Teodor Baconschi despre principalele directii ale intelectualitatii romanesti si un raspuns

Într-un comentariu postat astăzi pe Facebook, domnul Teodor Baconschi, unul dintre intelectualii români pe care îi prețuiesc cel mai mult, spunea următoarele, cu privire la actualele orientări politice ale intelectualilor români.

Care sunt principalele direcții ale intelectualității românești?

1. a) național-comuniști (Securitatea ”bună”, ”patriotică”)
   b) liberali clasici, pro-europeni
   c) conservatori clasici, pro-occidentali, critici ai exceselor PC (political correctness)
   d) naționaliști ortodocși (tente neo-legionare, potențial putiniste, anti-occidentali)
   e) globaliști pro-economie digitală, tehnocrați.
   f) stânga radicală, militant ateistă, anticlericală, pro-LGBT

Cel mai puțin sprijin politico-mediatic îl au cei din categoria în care mă înscriu (c). Și tocmai acest fapt înclină balanța în favoarea opțiunilor anti-occidentale, pentru că grupările a) și d) sunt mai numeroase, pe când grupările c), e) și f) sunt ireconciliabil divizate ideologic.

Dacă situația se menține, România se îndepărtează încet și sigur de Occident.

Iată mai jos și răspunsul meu.

Stimate Domnule Baconschi,

Eu nu mă încadrez în niciuna dintre categoriile de mai sus, de altfel foarte bine definite de dvs.

Eu sunt mai degrabă adeptul social-liberalismului, o poziție aproape nereprezentată în spațiul intelectual și politic romanesc. Deși apreciez unele dintre valorile conservatorismului, sunt în mod aproape visceral alergic la paseismul conservator.

Sunt rezervat și față de liberalismul clasic, pe care îl consider o ideologie a egoismului și o formă de idolatrizare a pieței (așa-zis libere) și a profitului.

Detest naționalismul (mai ales pe cel filetist), pe care îl socotesc aproape o boală mentală, dar consider că patriotismul este o expresie a normalității (deși nu pot spune că sunt „mândru că sunt roman” – în vremurile astea nu prea cred că am prea multe motive, și, nefiind conservator, nu mă satisface sa mă uit pentru asta doar în trecut). Cred, de asemenea, că statul național este un proiect iluminist profund viciat de această ideologie raționalistă.

Eu sunt pro-occidental și pro-european, și, trebuie să adaug, precum conservatorii, apreciez valorile Răsăritului (în definitiv am făcut un doctorat în eclesiologie ortodoxă, și această interacțiune m-a condus la anglicanism), dar sunt extrem de critic față de multele slăbiciuni orientale (așa cum nu prea reușesc a fi naționaliștii și cei mai mulți conservatori).

În egală măsură, sunt un creștin ecumenic, și detest sectarismul și intoleranța, sub toate formele ei (inter-creștină sau inter-religioasă). Definesc ecumenismul nu în sensul efortului de refacere a unității instituționale a Bisericii, ci, în spiritul teologiei Părintelui Stăniloae, ca pe un ecumenism al Spiritului, în care se regăsesc toți cei care-l recunosc pe Cristos ca Domn și Dumnezeu.

Sunt, de asemenea, un susținător fervent al unei Europe unite și federale, așa cum a fost conceput ea de Părinții Fondatori – pe principii profund creștine sociale și liberale), deși sunt conștient de faptul că, mai ales sub influența lui Giscard d’Estaing, UE a devenit un monstru birocratic și din ce în ce mai puțin democratic. Aceasta însă nu mă face sa abandonez proiectul Europei Unite, așa cum au făcut englezii, din lașitate, din prostie, și ca urmare a unor calcule meschine, ci militez pentru revizuirea din temelii a proiectului european și pentru revenirea la principiile de la început (iată cî în asta sunt și eu puțin conservator 🙂 ).

