir’

Listen to this, if you have a heart.

Christ at the Checkpoint: An evangelical shift in the Israeli-Palestinian conflict | The Lausanne Global Conversation

Christ at the Checkpoint: An evangelical shift in the Israeli-Palestinian conflict | The Lausanne Global Conversation.

Munther Isaac and Alice Su about the last Christ at the Checkpoint conference, in Bethlehem, Palestine, March 2014.

Munther Isaac. Reflections of a Palestinian Christian: The Tent of Nations and the Continued Struggle “Not to Be Enemies”

Munther Isaac. Reflections of a Palestinian Christian: The Tent of Nations and the Continued Struggle “Not to Be Enemies”.

Another barbarian act of the Israeli army in Palestine.

There is no end to this injustice.

I have visited again that place in March and I highly admire the determination of this family to refuse the hatred of the Israeli settlers.

Pope Francis offers prayers at Israeli separation wall in Bethlehem

Pope Francis offers prayers at Israeli separation wall in Bethlehem | World news | theguardian.com.

Pope Francis visits Israel's separation barrier in Bethlehem

An excellent article in The Guardian about the daring unplanned stop of Pope Francis at the wall of shame separating Israel from occupied Palestine.

I love this pope. May God keep him from harm!