III. Cunoştinţe juridice minime de însuşit
A. Principiu general de drept
Concluzie: Eu nu trebuie să lupt pentru a-mi dovedi nevinovăţia. Cel care acuză trebuie să aducă dovezi concludente. [25]
Dupa amanari determinate de factori obiectivi, am reusit sa armonizam programul majoritatii participantilor la workshopul de istorie orala intitulat Persecutia Bisericii in Romania comunista. Cazul Evanghelicilor.
Acest workshop se va desfasura la Iasi in zilele de miercuri 10 si joi 11 iunie 2009, in Iasi, la sediul YWAM Iasi din str. Sipotel, 31.
Aceasta intilnire este parte a unui proiect mai amplu, desfasurat sub auspiciile Centrului pentru studierea istoriei protestantismului romanesc, creat in anul 2008 de Societatea Academica a Romanilor Evanghelici.
Mai jos gasiti atasat in format PDF programul acestui seminar.
Situaţia de astăzi nu e unică în istoria creştinismului. Fiecare persecuţie era urmată, până la începutul secolului al IV-lea, de mari tensiuni între rezistenţi şi lapsi, între curajoşi şi mai puţin curajoşi. Unii exagerau prin intoleranţă, ceilalţi prin laxism. Nu e cazul să intru în amănunte istorice, dar poate n-ar strica o recitire atentă şi asumată măcar a Epistolelor lui Ciprian, un episcop destul de precaut în timpul primului val de persecuţii (a stat retras departe de comunitatea cartagineză terorizată), dar care s-a revanşat mai apoi, sfârşindu-şi zilele ca martir. Din epistolele sale reies clar două lucruri, la care se cuvine să medităm cu atenţie.
Continue reading “Orthodoxie vs ortodoxie – 3 – Lectia lui Ciprian”
Neasumarea vinei, eschivarea responsabilităţii nu numai că necinsteşte, dar batjocoreşte, o dată în plus, suferinţele şi martiriul acelor credincioşi şi preoţi din BOR care, la vremea lor, n-au admis să facă nici o concesie Mamonei, în numele lui Isus şi al Bisericii sale…
Continue reading “Orthodoxie vs ortodoxie – 2 – Deconspirare”
Începând de astăzi, voi încerca, cu permisiunea autorului, să vă aduc înainte o serie de fragmente (comentate) din cartea lui Cristian Bădiliţă, Ortdodoxie vs. ortodoxie. O analiză a situaţiei actuale, printr-un demers comparativ, sincronic şi diacronic, Curtea veche, Bucureşti, 2009.
Cristi Bădiliţă, un om cu care n-am avut încă plăcerea de a mă întâlni, este un autor pe care-l citesc întotdeauna cu mare plăcere şi interes, chiar dacă nu sunt totdeauna de acord cu el. Sunt sigur că nici el nu este întotdeauna de acord cu mine, deci suntem chit 🙂
Camilla Andersson-Hjemdahl, creator of the “Prague Declaration’ Group on Facebook announces that
HERE is the resolution. More news about this later.
În 2 şi 3 iunie 2008 a avut loc la Praga, sub auspiciile Senatului Republicii Cehe o conferinţă internaţională cu tema „Conştiinţa europeană şi comunismul“.
(UPDATE! Vezi la sfârşitul articolului.)
Continue reading “Constiinta europeana si comunismul – Declaratia de la Praga NEW UPDATE!”
Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi a organizat joi 20 martie o întîlnire cu Dr. Georg Herbstritt, cercetator in cadrul Oficiului pentru Administrarea Arhivelor Stasi din Berlin. Dr. Herbstritt se află la Iaşi pentru a preda în cadrul masteratului Istoria comunismului românesc, din cadrul Universităţii ieşene. Cercetătorul a publicat împreună cu Stejãrel Olaru cartea Stasi şi Securitatea (Editura Humanitas, 2005).
Dr. Herbstritt, care este de profesie istoric, dar a studiat şi teologia, a făcut în prelegerea sa o comparaţie între modul de operare al Stasi (poliţia secretă comunistă din fostul RDG) şi Securitate. El a arătat de asemenea, că asemenea studii comparative, precum şi examinarea documentelor din ambele arhive pot face lumină în multe chestiuni rămase neclare în cercetările de pînă acum cu privire la comunism.
