11 aprilie 1977
Dată în faţa noastră
Lt. col. Mihai […] [1]
Declaraţie
Subsemnatul, Mănăstireanu Dănuţ născut la 30 nov. 1954 în Iaşi fiul lui Ioan şi Mina, student anul III la Facultatea de ştiinţe economice, căsătorit, cu un copil, membru UTC, cu serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Iaşi str. Moara de foc, nr. 23 A, declar următoarele:
Fiind chemat astăzi 11 aprilie la organele de Securitate, ca membru al Bisericii Baptiste din Iaşi mi s-a cerut să dau o declaraţie în cazul pastorului baptist XXXXX [Ţon Iosif], despre care arăt [2]
Îl cunosc, nu personal, din aproximativ anul 1974 când l-am auzit vorbind într-o biserică din Bucureşti. Ştiu despre el că este pastor în Ploieşti. Eu personal îl consider cel mai bun predicator din ţară. Ştiu că a făcut facultatea de filologie, seminarul baptist la Bucureşti şi facultatea de teologie baptistă la Oxford, Anglia.
Ştiu că este preţuit în toată ţara şi a fost invitat la Iaşi de foarte mult timp. Duminica trecută, 3 aprilie ne-a vizitat împreună cu soţia, dar nu l-am mai putut asculta, căci, după cum am auzit a fost ridicat de organele de Securitate de la familia unde găzduise, respectiv XXXXX [Stan Mihaita] credincios baptist din Iaşi.
Din câte am auzit se pare că a fost ridicat pentru cercetări legate de depunerea la Consiliul de Stat a unei lucrări despre respectarea libertăţilor creştine în ţara noastră. După câte ştiu lucrarea conţine aceleaşi lucruri pe care fr. XXXXX [Iosif Ton] şi alţi fraţi le-au prezentat deschis la Congresul Cultului Baptist 4-6 februarie 1977. Am auzit că această lucrare a fost prezentată şi la postul de radio „Europa liberă”. Personal n-am ascultat. Personal n-am citit lucrarea respectivă deoarece cred că nici n-a ajuns la credincioşii din Iaşi.
Participând la lucrările Congresului sus amintit, am auzit doar unele din problemele ridicate de fr. XXXXX [Iosif Ton] în discursul său, deoarece am ajuns în biserică, sala Congresului, la sfârşitul acestui discurs.
Îmi amintesc dintre problemele ridicate de acesta faptul că numeroşi credincioşi baptişti sau din alte culte au fost amendaţi cu sume foarte mari pentru că s-au vizitat unii pe alţii şi în cursul acestor vizite s-au rugat şi au cântat împreună. Ei au fost amendaţi pe baza articolului 1 alin. D din Decretul 153/70. Pe baza aceluiaşi articol au fost amendate şi o serie de biserici şi filiale. Articolul de lege sus numit se referă la „grupuri anarhice şi concepţii de viaţă parazitare” şi aceasta aruncă asupra tuturor credincioşilor legal constituiţi în biserici epitete de anarhisti şi paraziţi sociali.
Cunosc că pastorul baptist XXXXX [Iosif Ton] a fost cercetat şi în legătură cu o lucrare intitulată „Locul creştinului în socialism” pe care a depus-o la Consiliul de stat. După cum ştiu, el a fost scos din urmărire penală fiind declarat nevinovat, în anul 1976.
În prezent cunosc faptul că pastorul baptist XXXXX [Iosif Ton] este cercetat la Bucureşti, fiind luat dimineaţa şi eliberat seara târziu.
Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi semnez.
11 aprilie 1976
Mai arăt că documentul înaintat la Cons. De Stat, am auzit că ar fi fost semnat de pastorul XXXXX [Pavel Nicolescu] şi încă un număr de cinci, şase credincioşi.
După câte am auzit aceştia ar fi: pastorul baptist XXXXX [Aurel Popescu] şi surorile XXXXX, [Genovieva Sfatcu si Silvia Tarniceru] acestea din urmă fiind din Iaşi. Personal n-am semnat acest document deoarece nici nu l-am văzut, aşa cum am declarat mai înainte.
Personal nu sunt de acord cu difuzarea lui la postul de radio „Europa liberă.” [3]
Mănăstireanu
Comentarii
1. Declaraţia mi-a fost dictată. Nu este stilul meu. Am negociat însă la sânge fiecare punct şi n-am scris decât lucrurile cu care am fost de acord, deşi presiunile au fost foarte mari (inclusiv cu folosirea tacticii poliţistul bun – poliţistul rău).
2. Am insistat să fie menţionat că n-am dat declaraţia de bunăvoie, ci pentru că am fost chemat la Securitate şi somat s-o fac.
