Miroslav Volf – In Light of the Paris Attacks, is it Time to Eradicate Religion?

Paris is where a long trail of blood and tears, meandering through the centuries and from continent to continent, has now stopped — for a brief while.

The Islamic State has taken the responsibility for the 129 dead and more than 350 injured, almost 100 of them seriously. In Paris as in many other places, the hands that pulled the triggers of Kalashnikov rifles and pulled the fuses of bombs to kill the innocent people belonged to men and women in whose hearts burned the fires of religious zeal.

Religion, it would seem, breeds violence. Far from being great, God might be thought terrible.

In a globalized world, the terror of God’s crazy-eyed followers is threatening lives, peace and prosperity of everyone on the planet. We are tempted to conclude: The sooner that humanity either eradicates or quarantines off religion, the better our world will be. This conclusion would be too hasty, however.

#PrayForTheWorld

Our hearts break for children and families affected by indiscriminate violence across the world each and every day. Pain is real but so is hope and so is love. Join us @worldvision and #PrayForTheWorld

A Celtic Prayer for Paris

May we also pray this prayer for Beirut and for Baghdad, at the same time.

Lord have mercy!

Come Healing – A Leonard Cohen Song for Paris

Indila – Dernière Danse

Une des meillleures chansons de la derniere annee, a mon avis.

Parole de Dernière Danse:

Oh ma douce souffrance
Pourquoi s’acharner tu recommence
Je ne suis qu’un etre sans importance
Sans lui je suis un peu paro
Je déambule seule dans le metro
Une derniere danse
Pour oublier ma peine immense
Je veux m’enfuire que tout recommence
Oh ma douce souffrance

Je remue le ciel le jour, la nuit
Je danse avec le vent la pluie
Un peu d’amour un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse,danse
Et dans le bruit, je cours et j’ai peur
Est ce mon tour?
Vient la douleur…
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m’en vole, vole, vole, vole, vole,
Que d’espérance.
Sur ce chemin en ton absence
J’ai beau trimer, sans toi ma vie n’est qu’un decore qui brille, vide de sens

Je remue le ciel le jour, la nuit
Je danse avec le vent la pluie
Un peu d’amour un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse,danse
Et dans le bruit, je cours et j’ai peur
Est ce mon tour?
Vient la douleur…
Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m’en vole, vole, vole, vole, vole,

Dans cette douce souffrance.
Dont j’ai payé toutes les offenses
Ecoute comme mon cœur est immense
Je suis une enfant du monde

Je remue le ciel le jour, la nuit
Je danse avec le vent la pluie
Un peu d’amour un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse,danse
Et dans le bruit, je cours et j’ai peur

Est ce mon tour?
Vient la douleur…

Dans tout Paris, je m’abandonne
Et je m’en vole, vole, vole, vole, vole,

Vlad Eftenie – La plimbare prin Paris

Parisul este pentru mine unul dintre orasele cele mai fascinante orase ale lumii, si am vazut citeva (ultima data cind am socotit erau cu ceva peste 350). Dincolo de dimensiunea istorica si culturala a orasului, ceea ce ma impresioneaza cel mai mult este estetica Parisului. Frumusetea creste parca in mod organic in acest oras. Francezii, ei insisi, par sa aiba frumosul in singe. De exemple, desi, cu destule exceptii totusi, frantuzoaicele nu sunt neaparat femei extraordinar de frumoase, mai ales, si aici dati-mi voie sa fiu subiectiv, in comparatie cu romancele, pare ca tot ce pune o frantuzoaica pe ea, in materie de haine ori de machiaj, ii sta bine. Este si normal, atunci cind de cind te nasti pina mori respiri doar frumusete.

Am fost de doua ori la Paris, acum mai mult de zece ani, de fiecare data cite o saptamina, si de atunci imi doresc sa revin. Sper sa mi se implineasca aceasta dorinta cindva, nu prea tirziu. Pina atunci ma desfatez vazind filme despre Paris si citind din cind despre acest superb oras.

Iata aici un splendid articol despre Paris, scris de Vlad Eftenie, si asezonat din belsug cu fotografii excelente, facute de acelasi autor.

Redau mai jos inceputul acestui articol, in speranta ca veti fi atrasi sa-l cititi in intregime.

Afacerea Tanase – Un film despre avatarurile diasporei romanesti la Paris

Daca “l’essentiel est de vivre pour le retour…”, cum  spunea de Saint-Exupéry intr-un citat drag lui Virgil Tanase, intoarcerea acestuia in Bucuresti in octombrie 2013 e pentru a rememora imprejurarile in care Ceausescu a vrut sa-l lichideze acum 31 de ani. Documentarul “Afacerea Tanase. Leapsa pe murite” de Ionut Teianu a fost lansat la Institutul Francez in prezenta lui Virgil Tanase, a regizorului si a lui Liviu Tofan, initiatorul proiectului.

Despre acest caz demn de John Le Carre in care spionul Matei Pavel Haiducu e insarcinat de Ceausescu sa-i lichideze in 1982, la Paris, pe Virgil Tanase si Paul Goma, Liviu Tofan (care lucra la Europa Libera chiar in acele vremuri) a scos anul trecut o carte pentru care a facut investigatii timp de patru ani. Primul capitol din “A patra ipoteza: ancheta despre o uluitoare afacere de spionaj” (Ed. Polirom, 2012) se numeste chiar “Viata bate filmul”.

Spectacol de sunet si lumina la Notre Dame

‘Le parvis des gentils’, este titlul generic al unei serii de evenimente cu caracter de misiune crestina dialogica, in limbaj contemporan. Aceasta initiativa a Bisericii Catolice (vezi AICI o descriere a acestui eveniment) s-a incheiat vineri 25 martie 2011 cu un extraordinar spectacol de sunet si lumina proiectat pe fatada Catedralei Notre Dame din Paris.

Redau mai jos cele doua trei clipuri care prezinta acest scurt spectacol si adaug in final un clip cu imnul celtic Lord of the Dance, cintat de tinarul solist irlandez Paddy Kelly (pe acesta il puteti gasi si AICI pe blogul meu, in alte doua versiuni, insotite de versurile cintecului). Imi pare rau pentru cei care nu inteleg limba franceza. Ceea ce pierd ei aici  este enorm.

In final, ma intreb cu invidie cind va reusi ortodoxia romaneasca sa lepede limbajul desuet medieval in care isi imbraca in prezent mesajul (vezi TV si Radio Trinitas), pentru a putea ajunge la inimile tinerei generatii, pe limba acesteia. Probabil ca aceasta, daca se va intinpla vreodata, va fi peste vreun deceniu sau daua, atunci  cind si la noi bisericile vor incepe sa se goleasca.

Mariana Sain-Morar – Sacre coeur

Mariana Şăin-Morar – Sacre Coeur

Lucrarea, realizată în ulei pe pînză, cu dimensiunile 30×24 inch, a fost realizată în 2004, în urma unei călătorii la Paris.  În stânga, jos, se află imaginea Bisericii Sacre Coeur (unul dintre locurile mele preferate la Paris), în dreapta sus fiind o imagine a Turnului Eiffel în racursiu şi un portret al lui Andrei, fiul pictoriţei.