De asemenea, sunt oripilat de atitudinea de respingere, dacă nu chiar de ură (xenofobie) față de migranți, și chiar față de refugiați (există, evident, o deosebire între cele doua concepte), așa cum este manifestată ea de naționaliști și de mai toți conservatorii. Socotesc că aceasta atitudine nu are nicio legătură cu Evanghelia iubirii a lui Isus Cristos, deși înțeleg foarte bine faptul că statele au datoria de a manageria cu înțelepciune, dar și cu compasiune, aceste procese.

Nu sunt anti-LGBT, nici pro. Și, mai ales, deși sunt heterosexual, și socotesc că aceasta este normalitatea în lumea noastră, așa cum a fost ea creată de Dumnezeu, nu sunt homofob și detest homofobia, care este aproape intrinsecă pozițiilor naționaliste și conservatoare (de aceea mă opun cu fermitate manipulărilor coordinate de așa-numita Coaliție pentru Familie, care ar trebui să se numească, mai degrabă, Coaliția pentru Homofobie). Eu cred în libertate (a tuturor, nu doar a celor hetero).
Eu nu cred nici în patriarhalism și nici în misoginie. Dar într-o lume a bărbaților, făcută pentru bărbați, pentru motive de echilibru, sunt un teolog feminist, deși detest marxismul, în care am crezut cândva, dar nu am nici obsesii anti-marxiste, ca majoritatea conservatorilor și liberalilor.

Pentru același motiv nu sunt nici anti political correctness (PC – o alta obsesie conservatoare, cred eu – și nu e de mirare, căci PC este o formă de contestare a status-quo-ului, atât de drag conservatorilor), decât atunci când aceasta devine excesiva, ceea ce, trebuie să recunosc, se întâmpla de foarte multe ori – dar nu este în mod intrinsec așa, dar aceasta se întâmplă în mod inevitabil cu tot ceea ce înseamnă reacție. Cred însă că într-o lume profund nedreaptă și inegală, atenția fata de sensibilitățile minorităților de orice gen este o forma fundamentala de omenie. Poate că, fiind toata viată mea parte a tot felul de minorități, am capacitatea de a vedea ceea ce un majoritar nu va vedea niciodată, decât daca are o neobișnuită dotare empatică.

Cu toate cele de mai sus, Domnule Baconschi, îmi declar încă odată în mod public prețuirea pentru Dvs. ca intelectual creștin.

 

Advertisement

Let’s Appreciate the Bible’s Contradictions – OnFaith

There’s much to be gained when we explore the quirks of sacred scripture.

Source: Let’s Appreciate the Bible’s Contradictions – OnFaith

Fundamentalism and liberalism are just the opposing faces of the same (rationalistic) coin. Both do harm to the human mind and spirit and both do violence to the sacred text, by their ignorance about the nature of language, be that sacred or not.

This is hard food for the religiously and intellectually immature, be those Christians or atheists.

Richard Rohr – The Way of ‘Kneeling’

(You may find out HERE a few details about the life of  14th century mystic Julian of Norwich.)

Feast of Lady Julian of Norwich

At this time in history, the contemporary choice offered most Americans is between unstable correctness (liberals) and stable illusion (conservatives)! What a choice! It has little to do with real transformation in either case. How different from the radical orthodoxy of T. S. Eliot, who can say in Little Gidding, You are not here to verify, Instruct yourself or inform curiosity Or carry report. You are here to kneel . . .

Decline in Conservative Churches

Until recently, the vulgata of those on the right side of the theological spectrum was that conservative churches are growing numerically (precisely because of their conservative stance), while the moderate or liberally inclined churches decline steadily (precisely and simply because of their more  liberal stance. Never mind the numerical growth of some cults or of those streams of the charismatic movement promoting the heretical ‘prosperity gospel’. As the saying goes, ‘don’t bother me with facts; I have already made up my mind’.

Economie, casatorie si sexualitate – 4

Unde ne sunt bărbaţii?

Poate că una dintre cele mai importante pricini pentru slăbirea instituţiei familiei în lumea în care trăim, inclusiv în cea evanghelică, este lipsa bărbaţilor. Nu mă refer aici la acele exemplare ale regnului uman care, din întâmplare, fără vreun merit al lor anume, sunt de sex bărbătesc. Pentru aceştia termenul de „mascul” este cel mai potrivit. Pentru mine, a fi bărbat are de-a face mai degrabă cu calitatea şi caracterul unui om, decât cu sexul.

