Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (2)

Analiza obiectivelor întâlnirii

Conform unui mesaj email datat 9 martie 2008, pastorul Serac, în colaborare cu pastorii baptişti Ilie Tinco, Romică Iuga şi Nelu Zaharia, îi invita la Arad pe pastorii baptişti care au slujit în bisericile din România în perioada comunistă, pentru o discuţie legată de slujirea creştină din vremea aceea. Temă enunţată a întâlnirii era „părtăşie în lumină”.

Programul anunţat includea următoarele subiecte:

  • formele de persecuţie la care au fost supuse bisericile din România în perioada comunistă, precum şi consecinţele acestora;
  • înţelegerile diferite ale pastorilor cu privire la relaţia lor cu autorităţile comuniste;
  • realitatea acelei perioade, care trebuie să fie descrisă în mod corect, spre edificarea spirituală a generaţiilor viitoare;
  • clarificarea evenimentelor trăite în perioada respectivă, pentru cei care slujesc astăzi în biserici;
  • mărturisiri (legate de colaborarea cu autorităţile comuniste) si reconcilieri (ca urmare a acestora);
  • recomandări pentru cei care vor scrie istoria bisericilor baptiste din perioada comunistă;
  • obiective de urmărit in cooperare.

Aşa cum se poate vedea mai sus, avem de-a face mai degrabă cu un set de dorinţe exprimate destul de vag şi confuz, decât cu un program clar. Este evident că în această listă există o serie de elemente valoroase. Între acestea, subliniem:

  • enumerarea diverselor forme de persecuţie a Bisericii în perioada comunistă;
  • definirea diverselor poziţii programatice ale liderilor creştini din acea perioadă, cu privire la relaţia cu autorităţile comuniste;
  • necesitatea mărturisirii compromisurilor din acea perioadă, precum şi a reconcilierii care ar trebui să urmeze acesteia;
  • necesitatea creionării unei imagini realiste a acelei perioade, cu luminile şi umbrele ei mai ales pentru pastorii mai tineri, care n-au trăit acele vremuri (poate însă că şi laicii ar trebui incluşi în acest proces (sper că este vorba de o scăpare neintenţionată).

În acelaşi timp, propunerile făcute de organizatorii acestei întruniri suferă de o serie de serioase slăbiciuni. Iată doar câteva dintre acestea:

  • organizatorii nu au luat în considerare sugestiile pastorului Daniel Brânzăi privind pregătirea unor materiale teoretice, de analiză teologică, pe care să fie fundamentate discuţiile
  • ideea că o întâlnire organizată atât de incoerent şi lipsită de o pregătire adecvată va putea conduce la discuţii de substanţă şi mai ales va crea atmosfera potrivită pentru mărturisirea compromisurilor şi pentru realizarea reconcilierii, ni se pare a fi de o extrema naivitate;
  • propunerile făcute nu iau nicicum în consideraţie chestiunea reparaţiilor (morale sau de alt gen) pe care cei care au colaborat cu autorităţile comuniste ar trebui să le facă faţă de eventuale victime ale colaborării lor; fără acestea nici un fel de reconciliere reală şi biblică nu poate fi realizată;
  • ideea că un grup de pastori (în mod ideal, oameni cu autoritate morală şi spirituală) pot acorda iertarea pastorilor colaboraţionişti, fără implicarea laicilor pe care aceştia i-au slujit în biserici (ori care au fost victime ale colaboraţionismului lor) este, cred eu, o mostră de veritabilă aroganţă clericală;
  • în sfârşit, ideea formulării unor „recomandări” (vă mai amintiţi sintagma „indicaţii preţioase”?) pentru cei care vor scrie istoria evanghelicilor români în perioada comunistă este absolut aberantă; oare au nevoie aceşti eventuali istorici de altceva decât de profesionalism şi de respectul absolut pentru adevăr? Sau se tem cumva pastorii că o relatare obiectivă a istoriei, exact aşa cum a fost ea, ar şifona imaginea impecabilă a clericilor evanghelici?
Advertisements

8 thoughts on “Intilnirea de la Arad – O ocazie ratata? (2)

  1. Danut M:
    De-acord cu analiza dvs. O nedumerire: Nu stiu de unde ati tras concluzia de mai jos:
    “ideea că un grup de pastori (în mod ideal, oameni cu autoritate morală şi spirituală) pot acorda iertarea pastorilor colaboraţionişti, fără implicarea laicilor pe care aceştia i-au slujit în biserici (ori care au fost victime ale colaboraţionismului lor) este, cred eu, o mostră de veritabilă aroganţă clericală”

    Exista o fraza vaga din propunerile lor care poate conduce la concluzia dvs. Oricum , daca concluzia dvs. este corecta, intr-adevar a fost arogantsa.
    Am auzit multe pareri; una dintre ele spunea ca documentul e o hirtie goala!!! Nu cred! Dar am apreciat punctele 2 si 3 din prima rezoulutsie (avetsi de gind sa analizatsi rezolutiile?). Punctul 2 cere marturisire si retragere din pozitie cultica (nu spune cum sa se faca si nici daca-i include pe cei ce nu-s conducatori). iar punctul 3 m-a surprins; avertizeaza ca nu s-a invatsat nimic -unii ramin in slujba serviciilor SRI (s-or fi pocait serviciile)- si acestora li s-au “ascuns” dosarele. Banuiesc (fara dovezi) ca punctul 3 e contributia lui Niculescu (felicitari!). Cred deci ca 2 &3 sunt meritorii… indeea cu a 2-a rezolutie mai cuminte este parca o incercare de a-i scapa pe cei ce n-au fost de-acord cu prima si vor sa iasa bine.

