Plănuiesc a relua în curând publicarea dosarului meu de urmărire informativă I-1065, aflat în arhiva CNSAS.
De data aceasta, voi afişa integral seria de 48 de note informative din al patrulea dosar al meu, care poartă semnătura “Postolache”. Acestea au fost scrise în perioada 15 octombrie 1985-24 ianuarie 1989.
Este vorba de un informator recrutat de Securitate din listele de candidaţi pentru botez pe care pastorii erau obligaţi să le prezinte spre aprobare inspectorului de culte. Unii dintre aceşti candidaţi, mai ales cei care păreau a se preta la asemenea activităţi, erau recrutaţi de Securitate pentru a informa asupra unor membri din cadrul bisericilor evanghelice, care erau consideraţi suspecţi de regimul comunist.
După câte se pare, acest informator n-a fost niciodată botezat, deoarece conducerea bisericii a descoperit că trăia în concubinaj şi nu avea intenţia de a încheia această relaţie, considerată imorală din perspectiva eticii evanghelice. Aceasta însă nu l-a împiedicat pe respectivul personaj de a frecventa serviciile bisericii şi a informa asupra celor petrecute acolo, cu o atenţie specială arătată persoanei mele.
Avem de-a face de fapt cu un personaj fabulos, de un umor involuntar absolut năucitor, demn de istoria culturală a prostiei comuniste. Lectura acestor texte este atât de hilară, încât sunt ispitit de ideea de a le publica într-un volum, “spre învăţătura generaţiilor viitoare”. Reacţiile cititorilor acestui blog urmează să confirme sau să infirme valabilitatea acestei idei.
În acest dosar, ca şi în cel de al treilea, mi se atribuise numele de cod “Ideologul”, inspirat din titlul unui articol defăimător la adresa mea, publicat în aprilie 1982 de maiorul de Securitate Ioan Mechenie, în revista Caracter militant, a Comitetului judeţean Iaşi al PCR (la drept vorbind, dacă stăm şi ne gândim bine, acest text era lucrare de copii de grădiniţă pe lângă atenţia de care mă bucur astăzi în unele dintre blogurile, mai mult sau mai putin neosecuriste, evanghelice sau nu).
În final, precizez că nu am nici cea mai vagă idee cu privire la identitatea acestui personaj, în ciuda faptului că mi-am chinuit mintea în fel şi chip să aflu cine este. Nici de la CNSAS nu am primit încă un răspuns la cererea mea de identificare a informatorilor care apar în dosar. Cred că a sosit vremea de a apela la “pile”. Aceasta rămâne încă, din păcate, cea mai solidă instituţie din România.
Îi rog însă pe prietenii mei care au trecut o vreme prin biserica baptistă din Iaşi să mă ajute în identificarea acestui personaj. Nu am, nici în cazul lui, nici al altora, vreo dorinţă de răzbunare sau altceva asemănător. Sunt însă extrem de curios a-l cunoaşte pe autorul acestei opere nemuritoare.
Dacă cineva dintre cititorii mai noi se întrebă de ce public aceste documente, vă rog să citiţi argumentul publicat AICI.
Vă doresc, pe mai departe, lecturi interesante.
Persona 