Rusine, rusine, rusine!

De te-am iubit vreodata Isuse, acum este. (sursa: http://www.nakedpastor.com)

De câteva zile tot stau şi mă minunez de această veritabilă mostră de înţelepciune clericală pe care o reprezintă misiva anonimă scrisă, zice-se, de „un grup de pastori [baptişti] indignaţi” din România şi adresată pastorului Marius Cruceru, la închiderea faimosului său blog, numit La Pătrăţosu. Dacă vreţi să vă minunaţi şi voi, iat-o AICI.

Trebuie să spun că am avut dintru început sentimente ambivalente faţă de blogul prietenului meu. Am apreciat dintotdeauna la el inteligenţa, competenţa profesională, creativitatea, căutarea aventurii, spiritul jucăuş, sprinţar, ca şi multe altele, care sunt mereu evidente în ceea ce scrie.

Îi ştiu însă foarte bine şi slăbiciunile, dintre care orgoliul, ispita derizoriului exotic, spiritul histrionic, anumite antipatii persistente, ca şi înclinaţia de a se lăsa anexat unor cauze îndoielnice au fost evidente şi în această întreprindere.

Socotesc în acest sens că atât intrarea lui Marius în pastorală – cu toate patologiile clericale inerente acestei slujbe, cât mai ales rămânerea pentru prea multă vreme sub influenţa Oradiei i-au făcut şi continuă să-i facă foarte mult rău.

De aceea mă rog adeseori pentru eliberarea lui din ambele robii. Despre acestea discut mereu cu Marius, chiar dacă de pe poziţii diametral opuse, căci relaţia spirituală care ne leagă trece dincolo de accidentele propriilor noastre existenţe.

Două sunt lucrurile care m-au îndurerat şi mi-au displăcut cel mai mult pe acest blog. Primul are de-a face cu atitudinea lui Marius faţă de Iosif Ţon, şi de alţii ca el. Desigur, „cazul Ţon” este destul de complicat, căci a început cu conflictul dintre Iosif şi tatăl lui Marius, înainte ca acesta din urmă să se nască. Apoi Iosif Ţon a făcut şi el greşeli de neiertat faţă de Marius. Acestea nu justifică însă nicicum modul lipsit de cavalerism în care a fost tratat pe blogul lui Marius acest important lider al evanghelicilor români – cu toate bunele şi relele lui.

Al doilea lucru, la fel de grav, a fost decizia lui Marius – absolut greşită, aşa cum recunoaşte el însuşi acum, de a nu cenzura comentariile apărute pe blog. Desigur, nenumăraţi comentatori ai lui au fost de o decenţă exemplară, dar absenţa cenzurii a atras, de asemenea, o grămadă de personaje de un cu totul alt tip, care au transformat uneori acest site într-o veritabilă ladă de gunoi, ceea ce a îndepărtat de blogul lui Marius o mulţime de oameni de bun simţ.

Ba mai mult, Marius însuşi i-a încurajat pe unii dintre aceşti comentatori dubioşi, pentru ca apoi să plătească cu vârf şi îndesat pentru asta. Din această pricină am ocolit blogul La Pătrăţosu pentru perioade lungi de timp, cu tot interesul meu pentru Marius şi pentru ceea ce scrie el.

Trist este că, în ciuda eforturilor repetate ale lui Marius de a potoli zelul batjocoritor al acestui grup, el a rămas solidar şi a fost prezent pe blog până la închiderea lui. De aceea, deşi cred că La Pătrăţosul a fost un experiment interesant, consider că este bine că el s-a încheiat. Date fiind cele de mai sus, nici nu se putea altfel.

Dar să revenim la scrisoare. Primul lucru care sare în ochi în acest text este laşitatea autorilor lui. După ce s-au chinuit o grămadă să scrie o asemenea epistolă genială, vorba lui Caragiale, autorii, plini de curaj, „au semnat-o anonimă”. De aceea, Marius ar fi fost pe deplin justificat dacă nu l-ar fi afişat pe blog. Unii consideră chiar că a greşit când a făcut-o. Eu cred însă că bine a făcut. Şi eu aş fi făcut la fel. Cum să frustrezi lumea de o asemenea capodoperă? Ca să nu mai vorbim de faptul că, conştienţi fiind de valoarea lor, ca toţi oamenii de geniu, autorii ar fi găsit alte mijloace de a ne îmbogăţi cu producţiile prodigioasei lor inteligenţe.

Ca toţi făţarnicii veritabili, de care de altfel este plină lumea clericală, autorii (sau poate autorul, cine ştie) nu se poate desprinde nicidecum de limba de lemn evanghelică nici măcar atunci când, evident, îl urăşte de moarte pe cel căruia i se adresează cu arhiuzatul apelativ „frate”. Şi dacă l-ar fi trimis la dracu’, ar fi fost mai decent. Dar, desigur, „fraţii” nu înjură; ei doar înfierează cu mânie proletară.

