28 septembrie – Comemorare Ferenc Visky la Oradea

Platforma Decenu.eu și editura Casa Cărții te invită la un eveniment comemorativ Ferenc Visky și lansarea cărții Prizonierii speranței, editor Francisc Visky. 

Ferenc Visky (1918-2005), preot reformat din mișcarea betanistă, a fost arestat de regim și condamnat la 22 de închisoare (a stat închis însă între 1958-1964). La scurtă vreme după arestarea lui, soția Julia și cei 7 copii (cu vârste între 12 și 2 ani) sunt deportați în Bărăgan și abandonați în câmp. În închisoare, Visky Ferenc se împrietenește cu Richard Wurmbrand și cu alți deținuți de diferite naționalități și confesiuni. După grațiere, a fost repartizat în parohia din Paleu, lângă Oradea, ca să fie mai ușor de supravegheat de către autorități. Își continuă însă întâlnirile și activitățile subversive, iar în 1983 va fi obligat să se pensioneze. Născut la Agriș (județul SM), decedează în 2005 la Oradea.

La eveniment vor participa doi dintre băieții lui Ferenc: Francisc și András. Francisc, cel mai mare dintre copiii familiei Visky, avea 12 ani când au fost deportați în Bărăgan și tot atunci construiește primul său aparat de radio. Va rămâne toată viața un pasionat radioamator și colecționar de aparate radio. Este un povestitor talentat și cu simțul umorului. András este dramaturg și director artistic adjunct al Teatrului Maghiar din Cluj Napoca. Predă la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj și ca profesor invitat în școli precum Yale, University of California, Osaka University sau University of Michigan. Piesele sale au fost jucate pe scene din SUA, Franța Italia, Polonia, Italia, Ungaria, România etc.

Momentul muzical va fi susținut de trupa: Élő Kövek (Pietre Vii).

Intrarea la eveniment este gratuită, dar cu rezervarea locului în sală. Atenție, locurile sunt limitate!

Evenimentul va fi în limba română, cu excepția pieselor muzicale (care vor beneficia de traducere).

Advertisements

Francisc Visky – Crestinul si politica II

Tare aș fi vrut să pot posta aceste rânduri cu ocazia „mariia gitații” în jurul familiei naționale. De parcă familia ar avea de a face cu națiunile. Nu am făcut-o. Am fost prea „stresat” și înțepat de cei care nu mai vedeau, nu mai auzeau decât fulgere, trăsnete, pucioasă și foc! Acum e liniște…

Nu prea a fost sesizată intenția mea serioasă, glumeață pe alocuri, sarcastică în alte ocazii, de a întoarce privirile de la „predicat”spre Subiect.

Subiectul meu este Isus Cristos!

Am recitit cu interes și teamă ispitele la care a fost supus Isus. Nu întâmplător, după ce Tatăl declară despre el: „… iată Fiul meu”, adică „Cel din mine”, „Identic cu Mine”. El este dus de Duhul în pustie pentru meditație și testarea capabilităților Sale ca om, pentru cele ce vor urma. Este (se)dus, ispitit, de trei ori de Satan, în trei domenii importante, în care creștinul de azi este… dus cu pluta. Pe noi, ne duce și duhul (nostru) și Satana… Dar noi, creștinii, trebuie să STĂM! Ferm!

Iată cum sunt dus:

1. Vreau să transform cuvântul în loc să trăiesc prin cuvânt…

Preferăm să trăim din pietrele transformate în pâine!… Cristos spune, „omul nu trăiește numai cu pâine…”

2. Vreau putere spirituală în loc să trăiesc spiritual…

Preferăm să ne înșelăm, și să înșelăm, considerând că noi suntem feriți de ispite și că nu ispitim prin felul nostru da a fi!… Este însă scris: „…să nu ispitești pe domnul Dumnezeul tău!”

3. Vreau putere (inclusiv politică) în loc să am stăpânire de sine…

Preferăm să fim slujiți, să ni se închine păcătoșii, în loc ca noi să slujim Domnului, Dumnezeu… și să ne închinăm doar Lui.

 Spre citire din Biblie: Matei, capitolul 4:1-11. Din orice Biblie…

Isus a refuzat trei ispitiri! Materialismul, spiritualismul și politica.

 *) Mulțumesc lui Dănuț Mănăstireanu pentru postarea pe blogul său  a părții I-a din Creștinul și politica

Francisc Visky – Misiune, mesaj sau manifest?

Francisc Visky

Nota: Public acest text cu permisiunea amabila a prietenului meu Francisc Visky, fiul mai mare al parintelui Ferenc Visky.

…suferim cu adevarat împreună
cu El, ca să fim şi proslăviţi
împreună cu El.
Romani 8:17

Provocările începutului de mileniu trei aduc Biserica şi pe membrii săi pe un tărâm în care există o presiune care cere redefinirea obiectivelor sale. Cât de obiectivă este această cerinţă din partea societăţii şi unde este trasată linia de demarcaţie, dacă există vreuna, între alteritatea ei şi activismul socio-politic în care ea este împinsă este o altă problemă.

Din perspectiva biblică termenul “Biserică” are o semnificaţie bogată şi în esenţă exprimă mulţimea celor aleşi în Christos pentru eternitate şi reprezintă comunitatea celor care Îl aşteaptă.

Cele mai dese referiri care exprimă “mulţimea celor aleşi” sunt: Biserica (Eclesia) şi Comunitate sau Adunare, ce-i drept, “confesionalizate” pe parcursul istoriei.

Primul termen fiind folosit mai cu seamă de bisericile tradiţionale, istorice, pe când cel de al doilea este preferat de comunităţile neoprotestante.

În acest context, termenul “misiune” reprezintă o însărcinare sau menire (datorie, rol) pentru a îndeplini o anumită lucrare.

În contrast, termenul “manifest” reprezintă o declaraţie cu caracter program prin care este făcută cunoscută o anumită intenţie (cnf. Dex.).

În fine prin “mesaj” înţelegem ştirea, nouatea şi conţinutul veştii transmise, în scris sau oral. Continue reading “Francisc Visky – Misiune, mesaj sau manifest?”