Despre necesara umilinta a marilor spirite – Raspuns lui Paul Dan

Ilustraţia de mai sus prezintă cât se poate de exact impresia
pe care mi-o face atitudinea reflectată de textul lui Paul Dan

Problema

Paul Dan a publicat recent pe noul lui blog un text în care analizează, din perspectiva lui particulară, teologia mistică ortodoxă, pe care o socoteşte eretică şi periculoasă pentru creştinii care au respect pentru Sfânta Scriptură. În acest text, şi aparent fără prea mare legătură cu acesta, autorul etichetează pe scurt şi fără argumente, concepţiile teologice a trei evanghelici români care au obţinut doctorate la universităţi din Marea Britanie, pe teme legate de teologia ortodoxă. Această secţiune din textul lui formează obiectul răspunsului meu. Înainte însă de a intra în subiect, vreau să precizez câteva lucruri.

Precizări

Mai întâi, apreciez că domnul Paul Dan mi-a trimis textul său înainte de a-l face public. Mărturisesc faptul că am fost surprins de acest lucru. Nu mă aşteptam de la el la un asemenea cavalerism. Sau este vorba de altceva? Fără îndoială, este mai cinstit ca cineva să te „înjure“ pe faţă, decât să auzi de la alţii că a făcut-o.

În al doilea rând, experienţa mea anterioară cu Paul Dan nu-mi permite a-mi face iluzii cu privire la posibilitatea iniţierii unui dialog real şi deschis cu el, în care concluziile nu sunt trase dinainte şi care nu sfârşeşte în argumente ad hominem sau în etichetări ieftine. Oricum ar fi, felul în care arată textul afişat de el pe blog nu-mi dă prea multe motive de a-mi face iluzii în această privinţă.

În al treilea rând, şi ultimul, nu scriu acest răspuns pentru a mă apăra pe mine însumi. Ceea ce am scris, am rostit şi am făcut, în domeniul teologiei, ca şi în altele, cu toate cele bune şi rele, sunt publice şi nu am nimic de adăugat la ele.

Mai degrabă, voi încerca să fac ceea ce cred că Scriptura, în care Paul Dan spune că nu cred, îmi cere să fac, adică să-i apăr pe cei atacaţi de el pe nedrept şi fără justificare. După părerea mea, în ciuda aparenţelor şi a dimensiunilor, textul domnului Paul Dan este extrem de subţire sub raport academic. Sau poate că standardele academice ale şcolilor la care ne-am luat diplomele şi am făcut ucenicia întru ale teologiei sunt radical diferite. El apelează cu „generozitate“ la etichetări facile şi se caracterizează prin cvasi absenţa argumentelor. Sau poate, socoteşte autorul, lucrurile pe care le afirmă el (cu o tărie a convingerilor care, trebuie să recunosc, este vrednică de invidie) sunt de domeniul evidenţei şi nu au nevoie de demonstraţie. Îmi pare rău, dar acest lucru nu este acceptabil în ceea ce mă priveşte. Vă prezint mai jos, spre exemplificare, câteva dintre afirmaţiile lui gratuite, îndoielnice şi lipsite de argumentaţie.

  • Since the 5th Century, the Eastern Orthodox Church is frozen in Neoplatonic mysticism, due to the philosophical leanings of the Church Fathers.“ (p. 4)
  • Genuine Christian life has nothing to do with mysticism…“ (p. 9)
  • The supernatural is not mystical in nature.“ (p. 11)
  • Schmemann makes one of the most important remarks concerning how salvation is viewed in the Eastern Church as contemplation, a pagan concept.“ (p. 28)

Îi voi lăsa pe cei mai competenţi decât mine în tainele teologiei ortodoxe să identifice şi alte asemenea năzdrăvănii „teologice“.

Din cele de mai sus, şi altele asemenea, reiese că autorul vădeşte o incapacitate funciară de înţelegere a limbajului metaforic al Bibliei şi, ca urmare, a lucrărilor teologice fundamentale ale Părinţilor Bisericii şi ale altor autori clasici ai spiritualităţii creştine. Astfel, pentru Paul Dan scrierile mistice ale unui Bernard de Clairvaux, cele ale Teresei de Avila sau ale lui Simion Noul Teolog nu sunt decât nişte simple expresii ale frustrărilor lor sexuale. Desigur, el nu este singur în această confuzie. O mare parte a creştinătăţii, cea care a cedat la cântecul de sirenă al raţionalismului modernităţii, care continuă să domine spaţiul evanghelic american, împărtăşeşte aceeaşi orbire spirituală.

Autorul nostru se mişcă cu o dexteritate incredibilă şi cu o încredere de sine de nezdruncinat printre cei mai importanţi autori patristici, dar felul în care îi tratează, scoţându-le ideile din context, vădeşte faptul că, probabil, accesul la ei a fost realizat în mare măsură prin intermediul surselor secundare şi al comentariilor evanghelicilor raţionalişti care i-au fost mentori. Poate că tocmai de aceea textul în sine arată ca un colaj eclectic de citate şi opinii personale inflexibile. Sincer, nu cunosc nici un singur specialist în patristică (fie el evanghelic sau nu) care să îndrăznească a împărţi cu atâta aroganţă şi largheţe etichete de eretici unor titani ai gândirii creştine precum Părinţii Bisericii. Acest lucru este cel puţin lipsit de modestie, dacă nu cumva este semnul a ceva mult mai grav. Aşa fiind, nu este deloc de mirare să vedem la ce concluzii abracadabrante ajunge autorul în urma unui asemenea demers.