Aceşti vajnici apărători ai tagmei păstoreşti critică aspru lucrarea pastorală a lui Marius. Este evident însă din ceea ce scriu că n-au catadixit să întrebe pe nimeni dintre enoriaşii lui despre cât de slujiţi se simt aceştia. Ei pur şi simplu „ştiu” cum stau lucrurile, în virtutea ontologiei lor superioare (doar au fost ordinaţi, au „ungerea de sus”. nu-i aşa? – deşi, ştiindu-le năravurile, îmi vine să spun uneori, vorba cuiva, „adu-i încoace, că dăm noi jos unsoarea de pe ei”). Ei „ştiu”, de asemenea, în virtutea chemării lor, care, zice-se, este mai presus de oricare alta, deşi drept să spun nu ştiu de unde au scos aşa o erezie. Astfel, după prea sfinţiile lor, în raport cu aceştia, noi, laicii, cei care avem o banală chemare seculară, suntem nişte simpli amărâţi, care habar n-am avea pe ce lume trăim, dacă nu ne-ar lumina ei cu superioară bunăvoinţă.

Suprema manifestare de aroganţă clericală apare însă în scenă atunci când aceşti pretinşi slujitori ai Domnului comentează fără nici o urmă de delicateţe (de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere) criza de inimă prin care a trecut Marius cu ceva timp în urmă. La fel, ei nu se sfiiesc să rostească blestemul pastoral asupra acestuia, profeţindu-i că „va păţi la fel ca cei pe care i-a condamnat că au colaborat”. Desigur, ştim că cei mai mulţi dintre păstorii baptişti (ca şi cei ai celorlalte culte, întreolaltă) nu s-au dat niciodată în vânt după darea pe faţă a felului în care unii dintre ei, şi nu puţini, s-au prostituat în trecut cu regimul comunist. Evident, au făcut asta pentru salvarea Bisericii, care, săraca, ar fi pierit, dacă nu ar fi avut ei, aşa cum spunea un popă neruşinat, „curajul colaborării”. Niciodată până acum n-am văzut însă pe vreunul dintre ei rostind un blestem ca acesta asupra celor care încearcă – mai bine sau mai rău, să facă lumină în acesta capitol ruşinos din istoria bisericilor noastre.

Nu am nici o îndoială că atunci când încearcă să acopere colaboraţionismul lor cu regimul comunist criminal, ei nu se gândesc nicidecum la ei înşişi – doar este clar pentru toată lumea cât de mult se sacrifică ei pentru turma din a cărei grăsime se hrănesc – vorba profetului. Iar maşinile pe care le conduc şi casele pe care şi le-au construit sunt plătite, desigur, doar din „amărâtele” lor de salarii pastorale.

Eu personal îl rog pe Marius de nu ştiu când să iasă din lucrarea pastorală, ca şi din politica eclesială şi să-şi dea timpul unor lucruri mai pe măsura înzestrărilor pe care i le-a dat Dumnezeu. Dar, citind această sublimă misivă, vreau să-l rog să mai stea puţin în post. Ar fi mare păcat să plece acum, când oamenii ăştia minunaţi îl roagă atât de frumos să stea cu ei şi să se mai joace puţin împreună pe uliţa baptistă românească. Totuşi, ca o mică favoare, poate că ar fi bine, de dragul lor, să renunţe la titlul de doctor. Nu de alta dar îi complexează şi nu mai pot dormi noaptea de invidie. Că doar nu s-or apuca acum, Doamne fereşte, de muncă intelectuală.

Şi încă ceva, Marius, te rog frumos nu mai scrie texte din astea complicate, în care asociezi numele lui Isus cu ratarea. Nu de alta, dar, după cum se vede din ce scriu, frăţiorii ăştia nu-şi folosesc prea des mintea şi s-ar putea să-şi prindă urechile cu hermeneza unor texte atât de greu de priceput pentru ei.

Dar, iată, aflu cu uimire din scrisoare că „fraţii” sunt şi experţi în muzică – mai mult sau puţin bisericească. Trebuie să mărturisesc faptul că sunt de-a dreptul impresionat. Aveam, oricum, o mulţime de nedumeriri în acest domeniu. Acum ştiu la cine să merg ca să mă “lumineze”. Totuşi, oare unde or fi studiat ei materia asta? Şi când anume? Căci mereu i-am tot întâlnit prin bisericile din diasporă, la cerşit fonduri, de s-au săturat cei de acolo de ei – „nu dau nume; persoane importante”. A propos, îi rog mult pe cititori să nu intre cumva la bănuieli. Vilele păstorilor nu au nicio legătură cu fondurile adunate de ei în America, pentru care cer întotdeauna chitanţe doveditoare şi dau bisericii socoteală de ele până la ultimul bănuţ. Sau nu mă credeţi cumva? Iar maşinile lor de lux sunt pur şi simplu răsplata Domnului pentru că, aşa cum mărturisesc cu smerenie, „slujesc cu greu in jugul Evangheliei”. Drept să spun, dacă unii dintre ei ar fi eliberaţi din acest „jug”, n-am avea nimic de pierdut, iar „ogorul Domnului” ar putea respira şi el o vreme uşurat.