Continue reading “Georg Herbstritt despre Stasi si Securitate”
Kaing Guek Eav, zis “Duch”, în 1975 şi în 2009
Marţi 17 februarie a început în sfârşit, la Pnom Penh, procesul lui “Duch”, primul dintre liderii comunişti cambodgieni (khmerii roşii), responsabili pentru genocidul în urma căruia au fost omorâţi, din motivaţii legate de „umanismul generos” al criminalei ideologii comuniste, circa 1,7 milioane de cambodgieni în perioada 1975-1979.
Mai întâi, trebuie să spun că mi se pare extrem se semnificativă sfiala psihanalizabilă a mediei româneşti cu privire la acest proces (desigur, sunt ziare care au scris despre asta – găsiţi articole în Cotidianul, Jurnalul naţional, Adevărul, etc. – dar atenţia acordată acestui eveniment este precară în raport cu importanţa lui pentru spaţiul postcomunist românesc).
Continue reading “Khmerii rosii in sfirsit adusi in justitie”
Institutul Teologic Penticostal (ITP) din Bucureşti a organizat în perioada 20 – 21 martie 2008 un simpozion cu tema “Comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu prin viaţa şi misiunea Bisericii”. În cadrul acestei reuniuni, la care am avut cinstea de a fi invitat, am citit lucrarea cu titlul “Proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu – fundament al misiunii de reconciliere a Bisericii in contextul postcomunismului”.
3. La ce anume vă puteţi aştepta pe viitor de la acest blog?
De vreme ce am pus mai sus această întrebare, puteţi să trageţi concluzia, absolut legitimă de altfel, că intenţionez să continui acest blog, cel puţin în viitorul previzibil. Dar pentru că viaţa înseamnă schimbare, veţi observa în viitor anumite schimbări, care, aşa cum probabil aţi observat deja, au şi început să aibă loc.
Continue reading “Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-3”
Trecerea unui an este întotdeauna un bun prilej de bilanţ, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, pe mine bilanţurile mă cam sperie, pentru că tind să-mi iasă mai întotdeauna cu semnul minus, ceea ce este deprimant. Voi încerca totuşi să fac aici o mică evaluare a experienţei mele de blogger, pentru că ar fi păcat să pierd acest prilej de smerire. Voi, cititorii mei, veţi putea face acelaşi lucru prin comentariile voastre la acest post şi la cele care urmează.
Continue reading “Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-1”
Desmond Tutu Lakhdar Brahimi Jimmy Carter
Joi 9 octombrie insula Cipru a fost vizitată de câţiva reprezentanţă ai “Bătrânilor” (eng. The Elders), un grup neoficial al ONU, format din lideri internaţionali importanţi, aflaţi la o vârsta înaintată şi care au fost gata să-şi pună experienţa, înţelepciunea şi autoritatea la dispoziţia comunităţii internaţionale.
Grupul care a vizitat Cipru a fost format din arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu (77 de ani), fostul preşedinte american Jimmy Carter (84 de ani) şi fostul ministru de externe algerian Lakhdar Brahimi (74 de ani). Ei s-au întâlnit acolo atât cu liderii ciprioţi greci cât şi cu cei turci.
Mesajul lor esenţial către liderii politici din insulă a fost că această ţară are o ocazie istorică unică de a rezolva acest dureros conflict, care a început odată cu invadarea unei părţi a insulei de către Turcia în 1974.
Vă prezint astăzi blogul Re-membering, al domnului Cristian Dumitrescu, membru al comunităţii adventiste din România.
Scopul blogului este deconspirarea colaboraţionismului cu regimul comunist al unor lideri adventişti români, dar şi sublinierea eroismului altor membri ai acestei comunităţi în condiţiile vitrege ale represiunii totalitare dinainte de 1989.