Răspuns

Din respect pentru adevăr, încerc în cele ce urmează să clarific câteva erori faptice şi interpretări aberante prezente în textul lui Paul Dan:

1. „At the present time there are many Romanian E. Orthodox theologians who are far superior to Staniloae, but he is promoted because a Byzantine hierarchical procedure which provides that some seniors must have preeminence in spite of their ineffectiveness.“ (p. 56)

Ar fi interesant să aflăm care sunt acei teologi ortodocşi români pe care Paul Dan îi consideră superiori lui Dumitru Stăniloae şi în baza căror criterii a stabilit el acest „clasament“. În realitate, Stăniloae nu numai că nu a fost „promovat“ de ierarhie, ci mulţi ani după moartea sa opera sa teologică era studiată mai degrabă de catolici şi protestanţi, decât de ortodocşi, tocmai din pricina adversităţii pe care o manifestau faţă de gândirea sa unii ierarhi şi teologi ortodocşi cu influenţă.

2. „Timothy Ware is the man behind the E. Orthodox mystical crusade in England and the West… He wrote a very well crafted book titled The Orthodox Church in which he presents a sanitized version of E. Orthodoxy that looks Protestant in order to induce people with a protestant background into the Eastern Church. No mention of Neoplatonism. His work denotes both intellectual dishonesty and scholarly underperformance, besides craftiness. (p. 57)

Autorul pretinde a cunoaşte motivaţiile intime ale episcopului Kallistos, ceea ce este de-a dreptul aberant. De asemenea, n-am întâlnit niciodată în viaţa mea un om cu atât de puţine competenţe teologice care să îndrăznească a eticheta cu atâta uşurătate un academic de talia lui Kallistos Ware. Acest lucru vădeşte o lipsă de caracter incalificabilă şi o aroganţă vecină cu ignoranţa.

3. „The Eastern Orthodox Strategy in England concerning young Romanians seeking PhD in theology.“ (p. 57)

Titlul de mai sus sugerează că ortodocşii (nu se precizează cine anume, în afară, eventual, de episcopul Kallistos), au complotat, elaborând o „strategie“ de atragere la ortodoxie a unor evanghelici români. În realitate, fiecare dintre cei care au studiat teme de teologie ortodoxă în Marea Britanie şi Statele Unite (Paul Negruţ, Silviu Rogobete, Emil Bartoş, Simona Sabău, Eugen Matei şi alţii) au decis independent unii de alţii (şi cu atât mai mult independent de orice imaginare lobby-uri ortodoxe) cu privire la temele lor de cercetare, a căror elaborare şi susţinere s-a realizat în şcoli evanghelice şi protestante de prestigiu. Paul Dan pur şi simplu inventează aici sau, mai precis, minte în mod conştient.

4. „I think it is a fair game for the E. Orthodox to facilitate grants to the young Romanian students (and others) in order to get a PhD in E. Orthodox studies“ (p. 57)

Paul Dan insinuează prin cele de mai sus că cei care au studiat teme de teologie ortodoxă în Marea Britanie, ar fi făcut acele studii cu burse plătite de Biserica Ortodoxă şi, prin implicaţie, n-ar fi altceva decât nişte mercenari năimiţi, dacă nu cumva chiar cai troieni sau de-a dreptul iude. Adevărul este că acele bursele au fost plătite de organizaţii evanghelice, precum Langham Scholarship, Romanian Missionary Society şi altele asemenea. Din nou avem de-a face cu o insinuare perfidă, menită să discrediteze pe cei care se presupune că nu sunt de acord cu opiniile „teologului“ nostru.

5. „The problem is not with the E. Orthodox assisting Eastern Europeans to study their theology, but with those Eastern European Evangelicals who by studying E. Orthodoxy and become persuaded of the mysticism thereof. These Evangelicals prove that they are either uncommitted to the Bible, or not born again.“ (p. 57)

Este interesant cum, de la o presupusă (şi în parte reală) preţuire pentru valoarea teologiei mistice, acest paznic de serviciu al evanghelismului românesc deduce, din nou fără nici cea mai mică urmă de îndoială, faptul că aceşti teologi şcoliţi în spaţiul britanic sunt, fie „lipsiţi de dedicare faţă de Biblie“ (mai precis, faţă de interpretarea particulară a acesteia de către Paul Dan), fie, pur şi simplu „nenăscuţi din nou“ . De unde va fi luat autorul instrumentul de detectare a naşterii de sus a cuiva (înţeleg că s-ar numi… „palingenesiometru“ :-), rămâne un total mister pentru mine.

6. „Another problem with Eastern European students studying E. Orthodoxy abroad is their lack of training in the doctrines of grace, specifically an in-depth analysis of the epistle to the Romans.“ (p. 57)

Rămâne un total mister, de asemenea, de unde anume a tras Paul Dan concluzia că aceşti teologi ar fi pur şi simplu ignoranţi în ce priveşte Epistola lui Pavel către Romani şi „complet neinstruiţi“ în ce priveşte doctrinele harului. De asemenea, nu ştiu ca Paul Dan să fi scris vreun comentariu doct cu privire la această importantă scriere a apostolului Pavel. Aşa fiind, nu înţeleg cum anume are el îndrăzneala de a împărţi certificate de bună cunoaştere a acestei epistole.

