Omul ceresc (10)

Implinirea vedeniei

M-am trezit şi am început să caut Biblia în toată casa. Restul familiei dormea. Viziunea fusese atât de reală încât atunci când am realizat că fusese doar un vis, am fost foarte îndurerat şi am plâns, trezindu-i pe ceilalţi. Părinţii s-au grăbit să vină la mine în cameră să vadă ce s-a întâmplat. S-au gândit că am înnebunit din cauza postului şi rugăciunii. Le-am spus despre viziunea mea, dar cu cât le vorbeam mai mult, cu atât erau mai convinşi că sunt nebun! Mama mi-a zis: „Soarele a asfinţit şi nimeni nu a venit la noi în casă. Uşa e încuiată.”

Tata m-a ţinut strâns în braţe. Cu lacrimi în ochi el s-a rugat lui Dumnezeu, „Doamne Isuse, fie-ţi milă de fiul meu. Te rog, nu-l lăsa să-şi piardă minţile. Sunt dispus să mă îmbolnăvesc din nou dacă acest lucru îl va ajuta pe fiul meu să nu-şi piardă minţile. Te rog dă-i fiului meu o Biblie!”

îngenuncheat împreună cu tatăl şi mama mea şi am plâns împreună ţinându-ne de mâini.

Deodată am auzit o bătaie slabă în uşă. O voce blândă m-a strigat pe nume. M-am grăbit şi am întrebat prin uşa încuiată: „Îmi aduceţi pâinea?” Vocea cea blândă mi-a răspuns: „Da, ţi-am adus pâine pentru un ospăţ întreg.” Am recunoscut imediat vocea, fiind aceeaşi cu cea din viziunea mea.

Am deschis repede uşa şi în faţa mea stăteau acei doi servitori din viziune. Unul dintre ei ţinea o pungă roşie în mână. Inima îmi bătea nebuneşte în timp ce am deschis-o şi ţineam în mâini propria mea Biblie!

Cei doi bărbaţi s-au îndepărtat, pierzându-se în noapte. Mi-am strâns Biblia la piept şi am căzut în genunchi chiar acolo afară. Îi mulţumeam iarăşi şi iarăşi lui Dumnezeu! I-am promis lui Isus că din momentul acela voi devora Cuvântul Său ca un copil flămând.

Mai târziu am aflat numele celor doi bărbaţi. Unul era fratele Wang iar celălalt fratele Sung. Au venit dintr-un sat îndepărtat. Mi-au povestit despre un evanghelist pe care nu l-am întâlnit niciodată. El suferise mult pentru Domnul în timpul Revoluţiei Culturale şi aproape că murise din cauza torturii.

Cu aproximativ trei luni înainte să primesc Biblia, acest evanghelist primise o viziune de la Dumnezeu. Domnul îi arătase un tânăr căruia trebuia să-i dea Biblia lui ascunsă. În viziune văzuse casa şi locaţia satului nostru.

La fel ca mulţi creştini din perioada aceea, bătrânul îşi pusese Biblia într-o cutie şi şi-o îngropase adânc în pământ, sperând că va veni ziua în care va putea săpa după ea şi o va citi. Însă evanghelistului i-au trebuit câteva luni până ce s-a decis să se supună lui Dumnezeu şi să facă ceea ce El îi zisese să facă. El i-a rugat pe alţi doi bărbaţi să-mi aducă Biblia. Aceştia au pornit în timpul nopţii spre casa mea.

Din momentul acela am început să înalţ lui Isus rugăciuni pline de credinţă. Credeam din toată inimă că învăţăturile scrise în Biblie erau Cuvintele lui Dumnezeu adresate mie personal. Întotdeauna ţineam Biblia în mână. Chiar şi în timp ce dormeam o ţineam pe piept. Îi devoram învăţăturile ca un copil flămând.

Acesta a fost primul cadou primit de la Dumnezeu în rugăciune.