Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (5)

Concluzii – Ce putem face mai departe?

În ciuda slăbiciunilor evidente şi a criticilor aspre pe care le-am formulat aici cu privire la întâlnirea de la Arad, trebuie să recunoaştem că acest eveniment este în principiu unul cu rol pozitiv. Poate că acesta este motivul pentru care, în ciuda acestor scădinţe, unii dintre participanţi, alţii decât organizatorii, sunt foarte mulţumiţi de ea.

Intenţiile iniţiatorilor au fost, foarte probabil, dintre cele mai lăudabile. Realizarea în practică a acestor intenţii presupunea un grad de profesionalism şi expertiză pe care, din păcate, baptiştii români nu-l deţin încă, şi nici nu par a fi conştienţi ori dispuşi de a şi le însuşi.

Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (2)

Analiza obiectivelor întâlnirii

Conform unui mesaj email datat 9 martie 2008, pastorul Serac, în colaborare cu pastorii baptişti Ilie Tinco, Romică Iuga şi Nelu Zaharia, îi invita la Arad pe pastorii baptişti care au slujit în bisericile din România în perioada comunistă, pentru o discuţie legată de slujirea creştină din vremea aceea. Temă enunţată a întâlnirii era „părtăşie în lumină”.

Interviu: Partea a XIV-a – Evanghelicii şi colaborarea cu Securitatea

Andrei Ivan – Cât de util ar fi pentru bisericile evanghelice să discute public despre colaborarea cu fosta securitate a unora dintre membrii şi liderii ei?

Dănuţ Mănăstireanu – Aş putea să dau un răspuns simplu şi să spun că foarte utilă şi absolut necesară, dar n-am să fac asta. Cred că răspunsul la această întrebare trebuie să fie, din nou, unul înrădăcinat teologic. Principiul de la care ar trebui să pornim se află pe primele paginii ale Scripturii, şi mă refer la conflictul dintre Cain şi Abel, în care Cain îşi ucide fratele şi Dumnezeu îi spune: „sângele nevinovatului Abel strigă din pământ la mine şi aşteaptă să se facă ispăşire”.