7. „Emil Bartos as I mentioned was supervised by Timothy Ware in writing his PhD dissertation.“ (p. 57)

Pentru preciziune, deşi Emil Bartoş a studiat o vreme sub îndrumarea profesorului Kallistos Ware, la Oxford University, coordonatorul oficial al tezei lui, cu privire la doctrina îndumnezeirii în teologia lui Stăniloae, este profesorul Oliver Davies, de la University of Wales, din Lampeter.

8. „This book fails a scholarly exploration of Staniloae’s theology, because it lacks a competent discussion of its Neoplatonic foundation.. Bartos’ work developed within E. Orthodox perimeters is not fully academic. Probably was no freedom to work with Timothy Ware as a PhD mentor.“ (p. 57)

Din nou, mi se pare de o aroganţă fără seamăn faptul că acest om, care n-a reuşit să producă nici măcar un singur text academic decent în viaţa lui, se socoteşte îndrituit şi pe deplin justificat să afirme că un text acceptat de o universitate de prestigiu din Marea Britanie, şi aprobat pentru tipar (în Anglia şi România) cu recomandarea unor teologi de certă valoare academică, este un veritabil „eşec“ în încercarea de explorare a teologiei lui Stăniloae şi un text „nu tocmai academic“. De ce? „Argumentul“, prezent în mod surprinzător de data aceasta, este absolut zdrobitor. Emil Bartos eşuează în a trece de baremul marotei teologului de ocazie – neoplatonismul – temă pe care Paul Dan o repetă obsesiv în acest text, fără a ne convinge însă că o înţelege cu adevărat. Vă las pe dvs. să judecaţi singuri acest mod de a face teologie.

9. „Although Emil Bartos disagrees with different aspects of Eastern Orthodoxy, and respectively with portions of Staniloae’s dogmatic theology, still he adopted concepts from it, and tries to be an integrative theologian of protestant and mystical Eastern Orthodox Theology, which is an impossibility. He renders a indirect service to the mystical cause worldwide. The result is Emil Bartos compromised his Evangelical stand and his Biblical protestant theology. Bartos got a lot of recognition for his work, but in the same time, he became an Eastern Orthodox at heart and later an ecumenist. In private discussions, he was promoting E. Orthodox theology among Evangelical students, while he was a professor of systematic theology at an Evangelical university.“ (pp. 57–58)

Cred că este corect a ne întreba cine anume a decis că a fi un teolog integrator este o imposibilitate? Desigur, în afară de „marele teolog“ Paul Dan?

De asemenea, afirmaţia că „Emil Bartoş a devenit ortodox în inima lui“ este absolut aberantă, deoarece prin aceasta autorul încearcă să calomnieze şi să submineze autoritatea lui în comunitatea evanghelică din România, ştiute fiind sentimentele antiortodoxe ale majorităţii membrilor acesteia. Desigur, într-o lume normală, faptul că cineva şi-ar schimba convingerile teologice în urma studiilor ar fu un lucru absolut normal şi acceptabil. Astfel, dacă într-o asemenea lume unii evanghelici ar deveni ortodocşi sau unii ortodocşi ar deveni evanghelici n-ar putea fi privit nicidecum ca un păcat sau ca o pricină de discreditare. Nu putem însă aplica normele normalităţii la condiţia patologică a spaţiului evanghelic din lumea postcomunistă. Şi nici la patologiile evidente ale textului analizat aici.

Grav este însă că ceea ce de această dată Paul Dan nu mai insinuează, ci spune de-a dreptul, este un fals, menit a distruge prestigiul unui om considerat a fi un duşman periculos pentru opiniile autorului.

În ce priveşte ecumenismul lui Emil Bartoş, avem de-a face din nou cu o mistificare. Dacă eu am afirmat deschis convingerile mele ecumenice, Emil Bartoş nu numai că n-a afirmat niciodată asemenea convingeri, dar, ca prieten apropiat, ştiu bine că are propriile lui îndoieli în acest domeniu, chiar dacă a participat, ca orice teolog decent şi civilizat, la dialoguri academice cu teologi din diverse tradiţii. Cine nu pricepe aceste lucruri nu are ce căuta în arena teologică a secolului al XX-lea, ci se condamnă singur, ca ignorant şi fanatic.

10. „Silviu Rogobete is another Romanian Evangelical turned pro E. Orthodox and ecumenist. He is paradoxical because in spite of his pro E. Orthodoxy, he still vigorously defends Evangelical rights.“ (p. 58)

În îngustimea sa sectară şi în fanatismul său fundamentalist, Paul Dan nu poate pricepe nicicum că cineva poate avea apreciere pentru o altă tradiţie, păstrându-şi în acelaşi timp neştirbită dedicarea faţă de propria tradiţie eclesială, inclusiv prin apărarea drepturilor legitime ale acestei comunităţi de orice formă de nedreptate sau persecuţie.

Silviu Rogobete, devenit între timp diplomat, este însă în primul rând un academic, şi unul dintre specialiştii noştri în chestiunea libertăţii religioase. În această capacitate, domnul Rogobete, spre deosebire de criticul său de ocazie, este gata să apere nu numai drepturile religioase ale evanghelicilor sau ale ortodocşilor, ci şi dreptul legitim al ereticilor de a-şi propaga propriile idei.