Sunt multe alte lucruri penibile în acest text, pe care nu mă voi mai obosi să le enumăr pentru că, aşa cum obişnuia Marius să spună, mă ia cu emetiral. Tacâmul însă n-ar fi complet dacă n-am discuta puţin suprema acuzaţie pe care aceşti curajoşi luptători pentru gloria nemuritoare a baptismului neaoş au formulat-o împotriva pastorului Marius Cruceru: El este pur şi simplu un t r ă d ă t o r. Este, vorba americanului, in bed with the enemy. Cum care duşman? Nu ştiţi? Nu există decât unul singur: ortodoxia. Dacă nu ştiaţi încă, Marius este un cal troian, un infiltrat, un nenorocit de spion ortodox care lucrează sub acoperire. Şi nu numai el, ci şi Paul Negruţ, săracul. A încercat el să înşele vigilenţa clasei muncitoare baptiste, descotorosindu-se de la Universitatea Emanuel de unii care se deconspiraseră din prea mult zel ortodox, dar nu i-a mers. A fost prins asupra faptului „învăţăturilor stricăcioase” aduse de la Londra şi a fost pus la zid. De aceea, vă spun şi eu, ca papa Ioan Paul al II-lea, fraţilor (şi surorilor) „nu vă temeţi”. Securitatea baptistă veghează şi „mâna cea lungă a regimului” îi va ajunge pe toţi cei care trădează interesele baptiste, oricare ar fi acestea. În ce mă priveşte, eu sunt primul care recunoaşte şi se predă.

Aşa fiind, nu pot să închei altfel acest laudatio decât rostind celebrele de acum vorbe ale unor mari înţelepţi, cărora nu le-am reţinut numele – câtă nedreptate poate să fie în lumea asta! – dar cărora le voi rămâne veşnic recunoscător. Zic deci, împreună cu ei: ruşine, ruşine, ruşine! … să le fie.

Dănuţ Mănăstireanu

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

39 thoughts on “Rusine, rusine, rusine!”

  1. Eu m-am indoit de la inceput ca ar fi “un grup de pastori”. Nu pot sa-mi fortez imaginatia pana acolo incat sa-mi distrug proiectia mintala a pastorului baptist. Cu atat mai mult un grup, unde ar trebui sa existe mai mult echilibru, nu?

    dar era de asteptat sa vina cineva sa dea, vorba lui Tutea, cu piciorul in oala cu lapte. Era ., cel putin pt ine, predestinat, o misiva cu aparitie implacabila. Cineva, dar nu cred, repet, ca un grup! , trebuia sa scuipe spre un Patratos care a fost de-a dreptul fenomenal, nu doar pt marunta noastra lume evanghelica virtuala, ci char si pt intreaga blogosfera romaneasca. Asa ca vor mai fi susoteli, barfe si ecouri multa vreme dupa ce Patratosu va fi doar amintire.

    Dvs, asa cum va stiu si cum si pozati, adica ironic si superior, l-ati infierat pe cel care, intr-un exces de zel demn de camas forta, s-a extrapolat intr-o masa amorfa de pastori si si-a polarizat toata latura negativa a activitatii personajului Patratosu si a lui MC din spatele lui.

    Rusine, aveti dreptate! n-o fi tot din Caragiale? oricum, de traia acum, avea susrsa de inspiratie in viata si veleitatile baptistilor de pretutindeni din Romania.

    Si felicitari pt adevarul legat de vila si masina. Eu am mai zis-o, vaznd o limuzina Audi in curtea unei biserici si pastorul coborand din ea (by the way, il stiti, v-a fost coleg la UEO) ca Isus n-a umblat nici cu caleasca, nici cu lectica. Rusine, again!

    Sper sa nu va opriti aici la a lupta impotriva a ceea ce ati inferat. Si noi ceilalti, “mai anonimii”, va urmam! 🙂

    Like

  2. Nu-ti fa griji, Ciprian. Asta e “cruciada” mea, ca sa folosesc un termen drag “fratelui” Bush.
    Urmatoarea tema, Clericalizarea bisericii baptiste in Romania 😦
    Atentie! Dupa asta nu se spune “aleluia”, ci “duca-se pe pustii” 😦 😦

    Like

  3. Dincolo de ironia subtila sau fatisa a randurilor dvs pe care in cea mai mare masura le gasesc adecvate, cred totusi ca va faceti vinovat de pacatul generalizarii…
    Nu stiu daca cineva ar spune ca toti liderii ONG urilor din Romania sunt etc si etc… ar face dreptate tuturor.
    Cred ca este mult mai corect sa se vorbeasca cu exemple concrete. Aparenta delicatete a noastra cand este vorba sa ne ferim de exemple clare, nu numai ca nu salveaza imaginea unei persoane, dar arunca noroi asupra unei intregi clase…in cazul nostru ‘tagma’ preotilor sau a ONGistilor…
    In acelasi timp sunt constient de cat de aspru i-a mustrat Mantuitorul tocmai pe cei din ‘tagma’…

