Ideologul

Public aici un articol care a aparut fara semnatura in publicatia lunara Caracter militant, aprilie, 1982, pag. 25. Este vorba de revista cu circuit inchis a Sectiei de propaganda a Comitetului Judetean Iasi al P.C.R. Articolul a fost elaborat probabil de maiorul de securitate Ioan Mechenie, care facea parte din colectivul de redactie si care raspundea in acea perioada de activitatea cultelor religioase. El ma anchetase în 1978, cu ocazia arestarii la Iasi a pastorului Iosif Ton.

Explicatiile oferite in text intre paranteze patrate incearca sa evidentieze falsurile grosolane la care a apelat autorul textelor, pentru a pune la punct „dusmanul de clasa”.

Cu ani in urma, fiul numitului Manastireanu – lacatus la Institutul politehnic Iasi – dadea examen la Facultatea de Stiinte Economice, examen pe care l-a luat spre bucuria parintilor si bineinteles a „fratilor” care au „vazut ca are stofa”.

Anii studentiei au demonstrat ca Danut Manastireanu a fost un student „bine pregatit,” raspundea la seminarii si examene ca la carte dar vorba ceea: „aschia nu sare departe de trunchi”. Tatal sau nu se sfieste sa se interneze uneori pentru a putea sa se ocupe de bolnavii din spital si a-i aduce „pe calea cea dreapta” [tatal meu a stat intr-adevar adeseori in spital, datorita unei boli grave contractate la serviciu; evident ca in timpul internarilor sale vorbea cu cei internati despre credinta lui in Cristos] iar o matusa a sa, bolnava psihic, a creat chiar o noua secta singura care garanteaza ca prin pocainta „pacatosii vor vedea fata lui Dumnezeu” [matusa mea, Lidia Ababei, nu a infiintat nici o secta, ci s-a alaturat impreuna cu mai multe persoane din Iasi miscarii „trezitilor”, fapt pentru care a fost arestata si inchisa ani de zile la Spitalul psihiatric din Petru Groza, care functiona ca inchisoare; in aceasta perioada ea a suferit o serie intreaga de tratamente abuzive, de pe urma carora s-a resimtit pina la moarte].

Faptul ca Danut Manastireanu e altul decat cel pe care l-au cunoscut colegii sai de facultate o demonstreaza activitatea sa de „ideolog” al tineretului din cadrul comunitatii baptiste din Iasi.

Daca la facultate, la socialism stiintific, arata prin raspunsuri – dar numai atit – ca a studiat cursurile si materialul bibliografic, la adunarile cu tinerii din biserica s-a dovedit dintotdeauna mult mai documentat si chiar a facut si face si unele demonstratii practice [implicarea mea in activitati legate de tineri si mai ales de studenti este principalul motiv al acestui articol denigrator].

Anii au trecut, Danut a terminat facultatea, a fost repartizat la o intreprindere prin Transilvania dar nu se stie prin ce „minune” a obtinut negatie [autorul sugereaza ca mutarea a fost obtinuta pe cai oculte; in realitate, intreprinderea din Cehul Silvaniei la care am fost repartizat n-a functionat niciodata] si asa a ajuns economist la Întreprinderea de mase plastice Iasi. Întreprinderea l-a inteles, i-a dat locuinta corespunzatoare desi alti oameni ai muncii asteptau satisfacerea unui asemenea drept inaintea lui [acesta este un fals grosolan; apartamentul in care locuiesc si acum este proprietate personala si a fost cumparat de sotia mea pe cind eu eram in armata si nu incepusem inca serviciul la intreprinderea mentionata].

Fiind „acasa” unde avea cunostinte, chiar si peste hotare [in acest punct, autorul marcheaza al doilea motiv principal al supararii organelor de securitate – relatiile cu strainii – acesta a fost si motivul pentru care in anul 1988 am fost fortat sa parasesc aceasta slujba, la presiunea acelorasi organe, si tot din pricina legaturilor cu strainii, de acea data in legatura cu demersurile pentru eliberarea din inchisoare a prietenului meu Costica Sfatcu, condamnat pentru colportaj de Biblii], activitatea sa de „ideolog” a continuat, el fiind acela care, impreuna cu altii, printre care amintim pe Tarniceru Silvia si Boghian Elena, ambele fost condamnate pentru trecerea frauduloasa a frontierei, in prezent ambele fara ocupatie si in asteptare sa li se permita emigrarea in S.U.A. deoarece pentru Romania – tara lor – nu mai simt nimic [autorul, cuprins de febra infierarii revolutionare a „dusmanului de clasa”, uita ce voia sa spuna ce as fi facut eu „impreuna cu altii”]. Între timp „educa” tineretul sa nu ia parte la activitatile cultural-educative, specifice varstei lui, sau activitati social-obstesti ci sa se roage permanent pentru ca „ceasul judecatii se apropie” [in acest pasaj este evidenta acuzatia tipica adusa crestinilor de autoritatile comuniste, cum ca acestia ar fi „elemente antisociale”]. În cazul Elenei Boghian trebuie facuta mentiunea ca statul pe care il reneaga a facut eforturi pentru formarea sa ca inginer zootehnist.