11. „No one will debate his good intentions, but with time, his appreciation for the Eastern Church mysticism will grow. That will lead him, and others with the same background to later become supporters of mysticism driven apostasy.

În fraza de mai sus, Paul Dan ne oferă o nouă mostră a aroganţei sale fără limite, de data aceasta într-o formă pseudo-profetică. El pretinde a şti nu numai că intenţiile lui Silviu Rogobete sunt nobile, dar a şi prevăzut deja ce anume se va întâmpla cu acesta în viitor. Mi se pare că deja avem de-a face aici cu un soi de delir.

12. „The three theologians mentioned in this short analysis are part of a larger group of young, eager Evangelicals who have studied or are studying abroad in order to secure doctoral degrees. God gifted them with great abilities, earning highest honors from Cambridge, Oxford, and the like. The problem is that those who depart from a Biblical commitment, and instead practice a philosophical theology, engage on a pathway that is hard to return from. There is also a clear manifestation of an elitist behavior among them, being disconnected from the life of the church.

Iată, în sfârşit, şi sentinţa supremă. Nu numai că, după părerea lui Paul Dan, aceşti teologi s-au „îndepărtat de Biblie“ (aşa cum o interpretează el, aceasta fiind, se înţelege, singura interpretare corectă), dar au lăpădat-o pe aceasta în favoarea unei teologii filosofice (care – iată o nouă evidenţă pentru „expertul“ nostru în teologie – este incompatibilă cu teologia biblică). Această pretinsă opţiune exclusivă, ştie prea bine „profetul“ nostru autodeclarat, îi va conduce pe aceşti teologi la dezastru. Dar, zice el, la ce altceva te poţi aştepta de la nişte „elitişti“, „despărţiţi de viaţa bisericii“. Aferim!

Concluzie

Aşa cum am spus dintru început, nu consider că se merită a mă apăra singur de acuzele aduse de Paul Dan în acest text. Ele sunt, în definitiv, asemănătoare cu cele aduse altora aici. Cred că am spus deja suficient în această privinţă.

Pariez că autorul n-a citit niciuna dintre lucrările de doctorat pe care le încondeiază aici. Ştiu bine, oricum, că cel puţin pe a mea n-a citit-o, ea fiind încă nepublicată. Ce anume îl îndrituieşte atunci pe autor, în afară de aroganţă şi autosuficienţă, să se pronunţe în lucruri pe care nu le cunoaşte? Prefer să nu răspund la această întrebare, lăsându-vă să decideţi singuri. Oricum, este sigur că nu cu asemenea pseudo opere vor ieşi evanghelicii români din copilăria teologică ce îi caracterizează (încă) în prezent.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

40 thoughts on “Despre necesara umilinta a marilor spirite – Raspuns lui Paul Dan”

  1. Danut, m am ajitat sa vad si io cine i asta rascolitoare personalitate pe care tu o bagi atata in sama ! Si ce vad ?! Un simplu “pastor” ( si din America !) rau de gura si afurisit, colturos … atat ! Ai zice ca detine Adevarul … sa l urmam ??? Io zic sa tragi un pui de somn !
    _________

    Genelica, aici unde ma aflu (Osijek, Croatia) este cu o ora mai devreme ca la voi. So oricum nu ma culc nicicind odata cu gainile.
    Pe de alta parte, nu pentru Paul Dan am scris, ci pentru cei care, din naivitate, l-ar putea crede.

    Like

  2. Danut, si parerea mea este ca copliariile acestui domn Dan, si aroganta lui nu merita luate in seama. Cred ca afirmatiile lui cum ca voi ati fost platiti de Ortodocsi sa faceti doctorate este la limita calomniei, si poate unii in pozitia voastra ar putea considera ‘legal action’.
    Pe ce baza poate el sa faca aceste afirmatii calomnioase?

    Like

    1. Nelu, Paul Dan este probabil un om sincer (nu am de unde sa stiu). Este insa, ca toti fundamentalistii, atit de sigur ca ceea ce gindeste este corect, incit nu crede ca ca are nevoie sa verifice faptele.
      Cred ca ni se poate intimpla oricaruia dintre noi. Tocmai de aceea avem nevoie de ceilalti din trupul lui Cristos.

      Like

  3. Ar fi trebuit sa clarific de la inceput un lucru. Imi cer iertare pentru aceasta.
    Mentionarea umilintei necesare marilor spirite, in titlul acestui post, nu este adresata doar lui Paul Dan, ci mi se adreseaza in egala masura. Asa cum poate fi de folos oricaruia dintre cititorii acestui blog.

    Like

  4. Si mie mi se adreseaza umilintsa, atita doar ca nu sunt un mare spirit.
    _________

    Putina incurajare nu strica nimanui, nu-i asa?

    Like

  5. mi se pare un raspuns valabil, un pic cam dur, dar la obiect.

    apropos tinerii teologi parca nu sunt atit de tineri, sau nu mai stiu eu cind se termina tineretea cuiva?
    poate dl dan paul o fi mai in virsta ca noi si tre sa-i respectam conf vt perii albi.

    si apoi nu am vazut nici un raspuns pina in urma cu citeva ore pe blogul cu pricina. daca aveti rabdare postez o analiza metodologica a textului.
    poate ar trebui sa fac si o analiza a atacului la adresa lui dm, dar nu stiu daca am toate datele pt asa ceva. textul lui pd e evident.

    danut, i-auzi, te-ai inhaitat cu biserici istorice. pai aia baptista si penticostala, sau oricare evanghelica nu sunt biserici istorice, ce sunt biserici geografice?

    dp, mai baiete mai, ce e aia istorie? pai noi baptistii de ne tragem din ioan botezatorul nu suntem mai istorici decit aialalti?