Nu-l cunosc pe domnul Dumitrescu, dar ceea ce face el pe acest blog este, cred eu, o restituţie absolut necesară. Iar modul în care o face, cu acribie şi decenţă fermă, îl onorează. Câtă distanţă între această mostră de cavalerism şi modul oţărât şi grobian în care s-a discutat în lunile din urmă chestiunea deconspirării în mediile evanghelice de la noi.
Plănuiesc a relua în curând publicarea dosarului meu de urmărire informativă I-1065, aflat în arhiva CNSAS.
De data aceasta, voi afişa integral seria de 48 de note informative din al patrulea dosar al meu, care poartă semnătura “Postolache”. Acestea au fost scrise în perioada 15 octombrie 1985-24 ianuarie 1989.
Este vorba de un informator recrutat de Securitate din listele de candidaţi pentru botez pe care pastorii erau obligaţi să le prezinte spre aprobare inspectorului de culte. Unii dintre aceşti candidaţi, mai ales cei care păreau a se preta la asemenea activităţi, erau recrutaţi de Securitate pentru a informa asupra unor membri din cadrul bisericilor evanghelice, care erau consideraţi suspecţi de regimul comunist.
Continue reading “Delatiunile informatorului Postolache – 0”
Concluzii – Ce putem face mai departe?
În ciuda slăbiciunilor evidente şi a criticilor aspre pe care le-am formulat aici cu privire la întâlnirea de la Arad, trebuie să recunoaştem că acest eveniment este în principiu unul cu rol pozitiv. Poate că acesta este motivul pentru care, în ciuda acestor scădinţe, unii dintre participanţi, alţii decât organizatorii, sunt foarte mulţumiţi de ea.
Intenţiile iniţiatorilor au fost, foarte probabil, dintre cele mai lăudabile. Realizarea în practică a acestor intenţii presupunea un grad de profesionalism şi expertiză pe care, din păcate, baptiştii români nu-l deţin încă, şi nici nu par a fi conştienţi ori dispuşi de a şi le însuşi.
Continue reading “Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (5)”
Analiza documentelor adoptate
Dat fiind că nici astăzi, la doua saptamini de la încheierea întâlnirii de la Arad, organizatorii acesteia nu au publicat un comunicat în legătură cu aceasta, singurele date obiective aflate la dispoziţia noastră pentru a analiza calitatea şi eficienţa acesteia sunt cele două rezoluţii adoptate şi semnate acolo.
Din aceeaşi pricină, este dificil de înţeles de ce era nevoie de două rezoluţii. În afara cazului în care a doua a fost necesară deoarece unii dintre participanţi au refuzat s-o semneze pe prima, ceea ce este absolut plauzibil.
Desigur, cele două rezoluţii au obiective oarecum diferite, prima referindu-se la colaborarea clericilor baptişti cu Securitatea sub regimul comunist din România, în vreme ce a doua are de-a face cu recuperarea istoriei mişcării baptiste din România sub comunism.
Continue reading “Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (4)”
Analiza obiectivelor întâlnirii
Conform unui mesaj email datat 9 martie 2008, pastorul Serac, în colaborare cu pastorii baptişti Ilie Tinco, Romică Iuga şi Nelu Zaharia, îi invita la Arad pe pastorii baptişti care au slujit în bisericile din România în perioada comunistă, pentru o discuţie legată de slujirea creştină din vremea aceea. Temă enunţată a întâlnirii era „părtăşie în lumină”.
Continue reading “Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (2)”
“Tardelaşul” (Pascu Geabău, Iosif Serac, Vasile Taloş, Vasile Branzăi)
Sursa: Blogul Amintiri cu sfinţi
Preliminarii
Acum aproape două luni primeam vestea unei iniţiative care promitea să mişte din loc „bolovanul” colaborării clericilor evanghelici cu regimul comunist în perioada 1945-1989. Propunerea venea din parte unui pastor pensionar, Iosif Serac, emigrat de câteva decenii în Statele Unite.
