Literatura religioasa de colportaj in perioada comunista

Coperta uneia dintre primele brosuri de colportaj
(o colectie de versete pentru hrana spirituala zilnica)

Aceia dintre evanghelicii romani care s-au nascut inainte de 1960, cunosc, din experienta, penuria de Biblii si de literatura religioasa din acele decenii ale perioadei comuniste. Lucrurile aveau insa a se schimba radical, in contextul unor inundatii catastrofale care au avut loc in Romania in 1970. 

Ca urmare a acestora, pentru prima data de la inceputul regimului comunist, Ceausescu a permis intrarea de ajutoare umanitare in tara noastra. Organizatiile care se ocupau cu colportajul literaturii crestine in tarile comuniste (precum Open Doors, a lui Brother Andrew, sau Christ to the Communist Lands, a lui Richard Wurmbrand), asteptau de multa vreme o asemenea ocazie si au actionat imediat. Astfel, la inceput mai timid, testind terenul cu masini de mai mici dimensiuni, cu pereti dubli, si mai apoi la scara mare, pe Dunare, cu slepuri, sau cu masini mari, Bibliile si literatura religioasa au inceput sa intre in sfirst in tara.

Un aspect interesant al acestor activitati clandestine este si acela ca Bibliile si literatura intrate ilegal in Romania au avut ca destinatie finala nu doar credinciosii din Romania, ci si pe cei de dincolo de Prut, fie acestia romani sau vorbitori de limba rusa. Astfel, unii dintre cei implicati in transportul de Biblii s-au folosit de serviciile unor mecanici de locomotiva, sau ale unor soferi de camion, care faceau transporturi de marfa in Uniunea Sovietica, si au fost de acord sa treaca in mod clandestin, cu foarte mari riscuri, mii de Biblii si alte carti religioase in Basarabia sovietica. Daca unii dintre acestia erau evanghelici, si o faceau in mod gratuit, din spirit de datorie crestineasca, altii, care nu erau neaparat membri ai acestor comunitati, o faceau fie pentruca erau animati de un spirit de aventura, fie din dorinta de a cistiga ceva bani.

Doua erau centrele principale in care se luau deciziile esentiale legate de titlurile de publicat, si ambele erau controlate mai ales de baptisti. Unul era in Statele Unite, unde pastorul baptist Petre (Pitt) Popovici era foarte activ in scrierea si traducerea de lucrari cu caracter religios pentru Romania. Acesta a fost de departe cel mai activ centru de coordonare, poate si din pricina fortei financiare a evanghelicilor americani.

Cel de al doilea centru era la Paris, unde se afla postul de radio numit ‘Glasul indrumatorului crestin’, condus de pastorul Ieremia Hodoroaba. Acesta era implicat nu numai in realizarea si transmiterea de programe religioase cu caracter evanghelic, ci si in publicarea de literatura de colportaj (ca de exemplu – vezi mai sus coperta, Intimplarile pelerinului in calatoria sa, traducerea cartii lui John Bunyan, The Pilgrim’s Progress).

Dupa stirea mea, un singur autor roman aflat in Romania a fost publicat de aceste centre de colportaj. Este vorba de Liviu, Olah, a carui carte despre rugaciune (vezi mai sus) a fost publicata sub pseudonimul Daniel Stefan.

 

Un alt autor publicat sub pseudonim, si ale carui lucrari au stat sub atentia serioasa a Securitatii, a fost Richard Wurmbrand. Cartile lui au fost publicate sub diverse pseudonime, precum Radu Valentin – Jesus, Friend to Terrorists, Roman Vrancea – Vrajmasii lui Isus, sau Nicolai Ionescu – Umpleti vidul, respectiv Dovezi ale existentei lui Dumnezeu, sau fara nume, precum Marx si Satan?

Penticostalii romani din Vest au avut putine initiative proprii legate de producerea de literatura religioasa, posibil si din pricina anti-intelectualismului care domina aceasta comunitate in vremea aceea. Insa, in Romania, au exista un numar de penticostali implicati intens in colportajul de Biblii si literatura religioasa, cel mai cunoscut fiind cazul lui Vasile Rascol, care a si fost condamnat la doi ani puscarie pentru acest motiv.

Au existat si initiative ale unor crestini dupa Evanghelie de orientare darbysta, probabil din Marea Britanie, care au publicat – pentru ‚tudoristii’ din Romania, carti precum, Taina puterii in viata crestineasca, a lui Conkey, o mai veche traducere facuta de Cornilescu, sau seria de comentarii biblice ale lui CH Mackintosh (semnate CHM), traduse tot de acesta. De asemenea, o contributie din ce in ce mai mare la producerea si aducerea ilegala in tara a literaturii cu caracter spiritual au avut, mai ales in anii `80 crestinii dupa Evanghelie nemti din Transilvania, care au emigrat in Germania. Este vorba, de data aceasta, de asa-numitii ‚frati largi’, sau ‚ramura unu’, ne-darbysta. De asemenea, este posibil ca un anume rol in producerea acestor lucrari sa fi fost jucat de ‚fratii’ din Elvetia, in virtutea legaturilor lor traditionale cu crestinii dupa Evanghelie din Romania. Evident, lucrarile tiparite de ei avea un caracter confesional specific acestei traditii.

