Alex Nadaban – Raspuns la textul meu despre ‘generatia expirata’

Alexandru Nadaban

Pierderi & câștiguri: „generația expirată” – o generație ce s-a sacrificat

În cele ce urmează, voi încerca să exprim câteva gânduri vizavi de articolul prietenului meu Dănuț Mănăstireanu Generația expirată – de ce și cu cât folos apărut recent în revista Convergențe. Nu încerc o critică a articolului, ci mai degrabă un alt punct de vedere. Ba chiar risc să expun cam aceleași idei în alte cuvinte. Volens nolens mă voi încadra în dualista zicală a pesimistului & optimistului: „Mai rău nu se poate!” „Ba se poate!”

Cu toate acestea nu voi încerca să-mi sistematizez scrierea despărțind pierderile de câștiguri. O să vedeți de ce mai încolo.

Aș începe prin a reafirma un adevăr, o situație care ne-a marcat pe toți cei menționați de Dănuț care se încadrează în această generație. Cei pe care o să-i denumesc generic oamenii/liderii din fotografie – câțiva, în contact cu Navigatorii, îi deconspiră Dănuț Mănăstireanu.

Oamenii

Cu unele excepții (printre care un doctor, un avocat, un economist, un psiholog, un compozitor), cei din generația ’50-’70 am fost educați în discipline tehnice, dar asta era politica Partidului Comunist Român: realizările mărețe nu se puteau îndeplini fără ingineri. Ca urmare studiul materialelor scrise, metodele de studiu sistematic și individual, disciplina în metodă ne-au venit ca o mănușă. Asta aș putea spune și despre cei ce nu făcuseră o facultate la acea vreme (aici mă recunosc pe mine), dar au avut parte de aceleași provocări când era vorba despre tehnică, Biblie și biserică.

Cu unele excepții (printre care un doctor, un avocat, un economist, un psiholog, un compozitor), cei din generația ’50-’70 am fost educați în discipline tehnice.

Eram analitici pentru că lucram în industrie și făceam legătura între ceva scris în plan, desen, specificații, norme și producția fizică. Nu existau chestii filosofice, nu puteai să introduci ceva out of nowhere. Era vorba de ceva ce fie funcționa, fie era rebut, adică greșit. Nu existau alternative. Nu se puteau face scamatorii. Doar activiștii de partid dădeau din gură fără să spună nimic. Iar dacă totuși mobilizau oamenii, activitatea lor era fără efecte de lungă durată. Noi nu ne doream așa ceva. Accentul se punea pe calitate. Ei încercau scamatorii ideologice, noi credeam că se pot muta și munții-n mare prin credință.

Cu toții am fost slujitori laici ai bisericii. Toți eram educați în spiritul muncii și eticii socialiste, iar din punct de vedere legal și profesional (poate doar cu excepția lui Dănuț, Beni Fărăgău și a încă câtorva) lucram la stat. Chiar dacă doar unii dintre noi erau diaconi ordinați în bisericile în care slujeam, asta nu ne împiedica să fim antrenați în lucrări în care eram lideri pentru că făceam ceva atrăgător și de calitate. Aveam un discurs lipsit de clișeele tradiționale, un stil de abordare a problemelor ce nu se limita la îngustimi dictate de demonii culturali, naționaliști sau ideologici tradiționali ai pocăiților.

Cititi acest text in integralitatea lui pe situl revistei Convergente.

Miniblog #161: Evangelism in Light of Church History’s Great and Ironic Tragedy | Musings of a Hardlining Moderate

Miniblog #161: Evangelism in Light of Church History’s Great and Ironic Tragedy | Musings of a Hardlining Moderate.

Carson Clark tackles again a delicate matter:

‘Perhaps the great and tragic irony of Christianity is that the less Christians there are the more we seem to live like Christ and the more Christians there are the less we seem to live like Christ. We manifest a collective prophetic voice when we’re persecuted but silence it to then persecute others. This has been a fairly consistent pattern throughout church history, and I find it deeply disturbing. Moreover, it raises undeniable complexities in our evangelistic efforts amidst an ever-increasingly Post-Christian, Western cultural context.’

I wonder what my friends who are specialists in church history think of this? ESpecially Alex Nadaban.

Cuget, deci scriu; scriu, deci cuget! « Pasarea Phoenix Remixed & co

Cuget, deci scriu; scriu, deci cuget! « Pasarea Phoenix Remixed & co.