    Like

  6. Alex:
    ma bucur sa aud de la dvs o analiza. De laudat v-ati laudat scolile si profesorii si dvs si Dl Manastireanu; ramine sa vedem si analiza.
    Suntem oarecum de-aceeasi virsta si istoria unversala de-am invatsat-o la comunisti n-a fost favorabila Bisericii. Sper ca cea pe care ati invatsat-o la scolile grozave din Apus nu e una excesiv de roza. Nu de alta, da’ lectiile de istorie sunt mai degraba triste… Cine-i mai competent va las pe dvs sa apreciati. ASTA nu-nseamna ca tot ce scrie Dl. Dan Paul este neadevarat. Se pare ca mai e si un om in virsta. Oricum, astept replici mai academice decit obisnuitele: ‘da’ ce voi evanghelicii nu va’ncurcati in caii si trimbitsele din Apocalipsa?”… Fisti siguri ca nu-mi dosresc umilirea nimanui -nici macar a fundamentalistilor, doar si ei sunt crestini- dar nici o ascundere “stiintifica” a ereziilor si pacatelor “ghiavolesti” care au bintuit destule institutii pe care nu le pomenesc, nu e acceptabila. Astept analiza, desi poate mai bine s-ar incheia totul aici- spre binele tuturor- pina la Dreapta Judecata unde cu totii cerem raspuns bun. Cu regret, mare regret.
    ____________

    Domnule Doru Radu,
    Sper ca nu ne luati in nume de rau aprecierea pentru scolile care ne-au format. Este, in definitiv, o forma elementara de recunostinta (o virtute crestina din ce in ce mai rara in lumea noastra).
    Alex a studiat istoria Bisericii, in particular istoria Bisericii Unite,nu istorie seculara, deci ceea ce scrieti aici i se potriveste prea bine.
    Si eu cred, vazind ‘raspunsurile’ la ‘raspuns’, ca nu exista interes pentru dialog si atunci probabil este ma bine sa incheiem povestea aici. Eu cel putin am lucruri mai bune de facut decit sa ma angajez intr-un ‘dialog al surzilor’.
    In final, desi intuiesc, ne puteti explica putin fraza eliptica de la sfirsit? Ce anume regretati si de ce? Daca vreti si credeti ca se merita. Daca nu, lasati-o asa.

    Like

  7. Danut Manastireanu Submitted on 2009/05/14 at 3:50pm

    Domnule Paul Dan,
    Regulile politetii elementare ar fi cerut sa solicitari permisiunea mea inainte de a transcrie pe blogul dvs. comentarii de pe blogul meu.
    Desigur, v-as fi dat aceasta permisiune daca o cereati. Dar vad ca v-ati luat-o singur.
    Asa cum se vede din ceea ce ati scris, nu un dialog va intereseaza pe dvs. ci cu totul altceva.
    Va doresc succes in toate cele buna.

    Danut,

    Tu ai fost primul care ai copiat imaginea de pe prima pagina a blogu-lui meu si text din eseu. Nu-i nici o problema. Eu am copiat continutul de la tine cu scopul de a raspunde asa cum ai facut si tu. Am decis si am sters comentariile la care nu am raspuns.
    Paul Dan

    Like

  8. Danut,

    Personal cred ca mi-am expus punctele de vedere. In principiu nu as vrea sa mai particip la discutii pe blog-ul tau, doar in cazuri exceptionale. Cititorii pot sa isi faca o parere suficient de buna fie citind discutiile pe blog-ul tau sau de pe blog-ul meu. Inca un lucru. Niciodata nu m-am gindit ca sunt infailibil (cum sunt acuzat), dar o generatie post-modernista nu poate sa acepte afirmatii directe si deaceea acuza pe cei principiali de arroganta, infailibilitate, etc.
    Este pentru prima data cind particip intr-o disputa si in acelasi timp sunt plin de pace si rugaciune. Este harul Domnului. M-am rugat ca El sa fie slavit. Nu ma intereseaza imaginea publica. Sunt foarte bucuros pentru ce El mi-a descoperit in teologia patristica si istoria filozofiei.

    Cu consideratie pentru voi toti,
    Paul Dan

    Like

  9. impresia mea de pina acum este ca dp a produs un text de amator si profesionistii au sarit sa-l critice. de fapt e ca si cum un scolar de gimnaziu ar avea parte de o corectura universitara.

    nu corectura e problema, ci faptul ca ‘scolarul’ nu a ajuns sa treaca prin niste stadii de invatare ca sa merite efortul universitarilor.

    revin.

    Like

  10. Pe mine ma intereseaza daca “intrebarile, indoielile” sunt o parte naturala a umlarii crestine, sau un rabat postmodernitatii (personal cred ca de frica postmodernitatii -infierata in predici-, foarte multi crestini nu isi permit luxul intrebarilor si dilemelor, si de aici izvorasc cu usurinta atitudini fundamentaliste).

    Observ ca si teologi precum NT Writh propun o abordare calma, din perspectiva iubirii pentru aproapele, a apologeticii (cu sens larg) pentru credinta crestina. Totusi, aceiasi teologi (cum sunteti si dvs.) nu sunt lipsiti nici de convingeri statornice.

