Economie, casatorie si sexualitate – 4

Unde ne sunt bărbaţii?

Poate că una dintre cele mai importante pricini pentru slăbirea instituţiei familiei în lumea în care trăim, inclusiv în cea evanghelică, este lipsa bărbaţilor. Nu mă refer aici la acele exemplare ale regnului uman care, din întâmplare, fără vreun merit al lor anume, sunt de sex bărbătesc. Pentru aceştia termenul de „mascul” este cel mai potrivit. Pentru mine, a fi bărbat are de-a face mai degrabă cu calitatea şi caracterul unui om, decât cu sexul.

Cristos este pentru mine Bărbatul Suprem. Şi caracteristica lui esenţială este spiritul de sacrificiu. Asta numim noi, îndeobşte, „bărbăţie”. „Bărbaţii” noştri strălucesc doar prin purtarea pantalonilor şi prin obstinaţia cu care îşi reclamă rolul de „autorităţi”.

În raport cu standardul suprem, care este Cristos, atunci când ne uităm în bisericile noastre, de aici sau de aiurea, observăm o adevărată penurie de bărbaţi care vădesc maturitate şi dedicare faţă de Cristos, în vreme ce numărul femeilor mature şi dedicate este mult mai mare. Regnerus ne pune la dispoziţie câteva cifre semnificative cu privire la situaţia din America (şi îndrăznesc să afirm că cea din România nu este cu mult mai bună).

Unfortunately, American Evangelicals have another demographic concern: The ratio of devoutly Christian young women to men is far from even. Among evangelical churchgoers, there are about three single women for every two single men…

De ce oare se întâmplă acest lucru? Unii dau vina pe feminism, devenit o adevărată obsesie şi privit drept sursă a tuturor relelor. Desigur, feminismul, ca expresie particulară a teologiei eliberării, are, ca şi acesta, multe afinităţi cu ideologia marxistă. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să aruncăm pruncul (feminist sau liberaţionist) odată cu apa (marxistă) din scaldă.

Impulsul liberaţionist, chiar dacă se manifestă adesea în forma incompatibile cu etica cristică a nonviolenţei, este legitim, cred eu, din pricina solidarizării frecvente a instituţiilor eclesiale cu puterea seculară, în defavoarea celor săraci şi marginalizaţi. În mod similar, impulsul feminist mi se pare legitim într-o lume misogină – creată de bărbaţi, pentru bărbaţi, chiar dacă adesea se manifestă în forme egalitariste şi agresive, a căror incompatibilitate cu Evanghelia păcii este evidentă.

Eu cred că, mai degrabă, rădăcina acestei situaţii se află în feminizarea bisericii. Pietismul sentimental, vândut pe post de religiozitate în cele mai multe dintre bisericile evanghelice, de la noi sau din alte părţi, nu pot atrage bărbaţii adevăraţi, care sunt motivaţi mai degrabă de acţiune şi de  spiritul de aventură. Oricât de reducţionist ar suna acest lucru, cred că aici este una dintre cauzele disparităţii numerice şi de maturitate dintre bărbaţi şi femei în bisericile noastre.

Şi ce facem noi, ca lideri creştini, atunci când suntem confruntaţi cu asemenea situaţii, la a căror creare am contribuit din plin? În „buna” tradiţie evanghelică, punem din nou povara pe victime. Astfel, le predicăm cu sârg sărmanelor fete pioase, care pur şi simplu, în mod obiectiv, nu-şi găsesc partener în bisericile noastre, despre „neînjugarea la un jug nepotrivit” cu cei necredincioşi. Aşa cum bine spune autorul american:

Evangelicals make much of avoiding being unequally yoked, but the fact that there are far more spiritually mature young women out there than men makes this bit of advice difficult to follow… If she decides to marry, one in three women has no choice but to marry down in terms of Christian maturity.

Implicaţiile acestei situaţii asupra practicilor etice ale creştinilor în sfera sexualităţii sunt absolut catastrofale. Noi însă continuăm să rostim ieremiade pline de patimă împotriva imoralităţii, fără a observa că ele nu au nici un efect practic. Ba chiar pun poveri şi mai mari pe sufletele celor tineri, deja împovărate de vinovăţia ispitelor carnale cărora le-au cedat, din slăbiciune sau din disperare.

Given this unfavourable ratio, and the plain fact that men are, on average, ready for sex earlier in relationships than women are, many young Christian women are being left with a dilemma: either commence a sexual relationship with a decent, marriage-minded man before she would prefer to – almost certainly before marriage – or risk the real possibility that, in holding out for a godly, chaste, uncommon man, she will wait a lot longer than she would like. Plenty will wait so long as to put their fertility in jeopardy. By that time, the pool of available men is hardly the cream of the crop—and rarely chaste.

Aşa fiind, ironia lui Regnerus, este absolut legitimă:

I know, I know: God has someone in mind for them, and it’s just a matter of time before they meet. God does work miracles. But the fact remains that there just aren’t as many serious Christian young men as there are women, and the men know it.

Este evident că acest lucru nu poate fi nicidecum de bun augur pentru bărbaţi. Dumnezeu cu mila!

(Citatele, din articolul lui Mark Regnerus, „The Case for Early Marriage”)