‘Le parvis des gentils’, este titlul generic al unei serii de evenimente cu caracter de misiune crestina dialogica, in limbaj contemporan. Aceasta initiativa a Bisericii Catolice (vezi AICI o descriere a acestui eveniment) s-a incheiat vineri 25 martie 2011 cu un extraordinar spectacol de sunet si lumina proiectat pe fatada Catedralei Notre Dame din Paris.
Redau mai jos cele doua trei clipuri care prezinta acest scurt spectacol si adaug in final un clip cu imnul celtic Lord of the Dance, cintat de tinarul solist irlandez Paddy Kelly (pe acesta il puteti gasi si AICI pe blogul meu, in alte doua versiuni, insotite de versurile cintecului). Imi pare rau pentru cei care nu inteleg limba franceza. Ceea ce pierd ei aici este enorm.
In final, ma intreb cu invidie cind va reusi ortodoxia romaneasca sa lepede limbajul desuet medieval in care isi imbraca in prezent mesajul (vezi TV si Radio Trinitas), pentru a putea ajunge la inimile tinerei generatii, pe limba acesteia. Probabil ca aceasta, daca se va intinpla vreodata, va fi peste vreun deceniu sau daua, atunci cind si la noi bisericile vor incepe sa se goleasca.
Persona 
Revin, cu toate ca am mult de lucru azi ca sa adaug ca daca erai francez nu faceai o asemena afirmatie pentru ca francezul are o constinta a identitatii nationale, chiar daca acum pusa in discutie din punct de vedere politic, care este pozitiva si destul de realista. Aseara intr-o intrunire la biserica Notre Dame des Champs tinerii francezi stateau jos in fata altarului atit era de plina sala. Au fost cintari inaltatoare si citirea a mai multe texte biblice. Mi-am dat seama atunci de ce Hillsong capteaza putini francezi si mai mult internationali la Paris. Pentru ca tinarul francez este inca educat in muzica, literatura si cultura si Hillsong facind prea mult zgomot e mai putin francez.
LikeLike
Ei nu pot sa nu adaug asta chiar daca tirziu si nu stiu cine va mai trece pe aici.
1. Ma bucur ca nu esti francez pentru ca dupa o asemenea afirmatie, citesc pe cel mai mare teolog romina intro-o limba straina, ai fi egzilat dar nu la Guernesey, acea a fost pentru Victor Hugo.
2. Si ma intristez ca nu am aceptat propunerea care mi s-a facut de catre Katholic University of Leuven sa il traduc pe Staniloaie. O traducere nu trebuie macelarita. O traducere este intr-o anumita masura o creatie dar ea nu trebuie cu nici un chip sa fie reductiva. Inflorituri roccoco. Nu mi se par roccoco dar poate nu stiu destul despre stil. Ma intreb insa daca trebuie sa reducem totul la functionalism si utilitarism si sa devenim un fel de roboti. Trist este ca rominul are mai putina mindrie, nu in sensul negativ al termenului ci in sensul poziti, de ceea ce este si de mostenirea pe care o are chiar si fata da ungur. Si dat-mi voie sa cred, ca una care am crescut in Ardeal, ca limba romana este si mai frumoasa si are si mai multe scrieri.
LikeLike
Ca sa ma amestec in discutiile dumneavoastra, nu, ci pentru ca am facut si eu niste observatii in umblarea si experienta mea, biserica nu este o relicva ci un organism viu ea trebuie sa pulseze cu prezentul nu doar cu trecutul si sa se uite spre viitor. Traim intr-o lume de un dinamism extraordinar unde evenimentele, realitatile se schimba atit de repede incit ne scapa. Da, e important sa raminem in ADEVAR dar oarea de-a lungul istoriei biserici acest ADEVAR nu a fost comunicat si chiar interpretat in lumina epocii si oare epoca prezenta nu trebuie sa il exprime in limbajul ei? Si cred ca se poate face fara sa-l compromita.
Cu regret trebuie sa spun ca cunosc prea putin despre ortodoxie dar ma tem ca nu numai ortodocsi ramin in niste tipare ci chiar si evanghelici nostri. Tipare care risca sa ucida VIATA, adica CUVINTUL, DUHUL.