Cristos este pentru mine Bărbatul Suprem. Şi caracteristica lui esenţială este spiritul de sacrificiu. Asta numim noi, îndeobşte, „bărbăţie”. „Bărbaţii” noştri strălucesc doar prin purtarea pantalonilor şi prin obstinaţia cu care îşi reclamă rolul de „autorităţi”.

Marturia crestina in lumea intelectuala – 3

Ce anume datorăm Bisericii Ortodoxe?

O serie de teologi protestanţi au observat că creştinismul pietist încetează să mai ofere o şansă societăţii în ansamblul ei. Aşa cum spuneam, problema pe care şi-au pus-o ei, începând cu Friedrich Schleiermacher, a fost aceea de a oferi o şansă „dispreţuitorilor cultivaţi“ ai Evangheliei. Din nefericire, pentru a face aceasta, ei au reformulat Evanghelia în termenii paradigmei raţionalismului iluminist şi astfel i-au afectat esenţa.

Marturia crestina in lumea intelectuala – 2

Oameni bogaţi sau oameni de calitate?

Există oameni de calitate şi între săraci, şi între bogaţi. Dar discuţia despre bogăţie si sărăcie s-a născut din citatul lui Pavel, care se referă în mod special la faptul că în Biserică nu sunt mulţi oameni bogaţi sau din păturile intelectuale. Şi asta nu pentru că Evanghelia nu poate satisface aşteptările intelectuale ale oamenilor cultivaţi.

Un manifest evanghelic – partea I

Aşa cum anunţam pe blogul Agora Christi, reiau aici publicarea traducerii în limba română a tetxului intitulat An Evangelical Manifesto, dat publicităţii în 7 mai 2008 la National Press Club din Washington, DC. Site-ul documentului conţine, alături de lista semnatarilor şi alte date despre acesta, un rezumat şi un ghid de studiu.

Conferinta Lambeth 2008 – Anglicanismul la rascruce – 3

Momentul de cumpănă – ordinarea ca episcop a unui homosexual practicant

Creştinii şi homosexualitatea

A doua piatră de încercare a anglicanismului, şi de departe cea mai importantă, este chestiunea homosexualităţii. Înainte de a detalia evoluţia istorică a anglicanilor în această problemă, vom face câteva consideraţii generale, care sunt importante din pricina ignoranţei care există îndeobşte la noi cu privire la acest subiect.

Trebuie să spunem, dintru început, că această spinoasă şi complexă problemă n-a fost tratată aproape niciodată în România în mod raţional şi echilibrat, indiferent de ce parte a baricadei s-ar fi aflat cei implicaţi în discuţie.

Evanghelicii intre liberalism şi fundamentalism – III

Fundamentalismul şi noii evanghelici – o comparaţie

Dacă este să revenim la istoria generală a tradiţiei evanghelice, trebuie să remarcăm că începutul anilor patruzeci este de fapt momentul în care a apărut necesitatea reconsiderării angajării sociale a evanghelicilor. Piatra de temelie a noii mişcări, denumită la început „neoevanghelică”, şi apoi simplu „evanghelică”, a fost pusă de publicarea în 1947 a lucrării lui Carl Henry The Uneasy Conscience of Modern Fundamentalism. Deşi, aşa cum observă John Stott, lucrarea nu face încă distincţie între spiritul fundamentalist şi cel evanghelic, ea critică cu severitate retragerea creştinilor conservatori de pe scena socială, subliniind implicaţiile dezastruoase ale acestei strategii defetiste. Aşa cum afirmă Carl Henry, ca urmare a acestei abordări, „creştinismul evanghelic a devenit din ce în ce mai nearticulat cu privire la componenta socială a Evangheliei”. [12]

Nou articol pe Agora Christi

 

Cei interesaţi de politica Arhivelor Naţionale, în prezent “parohia” domnului Dorin Dobrincu, precum şi de reverberaţiile ei în media, vor găsi un nou articol pe această temă pe blogul Agora Christi.