Omul este fiinţa care operează atât cu raţiunea, cât şi cu credinţa. Pentru viaţa creştină, este una dintre acestea mai importantă decât cealaltă?
Încă de la începuturile creştinismului, s-au conturat mai multe opinii cu privire la această problemă a relaţiei dintre credinţă şi raţiune. În general, omul modern afirmă că cele două sunt radical diferite şi că ar trebui tratate separat. Raţiunea este definită drept capacitatea omului de a crea un raport inteligibil cu lumea, de a crea reprezentări cognitive ale realităţii. Pe de altă parte, credinţa este considerată a fi un nivel de încredere sau o adeziune a omului faţă de o persoană sau de un adevăr care este primit prin revelaţie şi nu este consecinţa unui efort uman de cunoaştere. Orice încercare de a le pune în relaţie demonstrează că ele sunt contradictorii şi că una ar trebui să cedeze în favoarea celeilalte. Când este vorba despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi a adevărurilor ultime, se consideră că între raţiune şi credinţă există un conflict incontestabil sau cel mult o relaţie de subordonare. Lucrurile eterne, precum fiinţa lui Dumnezeu, nu pot fi cuprinse cu raţiunea omului, care este limitată. O asemenea viziune pare să fie susţinută chiar de Sfânta Scriptură, atunci când Sf. Ap. Pavel pune în contrast înţelepciunea lui Dumnezeu, descoperită în Scriptură, cu înţelepciunea oamenilor, aşa cum este prezentă în filosofie şi în ştiinţa vremii (1 Cor. 1,2). Continue reading “Danut Jemna – Credinta crestina – Credinta vs ratiune”
Persona 