Paranoia evanghelica a alergiei la semnul crucii

Manu si Dyo ne informeaza despre o noua revarsare de paranoia fundamentalista pe blogurile evanghelicilor romani. De data aceasta este vorba de Vladimir Pustan, care, Doamne iarta-l! si-a facut (din nou) cruce. Si Cristian Ionescu nu ezita sa-l puna cu curaj la stilpul infamiei (unul dintre hobby-urile pastorului din Chicago)

Daca cumva fura din banii sponsorilor americani (un caz absolut ipotetic si, sunt sigur, implauzibil!) sau, Doamne fereste,  se culca cu vreo sora de credinta, alta decit sotia lui, era iertat, mai devreme sau mai tirziu. Se intimpla si la case mai mari. Dar sa-si faca cruce – se stie, de la Tertulian citire, semnul dracului (ortodox) – asa ceva nu se poate ierta nici in veacul acesta, nici in cel viitor  (la veacurile evanghelice, mai inghesuite, ma refer, desigur, nu la escatologia biblica, cea pentru oameni normali).

De cind am plecat din aceasta napastuita comunitate eclesiala (‘haruita’ cu tot felul de lideri decerebrati) , nu incetez sa ma tot minunez de patologiile de tot felul care se rasfata exhibitionist in lumea virtuala a evanghelicilor. Dat fiind ca impart cu acestia o parte a istoriei mele crestine, mi se face o rusine de moarte si ma felicit ca am parasit acest spatiu aflat in completa deruta dogmatica, liturgica si spirituala,

O energie fara margini este risipita in acest spatiu pentru subiecte de doua parale, in vreme ce dezbateri esentiale trec pe linga noi fara a li se acorda nici cea mai mica atentie (pot furniza, la cere, o lista intreaga, celor interesati).

Nu pot pricepe in niciun fel cum oameni aparent inteligenti si sanatosi la cap (desi, sincer sa fiu, incep sa ma indoiesc din ce in ce mai mult de acest lucru) pot pierde vremea cu subiecte atit de banale precum faptul ca un evanghelic mai destupat la minte si-a facut semnul crucii intr-o biserica traditionala, si vad in aceasta un act de suprema tradare..

Nu voi pierde vremea vorbind aici despre vechimea acestei traditii crestine care, dupa Sf. Nichifor, isi are originea in perioada apostolica (mai precis, la Sf. Ioan Evanghelistul), caci penrtu acesti oameni – care gindesc si traiesc ca si cind intre apostoli si binecuvintata venire pe lume a evanghelici n-a fost decit o lunga perioada de intuneric – istoria, si ratiunea elementara, nu au absolut nici o importanta.

Desi nu sunt nici penticostal si nici carismatic (in sensul confesional al acestor cuvinte), sunt in aceasta chestiune suta la suta de partea lui Vladimir Pustan. Felicitari!

De asemenea, marturisesc aici (si sunt sigur ca nu va fi nici o surpriza pentru cei care cu gratie m-au etichetat deja drept liberal si raspopit) ca mi-am facut dintotdeauna semnul crucii, cu tot respectul pentru acest vechi simbol al jertfel lui Cristos, atit pe cind eram membru al comunitatii baptiste, cit si, cu atit mai mult, acum cind sunt anglican.

De asemenea, marturisesc fara rusine ca pot mereu la git o cruce celtica, si ca in fiecare dimineata, cind mi-o pun la got, chem peste mine puterea si protectia crucii lui Cristos. Spun toate acestea ca sa nu mai fie nici o indoiala. Si daca cuiva nu-i place, sa ma pirasca Arhiepiscopului de Canterbury.

Sanatate (de minte si suflet) tuturor!