    Dar ar fi bine, in general, 🙂 sa nu generalizam…

    Sau daca tot ar fi sa fac si eu imprudenta asta, as spune parafrazand ca, fiecare comunitate, in general, are liderii pe care ii merita

    Like

  4. Stimate domnule Mateescu,
    Nu cred ca am generalizat (daca am lasat aceasta impresie, imi cer sincer iertare) si nici nu am avut aceasta intentie.
    In definitiv am scris acest pamflet in apararea unui… pastor, nu-i asa, care a fost batjocorit in mod josnic si las de unii/unul dintre confratii sai de slujire eclesiala. Fie vorba intre noi, nici el nu s/a sfiit sa-i besteleasca pe unii – justificat uneori si nejustificiat de destule alte ori, dar diferenta dintre cele doua fapte, este ca Marius intotdeauna s-a semnat, adica si-a asumat raspunderea pentru vorbele lui.
    Evident, nu toti pastorii baptisti sau evanghelici din Romania sunt ca cei descrisi in acest text, dar ma tem ca numarul lor este cu mult mai mare decit v-ar placea dvs sa credeti.
    Daniel Mitrofan – atot si asa cum a putut si el, saracul – a pornit, de bine de rau, cu teza sau nu, “cruciada” de curatire a cultului de clericii securisti, campanie la care “o anumita parte” a clericilor evanghelici, inclusiv Marius, s-au raliat.
    Cine insa va incepe, si cind, campania de curatire a clerului evanghelic de lichelele inburghezite sub mantaua preoteasca?
    Iata, sa va spun una “pe bune”. Intr-o zi, un pastor baptist, “nu spui cine, persoana insemnata” – e unul de “sus de tot”, a intrat in biroul prefectului (intimplator, un “frate”) si i-a propus un mic matrapazlic cu un teren din zona lui. Desigur, si prefectul avea sa-si aiba partea lui din aceasta mica “invirteala”. Spre cinstea lui, prefectul a refuzat si marele evanghelist a plecat cu coada intre picioare. Cine stie prin ce biserici din diaspora face el acum “fundraising”, ca sa compenseze pierderea? Asta atunci cind nu imparte cu bunavointa certificate de rea purtare unor “liberali”, “ecologisti”, “feministi” sau alte “dracii” din astea.
    Nu incercati sa ghiciti despre cine este vorba, chiar daca intuiti, caci nici nu voi confirma, nici nu voi infirma. Daca va citi asta, va sti ca este vorba de el. Si stiu si altii, din aceasi “gasca”.
    Dumnezeu cu mila!

    Like

  5. nu-l cunosc pe Marius Cruceru decat din vizitele de la biserica noastra, 3-4, cand m-au impresionat predicile lui, spuse din suflet, cu convingerea pe care o da apropierea de Dumnezeu cu sinceritate si “nevointa”.i-am pretuit, pe blog disponibilitatea, din nou, sinceritatea si asumarea riscului de a fi vulnerabil. de cea din urma am vazut ca au profitat multi. nu sunteti prea aspru cand ii expuneti si Dvs. slabiciunile? eu , pana acum -si sunt de varsta Dvs.-am pretuit la oameni sinceritatea in situatia in care de-a lungul timpului am “experimentat” din plin viata in comunitatea baptista locala.
    nu cred ca a fost prea lunga postarea dar cred ca “grupul de pastori indignati” nu se vor sinchisi de ea!
    am citit in “Zoologia Imparatiei” definitia bisericii: Biserica este ca arca lui Noe : daca nu ar fi furtuna de afara, nu ai suporta putoarea dinnauntru” . din nefericire, de prea multe ori intalnim in comunitatea baptista situatii la care se verifica definitia.nu credeti?

    Like

  6. DanutM,

    im momentul in care folosesti un limbaj prin care iti ridiculizezi colegii (vezi cazul Radu Gheorghita) risti, in mod invariabil, ca cineva sa coboare si mai jos stacheta si sa iti serveasca o misiva de genul celei criticate.

    Cu bunele si relele lui, blogul a reusit sa sarneasca destule antipatii. Atat prin scenariile mai mult sau mai putin reale aruncate in joc cat si pentru stilul hermeneutic al cititorilor. Este suficient ca autorul sa lanseze un subiect “hot” ca cititorii incep sa isi manifeste indignarea. Fie ca sunt familiari sau nu cu tema.

    În plus, ai remarcat destul de bine faptul ca, datorita limbajului, a cititorilor, dar mai ales a comentatorilor pro orice spune autorul pe blog, multi dintre cei care puteau articula un raspuns au evitat. Si raspunsul si blogul.

    Personal cred ca a fost un exercitiu (nefericit) de imagine care a luat o alta intorsatura decat s-a dorit. Atat pentru autor cat si pentru lumea din care provenim.