    Like

  2. Si inca o chestie:
    Cornel B. spune, citindu-l pe Serac, ca multi ar fi semnat dar s-a redactat tirziu. Am aflat ca unii au stat doar la o parte din lucrari…. Cred ca toti acestia si cei ce n-au fost acolo ar trebui sa comunice o adeziune (nu ca la comunisti) sau un acord. Cred ca ar mari sansele de-a nu fi ignorata deconspirarea!!! Important mi se pare: chiar daca nu-s 100% de-acord cu redactarea, fapul de-a semna marturiseste acceptarea ca [colaborarea] e-o problema grava ce trebuie rezolvata….Ar fi interesant n proces verbal/inregistrare a parerilor….

    Like

  3. Scuze pentru intiorzierea afisarii comentariilor. Am fost plecat doiua zile, fara acces internet.
    Sa le luam pe rind:
    1. In legatura cu aroganta, din cite stiu, nu s-a pus niciodata problema, nici inainte de intilnire, nici in timpul acesteia, si cu atit mai putin dupa, ca laicii sa fie implicati in vreun fel in procesul de acordare a iertarii. Mai mult, atunci cind unul dintre participanti a indraznit sa sugereze, absolut justificat, data fiind eclesiologia congregationala a baptistilor, ca acest proces ar trebui dus la nivelul bisericilor locale, reactia de respingere a pastorilor prezenti a fost furibunda.
    2. Fara discutie ca voi analiza si documentele. Mai vem insa ceva de facut inainte de asta. Deci, bear with me for a little while.
    3. Faptul ca nu a fost pregatit dinainte draftul unei rezolutii, asa cum pe buna dreptate propunea Daniel Branzai, mi se pare grav.
    4. In ce priveste procesul-verbal, ma indoiesc ca exista asa ceva. Si chiar daca ar exista, de vreme ce nu avem nici macar un comunicat oficial al intilnirii, asa cum ar fi decent in orice societate civilizata, credeti ca se va publica un proces-verbal, care ar fi mult mai incriminator? Eu unul nu cred asa ceva.
    5. In epoca internetului, ar fi fost foarte simplu sa se creeze un tine si cei interesati sa-ti puna semnaturile acolo. Sa nu ne facem iluzii insa. Practicile grupului de initiativa tin de secolul XIX.
    Danut

    Like

  4. Participarea e interesanta. Era normal ca cei mai multi sa fie pastorii din Arad… Am fost surprins insa ca au venit si conducatori: O. Bunaciu, Taslpos, D. Maris- pres. comunitate Bucuresti?… si fosti conducatori: Husan…. Au semnat unii pastori in virsta: Chiu Mihai, S. Dragomir, fratii Mitrofan, Costea, A. Chisalitsa, etc…. Au lipsit cei ce-au propus deconspirarea in vechea conducere; Negrut, V. A. Talos, O. Mladin, Cruceru, etc. precum si pastori respectati pe care nu i-am auzit “pronuintindu-se”: D. Nicola, Faragau, Candrianu…si [evident] I. Tson.
    Cred ca-i mai mult decit de semnificativ ca “radicalul” Niculescu -din New York- a semnat desi-s convins ca a avut multle obiectii la conferintsa… Asta contesta obiectiile unora care n-au prticipat datorita neincrederii… mai bine ceva decit nimic.
    Ca sa dam cezarului ce-i al cezarului: cred ca fara “Pigmei”, fara “La Patatosu” si fara blogul lui Daniel Mitrofan nu s-ar fi ajuns la “Arad”. Cu toate criticile mele la adresa celor 2…

    Like

  5. D. Manastireanu:
    avetsi dreptate privind arogantsa pastori- laici… Cred ca merita mentionata o [proasta] traditie baptista pt ca are legtura cu tensiunile legate de deconspirare… Traditional, daca un pastor gresea mai grav era “judecat’ de ceilalti pastori din comunitate (un fel de ceata a prezbiterilor) dupa care acestia convingeau biserica de faptul ca respectivul s-a pocait.. Nu exista la baptisti -dupa cita memorie am eu- ca pstorul sa se marturiseasca in fasa bisericii!!! Cred ca asta explica o parte a tensiunilor deconspirarii: citesti pe bloguri crestini indignati de impietrirea informatorilor ce continua sa predice… iar acestia se mira deoarece unii cred ca si-au rezolvat problema de mult pt ca au discutat-o cu colegii pastori (cazul Tson) sau alteori cu comitetul bisericii!!! Nimeni n-a aflat decit dupa multi ani cind unii (Tson) au spus asta in public… Consider practica nebiblica -cum ati zis si dvs- dar cred ca are [nesanatoase] radacini mioritico-baptiste..

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s