    Pe mine ma face sa concluzionez ca omul este si convingere si dilema, in diferite proportii. Atat doar ca la unii convingerile degenereaza in aroganta, defensivitate, etc, iar la altii, dilemele duc la nesiguranta cronica.

    Revenind la convingeri, in problema Trinitatii, de ex., crestinul nu-si permite dubii. Este o realitate (si o taina) pe care o accepta prin credinta, fiind, cred eu, revelata in mintea/duhul omului de catre Duhul Sfant (sau Tatal, cum spune Domul Isus). Deci exista domenii in care nu ne putem permite luxul dubiilor.

    Intrebarea este unde ne oprim? Cand devenim gratiosi, admitand posibilitatea ca celalalt ar putea avea dreptate?

    Sau nu este vorba de convingeri/dubii ci de atitudine?

    Deja am prea multe dileme.

    Like

    1. Draga Vasile,
      Spre deosebire de marea majoritate a evanghelicilor, eu nu cred ca postmodernitatea este un dusman de temut al evanghelismului. Ea ne confrunta cu limitele morernitatii, la al carei cintec de lebada am cedat prea usor (vezi cartile lui David Wells pe aceasta tema). Exista unii, ca Wells, ai caror solutii reprezinta, pina la urma, o intoarcere la modernitate. Eu cred ca acesta este deja un drum care si-a epuizat potentialitatile (si, trebuie sa recunoastem, a jucat un rol esential in intoarcerea la rationalitate, dupa excesele Evului Mediu). Am, mai degraba, mult mai multa simpatie pentru incercarile lui Stanley Grez de a depasi aceste limite si de face din postmodernitate o ocazie de innoire a evanghelismului (vezi cartea sa Renewing the Center. Evangelical Theology in A Post-Theological Era.).
      Ai mare dreptate, pentru un crestin inradacinat in credinta istorica a Bisericii, trebuie sa existe lucruri nenegociabile. Fara acestea, cadem in relativism. Care sunt acestea este marea problema. Pentru mine, sunt cele exprimate in Crezul Niceo-constantinopolitan. Si cred ca sunt destule. Nu cred ca trebuie sa includ acolo creatia de 7 zile a 24 de ore, ineranta, Lordship salvation, dubla predestinare si altele asemenea.
      Sper ca e clar, cit de cit, desi stiu bine ca pentru unii ceea ce am spus deja este highly contentious.

      Like

  11. Domnule Manastireanu et Co:
    I-am scris lui Dan Paul ca nu ma amestec in problema de fond; o las in seama specialistilor. I-am rerosat insa ca a fost nesabuit in a va judeca buna intentsie/credintsa a celor 3 pe care va pomeneste… Si ca asta ca si altele din partea lui par a fi o arogantsa. Reactia dvs si a altora a fost justificata. Dupa care insa vorba americanilor: cill down. Pt un om in virsta e un pic surprinzator ca a infipt toporul atit de adinc fara sa se gindeasca la efecte. Dincolo de asta.. reactia grupului dvs. a fost de parca dvs. ati infiintsat stiintsa istorica. Sunt sincer curios sa citesc o istorie obiectiva scrisa de Alex, corecta dupa criterii atit de exigente ca cele pe care le-au cultivat profesorii dvs. Atita doar ca asa ceva nu exista. Motivul? Mi l-ati spus dvs.: avem teologii diferite. Si ce-o sa spuna istoria corecta? Ca n-au fost erezii? Da de ce s-a suparat Ioan (1 Ioan) in sec I? Unele confesiuni prefera o istorie triumfalista. E dreptul lor. Nu e si adevarata! Domnul Dan Paul s-a apucat sa decida inainte de Judecata Domnului. Dar lucrul acesta l-au facut altii inaintea lui care i-au considerat sfintsi pe X si pe Y. Desi nu stiu cine le-a dat dreptul sa dea cerfitificate respectivilor, li-l respect. Dar istoria lor nu poate obliga pe alti istorici -inclusiv Dan Paul- sa nu fie de alta parere. Orgliul lui a stirnit orgoliul dvs. Scolile noastre sunt mai bune ca ale lor! Or fi…. cei ce-si asuma dreptul de-asi prezenta triumfalist istoria nu ma pot oblga pe mine sa le-o accept, ca altfel ii jignesc.

    Like

  12. D-le Manastireanu:
    pe Alex il cunosc, chiardaca el m-a uitat. Iin plus a ati mai adaugat si dvs studiile lui. DAca Dan Paul este la liceu pe linga Alex iar eu la gradinitsa, nu inseamna ca asta l-a facut pe Origen usa de biserica. Nu vreau sa incep si eu. Sunt dispus sa invats de la dvs., de la totsi. Nu preupuneti, totusi, stimati domni, ca nimeni n-a mai auzit nimc pina la dvs. Ma declar un baptist mistic si nu in gluma; resping identificarea pe care Dan Paul a facut-o intre ocultism si misticism. Dar daca-mi spuneti ca misticismul n-are risc sa de-a’n ocultism va rid in nas. Inseamna ca n-ati avut a face nici-odata cu lupte spirituale! Hai nu mai reactionati chiar ca oameni care detsineti tainele universului spiritual crestin. M-as bucura sa fie asa; am intrebari destule pt dvs.
    Haideti sa discutam ca oameni rationali. daca nu pouetm face asta cu Paul Dan, cu dvs. cel putin o putem face, raminind chiar prieteni si respectindu-ne, nu injurindu-ne sau gindind ca lelalat este fie idiot, fie demonizat, ori ca nu crede in Biblie, chiar daca nu neaparat vom fi decord la sfirsit.