In acelasi timp, trebuie sa spunem ca crestinii dupa Evanghelie din Romania au fost mult mai activi in colportajul de literatura religioasa decit ceilalti confrati ai lor evanghelici din tara, si au platit un pret mult mai mare decit ceilalti evanghelici pentru aceasta implicare.

Unii dintre cei implicati in actiunile de colportaj au suferit pentru asta ani grei de puscarie, incepind cu Vasile Rascol (penticostal), lotul Silviu Cioata (format in principal din crestini dupa Evanghelie; inclusiv unchiul meu, Costel Georgescu) – implicat in actiunea de mare anvergura a Bibliilor aduse cu slepul, sau Costica Sfatcu (baptist) din Iasi.

Un alt centru important de influenta era cel condus de Richard Wurmbrand. El a fost in legatura cu Iosif Ton in perioada cind acesta a studiat la Oxford, la inceputul anilor ’70. Banuiala mea, pe care Iosif Ton o poate confirma sau infirma, este ca acest centru a jucat un rol esential in publicarea si introducerea clandestina in tara a celor doua documente prin care Ton si-a inceput activitatea de disidenta religioasa dupa intoarcerea in Romania: Manifestul crestin (Locul crestinului in comunism) si Cine isi va pierde viata. Probabil, alaturi de organizatia lui Wurmbrand, a mai fost implicat in aceasta actiune si Keston College, condus de Rev. Michael Bourdeaux.

Este de la sine inteles ca aceste doua brosuri i-au facut pe securisti sa simta fiori pe sira spinarii, si ale au fost urmarite cu furie.

In ce priveste selectia autorilor ale caror carti au fost publicate, alegerile facute reflectau in mod evident gusturile, preferintele si optiunile teologice si spirituale ale celor care conduceau centrele de decizie. Intre autorii straini, ii mentionez aici pe Charles H. Spurgeon, Andrew Murray, R.A. Torrey, Roy Hession, C.H. Mackintosh, J.Oswald Sanders, Daniel Vernet, Oswald J. Smith, J.H.M. Conkey, William MacDonald, Billy Graham (vezi mai sus).

Dintre romani, de departe cel mai prezent este Pitt Popovici. Mai apar, Iosif Ton, Liviu Olah (sub pseudonimul Daniel Stefan), Tudor Popescu, Richard Wurmbrand (sub diverse pseudonime: Nicolai Ionescu, Radu Valentin, etc.).

In ce priveste continutul tematic si orientarea teologica a lucrarilor, acestea reflecta optiunea preponderent arminiana a decidentilor, cu Spurgeon – un baptist calvinist, ca exceptie notabila. Marea majoritate a lucrarilor reflecta, de asemenea, sub raport spiritual optiunea preponderant pietista a majoritatii liderilor evanghelici romani. Niciuna dintre aceste lucrari nu vadea o intelegere holista a Evangheliei, ori o perspectiva inradacinata social cu privire la responsablitatea credinciosilor, ceea ce este de inteles, dat fiind statutul marginal al evanghelicilor sub communism. Acest fapt este insa, de asemenea, o dovada a precaritatii teologiei promovate de evanghelicii romani in acea perioada si explica, in ciuda unor progrese evidente, prezenta inca timida a evanghelicilor romani in spatiul public la mai mult de doua deecenii de la caderea comunismului.

Un numar substantial de publicatii evanghelice de colportaj aveau un rol evanghelistic si apologetic, ceea ce este iarasi de inteles, in conditiile in care evanghelicii nu aveau sub comunism libertatea de a predica Evanghelia, si literatura de colportaj putea implini in mod indirect acest rol.

Niciuna dintre aceste lucrari nu avea insa o substanta teologica consistenta. Acest tip de literatura crestina avea sa apara mai tirziu, dupa plecarea din tara a lui Iosif Ton, in 1981, odata cu preluarea de catre acesta a conducerii Societatii Misionare Romane (SMR) din Statele Unite, si, mai ales, dupa crearea in 1985 a aorganizatiei BEE (Bible Education by Extension)-ului, dedicata formarii de slujitori laici pentru bisericile evanghelice.

Desigur, un numar redus de publicatii cu caracter teologic, intr-un tiraj foarte mic, au fost publicate de confesiunile evanghelice, cu permisiunea si sub cenzura stricta a autoritatilor comuniste. Acestea insa nu fac obiectul acestei scurte prezentari.

Cu toate aceste neajunsuri, literatura de colportaj distribuita in mod ilegal in Romania comunista dupa 1970 a jucat un rol esential in edificarea spirituala a credinciosilor evanghelici in acea perioada. Ea a fost produsa si adusa in Romania cu contributia generoasa, si cu riscul de rigoare, de catre credinciosii din Vest, si a fost distribuita in Romania cu riscuri enorme de catre un grup mic de oameni, al caror curaj, ba chiar eroism, in unele cazuri, este vrednic de lauda.