    Like

  7. Nu inteleg exact cind si cum l-am ridiculizat pe Radu. Nu cred ca as face asa ceva unui gentleman ca el, oricit de diferit am gindi intr-o problema sau alta (si chiar avem destule deferente intre noi).
    Cit despre altii, remarcati va rog ca, chiar daca este vorba de un pamflet, nu am ajuns inca la citeva dintre sintagmele mele favorite din retorica Mintuitorului (ma refer mai ales la “morminte varuite” si la “pui de napirci”).
    Nu e o problema daca La Patratosu a stirnit antipatii. In definitiv toti le avem sau ne “bucuram” de ele.
    Mai grava este ocazia oferita de acest blog unor oameni care au practicat in cadrul lui o retorica demna de vinatorile de vrajitoare din Evul Mediu, lucruri pe care, din pacate, asa cum am si afirmat in textul meu si in alte interventii, pe blog si in particilar, Marius, din motive pe care le ignor si nu vreau sa le speculez, nu le-a oprit, desi ar fi putut-o face foarte usor.
    Tocmai de aceea am spus ca ma bucur ca acest experiment s-a incheiat, desi el a avut si o multime de calitati. Care e cumpana, asta o va stabili Dumnezeu la juecata lui cea dreapta.
    Sper ca Marius a invatat ce s-a putut din el si, oricum, sunt sigur ca astfel va avea mai multa vreme pentru proiectele mult mai importante in care este angajat.

    Like

  8. “Nu inteleg exact cind si cum l-am ridiculizat pe Radu.”

    Era vorba despre alt blog, desi din declinarea verbului se poate intelege si altfel. Aici limbajul are alt nivel.

    ________________

    Inteleg acum la ce faci aluzie. Ce sa fac, ma prind mai greu zilele astea. Dupa parerea mea totusi, desi este natural sa ne gindim ca “cine ridica sabia, de sabie va pieri”, sau ca “a patit ce a facut si el altora”, trebuie sa intelegem si ca un pacat nu justifica niciodata un altul, facut pentru a raspunde celui dintii.
    Danut

    Like

  9. Cred ca articolul reflecta bine realitatea si reflecta bine tensiunea acumulata. Atat critica fata de permiterea oricarui comment sa intre pe post, cat si atitudinea necivilizata a unor pastori de a articula situatia din spate(lucru cu mare traditie la noi in tara la toate nivelele).

    Da, imaginatia “ma duce” pana la a crede ca exista un sistem corupt si de influenta care “face ordine”. Stiu suficiente detalii ca sa imi sprijim banuielile si imaginatia pe fapte reale.

    Vizavi de exegeza unora sunt cu totul de acord ca se face o confuzie intre subiect si predicat, intre o fraza interpretata in contextul original si interpretata in mintea inflexibila la chestiuni subtile.

    Cunosc si eu grupuri de influenta care daca nu te racordezi sistemului lor de a intelege lucrurile esti cenzurat prin diferite modalitati – pe care eu le regret totalmente fiindca suntem crestini si nu inchizitori irascibili.

    Sunt de acord dpdv conceptual ca un pastor sa aiba si masini de 100 mii euro, dar in conditiile in care aceste sume provin pe cai legale, curate, si nu din sursele pe care le-ati precizat in articol. Pe de alta parte reflectarea dragostei crestine este compromisa atunci cand pozam cu lucruri too fancy, cand altii sunt atat de saraci incat de abia isi permit sa isi cumpere painea zilnic. Este o lipsa de solidaritate si o lipsa de sensibilitate la nevoile altora.

    _______________

    In acest punct trebuie sa fac o precizare importanta. Asa cum bine observi, critica mea nu este indreptata impotriva vilelor (in definitiv si eu imi construiesc una, din salariu si cu credite de la stat, desi am un salariu bunisor) sau a masinilor (chiar daca eu nu am – nu am ce face cu ea; la felul in care calatoresc, mi-ar trebui un avion 🙂 dar de ce sa ma obosesc daca le pot folosi pe ale altora?).

    Stiu destui pastori care sunt oameni foarte decenti si cinstiti, si care au obtinut asemenea lucruri prin munca grea. Cinste lor. Eu am perorat impotriva celor care au obtinut ceea ce au prin mijloace necinstite si care traiesc la niveluri indecent de inalte in raport cu media biserilor pe care le pastoresc.

    Danut
    _______________

    Cred ca un sistem prea permisiv, piramidal permite intotdeauna manifestarea unor aberatii comportamentale de acest fel. Daca premiza de baza pt creerea unui sistem porneste de la axioma ca omul este bun si disciplinat in el insusi sau ca odata ce a acceptat crestinismul ca si mod de viata, lucrurile sunt rezolvate – atunci permanent vor exista abuzuri de acest fel.

    Exista alternative viabile in schimb fara o reala vointa lucrurile raman cimentate in acest fel.

    Incapacitatea de a posta un nume real la semnarea scrisorii de indignare ma face sa fiu foarte convins de ipocrizia semnatarilor.