Manastireanu Danut este si un traducator asiduu fiind surprins in timpul orelor de program ca traducea texte religioase din limba engleza, lucru pentru care, bineinteles, a dat socoteala in fata factorilor de raspundere din intreprindere [adevarul din spatele acestei acuzatii este ca intr-una din zile securistul intreprinderii m-a gasit in biblioteca citind cartea lui Ray Stedman Body Life, pe care mi-a si confiscat-o, aceasta fiind singura „socoteala” data pentru fapta mea „criminala”].

Avand „relatii” peste ocean [din nou obsesia relatiilor cu strainii!!!, dar si minia pentru ca aceste legaturi faceau dificila pentru ei posibilatea aplicarii unor tratamente abuzive impotriva mea, fara ca aceastea sa stirneasca proteste in strainatate], „ideologul” face si acte de caritate. Este vizitat in fiecare an de „fratii” din occident care-i mai lasa diferite ajutoare, printre care si bani, dar pe care sa le dea numai acelora care cer toata ziua si fara motive, emigrarea in Europa occidentala sau in S.U.A [este evidenta aici insinuarea de incitare la emigrare, un alt loc comun al recuzitei propagandistice a securitatii in ce-i privea pe evanghelici, dar si aceea ca as „umbla cu valuta”, ceea ce era ilegal sub regimul comunist]. Un astfel de act l-a facut cu si cu „fratele” PITIAN ILIE de la cultul penticostal din Iasi, salariat la I.P.M.P., pe care in numele celor din S.U.A., l-a „incurajat” cu suma de 800 lei [din nou este vorba de o minciuna].

Cum la I.P.M.P. „ideologul” nu prea mai are mare cimp de activitate [adevarul este ca am fost destul de izolat acolo, multi dintre colegi ocolindu-ma, de teama unor consecinte neplacute], in plus fiind pus si la treaba, a pus si el mana pe un ziar „Flacara Iasului” – pe care sintem siguri ca nu a mai pus mina demult [ce sa-i faci? asa este cu idiotii de „sectanti”; astia nici ziarele (de propaganda) nu le citesc] – si a gasit la „Mica publicitate” un post vacant.

Chipes este [ca sa vezi; ii placea de mine], „citit” este [desigur, nu se putea face comparatie cu cultura vasta a ofiterilor de securitate, dar totusi…], asa ca s-a prezentat in audienta, pentru solicitarea postului, la directorul respectivei unitati unde deja avea depusa cerere.

Nu a fost angajat pentru ca se aflase la noua intreprindere ca de fapt el nu cauta munca ci timp liber si daca se poate platit de stat cat mai bine.

La primirea raspunsului ca nu poate fi angajat, bineinteles ca „ideologul” a fost foarte revoltat, exclamand: „tovarase director in acest caz este dreptul meu sa plec in S.U.A.” [Acest episod este inventat in totalitate. Niciodata n-am incercat sa plec de la acea intreprindere si atunci cind am facut-o (cinci ani mai tirziu), a fost la presiunile securitatii. Este adevarat insa ca in anii aceia eram atit de urmarit incit la un moment dat mi-a fost teama ca risc sa pun in pericol activitatea subterana de ucenicie a organizatiei Navigatorii, cu care eram implicat din 1977. Ca urmare, am mers sa discut acest lucru cu unul dintre misionarii lor care era atunci student in tara. Desi lui nu i-am spus acest lucru, in cazul in care ei decideau sa intrerupa relatiile cu mine din pricina pericolului pentru lucrarea lor misionara, eram decis ca a doua zi sa-mi depun actele pentru plecarea din tara. Din fericire pentru mine, ei au decisa sa dubleze masurile de protectie, dar sa continue relatia cu mine, fapt caruia i se datoreste privilegiul de a continua sa traiesc in Romania.]

La spusele sale este firesc ca se exclame: pacat de cei ce fac umbra pamantului degeaba.