Dorin Dobrincu – ‘Cultele neoprotestante si drepturile omului’. Un memoriu din 1977

Istoricul Dorin Dobrincu a publicat in ultimul numar al revistei Archiva Moldaviae, IV, 2012, pp. 351-402, un articol de analiza al unui document intocmit de mai multi lideri evanghelici romani in foarte tensionatul an 1977, cind, alaturi de intensificarea opozitiei Sindicatului Solidaritatea fata de regimul comunist in Polonia, au aparut atit Carta ’77 in Cehoslovacia, cit si Miscarea Goma in Romania.

Redam mai jos prima parte a introducerii acestui studiu.

* * *

Pe 3 aprilie 1977, radio Europa liberă difuza memoriul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. A doua zi, Securitatea îi aresta pe cei șase semnatari: Iosif Țon, Silvian Cioată, Pavel Nicolescu, Aurelian Popescu, Constantin Caraman și Radu Dumitrescu. Momentul coincidea cu arestarea lui Paul Goma și a lui Vlad Georgescu. Toți erau oameni incomozi pentru regimul de la București.

Cei dintâi erau evanghelici angajați în bisericile lor, având o concepție creștină asupra vieții și a lumii, cei din urmă erau intelectuali seculari. Și unii, și alții respingeau explicit comunismul, contestându-i monopolul asupra vieții oamenilor din România. În vreme ce ultimii păreau atunci să găsească puțini susținători, iar astăzi arhivele confirmă această presupunere, cei dintâi ridicau problemele unor grupuri umane ușor identificabile, care aveau o istorie marcată în spațiul românesc aproape exclusiv de opresiune, dincolo de regimurile politice care se succedaseră de-a lungul secolului XX.

11 aprilie 1977 – Declaraţie la interogatoriu

11 aprilie 1977
Dată în faţa noastră
Lt. col. Mihai […] [1]

Declaraţie

Subsemnatul, Mănăstireanu Dănuţ născut la 30 nov. 1954 în Iaşi fiul lui Ioan şi Mina, student anul III la Facultatea de ştiinţe economice, căsătorit, cu un copil, membru UTC, cu serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Iaşi str. Moara de foc, nr. 23 A, declar următoarele:

Fiind chemat astăzi 11 aprilie la organele de Securitate, ca membru al Bisericii Baptiste din Iaşi mi s-a cerut să dau o declaraţie în cazul pastorului baptist XXXXX [Ţon Iosif], despre care arăt [2]

Comitetul ALRC – 5 – Scrisoare Aurel Popescu si Iosif Ton

Textul de mai jos a fost publicat în numărul 114, din 19 August 2001 şi în numărul 115, din 26 August 2001, al SSJ.

* * *

In cele ce urmeaza, publicam pozitia fata de constituirea Comitetului ALRC adoptata in iulie 1978 de catre pastorul Iosif Ton si de Aurel Popescu, cunoscuti lideri progresisti ai credinciosilor baptisti din România. Interventia celor doi lideri baptisti, cu un mare prestigiu intre credinciosi, a fost absolut necesara, deoarece Securitatea incepuse sa se foloseasca de informatorii si de ofiterii sai acoperiti aflati pe atunci intre conducatorii cultului baptist, pentru a face presiuni asupra pastorilor, in vederea excluderii din cult a membrilor ALRC.

Amintiri din lagarul comunist – 2 – 1978 – Memoriu catre Uniunea Baptista

Textul de mai jos a fost publicat in numarul 128, din 5 martie 2002 si numarul 129, din 19 martie, 2002 al SSJ.

Documentul pe care il dam acum pentru prima data publicitatii a aparut la Iasi in toamna anului 1978. El a fost conceput de catre Danut Manastireanu si a fost trimis Uniunii Baptiste, insotit de o lista cu citeva zeci de semnaturi, mai ales ale unor tineri, dar si ale altor membri ai Bisericii baptiste in Iasi.

29 noiembrie 1974 – Fragment de scrisoare interceptata

MINISTERUL DE INTERNE
U.M. 0947 Iaşi
Nr. 00113653 din 29 XI 1974

Către
MINISTERUL DE INTERNE
Ins. Jud. Iaşi Securitate

La adresa dvs. nr. 00101765 din 2 VII 1974 IND/113 N.I.

O sursă a unităţii noastre ne-a informat [1] că obiectivul dv. „CHITARISTUL” i-a relatat lui XXX [Enea Mihai] din XXX [Bucureşti]:

„M-ai întrebat ce gândesc eu cu privire la problema părtăşiei. A fost o vreme când nu m-am gândit la asta şi consideram că părtăşie este orice strângere laolaltă cu credincioşii. Mai apoi mi-am dat seama că adeseori Dl. lipseşte de la aceste adunări şi am înţeles că părtăşie se face acolo unde este Dl. Acum e adevărat că eu am pe Dl. în mine şi-l duc peste tot unde merg…