    Like

    1. Domnule Doru Radu,
      Va spun sincer ca nu inteleg iritarea dvs. Nu cred ca cineva care are minte cit de cit va intra vreodata in argumentari de genul ‘tata meu il bate pe tata tau’ (respectiv, ‘scoala mea o bate pe scoala ta’). Nu despre scoli este vorba aici, ci de ce anume am invatat sa nu acolo.
      Ceea ce este evident pentru unii dintre noi, desi se poate sa gresim, este ca Paul Dan, desi a studiat la o scoala decenta, asa cum este Biola, n-a reusit sa-si insuseasca ABC-ul academismului. Daca ar fi facut=o, at fi scris cu totul altfel. Atit si nimic mai mult. Deci, va rog frumos, terminati cu povestea comparatiei scolilor. Este sub demnitatea dvs.
      IN al doilea rind, cine a spus ca mistica nu presupune riscuri. Staniloae insuri avertizeaza cu privire la acest lucru atunci cind critica apofaticismul lui Lossky. De aici insa la ‘aruncarea pruncului cu apa din scalda’ este drum lung.
      Haideti sa discutam ca niste oameni rationali. daca cu Paul Dan nu putem face asta, cu dvs. cel putin o putem face, fara a ne injura reciproc, fara a-l deminiza pe celalalt sau a presupune ca acesta nu este dedicat Scripturii, chiar daca in final vor sfirsi pe pozitii diferinte. Aceasta, mi se pare mie, este o conditie minima a civilitatii. Aceasta calitate insa este rara in lumea evanghelica de astazi.

      Like

  13. doru radu nu te-am uitat, insa nu te-am vazut de mult!

    si cred ca intre timp ambii ne-am mai schimbat si maturizat.

    revin.

    Like

  14. Dar daca orgoliile tot sunt acolo, nu este mai bine, pina la urma, ca este sa iasa la iveala, ca sa poate fi vindecate.
    Eu critic aspru slabiciunile evanghelismului, dar o fac dinauntru, platind, asa cum stiti, un pret mare pentru asta. Pe de alta parte, daca as fi atit de fascinat de ortodoxie, cum cred unii sau atit de orb cu privire la slabiciunile ei, cum crede Paul Dan, ce anume m+ar fi oprit sa devin ortodox? Eu am ales o alta cale. Asa cum spuneti catehismul biblic pentru poate face, construind, mult mai mult decit acuzaţiile, adesea nedrepte şi, mai ales lipsite de argumente solide, ale lui Dan. Fiecare cu chemarea lui, nu-i asa? Să-l lăsăm, deci, pe Dumnezeu să socotescă la sfârşit care este calea cea mai bună.

    Like

  15. Amin.
    Succes!
    Orgoliile ies la iveala; d-aia zice Ap. Pavel ca-i bine ca-ntre noi sa fie partide.
    Cei mai buni dintre noi erau inchisi de comunisti si acolo aveau dezbateri aprinse interconfesionale; ca si noi. Din cind in cind, isi aduceau aminte si aveau partasie crestina (scuzati termenul pocait-nu-l stiu pe cel ortodox).
    Ce-ati ales dvs. e interesant. Eu ramin “in starea in care L-am primit pe Domnul” si nu gasesc necesar sa iau alta “cale”. Nu sunt dogmatic si de-ocamdata sunt confortabil pt ca sistemul nu-mi cere sa fiu. Iar daca credeti necesar sa dezgoliti orgolii, continuati. Iertare pt abuzul de blog.

    Like

  16. apropos de pustani doru radu, la citi ani crezi ca ma mai calific ca pushtan? sper ca nu zici pustan, ca ala e penticostal.

    Like

  17. @Doru
    M-am simtit sincer onorat ca m-ati pomenit (cred) in comentariu.
    La cate (lipsa de) cunostinta am in cele teologicesti (de patristica am auzit doar pe aici pe bloguri) nu pot fi pus in rand cu Marius si ceilalti.
    Imi place consecventa dvs si a lui Danut. Aveti in comun convingeri clare si puternice. Poate odata ma molipsesc si eu.
    Nici eu nu caut o alta cale. Mai degraba planez deasupra admirand cararile

    Un pushtan

    Like

  18. Alex:
    O intimplare hazlie.
    Am hotarit sa-ncalc juramintul nazireal si am cumparat o bere ca sa faca nevasta mitittei.
    Casieritsa, pushtioaica de 16 ani, mi-a ordonat profesional:
    “Va rog sa prezentati carnetul de conducere” . “De ce?” -ntreb. “Pai dvs. nu stiti ca in America numai cei nascuti inainte de 1988 au voie sa cumpere bautura”… A fost cel mai mare compliment pe care aspectul meu exterior l-a capatat vre-odata.
    … Unii pe care i-am facut pushtani, din gresela, se vor simtsi flatasi ca mine cu casieritsa.
    Sam:
    Eu nu stiu cine sunt cei ce-si dau cu presupul pe blog cred ca sunt experti; cite-odata ati scris si dvs si mi s-a parut ca aveati bun simts; spre deosebire de mine care intec masura.
    Chestia cu pushtanii mi-a venit de la Cruceru, care s-a facut pushtan in comparatie cu Pitt Popovici (90) si si-a cerut scuze de la Pushtan, cel adevarat.
    Sper sa nu se supere ceilalti “pushtani”: Alin Cristea, Flrorin, Ulen… ma grabesc si memoria imi joaca feste.
    Astept, Alex, sa vad unde-a gresit Dl. Paul Dan. Mi-a spus si Curceru… deci daca 2 sunteti de-aceesi parere ma duc sa ma culc.
    Multa sanstate, mamei tale, Alex; salutari lui Florin.