    Like

  10. “Clericalizarea bisericii baptiste in Romania ” – cred ca ar trebui sa va referiti, mai degraba, la istoria clericalizarii acestei biserici- e deja un fapt implinit.
    In rest, felicitari pentru articol; ati surprins aspecte reale. Cei care au muscat din mar, cunosc si viermele. Ceilalti au dreptul la iluzii. De ani de zile ma straduiesc sa ma conving si sa-i conving si pe altii ca este mai mult mar decat vierme. Da, stiu, ma fac vinovat de inconsistenta logica: cum sa convingi pe altii de lucruri de care nici tu nu esti foarte sigur?
    Poate ma ajutati dumneavoastra….

    Like

  11. Spirit histrionic? Histrionic e un termen nou care inlocuieste pe cel vechi de: isteric (in psihologie).

    Se foloseste la TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP HISTRIONIC:

    Afectivitate excesivă şi comportamente de atragere a atenţiei celorlalţi; debutează la inceputul virstei adulte şi se manifestă intr-o varietate de 5 contexte.
    (a) se simte inconfortabil in situaţii in care nu e centrul atenţiei;
    (b) interacţiunea cu ceilalţi este caracterizată prin comportament inadecvat, provocator, cu accentuate tente sexuale;
    (c) expresivitatea emoţională este superficială şi fluctuează rapid;
    (d) utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenţia celorlalţi;
    (e) vorbirea are tente dramatice şi este săracă in detalii;
    (f) manifestări de teatralitate şi expresivitate emoţională exagerată ;
    (g) sugestibilitate accentuată;
    (h) percepe relaţiile ca fiind mai intime decit sunt in realitate.

    La aceste trasaturi v-ati referit in caracterizarea lui Marius?

    Exista alte folosiri ale cuvantului in literatura? Ma puteti lamuri? Multumesc!

    Like

  12. Draga Pety,

    Am fost sigur ca acest epitet va fi interpretat de unii ca fiind o mostra de reacredinta fata de Marius. Ar fi fost mai intelept sa-mi precizez termenii. Iata ca o fac acum. Vreau sa spun insa, inainte de asta, ca e vorba mai degraba de o critica sagalnica, pentru ca eu insumi pot fi foarte usor acuzat, in mod legitim, de acelasi lucru.

    Si inca ceva. Celor care m-au acuzat ca am facut un gest neprietenesc fata de Marius, enumerind citeva dintre slabiciunile lui, va rog sa observati ca nu am punctat decit acele lucruri care au fost evidente din prestatia lui de pe blog, si care au putu fi vazut de oricine cu ochiul liber. Va asigur ca Marius are si alte slabiciuni, despre care nu vorbesc decit cu el in privat. Asa cum face si el cu mine.

    Prin “histrionic” am inteles o anume dimensiune teatrala, o oarecare grandilocventa a discursului si a gesturilor. Atit si nimic mai mult.

    Iata niste definitii in acest sens:

    http://www.answers.com/topic/histrionic

    DEX online

    http://dexonline.ro/search.php?cuv=histrionic

    se limiteaza la sensul mai degraba pejorativ al textului, reducind histrionismul la falsitate. De aceea trebuie sa precizez ca NU in acest sems am folosit eu termenul in textul meu.

    Sper ca este destul de clar acum. Inca o data, scuze pentru lipsa de precizie.

    Danut

    Like

  13. stiti ce este cel mai trist?…ca nimeni in toata tura- vura asta nu are de castigat nici noi, nici el,nici biserica, nici cei care nu-L cunosc pe Hristos Isus…nimeni .De ce? fiindca nimic din tot ceea ce se discuta acum nu scoate in evidenta Gloria Splendoarea Maretia Puterea Rabdarea Dragostea lui Dumnezeu ..absolut nimic …parca am uitat cu totii ca azi suntem maine -poate nu…asa ca, centrul atentiei noastre trebuie sa fie EL mereu- scuze asta e parerea mea…prea mult EU/ NOI si prea prea putin EL (aici pe bloguri in ultimul timp)…
    __________

    Draga mea,

    Desi in principiu, si in conditii normale, as fi de acord cu tine, atunci cind lucrurile “se imput”, este nevoie de masuri drastice. Exemple scripturale sunt destule. Profetii au umblat goi prin cetate, au mincat piine coapta pe baliga, s-au insurat cu prostituate, ca sa nu mai vorbimde rasturnat mese si batutul negustorilor (oamenii de afaceri ai vremuu) cu biciul de streanguri.

    Gloria Splendoarea Maretia Puterea Rabdarea Dragostea lui Dumnezeu sunt doar o parte a caracterului sau. Minia, judecata, pedeapsa, iadul si altele asemenea, sunt la fel de mult aspecte ale divinitatii.

    Danut

    Like

  14. Felicitari, domnule Danuţ, pentru acest articol! Si pentru modul elegant în care aţi ştiut să demascaţi răutatea gratuită a unora. La urma urmei, nimeni nu este fără de păcat sau de greşeală, dar uităm că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui. Marius nu merita astfel de acuze grele. Şi mai ales pe aceea de trădător sau “spion”.
    Multă sănătate şi înţelepciune să ne dea Domnul tuturor!
    _________

    Cred ca a descrie ceea ce este in mod evident un pamflet cu epitetul “elegant” este putin cam mult.