Pentru cei care nu-l cunosc (dintre cititorii mai tineri ai acestui blog) Serac a fost membru al „tardelaşului” – grupul de pastori baptişti radicali din care mai făceau parte din Vasile Taloş. Vasile Brânzăi şi Pascu Geabău (aşa cum afirmă Daniel Branzăi AICI, grupul a mai inclus pe Iosif Ţon şi Iosif Ştefănuţi). Această parte din biografia lui îl califică în mod particular, cel puţin în ochii unora, pentru o întreprindere ca cea enunţată mai sus. Pe de altă parte, pentru „oficialii” baptişti din acea perioadă, implicarea lui în acest grup îl face să fie, cel puţin sub raport potenţial, nu foarte obiectiv cu privire la problema aflată în discuţie.
Continue reading “Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (1)”
Într-un post publicat în 6 iulie 2007 pe blogul Dezvăluiri, dezinformări şi divagaţii, Daniel sugera că ăn problema deconspirării pot fi identificate trei categorii de oameni:
1. tăcuţii
2. gălăgioşii
3. cumpătaţii
În finalul acestui pos, Daniel solicita şi opiniile altora asupra acestui text, provocare pe care mi-a trimis-o şi mie pe privat.
Transcriu aici răspunsul meu, aflat şi între comentariile la acel post, tocmai din pricina posibilei lui relevanţe pentru discuţiile care au avut loc în ultimele saptămâni asupra acestei teme complicate şi controversate.
______________
Continue reading “Ce sa facem cu cei care au fost informatori si agenti?”
Am revenit astăzi în ţară după două săptămâni de călătorie în Asia (dacă voi avea vreme, sper să vă povestesc câte ceva despre Thailanda şi China). Dat fiind că în ultima săptămână n-am avut acces la bloguri (ce să-i faci? cenzura comunistă, bat-o vina!) n-am realizat revărsarea de „adrenalină” de pe boguri, cum eufemistic o numea cineva, din jurul articolului scris de Radu Gheorghiţă pe Agora Christi.
În lume s-au petrecut între timp lucruri dintre cele mai importante: au fost alegeri în Pakistan şi Armenia, provinciei Kosova şi-a declarat independenţa, iar Fidel Castro a renunţat la conducerea Cubei, ca să nu mai vorbim de fascinanta competiţie între Barak Obama şi Hillary Clinton pentru alegerile americane.
Pe evanghelicii români, sau cel puţin pe bloguitorii dintre ei, se pare însă că aceste evenimente îi lasă absolut rece. Deconspirarea pare să fie un subiect mult mai „sexy”. Este atât de „fierbinte”, încât îi face să uite nu numai de buna cuviinţă, ci şi de cele mai elementare principii ale Scripturii care ar trebui să inspire relaţiile dintre noi.
Nu intenţionez să analizez aici textul lui Radu, faţă de care am şi eu de formulat o serie de critici, alături de aprecierile mele. O voi face în curând, sper, într-un text separat pe Agora Christi. De asemenea, daca eu aş fi făcut moderarea, probabil că aş fi lăsat să treacă mai multe comentarii decât a făcut Adi. Acestea sunt însă regulile lucrului în echipă şi eu sunt gata să mă supun lor. În cele ce urmează voi încerca mai degrabă să va împărtăşesc ce am simţit navigând astăzi prin textele şi comentariile de pe câteva bloguri.
Continue reading “Derutele deconspirarii – pamflet stresat de sezon”
3. Calea indreptarii
Colaborarea despre care vorbim este un pacat, de aceea iesirea din ea se savarseste numai prin convertire. Aceasta cere deschiderea intru adevar fata de Dumnezeu, fata de oameni si fata de sine insusi. Procesul de convertire de la pacatele publice cuprinde urmatoarele etape:
– Pacatosul trebuie sa recunoasca de bunavoie pacatul in fata lui Dumnezeu si a constiintei proprii. Trebuie de asemenea sa o faca fata de cei carora le-a facut rau.
– Trebuie sa le ceara iertare celor carora le-a facut rau. Poate sa o faca individual, si, – daca raul a fost facut in cadrul unui anumit grup – trebuie sa o faca in public in fata acelui grup.
– In continuare, fiecare pacatos este obligat sa repare raul, atat in dimensiunea materiala, daca din cauza lui altii au suferit pierderi, cat mai ales in dimensiunea spirituala. Aceasta priveste reparatia raului clevetirii si calomniei.