    Like

  19. Scrieti ca <>

    Eu nu stiam ca majoritatea membrilor comunitatii evanghelice din romania au sentimente antiortodoxe. Mentionez ca sunt ortodox si am printre cunostinte membri ai comunitatii evanghelice. Ma surprinde afirmatia dumneavoastra.

    In ceea ce priveste parerea despre ortodoxie a lui Paul Dan, mi se pare ca este scrisa sub influenta aceluiasi duh de cearta ca si cealalta scriere a dansului “Adevarul despre adventisti”.

    Inainte de a condamna un cult este bine macar sa fie cunoscut cu adevarat, ceea ce Paul Dan nu a facut nici cu ortodoxia, nici cu adventismul. Ma intreb ce alt cult urmeaza demersului sau apologetic. As zambi, daca nu as suspecta (in cazul dansului) o patologie psihiatrica.

    Like

  20. O cumpana la rascruce

    In disputele teologice de pe bloguri, cine stie sa faca diferenta intre “bataia laptelui da smantana” si “scarpinarea nasului da … sange” este un mare intelept. Nu numai ca scapa neranit, dar se mai si bucura de smantana pe paine!

    “Good job” si gladiatorilor si celor din tribuna!

    Like

      1. Dar alegerea intre cele doua nu este chiar asa de usor de facut si cere discernamint si finete de spirit, ca si umilinta, ce nu se gasesc chiar pe toate drumurile.

        Like

  21. Atata vreme cat la o simpla rasfoire a internetului, oricine poate afla ca multi ortodocsi l-au acuzat pe Dionisie Aeropagitul ca a pendulat intre Ortodoxie si Neoplatonism si ca Vladimir Losski raporteaza CRITIC dogmatica ortodoxa fata de filosofia neoplatonica, demersul lui Paul Dan mi se pare de rea-credinta.

    Like

  22. Paul Dumbrava:
    Cu tot respectul, n-am intseles daca acuzatia lui Dan la adresa lui Dionisie e justificata, de ce demersul sau este de rea credintsa? Daca n-ar spune adevarul v-as intselege.
    Multsumesc.

    Like

  23. Nu stiu ce-a scris Dan Paul despre adventisti. Daca i-a atacat e condamnabil. Imi cer iertae pt ca si eu am scris uneori depreciativ la adresa “altora” pe-acest blog.
    Stiu insa ce-a scris Dan Paul despre Karl Barth; vi-l pot trimite daca va intereseaza. Nu stiu daca e-adevarat ce scrie, dar daca este imi intareste anumite banuieli. Oricum, nea Karl nu e din parohia noastra, deci nu ma intereseaza prea tare.
    Intentiile demersului lui Paul Dan? Nu le cunosc. Pot sa va spun doar ca mi-a trimis citeva e-mailuri pe privat. El spune despre demersul de mai sus:
    -l-a scris pt publicul American nefamiliarizat cu ortodoxia
    -s-a simtsit obligat sa-l informaeze pe Dl. Manastireanu despre demers intrucit ii pomenise numele in lucrare. Obligatie crestineasca. (n-am intseles daca i-a informat si pe ceilalti)
    -lucrarea a trimis-o la citiva profesori care au apreciat-o (mi-a dat numele lor)
    -lucrarea nu e teza de doctorat.
    Nu-l cunosc pe Dan; nu ma pot pronuntsa. Daca e sincer in cele spuse mie, motivele nu par rele.
    Restul analizei a facut-o Dr. Nadaban. El e mai priceput decit mine; nu mi se pare insa ca ataca fondul problemei.

    Like

  24. Sa fiu mai explicit: de vreme ce ortodocsii il critica, il acuza pe Dionisie ca a pendulat intre ortodoxie si neoplatonism, aceasta inseamna ca resping neoplatonismul ca pe un lucru gresit. De vreme ce Vladimir Losski CRITICA neoplatonismul, dupa parerea mea este o dovada de rea credinta sa acuzi ortodoxia de niste notiuni de care se delimiteaza, pe care le critica, le acuza.
    Adica intretine in mod gresit ideea ca ortodocsii ar fi adepti ai neoplatonismului, cand de fapt acestia il critica.

    Like

  25. Multsumesc de raspuns. Ceea cred eu ca induce Dan e faptul ca ortodoxia a fost influentsata de neoplatonism macar praxiologic daca nu teologic.
    Si nu doar stabilitatea unui om.

    Like

    1. Daca citit cu atentie ceea ce spune Paul Dan, este vorba de mult mai mult decit influente.
      Din pacate el nu este obisnuit sa opereze cu nuante, care sunt esentiale in analiza teologica.
      Este evident ca nu are organ pentru asta si ar trebui sa se ocupe de lucruri la care se pricepe mai bine.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s