Recomand acest text al prietenului meu Alex Nadaban celor care inca se mai framinta cu problematica scrisului academic. Vreau sa spu, celor care n-au cedat inca la moda actuala, larg raspindita in ‘academia’ romaneasca. a cumpararii lucrarilor.

LBC-LST (8) « Pasarea Phoenix Remixed & co

LBC-LST (8) « Pasarea Phoenix Remixed & co.

Alex Nadaban despre anul universitar 1993-1994 la London Bible College.

Istoria pe baricade: despre unirea Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Biserica Romano-Catolică « Pasarea Phoenix Remixed & co

Istoria pe baricade: despre unirea Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Biserica Romano-Catolică « Pasarea Phoenix Remixed & co.

Alex Nadaban, care si-a facut doctoratul in istoria bisericii, pe o tema legata de uniatism in Transilvania, ne propune o serie de texte care promit sa ofere o viziune polemica asupra uniatismului, in incercarea de a disipa unele dintre miturile ideologice create cu privire la uniatism, atit in spatiul ortodox, cit si in cel romano-catolic.

Eu unul abia astept.

My Lai – heroes and killers

My friend Alex Nadaban published recently on his blog the story of  Hugh C. Thompson, Jr., the courageous American soldier who took a great risk in order to confront and put an end to the crimes committed by American soldiers at My Lai, in Vietnam on 16 March 1968.  You may find the story HERE.

Continue reading “My Lai – heroes and killers”

Alex Nadaban are blog

Iata ca dupa indelungi deliberari, Alex Nadaban ne prezinta ultimul sau ‘prunc’, un blog nou-nout.

Se numeste Pasarea Phoenix Remixed & Co si este dedicat, cum altfel, mai ales unor teme de istoria bisericii, dar, asa cum il stim, nu se va limita la asta.

Va invit sa vizitati acest nou spatiu de dialog virtual.

Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 6

RC – Care este diferenta intre liderul evanghelic si celalalt tip de lider (laic, indiferent de mediul sau domeniul in care activeaza)?

AN – Dacă ne uităm împrejur constatăm că nu prea ne plac cei ce conduc. De ce? Pentru că dincolo de faptul că ei conduc, constatăm carenţe mai mici sau mai mari în caracterul lor, nu în faptul că nu conduc bine. Nu ar trebui existe diferenţe prea mari între domenii. Un lider eficient e un lider eficient. Diferenţa o dă convertirea sa. Eficienţa nu se pierde sau se câştigă prin convertire, nu?

Continue reading “Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 6”

Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 5

RC – Cine poate fi lider?

AN – Există o idee preconcepută în biserici şi în general în toate organizaţiile, fie ele creştine sau nu, adică în partide, în onguri, în companii, guverne, etc, cum că un lider este doar acea persoană aflată într-o poziţie de conducere. Acesta este doar un lider poziţional. El poate să fie în poziţia respectivă, dar mult mai mult contează părerea sau ceea ce face şi spune o persoană care nu se află într-o asemenea poziţie, sau în cea mai înaltă poziţie ci acea persoană care are cea mai mare influenţă asupra organizaţiei. Dacă afirmăm că lider este doar acela dintr-o anumită poziţie, atunci negăm tuturor celorlalţi posibilitatea de a ajunge lideri. Ceea ce nu este nici corect, nici real.

Să dăm cîteva exemple:

Continue reading “Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 5”

Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 4

RC – Nu cred in ideea de teocratie – puterea preotilor!

AN – Nici eu, deci suntem doi! Teocraţia aşa cum am spus mai devreme duce la faliment, dacă, şi numai dacă, prin teocraţie înţelegem puterea clerului. Dacă aici introducem principiul preoţiei universale, atunci treaba se schimbă şi revenim la principiul armatei de lideri care este: 1. extrem de eficientă, 2. modelul este biblic.

Continue reading “Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 4”

Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 3

RC – Sunt mai multe modele de conducere in cadrul bisericilor evanghelice? Care sunt acelea?

AN – Cred că în majoritatea bisericilor evanghelice se perpetuează, din păcate, un model perimat, cel al liderului unic. Nu este nici biblic, nu este nici productiv. Nu ştiu de ce ne-a convins modelul lui Ceauşescu că această formă de conducere ar fi eficientă. În fond a sfârşit prin a fi înlocuit cu forţa de către unii lideri ce nu au fost lăsaţi să ia parte la conducere, în ciuda ideilor bune pe care le-au avut. La fel şi în bisericile noastre. Continue reading “Interviu cu Dr. Alexandru Nadaban la Radio Ciresarii – 3”