3. Acest untim punct este un compromis pe care l-am făcut şi de care mi-a păruut rpu după aceea, dar eram prea obosit şi stresat după câteva ore de interogatoriu. Aşa încât am acceptat acest lucru, ca să încheiem şi să pot pleca. Fusese prima mea confruntare serioasă cu Securitatea. Pe lângă aceasta, muştruielile din armată fuseseră joacă de copii.
Persona 
NU inteleg ce numiti dvs. ‘denunt’. Toate faptele pe care le-am relatat eu in acest document erau de notorietate publica. N-am declarat nimic ce securistii nu stiau deja si era cunoscut de toata comunitatea baptista. Denuntul se refera la relatarea de fapte incriminatorii care nu sunt cunoscute, cu intentia de a face rau cuiva.
LikeLike
mie mi se pare grav că ați denunțat prietenii dumneavoastră,sau nu mai înțeleg.
LikeLike
D-le DM:
Sotia mea n-are treaba cu dvs.; nu site ca v-ati mutat de la baptisti, etc. Pe mine e suparate; se teme ca am o obsesie. Se bucura cind iau cite o replica mai aspra; spera ca ma lecuiesc.
Cineva m-a facut fatarnic in public si chestia asta a muzat-o pt ca si ea crede ca sunt. Si citeodata poate ca nu se-nsala. Atita doar ca eu recunosc.
LikeLike
V-ati molipsit de la anchetatori. Nu-i nici o suparare: n-aveti de unde sti pe cine am vizat, iar despre el au fost publicate dovezi.. si-a recunoscut. Da’ nici o suparare: de vroiam deconspirare dadeam numele tuturor. Din pacate acuzatiile de scrinteala sunt crezute… d-aia ma feresc de ele.
LikeLike
Imi pare rau, dar a trebuit sa cenzurez acest mesaj, intr-un singur punct. Cred ca pentru a acuza public de colaborationism persoana la care faceti aluzie, este nevoie de argumente. Eu unul, desi nu pun mina in foc nici pentru mine, pina la proba contrara ma indoiesc.
In privinta nebuniei, fiecare dintre noi are o anumita doza. Eu incerc sa ma feresc de asemenea etichetari, desi uneori nu rezist, mai ales cind am argumente serioase si cnfirmarea altora.
In rest, poate ca sotia dvs. vrea sa va pazeasca de contagiune cind va cearta ca pierdeti vremea cu un om atat de pierdut ca mine. Se poate ca daca m-ar cunoaste cu adevarat si-ar schimba parerea. Sau, cine stie, Doamne fereste, si-ar confirma-o. 😦
Oricum, eu dialoghez cu placere cu oamenii de bun simt, chiar si (sau mai ales_, atunci cind nu sunt de acord cu mine.
LikeLike
Referitor la schizofrenie:
1) Securitatea a foslosit bolnavi psihici. Ma feresc insa de etichetari de ordin psihic pt ca-s usor de facut si usor de crezut. Motiv pt care Secu i-a acuzat pe dizidentsi ca-s bolnavi mintali; iar pe unii i-a si internat pe chestia asta.
-Pe vremuri, si conducerea baptista il acuza public pe unul din pastorii dizidenti de boala mintala.
-Unul din fostii colaboratori, […] il acuza de boala mintala si pe autorul Pimeilor si uriasilor. Iata de ce ma feresc de astfel de etichetari.
2) Raminind intr-o nota de umor:
-Savantii de la Harvard au ajuns la concluzia ca dragostea de tip Romeo & Julieta e semn de boala psihica (vorbesc serios).
-Psihologii conservatori sustin ca liberalismul e generat de dezechilibru psihic (vorbesc serios), lucru cu care-s de-acord… Sunt convins ca nici liberalii n-au o parere mai buna despre fundamentalisti.
-Nevasta-mea zice ca nici eu nu-s intreg de vreme ce ma tin de capul d-lui Manastireanu de-atita vreme. N-am curaj s-o contrazic.
-Student fiind, mi-a fost prezentata a o tinara doctorita cu specialitatea psihiatrie. M-am dat destept: “credeti ca bolile psihice sunt contagioase?”.. Nu s-a suparat; ba s-a amuzat: ”asta ar trebui sa-l intrebati pe sotu’ meu”.
3) De fapt, multi ziaristi sustin ca traim intr-o lume nebuna.
-Dupa cum observa Eminescu insa, problema e cine are reprezentarea reala: cei din ospiciu ori, noi, cei de-afara? Dupa parerea celor din ospiciu mai multi nebuni sunt afara… Statistic, par sa aibe dreptate.
4) Concluzia celor de mai sus: ma feresc de etichetari din domeniul dezechilibrelor mintale.