    Nu de alta, dar il vom supara pe domnul Stoica. Ii multumesc pe aceasta cale pentru bunavointa si marinimia cu care imi face in mod constant publicitate pe blogul lui, in ciuda faptului ca eu, ca un nenorocit de ecumenist ce sunt, il ignor. Fie-i publicitatea usoara!

    Danut

    Like

  15. As vrea sa va intreb despre ecumenismul,pt.cares i eu v+am acuyat,nu stiu daca m+am documentat indeajuns,,si nu vreau sa raman cu un pacat,in cay ca am inteles gresit,va rog sa moderati,in cay ca vi se pare nelalocul ei intrebarea,aveti acest drept.
    Sunteti pentru ecumenism?

    As vrea sa adaug ceva la ceea ce s-a scris despre frMarius,care pentru mine ramane un om cu o inima mare si calda.
    Dar vreau sa va intreb,daca el este un pastor cu inima mare,cum spunea cineva de la Agora,de ce ii recomandati sa se lase de pastorire,cand aci e mult suferinta,,,pastorii la fel ca in postarea dv.din Ieremia,,,au promosiunea de a li se lua turma…

    In cazul acesta dimpotriva,e omul potrivit la locul potrivit,e un om cu multa disponibilitate,niciodata nu se simte deranjat(asa ar trebui sa fie fiecare crestin..)
    De ce credeti ca ar trebui sa o lase? va intreb ca sa va inteleg mai bine.
    Elisa

    Like

  16. De ce nu se mai vorbeste clar despre manie ,judecata,si iad?
    multi se insala,invocand mereu doar dragostea Lui

    Dumnezeu,asa incat nu se vad datori sa-L si asculte.

    oamneii vor sa fie iubiti de Dumnezeu,nearatandu-i aceeasi dragoste prin ascultare.
    Se face apel la dragoste,mai bine zis,lipsa ei,cand vrei sa-l intorci pe un frate de la ceva rau..
    de parca nu ar fi chiar invers,,
    dorindu-i binele,cu riscu ca momentan sa se supere,il atentionezi.

    Like

  17. Motivul pentru care eu cred ca pastorale nu-i face bine lui Marius este unul personal. Eu il stiu pe Marius de cind era prunc si il prefer pe cel dinainte de a fi devenit pastor. Acelasi lucru il gindesc multi dintre prietenii lui de la Iasi.
    Desigur, asta nu inseamna ca noi avem dreptate. In definitiv, asa cum pe buna dreptate imi spunea un prieten “pe privat”, nu este treaba mea ce fel de calauzire i-a dat Dumnezeu lui Marius. Daca intr-adevar asta a fost.
    De asemenea, asta nu inseamna ca Marius nu este un pastor bun. Dimpotriva. Daca vreti sa stiti, am vrut chiar sa-l “ademenesc” sa devina pastorul bisericii in care m-am inchinat pina acum vreo doi-trei ani. Cu alte cuvinte, as sta oricind sup pastorirea lui, chiar daca, asa cum spuneam, ii cunosc desptul de bine numai calitatile, ci si defectele. Sper ca am fost destul de clar

    Like

  18. In ce priveste ecumenismul, lucrurile sunt mai complicate. Raspunsul cu da sau nu nu poate decit sa creeze confuzie, data fiind bunavointa unor “prieteni” de a ma descrie drept un om diabolic, al carui scop este distrugerea Bisericii.
    De aceea, mai bine repet ceea ce am spus deja intr-o serie de posturi despre identitatea mea teologica, din perioada 7-9 martie.
    Cred ca exista o singura Biserica, Trupul mistic/tainic al lui Isus Cristos si ca din el fac parte toti crestinii adevarati, din orice confesiune ar fi acestia. Asa fiind, sunt gata sa am comuniune cu toti cei pe care ii consider crestini adevarati, din orice confesiune ar fi acestia, in ciuda direfentelor dintre noi si incerc sa stau departe de toti cei care isi zic crestini, inclusiv din propria mea traditie, dar in batjocoresc pe Cristos prin viata lor.
    Nu cred ca formarea unei singure Biserici, prin amestecarea celor existente, este o idee prea stralucita sau realista. Dupa parerea mea, confesiunile, cu tot scandalul pe care ele le reprezinta prin lipsa de unitate pe care o aduc, vor ramine cu noi pina la sfirsitul istoriei. Nu pretind insa ca sunt profet si de aceea se poate foarte bine sa ma insel. Cam asta este.

    Like

  19. Multumesc pentru raspunsuri,da si eu eu cred la fel,ca Biserica tainica e una.

    Fratele Marius,Domnul stie unde il cheama si pentru ce,,,
    imi spunea cineva ca nu e usor sa fii preot,sa asculti toate spovedaniile,unii sunt cinici si povestesc niste amanunte ale pacatelor lor,care iti influenteaza starea sufleteasca
    .Ca pastor, nu stiu,sigur ca trebuie sa ai putere de sus,mai ales cand astzyi cum ati spus,multi fac de rusine,batjocoresc pe Hristos prin viata lor.