LikeLike
Desigur, nu e corect sa ne amestecam in chestiuni de gust. Cind insa un anume gust se reduce la o minoritate, asa cum ma tem ca este cazul, si, mai ales, atunci cind acest gust sta in care comunicarii Evangheliei catre o lume in proces de scularizare rapida (daca eventual ne pasa de asta,ceea ce nu socotesc a fi de la sine inteles), atunci poate ca este bine sa ne sacrificam placerile personale, mai mult sau mai putin egoiste, in folosul imparatiei lui Dumnezeu. Desigur, nu este treaba unui protestant de a le spune ortodocsilor cum ar trebui sa dea ei marturie despre Evanghelie. In acelasi timp insa, nu cred ca ortodocsii ii pot impiedica pe altii sa analizeze, inclusiv in mod critic, cit de bine fac ei acest lucru. Inteleg ca unii ortodocsi sunt atit de nesiguri in credinta lort incit se simt amenintati si devin apologetici, daca nu chiar agresivi, la cea mai mica critica. Sper insa ca se vor gasi ortodocsi lucizi care sa asculte ce au altii de spus despre comunitatea lor. De fapt, sunt sigur ca exista destui din acestia. Eu insumi am cunoscut citiva si am un mare respect pentru ei.
LikeLike
Intru totul. De gustibus. Sunt totusi foarte multi cei ce se simt minunat in aceasta limba, de un asa gotic …radiant. Macar de dragul lor si sa nu va doriti schimbari asa de radical comunitare
LikeLike
Cu siguranta ma asteptam la acest soi de argumentare, pentru mine absolut neconvingatoare. Poate pentru ca sunt prea protestant structural. Poate (si) de aceea nu sunt ortodox si prefer sa-l citesc pe Staniloae in engleza. Astfel nu ma mai impiedic in enervantele lui fraze pline de inflorituri rococo. 🙂
Cred ca se poate si sa nu fim de acord. E voie?
LikeLike
Je suis tellement contente que tu les as postés, merci. Am impresia ca un pic din mine traieste in clipurile acestea si da ai dreptate biserica Catolica si-a schimbat limbajul si mai ales cintarile si daca vei veni la Saint Germaine des Près vei vedea ca la serviciul de sera sunt atitea tineri ca stau si pe jos pentru ca nu este loc iar la inceperea anului scolar sunt de obicei cite patru mii de studenti sa sarbatoreasca La rentré la Notre Dame.
Multe ar mai fi de spus, fara sa mai mentionam Taizé.
LikeLike
Despre batranicioasa limba bisericeasca iata ce spunea Cioran lui Staniloae:”Mult stimate Părinte Stăniloae, scump prieten, …V-am spus la Paris şi ţin să repet că Filocalia este un monument capital în istoria limbii noastre. În acelaşi timp, ce lecţie de profunzime pentru un neam nefericit şi uşurelnic. Din toate punctele de vedere, o asemenea operă, este chemată să joace un rol considerabil. Sunt nespus de mândru că vă cunosc de mai mult de o jumătate de veac. Cu tot respectul şi cu toată prietenia lui Emil Cioran”. Culmea este ca intuitia lui pur estetica este confirmata de exemplu de ce spune Rafail Noica: ” Limba noastra, care a cunoscut duhul dreptei slaviri, si-a insusit anumite formule si anumite expresii si un anumit vocabular, insusit insa nu deplin, si, cu navala modernitatii, le pierdem. E foarte important sa nu pierdem cuvantul si sensul cuvantului. E important ca Scriptura si tot ce este liturgic sa fie o traducere, si nu o tradare. Se tot citeaza, cel putin in Occident, expresia italiana “Traduttore, tradittore”, “Traducatorule, tradatorule”. Sa nu tradam, ci sa traducem, fiindca mai ales in cele bisericesti, cuvantul are o importanta deosebita. Cuvantul nu este doar un purtator de informatie, cuvantul are energie si energia asta este mantuitoare si daca nu, risca sa fie ucigasa. Cuvantul este unul din numele Lui Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu…”
Ce vreau sa spun: limba aceea desuet medievala nu este decat icoana rostita a unei realitati duhovnicesti care nu-si poate gasi in-sonorizare intr-o limba ce nu are “papile” in stare sa guste din cele duhovnicesti. Mai bine este de a-i apropia pe oameni de aceasta bogatie decat a reinventa limba, noi, cei niciodata la inaltimea celor din vechime.
Acuma, sigur ca sunt si vorbitori ai unei veritabile limbi de lemn, dar limba sa fie de vina?
LikeLike