LikeLike
E trist cind oamenii si-au facut o platforma mediatica din suferintsa pt Domnul si mai ales daca au si imbunatatit-o (sau inrautatit-o, depinde cum punem problema). Ceea ce am incercat eu, e sa separ faptele de povesti/suspiciuni folosind frinturi de informatii provenite de la diversi martori. Iar martori la anchetele Securitatii n-au prea fost -in afara de Dumnezeu. Apoi, documentele interne ale Securitatii nu pomenesc bataile… Sa le credem? Sau sa-i credem pe securisti ca n-au batut pe nimeni?… De-ocamdata pastorul Teo Suciu din Houston, Tx e unul din putinii martori (partiali) care ar putea confirma/infirma anumite pretentii.
LikeLike
Si totusi Danut, ai fost mic pentru ca nu ai dorit sa fii mare. Nu ai avut aspiratii in cult. Alti au dorit sa devina mari si s-au folosit pana si de acele situatii ca sa devina “eroi”, ca ulterior sa devina erori.
Doru Radu are dreptate cand ai de-a face cu oameni normali, dar uni dintre cei care au colaborat au facut-o manati de propria “megalomanie” care a luat-o razna.
Sa nu uitam ca uni erau “schizofrenici” sau artisti desavarsiti.
Nu exclud faptul ca personalitatea omului este extrem de complexa, dar pentru a putea discuta sau analiza ceva trebuie sa luam pe “segmente”. Durerea este atunci cand dupa ce terminam de analizat /”judecat” partile, nu avem discernamant duhovnicesc si Har fata de ei ca “intreg”.
LikeLike
Sunt absolut de acord cu cele de mai sus.
Eu am fost un om marunt si necazurile mele cu Securitatea au fost mici copilarii pe linga ceea ce au suportat altii, inclusiv Iosif Ton.
ESte usor sa judecam fara sa fi trecut pe acolo.
LikeLike
Tocmai de aceea incerc sa explic, cit de obiectiv sunt in stare, cum au fost cu adevarat acele vremuri. Celor care n-au trecut prin ele le este usor sa judece. Cind l-ai vazut pe diavol in fata si ai simtit frica patrunzindu-ti in oase, nu-ti poti permite luxul judecatilor pripite. Acelea sunt scuzabile la adolescenti (inclusiv la cei intirziati), dar nu la oamenii seriosi si maturi.
Imi amintesc de faptul ca si parintele Visky era rezervat fata de colaborarea cu Europa libera. Marturisesc ca n-am fost de acord cu el, nici atunci, nici acum. De aceea nu-mi pot ierta acea slabiciune. A fost o manifestare de inconsecventa.
LikeLike
Cazul Manastireanu in contextul cazului Tzon.
Anchetarea dvs in raport cu scrisoarea pastorilor evanghelici e interesanta si prin prisma mult-discutatului caz Tzon. El este privit cu neincredere de multi, tineri si batrini. Pe de-oparte, pe drept din cauza unor contradictii in propriile-i confesiuni. Cred insa ca suspiciunea a mers prea departe chiar in cazul criticilor seriosi, bine intentionati.
Cea mai extrema teorie -simplificata- a fost: Tzon a fost omul lor de la A la Z si dosarul lui de dizident a fost simulacrul Securitatii ca sa si-l acopere!!!
Chiar daca Secu isi acoperea oamenii, cred ca acest scenariu e fantezist. Desigur, ca-i greu sa ai dovezi fara acces la dosare.
Citeva observatii insa:
-dvs si multi altii ati fost cercetati in cazul Tzon; altii au fost si ridicati/perchezitionati
-cu 4 inainte i se deschisese proces de catre Tribunalul militar Brasov -exista dovezi-.. iar acum fusese rdicat din Iasi, etc…
-eram prelucrati in intreprinderi/Universitati cu privire la el…in diverse locuri din tara
Da, in extremis putea fi totul praf in ochii nostri…dar e prea amplu pt a fi totul doar de “dragul” acoperirii unui peste atit de mare, Tzon. Ceasusescu se enerva de auzea de Europa Libera; sa fi riscat Secu si criza de nervi a dictatorului, doar pt a-l acoperi pe Tzon? Well..
Pina la urma adevarul il stie Dumnezeu. S-a contestat ca Tzon ar fi fost palmuit (cum a pretins public); deci e facut mincinos, chiar de oameni sinceri. Daca n-a existat nici un martor -uneori au fost anchetati separat-, el nu se poate justifica.
Iar dosarele n-o vor arata chiar daca ni le publica cineva.
Un incident, important, merita povestit in acest context. Actualul pastor Teo Suciu, Houston, TX, era tianr atunci. S-a dus la Bucuresti vrind sa semneze scrisoarea lui Goma si trecind pe la Niculescu a fost ridicat impreuna cu acest pastor.
