Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia trinitara a Pr. Dumitru Staniloae – Abstract

Dănuţ Mănăstireanu; A Perichoretic Model of the Church. The Trinitarian Ecclesiology of Dumitru Stăniloae (Un model perihoretic al bisericii. Eclesiologia trinitară a Pr. Dumitru Stăniloae); 2005; Ph.D., London School of Theology, Instituţie asociată Universităţii Brunel, Londra (Lambert Academic Publishing, Saarbrücken, 2012)

Abstract

Studiul de faţă își propune să investigheze consecvenţa eclesiologiei lui Dumitru Stăniloae, prin intermediul conceptului de perihoreză trinitară. În contextul secular al modernităţii, legitimitatea folosirii modelelor în teologie nu poate fi considerată ca ceva de la sine înțeles, de unde şi nevoia de a stabili un cadru metodologic adecvat pentru acest studiu, care să corespundă cerințelor academice actuale. După o perioadă de neglijare, datorată dominaţiei raţionalismului, secolul al XX-lea a fost martorul reînvierii universului simbolic, care a dominat gândirea umană în cea mai mare parte a istoriei sale. Renaşterea simbolismului religios a adus cu sine şi un interes înnoit pentru utilizarea metaforelor şi a modelelor ca instrumente euristice în ştiinţă şi în teologie.

Pornind de la conceptul patristic de perihoreză, care descrie întrepătrunderea reciprocă a persoanelor divine, pe baza fiinţei (ousia) lor comune, am formulat în cadrul acestui studiu un „model perihoretic al bisericii”, ca instrument de investigaţie a perspectivei lui Stăniloae cu privire la doctrina bisericii.

Ca un teolog profund trinitar, Stăniloae face din perspectiva sa patristică răsăriteană asupra Sfintei Treimi (a cărei unitate este înrădăcinată în monarhia Tatălui) baza întregului său construct teologic, inclusiv a eclesiologiei sale. Stăniloae consideră Biserica – în calitate de realitate teo-antropică – o icoană a Trinităţii, o adevărată reflecţie în timp şi spaţiu a relaţiilor perihoretice existente între persoanele Dumnezeului trinitar. Aceasta presupune o eclesiologie fundamentată atât în cristologie, cât şi în pneumatologie, orice dezechilibru al acestei dinamici ducând, după părerea lui Stăniloae, fie la un instituţionalism şi autoritarism excesiv, fie la un individualism şi subiectivism exagerat.

Văzută din perspectiva modelului perihoretic, doctrina lui Stăniloae cu privire la biserică se înalță ca o construcţie trinitară solidă. Inconsecvenţele trinitariene scoase la iveală de modelul de investigare pe care l-am utilizat în acest studiu au apărut mai mult din pricina tendinţelor specifice clericaliste şi sacramentaliste inerente ortodoxiei în general, decât din natura specifică teologiei lui Stăniloae, chiar dacă el acceptă asemenea tendinţe fără nici o rezervă. Aceste inconsecvenţe accidentale nu pun în pericol caracterul trinitar predominant al construcţiei doctrinei bisericii la Stăniloae, care, prin majoritatea trăsăturilor sale, reprezintă un model demn de urmat de către cei care caută o înnoire a eclesiologiei în alte tradiţii creştine.

Author: DanutM

Anglican theologian. Former Director for Faith and Development Middle East and Eastern Europe Region of World Vision International

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s