Intalnirea mea cu Jaroslav Pelikan

Pelikan

In mai 2000 faceam prima mea vizita la Ierusalim. Dincolo de responsabilitatile profesionale, legate de slujba mea la World Vision, am avut ocazia de a cunoaste realitatea necosmetizata a Tarii Sfinte, care se deosebeste radical de imaginea paradisiaca promovata de foarte eficienta masina propagandistica israeliana. Dar nu aceasta este obiectivul prezentului articol si voi lasa subiectul respectiv pentru o alta ocazie.

Continue reading “Intalnirea mea cu Jaroslav Pelikan”

Cum sa pierzi un prieten… din pricini sioniste

Cu câţiva ani în urmă treceam printr-o criză relaţională serioasă cu o prietenă. Aceasta a dus, în cele din urmă, la o oarecare distanţare şi răni care nu s-au vindecat pe deplin nici acum, deşi, trebuie să recunosc, avem în prezent relaţii absolut normale, în ciuda diferenţelor filosofice foarte serioase care ne despart. În vremea aceea prietena mea îmi spunea că la vârsta noastră de obicei nu ne mai facem noi prieteni, ci, mai degrabă, îi pierdem pe unii dintre cei dinainte.

Nimic mai adevărat. Anii, cei câţiva care au trecut de atunci, i-au dat absolută dreptate, deşi mi-ar fi plăcut să-i pot spune că nu e aşa. Nu pentru a avea eu dreptate, ci pentru că este foarte trist că este aşa. Viaţa însă este complicată şi istoriile noastre sfârşesc arareori cu happy end-uri holywoodiene. O întâmplare de zilele trecute mi-a reamintit în mod dureros acest lucru.

Continue reading “Cum sa pierzi un prieten… din pricini sioniste”

Amenintari securistice – un straniu cadou de Craciun

lui

gift_surprise

Astăzi, în jurul prânzului, am primit cel mai straniu cadou cu ocazia acestui Crăciun.

Ne aflam în jurul mesei, împreună cu cîţiva membri ai familiei soţiei, cu copiii fetei noastre şi cu mama mea. Deodată sună mobilul meu. Numărul nu era afişat – aşa cum se întâmplă uneori când cineva sună din străinătate sau sunt sunat de pe numere de telefon aflate “la secret” (ca de exemplu cele de la MInistrzul de Interne, MIRA, cum se cheamă acum). N-am recunoscut vocea bărbatului care suna, aşa încât i-am dat mobilul mamei mele, cu care acesta voia să vorbească. Atunci când a revenit din camera în care s-a retras pentru a vorbi în linişte, era puţin speriată. Iată ce se întâmplase.

Continue reading “Amenintari securistice – un straniu cadou de Craciun”

Absolvire Daniel si Ligia

Copiii noştri au avut ieri, 4 decembrie (Daniel) şi astăzi, 5 decembrie (Ligia), ceremoniile de absolvire la şcolile lor.

graduationdaniel01_2_resize

Daniel a obţinut titlul de Master of Theologz cu distincţie, la New Collge, Edinburgh,

graduationligia01_resize

iar Ligia a obţinut Postgraduate Certificate in counseling, la University of Edinburgh.

Voi reveni curând cu alte poze. Deocamdata iată mai sus doar două.

* * *

Continue reading “Absolvire Daniel si Ligia”

Gara pentru doi

gara-pentru-doi

Vă mai amintiţi filmul sovietic de pe vremuri care purta acest nume? Mie unul mi-a plăcut. Astăzi am avut şi eu oarecum parte de o asemenea experienţă.

Unii dintre cei care citesc acest blog ştiu că astăzi este ziua mea (am împlinit 54 de ani) şi mi-au trimis felicitări, aici pe blog, prin telefon, pe email sau pe Facebook. Le mulţumesc tuturor şi pe această cale. Şi dacă vă întrebaţi cumva, nu, nu mă cheamă şi Andrei. Părinţii mei, ca nişte buni evanghelici, probabil nici n-au ştiut că este ziua St Andrei, şi nu mi-au pus acest frumos nume (ne-am compensat oarecum, numind Andrei pe unul dintre nepoţi). Continue reading “Gara pentru doi”

Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-2

persona2

2. Ce am învăţat din această experienţă?

O nouă experienţă este întotdeauna o bună ocazie pentru a pătrunde în teritorii neexplorate şi a învăţa lucruri noi, ori de a-ţi reaminti lucruri pe care le-ai uitat. Iată aici care au fost pentru mine câteva dintre beneficiile experienţei numită Persona:

Continue reading “Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-2”

Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-1

persona1

Trecerea unui an este întotdeauna un bun prilej de bilanţ, chiar dacă, trebuie să mărturisesc, pe mine bilanţurile mă cam sperie, pentru că tind să-mi iasă mai întotdeauna cu semnul minus, ceea ce este deprimant. Voi încerca totuşi să fac aici o mică evaluare a experienţei mele de blogger, pentru că ar fi păcat să pierd acest prilej de smerire. Voi, cititorii mei, veţi putea face acelaşi lucru prin comentariile voastre la acest post şi la cele care urmează.

Continue reading “Persona – un an in blogosfera – cateva concluzii-1”