    Like

  20. Multumesc,da,fratele Marius m+a invitat si pe mine,mi-a spus ca vine Ionatan si A Dama..
    Imi pare si mie rau..ca nu am luat parte la bucurie.
    am citit,m-am bucurat,mi-ar fi tare drag sa am asa un pastor,,,de asta ma mirasem ca i-ati recomandat sa iasa din pastorire,,
    Nu e putin lucru sa mai aiba Domnul pastori,care iubesc turma.

    Like

  21. ” Eu am perorat impotriva celor care au obtinut ceea ce au prin mijloace necinstite si care traiesc la niveluri indecent de inalte in raport cu media biserilor pe care le pastoresc.
    Danut”

    bun, pai majoritatea sunt asa, chiar si ceo pe care-i stimati! 🙂 aici e problema: intotdeauna “ei” – acei “ei” impersonali, dinafara cercului nostru de cunostinte – sunt cei pe a caror caciuli cresc muste. Cei din mediul apropiat, sunt intotdeauna sciuzabili, au circumstante atenuante: doar sunt de-ai nostri,nu? Daca nu reusiti sa depasiti aceasta forma frusta de subiectivitate, toata peroratia si cruciada dvs este superflua, ca sa nu continui cu epitete.

    mea culpa pt intentia primului comentariu!

    Like

  22. Nu stiu exact la cine faci aluzie, dar ceea ce am spus se refera la toti cei care s-au imbogatit in mod necinstit, indiferent daca-mi sunt prieteni sau nu.
    Cred ca ma acuzi fara temei si nu cred ca iti foloseste. Mie cu atit mai putin. Daca insa vrei sa contunui, este, in definitiv, dreptul tau.

    Like

  23. Nu stiu exact de ce va simtiti atacat: era o situatie ioptetica, subliniata de folosirea conditionalului “daca”. Ati pornit o cruciada, spuneati dvs. Ar face bine mediului evanghelic, asta e clar. Dar daca doar “ceilalti” sunt patati, daca numai “cei mici” – atunci ne asemenam cu DNA-ul care prinde doar pestii mici cu mana in borcanul cu miere.

    Nu doresc sa va simtiti atacat, nu este in nici un caz motivatia vizitelor mele!
    Cu respect, CS

    Like

  24. Dragul meu,
    Observ ca nu numai generatia mea, ci si generatia voastra sufera de o anumita patologie a comunicarii.
    Buna vointa intreba, nu presupune raul (nici nu formuleaza ipoteze fara argumente).
    Povestea cu “cruciada’ a fost o simpla gluma, care vad ca a fost luata in serios.
    De aceea iti spun ca, desi ma intereseaza in ultimul grad ceea ce se intimpla in mediul evanghelic romanesc, am lucruri mult mai importante de facut decit sa ma amestec in micimile acestui mediu.
    Sper ca atunci cind vei vedea volumul “omul evanghelic” imi vei da dreptate.
    Danut

    Like

  25. Daca a fost o simpla gluma chestiunea “cruciadei”, cand veti striga “lupul!”, n-o sa va mai creada nimeni. 😉
    sunt sigur ca aveti dreptate referitor atat la tarele generatiei noastre, cat si la lucrurile importante in care sunteti angrenat, dar daca generatia dvs nu ia atitudine, nu vad cine. Noi tre’ sa ne asteptam randul, nu?

    si nu cred ca comentariile cuiva care va acuza de tot felul … si ar putea lua in drradere o eventuala “cruciada”, ar trebui sa va demobilizeze. 😦

    Like

  26. Nu-ti fa griji, Ciprian. Nu ma uit eu in gura tuturor…

    Chiar am oroare de conceptul de cruciada. Aparitia lui a fost o nare eroare (nu cu asemenea mijloace se promoveaza interesele imparatiei lui Dumnezeu) si orice actualizare ar fi si mai deplasata.

    Asta nu inseamna ca nu puteam face ceva, si eu, si tu. Trebuie sa ne alegem insa razboaiele, caci nu le putem purta pe toate, ca si armele, caci nu putem purta cu oaicr arme ‘razboaiele Domnului”.

    Si iata ca iarasi am cazut in metaforica belicoasa, de care mi-e atita sila.

    Ce-ar fi sa incercam o alta, cum ar fi aceea cu lumina, sarea si saminta de mustar. Stiu ca nu e la fel de ‘sexy’, dar cu siguranta ca poate avea un impact mult mai mare pe termen lung.

    Like

  27. Dragostea ramine, dar ea nu este numai moale si flexibila. Uneori ea est severa si anumite lucruri cer o asemenea atirtudine. Aminteste-ti ca Isus nu numai a iertat si a vindecat, ci a si spus “morminte varuite” si a folosit biciul in Templu. Lui ce i-ai spune, in lumina celor de mai sus?

    Like

  28. Reblogged this on Persona and commented:

    Acest text, scris acum sase ani, si de care mi-a amintit astazi cineva pe Facebook, este un pamflet.
    Il repostez aici si reconfirm absolut tot ce am scris in el atunci.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s