A asistat la bataile fr. Niculescu, in pivnita Securitatii din Bucuresti. Acolo erau si ceilalti semnatari. Nu l-am intrebat daca ceilalti fusesera batuti in prezenta sa. L-au luat la palme si pe Suciu; acesta fiind fost boxer s-a enervat -mai mult pt Niculescu- si l-a prins pe ofiter de miini si l-a trintit de usa, rupind-o (chestia ne-a povestit-o si Tzon). Nesabuitul a fost batut, apoi, mar de catre unul atit de mare ca “era imposbil sa-l bat”, dupa cum povesteste TS. Cu toate ca dupa legislatia vremii, fapta lui Suciu, era ultragiu adus autoritatilor, el a fost eliberat seara si trimis sa se prezinte la Secu din Arad pt a-si lua buletinul. De ce l-au lasat? Era prea mic?… Nu arestau fara acordul sefilor? Iar Suciu nu s-a ascuns si ne-a facut cunoscut tuturor incidentul care ajuns din nou la Europa Libera. In final, l-au lasat sa emigreze.
Concluzia?
1) Nu e usor sa ne lansam in denigrarea unora -recte Tzon-, cu toate contradictiile declaratiilor sale.
2) E foarte greu de vazut tot adevarul chiar cu dosarele in fata: ele nu spun totul. Sa nu tragem concluzii finale usor.
3) Ar fi mult mai clar daca cei in cauza ar vrea sa vorbeasca… In multe cazuri ar fi bine si pt ei…Si poate ca uneori nu vorbesc si pt ca noi am tras deja concluziile.
4) Daca dvs v-a fost atit de greu o data. Cum a fost pt cei chemati des? chiar si pt Tzon … desi poate se vor fi si obisnuit dupa mai multe sedinte… dar despre asta nu mai avem timp..
Cred ca trebuie sa punem si putina intelegere fata de cei anchetati -chiar daca le pare rau ca s-au mai scapat- … dar fara a nedreptatii pe victimele delatiunilor. Ei sunt cei ce trebuiesc sa fie in grija noastra primordiala.
LikeLike
A fost moment de slabiciune… dar in judecarea acelei perioade, pe diferite blogui, oameni bine intentionati trebuie sa tina seama ca nu era o vreme in care era libertatea cuvintului. De mici invataseram sa ne autocenzuram…Decei unele afirmatii trebuie luate si in contextul terorii din tara.
Comentarea propriei declaratii e importanta; poate nu va dati seama. Am scris pe diferite bloguri: ceea ce lipseste din deconspirare e pctul de vedere al delatorilor. Acum, de dvs. e usor sa va publicati dosarul pt ca n-ati fost informator ci urmarit.
Dar imaginea noastra este incompleta daca ne uitam doar la declaratiile dae de informatior. Vina este a fostilor informatori care nu vorbesc; unii si-ar putea imbunatati imaginea. Dvs spuneti ca s-a facut presiune. Acesta e lucrul care lipseste din dosare: am citit multe dar n-am vazut niciodata scris “pe asta l-am batut mar” si semnat capitan Popescu.
Am fost ridiculizat de oameni seriosi cind am avansat ideea ca intilnirile informatorilor cu ofiterul de legatura nu erau chiar chestii placute. Acum, daca informatorul era cuminte el putea fi rasplatit, dar traseul unora dintre ei a ajuns prin suferinta -uneori inchisoare grea- la angajament de colaborare. Cei care o faceau din interes ori razbunare sunt desigur si mai vinovati, adevarate lepre.
Cel putin in anii ’50- inceputul anilor ’60 am auzit marturii cum ca erau platiti, cl putin unii dintre informatori. Evident ca si dupa aia au primit avantaje. Exista si marturii (oarecum contradictorii) cum ca ar fi avut grade…
LikeLike
Eu imi fac totusi reprosuri. A fost in mod evident un act de slabiciune. In plus, la cite spusesem deja, adaugarea unei aprecieri pentru Europa libera nu mai reprezenta nici un pericol. ma saturasem insa de presiunile lor si voiam sa terminam.
LikeLike
Nu trebuie sa va faceti repros pt ultimul pct. Europa Libera era condamnata oficial si difuzarea de informatii la ei era considerata tradare. Nu cred ca un credincios trebuia sa apere in fata Securitatii acest post de radio pe care eu l-am ascultat cu sfintenie. Europa Libera a fost extrem de important pt informarea nostra si a jucat un rol important in lupta impotriva comunismului. A-l apara insa in fata Securitatii cred ca era un act de curaj inutil. Admir pe luptatorii politici anticomunisti dar nu neaparat asta era chemarea noastra, a crestinilor.
Din pacate, difuzarea acelei scrisori la E.L. a ajuns unul din motivele despartirii pastilor Ton si Niculescu, fapt ce-a afectat puternic dizidenta romaneasca baptista pt multi ani. Desigur, relatiile dintre cei 2 sunt mai complicate decit referitor la scrisoare.
LikeLike