Trebuie totusi sa se arate marimea raului, pentru a se putea face o evaluare morala a faptelor acestei colaborari.
b) gradul colaborarii
In mod fundamental, colaboratorii serviciilor de securitate se impart in doua grupe. Primei grupe ii apartin aceia care au semnat un angajament de colaborare cu organele securitatii statului. Cea de-a doua grupa este formata din cei care in fapt au colaborat cu functionarii acestor organe, fara a semna un angajament formal. Simpla semnare a angajamentului de colaborare, indiferent de cauze si motive, este pacat.
Istoricii, dupa o munca istovitoare, pot sa stabileasca relativ exact cati astfel de membri ai clerului au fost intr-o eparhie data. Totusi aceasta este o munca ce necesita mult timp. In continuare nu se stie ce contine documentatia care s-a pastrat si se afla astazi in custodia Institutului Memoriei Nationale.
Simpla apreciere a faptelor nu înseamnă a da cuiva vreo sentinţă. Dimpotrivă, este o chemare la calea pocăinţei. Totuşi, fără o astfel de evaluare, rezolvarea unor probleme dificile nu este posibilă.
1. Descrierea situaţiei
Abordând problema evaluării colaborării unor membri ai clerului cu organele securităţii, trebuie amintit că timpurile despre care vorbim au fost caracterizate de persecuţia Bisericii. Clerul de mir şi cel călugăresc, fraţii şi surorile călugări, erau obiectul unui interes deosebit din partea autorităţilor comuniste de atunci. Erau deci timpuri în care Dumnezeu aştepta o mărturie răspicată, aşa cum cere credinţa în vremuri de prigoană. Trebuie afirmat cu claritate că în acea vreme fiecare membru al clerului, în măsură mai mare sau mai mică, era ţinut sub observaţie de autorităţi sau chiar împins spre colaborare.
În zilele următoare voi afişa aici în serial un document legat de deconspirarea clericilor romano-catolici polonezi care au colaborat cu regimul comunist. Socotim că acest document, cu toate slăbiciunile lui, poate constitui un exemplu vrednic de urmat într-o eventualţ abordare oficială a colaboraţionismului în cecurile evanghelice din România.
În perioada următoare vom încerca o analiză a acestui document, care va fi publicată în cadrul tematic propus de blogul Agora Christi pentru luna februarie. Textul este tradus de A. Cernea.
______________
Memorandumul Episcopatului Polonez cu privire la colaborarea unor membri ai clerului cu organele de securitate din Polonia între anii 1944-1989
Introducere
În ultimul timp, în legătură cu publicarea unor materiale provenite din arhivele Institutului Memoriei Naţionale (IMN), suntem martorii unei creşteri a interesului opiniei publice în privinţa lustraţiei clerului polonez. Biserica este acuzată că ar dori ascunderea unui adevăr dificil pentru ea, că ar încerca să-i apere pe cei răspunzători de colaborarea cu serviciile de securitate şi că ar uita de victimele acestei colaborări. În consecinţă, autoritatea Bisericii este contestată şi credibilitatea ei este slăbită. Prea uşor se uită că, în vremea totalitarismului comunist, întreaga Biserică din Polonia s-a opus statornic înrobirii societăţii şi a fost o oază de libertate şi de adevăr.
În data de 13 ianuarie a apărut pe blogul Centrul de istorie şi apologetică un nou document din seria de “deconspirări” legate de persoana pastorului Iosif Ţon. Este vorba de un document datat 27 martie 1973 care poartă titlul “Informare”, dar nu ni se explică nici cine a semnat textul şi nici cui îi este adresat acesta, deşi am putea presupune că el se adresează Securităţii sau inspectorului de culte.
Tema informării este vizita în România a unui grup de credincioşi din Germania, conduşi de pastorul evreu Iancu Moscovici. În această informare sunt citate un număr de afirmaţii despre care informatorul susţine că au fost formulate de către pastorii Ioan Bunaciu şi Iosif Ţon.
Cum ar putea reacţiona cineva care citeşte un asemenea document pentru prima dată?
Persona 