Mircea Cioata – Marturie despre condamnarea pentru distribuirea ilegala de Biblii in perioada comunista

Unchiul meu, Costel Georgescu, este cel care a condus operatiunea de distribuire ilegala a Bibliilor la inceputul anilor ’80, la Ploiesti, grup din care au facut parte si fratii Cioata. In adolescenta si in tinerete am vizitat adesea Ploiestiul, fiind apropiat de unchiul meu, si am avut sansa de a-0i cunoaste pe fratii Cioata, dar mai ales pe Silviu, Dumnezeu sa-l odihneasca.

Aceasta este o marturie importanta, care merita sa fie coroborata cu alte marturii ale celor care au suferit in perioada comunista.

Multumesc lui Marius Silvesan, care mi-a semnalat acest link.

Advertisement

Literatura religioasa de colportaj in perioada comunista

Coperta uneia dintre primele brosuri de colportaj
(o colectie de versete pentru hrana spirituala zilnica)

Aceia dintre evanghelicii romani care s-au nascut inainte de 1960, cunosc, din experienta, penuria de Biblii si de literatura religioasa din acele decenii ale perioadei comuniste. Lucrurile aveau insa a se schimba radical, in contextul unor inundatii catastrofale care au avut loc in Romania in 1970. 

Dorin Dobrincu – ‘Cultele neoprotestante si drepturile omului’. Un memoriu din 1977

Istoricul Dorin Dobrincu a publicat in ultimul numar al revistei Archiva Moldaviae, IV, 2012, pp. 351-402, un articol de analiza al unui document intocmit de mai multi lideri evanghelici romani in foarte tensionatul an 1977, cind, alaturi de intensificarea opozitiei Sindicatului Solidaritatea fata de regimul comunist in Polonia, au aparut atit Carta ’77 in Cehoslovacia, cit si Miscarea Goma in Romania.

Redam mai jos prima parte a introducerii acestui studiu.

* * *

Pe 3 aprilie 1977, radio Europa liberă difuza memoriul Cultele neoprotestante și drepturile omului în România. A doua zi, Securitatea îi aresta pe cei șase semnatari: Iosif Țon, Silvian Cioată, Pavel Nicolescu, Aurelian Popescu, Constantin Caraman și Radu Dumitrescu. Momentul coincidea cu arestarea lui Paul Goma și a lui Vlad Georgescu. Toți erau oameni incomozi pentru regimul de la București.

Cei dintâi erau evanghelici angajați în bisericile lor, având o concepție creștină asupra vieții și a lumii, cei din urmă erau intelectuali seculari. Și unii, și alții respingeau explicit comunismul, contestându-i monopolul asupra vieții oamenilor din România. În vreme ce ultimii păreau atunci să găsească puțini susținători, iar astăzi arhivele confirmă această presupunere, cei dintâi ridicau problemele unor grupuri umane ușor identificabile, care aveau o istorie marcată în spațiul românesc aproape exclusiv de opresiune, dincolo de regimurile politice care se succedaseră de-a lungul secolului XX.